MUZICA LAICĂ MEDIEVALĂ

CURS NR. 5 – ISTORIA MUZICII

LECT. UNIV. DR. MIHAELA BALAN
Muzica laică (profană, populară) ǂ muzica religioasă (sacră, de cult)
 Cercetătorii muzicologi și istoriografi au descoperit informații despre
muzica laică a Evului Mediu în documente neoficiale, scrisori, texte literare
fără conținut religios, desene, picturi foarte vechi, datând din secolele XI-XII.
 Muzica laică era practicată, cu siguranță, în toate teritoriile lumii, însă cele
mai multe mărturii concrete s-au regăsit despre existența unei practici
consecvente în Franța, Spania, Italia, Portugalia, Anglia, Ungaria,
principatele germanice.
 Secolele XI-XIII reprezintă:
 epoca cruciadelor (1095-1291) = expediții militare ale feudalilor din
imperiile vestice cu scopul de a cuceri și coloniza regiuni din Orientul
Apropiat, îndeosebi Palestina și Ierusalimul;
 perioada exaltării cavalerismului;
 epocă dominată de eroism, fapte mărețe și cutezătoare.
 Trăsătura dominantă este lirismul, care se regăseşte în poezia şi
muzica timpului. Versurile imprimă o anumită simetrie muzicii.
 De asemenea, este o etapă istorică în care apar marile romane
medievale, unde coexistă poezia, proza şi muzica.
 Este şi perioada de reînviere a literaturii vechi eline.
 În arhitectură, se dezvoltă stilul roman şi se conturează noul stil gotic;
Din această perioadă datează marile poeme epice medievale:
 La Chanson du Rolland (sec. XI),
 Poemul Nibelungilor (sec. XIII),
 ciclul regelui Arthur şi al cavalerilor săi,
 legenda Graal-ului,
 Tristan şi Isolda (sec. XIII).
 Mănăstirile constituie centre ale spiritualităţii medievale, care
creează fundamentul gândirii și manifestării oamenilor atât în
cadrul religios, cât și înafara bisericii.
 Se dezvoltă oraşele-târguri, în incinta cărora activează meşteşugari.
 Aceştia sunt organizaţi mai târziu în bresle (ale artiștilor, poeților,
muzicienilor, executanţilor sau ale creatorilor).
 La reşedinţele feudale existau:
• jongleuri – artişti ambulanţi care distrau oamenii de rând cu
diverse cântece, glume, ironii, realizând şi acrobaţii (un fel de
viitori bufoni).
• menestreli – aceştia sunt călugări care părăseau mănăstirile,
având o contribuţie importantă la răspândirea genurilor
transformate în muzică laică.
 Creatorii muzicii de curte erau trubadurii, trouverii (Franța),
minnesänger-ii (teritoriile germane).
• Aceștia permit circulația repertoriului într-un teritoriu vast;
• Realizează schimbul de influențe: între zone culturale, între
generații, între surse (populară–cultă–religioasă),
• Răspândesc genuri și maniere interpretative, datorită folosirii
(parțial, numai de către cei instruiți – nobilii) a notației muzicale.
 În Germania, autorii de cântece laice erau cunoscuţi sub denumirea de
minnesinger-i şi meistersinger-i (sec. XII-XIII).
 Pentru a ajunge maeştri ai cântecelor laice, artiştii trebuiau să parcurgă
mai multe etape (ucenic, calfă, cântăreţ propriu-zis, maestru).
 Ei se formau în şcoli speciale: Frankfurt, Meinz, Würzburg.
Muzicanții medievali erau interpreţi-creatori de muzică laică, din
Evul Mediu mijlociu:
 Guillaume de Poitiers, Raimbaut de Vaqueiras, Chrétien de Troyes,
Colin Muset, Thibaut – Roi de Navarre, Adam de la Halle;
 Bernart de Ventadorn, Ulrich von Lichtenstein;
 Richard „Inimă de Leu”;
 Walther von der Vogelweide, Wolfram von Eschenbach, Tannhäuser.

