Istoria Muzicii

1.
Cultura muzical a Evului

Mediu:
- muzica gregorian - de la cantus planus, primele genuri
polifonice (conductus, cantus gemellus etc), pn la momentul
Ars Antiqua;
- muzica bizantin - ehuri, caracteristici , genuri;
-muzica laic medieval - genuri specifice muzicii
trubadurilor, trouverilor, minnesngerilor (arta cavalereasc,
pastorala etc).
In anul 800 Carol cel Mare este incoronat de catre Papa, fapt
ce consolideaza Europa din punct de vedere politic si religios.
Muzica se dezvolta in paralel, pe doua segmente religios si laic.
Muzica religioasa se unifica, prin sistematizarile facut de
Papa Grigore cel Mare, sub fora cantului gregorian, denumit si
cantus planus, care devine primul sistem muzical vest- european.
Curtile feudale incurajeaza creatia muzicala laica de
divertisment; un rol important il are muzica de dans, care va duce
la dezvoltarea genurilor instrumentale.
Apar numeroase lucrari teoretice (atribuite lui Boethius,
Hucbald, Odon de Cluny, Philippe de Vitry, Franco da Cologna).
Organizarea discursului muzical este initial monodica,
ulterior evoluand catre polifonie. Tot in aceasta perioada se
cristalizeaza un sistem modal bazat pe modurile grecesti.
Muzica bizantina
Cultura si artele bizantine vor cunoaste o inflorire deosebita
in secolul al VI-lea, in timpul imparatului Justinian.
Muzica religioasa bizantina a evoluat si s-a dezvoltat pana in
zilele noastre. Stilurile sale cele mai importante, care coincid si cu
principalele etape de dezvoltare sunt:
Cel paleobizantin(sec. IV-XII)
Cel mediobizantin(sec. XII- XVIII)
Cel neobizantin(de la inceputul sec al XIX- lea)
Muzica bizantina este monodica, vocala si modala.

The Lord is my shepherd!
Page 1
O trasatura importanta a sa este intonatia netemperata,

data de prezenta microtoniilor.Notiunea de metru (masura) este
inlocuita de anumite tipuri structural - expresive care se refera
atat la ritm cat si la caracteristicile melodiei si la expresia
acesteia. Ele sunt:
Tipul recitativ- recitarea silabica pe un sunet dat;
Tipul irmologic- melodia este foarte simpla, cu un ambitus
foarte mic; ritmul este bazat pe raportul strans dintre silaba
si sunet;
Tipul papadic- cantare frumoasa, melodia este foarte
ornamentata (melismatica), ritmul foarte liber, de aceea cele
mai multe astfel de cantari sunt individuale;
Tipul stihiraric- melodie mai dezvoltata, mai lirica, cu
anumite ornamentatii, ritmul fiind o combinatie intre cel
silabic si cel liber.
In anul 754 Sf. Ioan Damaschinul scrie cea mai importanta
opera a sa, Octoihul, folosita si astazi in Biserica Ortodoxa. Acesta
cuprinde cantarile zilnice ale unui ciclu de opt duminici, intonate
pe opt moduri pe care el le nueste ehuri (glasuri).
Aceste moduri se impart in doua tipuri: autentice(dorianmod de re, lidian- mod de mi,frigian- mod de fa, mixolidian- mod
de
sol)
si
plagale,
derivate
din
cele
4
ehuri
(hipodorian,hipolidian,hipofrigian,hipomixolidian)
Genul principal al muzicii bizantine este liturghia, cel mai
important serviciu divin al Bisericii Ortodoxe. Structura ei s-a
pastrat aproape neschimbata din primele secole crestine.
Liturgia cuprinde mai multe cantari religioase:
Troparul- compus pe o melodie simpla, are o desfasurare
dinamica;
Condacul- piesa muzicala religioasa compusa dintr-un
numar mare de strofe si linii melodice, incadrate intr-o forma
tipica;
Canonul- compozitie formata din noua ode distincte din
punct de vedere melodico- ritmic si modal, fiecare
cuprinzand mai multe tropare.
Page 2
Notatia bizantina se facea prin neume (semne grafice