• * Adam de la Halle (1237-1288) – trouver, poet şi cântăreţ francez de

artă laică din perioada Ars Antiqua.
• Autor al piesei de teatru cu muzică intitulată „Jeu de Robin et Marion”
(1282-1283, creator de balade, dar și de motete la 3 voci.
➢ La mănăstirile din Limoges, Chartres, dar mai ales la Paris s-a
practicat şi organum-ul înflorit prin brodarea cântului liturgic al
ténorului cu o linie melodică liberă.
➢ Peste cântul gregorian de bază, specific stilului gotic, apar ornamente
care diversifică expresia.
➢ Apoi, sub vocalizele vocii superioare care intona linia melodică
secundară, cu ornamente, s-a introdus un text concis, numit motetus,
melodia liturgică fiind segmentată şi redusă la elemente motivice.
➢ Motetul era, la acea vreme (sec. XI-XII), o piesă polifonică, alcătuită
dintr-un ténor religios (vocea de bază, cu text latin), căruia i se
suprapunea un discant (o voce superioară) cu text nou, adesea laic, în
limba vorbită.
➢ De la Mănăstirea Chartres au rămas motete datând din jurul anului 1100.
Genuri muzicale laice în Evul Mediu:
 Lirice: chanson d`amour, chanson de geste, pastourelle, lamentații funebre;
 Epice: balade, poeme transpuse pe muzică, cantefable;
 Dramatice: dramele liturgice, mistere, moralități;
 Dansante: saltarello, tarantella, rondeau/ rondel/ rondelet.

- Iniţial, toate cântecele din drama liturgică aveau textul latin.

- Textele latine din Eneida de Vergiliu şi cele 6 ode de Horaţiu au fost transpuse pe
muzică.
- Alte cântece latine sunt compuse pe baza creaţiilor aparținând poeţilor vremii.
- Printre acestea figurează și lamento-uri funebre.
- O altă categorie este reprezentată de cântecele lirice (O, admirabile Veneris).
- Se compuneau multe cântece de dragoste, cântece de pelerini.
- Cultivarea poeziei latine reprezintă o moştenire a culturii antice.
O creaţie laică interesantă este chanson de geste – cantus gestualis
(poem epic cu conţinut eroic), cântat pe o formulă melodică scurtă, repetată la
fiecare vers;
- Pastorala (ex. „Le jeu de Robin et de Marion” de Adam de la Halle) este un tip de
chanson d’amour.
- Chiar dacă vizează exprimarea unor sentimente și stări de exaltare sufletească, la
origine, pastorala derivă din litania religioasă.
- Numeroase versuri erau cântate pe aceeaşi frază melodică, simplă, repetate prin
alternanță cu o ritornelă instrumentală.
- Un document important pentru arta laică este cantefable (poem recitat şi cântat).
Ex. Aucassine et Nicolette, alcătuit din fragmente în proză, alternate cu cele în
versuri, cântate.
- O creaţie laică particulară este chanson de geste / cantus gestualis (poem epic
cu conţinut eroic), cântat pe o formulă melodică scurtă, repetată la fiecare vers.
- Teatrul şi muzica se regăsesc împletite în pastoralele laice.
→ reluarea sincretismului din Antichitate ca formă de asociere a artelor.
- Un exemplu este „Jocul lui Robin şi al lui Marion”, al trouverului Adam de la Halle.
- Alte exemple de legende medievale transformate în piese de teatru cu muzică sunt
„Perceval ou le Conte du Graal” (Parzifal, contele Graalului, compusă aprox. între
1181–1191) și „Lancelot, le Chevalier de la Charrette” (cavalerul Lancelot, între 1177-
1181) de Chrétien de Troyes.
- Reprezentate în biserică şi în afara ei, subiectele biblice ale dramelor religioase au
dobândit, treptat, un caracter mai puţin auster;
- Prin pătrunderea limbii vorbite s-a accentuat procesul de constituire a cântecului
laic.
- Dacă textul accentua sentimentele personajelor, melodia se îndepărta de stilul
muzicii bisericeşti, apropiindu-se de cel popular.
- Pe lângă dramele religioase, se impun piesele cu subiect mixt.
Ex. „Le jeu de Saint Nicolas”