utilizate pentru a indica aproximativ cursul unei melodii)
In perioada paleobizantina, notatia evolueaza foarte mult,
pornind de la cea ecfonetica, ce continea doar anumite semne
prozodice, si ajungand, catre finalul secolului al XI- lea, la
reprezentarea semnelor deasupra fiecarei silabe a textului, prin
care se indicau atat trasaturile melodice si stilistice cat si modul
de executie.
Un element nou care apare in perioada mediobizantina
este marturia, neuma complementare care fixeaza atat tonul
initial cat si modul (ehul) melodiei respective. Interpretarea
melodiilor nu mai este lasata la voia intamplarii, punctul de
plecare fiind mai clar definit.
In perioada neobizantina ( sec. XIX) apare necesitatea
de simplificare a cantului bizantin. Chrysant de Madytos propune
eliminarea neumelor ornamentale si stabileste structura modurilor
si a formelor cadentiale. El adauga si cateva semne de durata,
numite timporale, si incearca sa se apropie de notatia silabica a
lui Guido d'Arezzo, stabilind un numar fix de sunete.
Odata cu reforma lui Chrysant, muzica bizantina isi pierde o
parte din autenticitate si bogatie, prin eliminarea microtoniilor.
Muzica gregoriana a aparut in spatiul Imperiului Roman de
Apus.
La sfarsitul secolului al IV-lea, episcopul Ambrozie din Milan
fixeaza cateva canoane. El recomanda folosirea a patru moduri si
a unui anumit repertoriu de cantari.
In timpul pontificatului Papei Grigore cel Mare (secolul al VIlea) are loc o noua reforma a muzicii de cult in Biserica Romana,
in care sunt adaugate inca patru moduri la cele stabilite de
Ambrozie din Milan.
Cantul gregorian se mai numeste si cantus planus sau, dupa
aparitia polifoniei in muzica religioasa, cantus firmus.
Cantul gregorian are urmatoarele caracteristici:
- este monodic;
- este modal (bazat pe modurile bisericesti);
- este vocal, a capella (fara acompaniament instrumental);
- este nonmetric (nu se supune metricii moderne, cu incadrare
in anumite masuri);
- foloseste ritmul liber, supus legilor prozodiei;
Page 3
- are o melodica bazata in principal pe mers treptat sau cu

salturi mici;
- are ambitus restrans;
- este cantat in limba latina;
- este scris intr-o notatie neumatica speciala.
Modurile gregoriene se impart- ca si cele bizantine- in
moduri autentice si plagale. Pentru modurile autntice au fost
imprumutate tot denumirile grecesti: dorian, pentru modul cu
final pe re; frigian, pentru modul cu final pe mi; lidian, pentru
modul cu final pe fa si mixolidian, pentru modul cu final pe sol.
Modurile plagale au aceleasi finale ca modurile autentice din care
sunt derivate, diferenta constand in scara care incepe cu o cvarta
mai jos fata de modul autentic.
Pe langa aceste moduri, in practica muzicala gregoriana mai
existau inca doua: ionianul si eolianul recunoscute de Biserica
de-abia in secolul al VI-lea. Ele stau la baza tonalitatii majore si
minore.
Misa este principala slujba religioasa a Bisericii Catolice. In
cadrul acesteia exista atat parti cantate cat si recitate sau
vorbite. Partile cantate care au acelasi text la orice slujba sunt
cuprinse in Ordinarium Missae.
Celelalte parti cantate, cuprinse in Propiu Missae, au texte
diferite.
Compozitiile muzicale denumite mise cuprind, de obicei, cele
cinci parti din Ordinarium Missae: Kyrie, Gloria, Credo, SanctusBenedictus si Agnus Dei, deoarece acestea sunt invariabile si sunt
cantate la orice slujba, pe tot timpul anului bisericesc.
In Propium Missae sunt incluse celelalte parti cantate:
Introitus, Gradual, Alleluia/Tract, Offertoriu, Comuniune, acestea
fiind denumiri generale pentru diverse texte care se schimba de
la o liturgie la alta.
Cantarea responsoriala a dus la anumite suprapuneri, atunci
cand unul dintre coruri isi incepea fraza odata cu sfarsitul de fraza
al celuilalt cor sau solist. Pe de alta parte, in manastiri corurile
erau formate atat din adulti cat si din copii, existand in intonare o
diferenta naturala de o octava. Pornind de la acest paralelism, la
un moment dat apare o alte voce paralela, la cvinta (respectiv
cvarta). Acesta prima forma de polifonie s-a numit organum.
Page 4
Organum-ul primitiv (sau paralel)- este pria forma

descrisa in mod clar in secolul al IX- lea ca avand doua voci
paralele. Melodia cantului gregorian era denumita vox principalis
si era dublata la o cvarta inverioara de o alta voce, vox
organalius.
Organum-ul liber- in secolul al XI-lea, organum-ul strict
paralele a fost inlouit cu cel liber in care, pe langa miscarea
paralelea a vocilor, exista si o miscare oblica sau contrara.
Organum-ul melismatic- la inceputul secolului al XII-lea
apare un nou tip evoluat de organum, cunoscut sub diverse
denumiri, melismatic. Cantus planus era intonat de tenor in note
lungi, carora le era adaugata o voce superioara, in valori de note
mai mici.
In Anglia practica polifonica era mai putin riguroasa in ceea
ce priveste regulile consonantei, conform viziunii antice grecesti.
Aici apare cantus gemellus, in paralelism de terte si sexte.
Acesta va fi importat mai tarziu si in Franta, dand nastere tipului
de polifonie cunoscut sub numele de faux bourdon.
- Cea mai importanta lucrare fiind Micrologus de Guido
d'Arezzo.
Muzica laica
Compozitiile laice au urmatoarele caracteristici:
pot fi vocale, vocal- instrumentale sau doar instrumentale;
sunt metrice, spre deosebire de cantus planus, cel mai
adesea in masuri ternare;
au ritmul in general silabic;
au fraze clare si structuri formate din sectiuni bine definite,
unele dintre ele fiind repetitive;
utilizeaza modurile bisericesti, in special pe cele ionian
(major) si eolian (minor);
pentru texte se folosesc diversele limbi de circulatie, spre
deosebire de cantul gregorian care folosea exclusiv limba
latina;
au o tematica variata, dominante fiind cantecele de
dragoste;
Genul vocal:
Page 5
In epoca intalnim atat compozitii muzicale, generic denumite

cantece (chanson in Franta, lied in Germania, canzone in Italia),
cat si genuri specifice, cum ar fi virelais, rondeau, ballata,
minnelied, caracterizate prin forme distincte. Exista dovezi
certe despre folosirea intrumentelor pentru acompaniament.
Probabil acestea doar dublau linia melodica vocala, genurile
ramanand monodice. Formele de virelais, rondo si ballata au ca
principala caracteristica alternata refren- strofa.
Minnelied-ul este o forma specifica frecventa in Germania
si contine trei sectiuni melodice: AAB (forma de bar).
Genul instrumental:
O forma primara de teatru, care include si muzica vocala dar
si pe cea instrumentala este drama liturgica, in care erau
prezentate vietile sfintilor.
Cea mai mare parte a muzicii laice din evul mediu o datoram
unei clase de nobili cultivati care erau in acelasi timp poeti,
compozitori si interpreti. In Franta acestia se numeau
trubaduri (cei din sudul tarii) sau truveri (in nordul tarii). In
Germania, acestia se numea minnesingeri.
In a doua parte a sec al XII-lea Europa cunoaste o perioada
de inflorire culturala. La Paris se construieste celebra Catedrala
de la Notre Dame. Epoca va fi denumita de muzicienii secolului
al XIV-lea Ars Antiqua (arta veche).
Polifonia incepe sa se dezvolte, in principal in mediul
religios. Lucrarile muzicale aveau in general trei voci, dar apar
si primele piese la patru voci. Cantus firmus sta la baza
tuturor constructiilor
Din punct de vedere teoretic apare un element nou
introducand conceptul de metru. Tempus perfectum
(divizarea in trei a duratei lungi, care poate fi asimilata metrului
ternar modern) este prezent mai ales in lucrarile laice.
Sunt introduse modurile ritmice, preluate din teoria
greaca: troheul, iambul, dactilul, anapestul, spondeul si
tribahul.
Organum-ul de la Notre Dame evolueaza din cel
melismatic. Sunt scrise lucrari la dou, trei si patru voci.
Spre deosebire de organum-ul melismatic unde tenorul avea
note tinute, lungi, in conductus ritmul vocilor este aproape
Page 6
similar, in general silabic. Desi ramane un gen religios, textele

nu mai sunt neaparat liturgice. Genul conductus cunoaste o
preioada de inflorire intre anii 1160- 1240.
Motetul este unul dintre cele mai importante genuri ale
muzicii polifonice, continuand sa existe pana in sec al XVIII- lea.
Motetul medieval este o compozitie polifonica in care vocea
fundamentala (tenorul) intoneaza un cant gregorian modificat
dupa tiparele modurilor ritmice, deasupra carora sunt adaugate
alte doua voci. Aceste doua parti putea avea texte diferite,
religioase sau laice, in limba latina sau in alta limba.
Ca reprezentanti ai Scolii de la Notre Dame enumer pe:
1 Lonin- A scris culegerea Magnus Liber Organi care
contine cel putin 42 de compozitii muzicale la deo voci,
destinate serviciilor liturgice.
2 Protin- este succesorul lui Lonin. A revizuit Magnus
Liber Organi, adaugand noi sectiuni. Continua si
imbunatateste genul organum, scriind lucrari la doua, trei
si patru voci, cea mai cunoscuta fiind Viderunt Omnes.
Dezvolta un gen nou polifonic pe una, doua sau trei voci,
denumit conductus.
Page 7
2. Renaterea muzical:
- estetica nnoirii de limbaj, caracteristici si cronologia
perioadei. Genurile musicale si caracteristicile lor:
madrigalul, motetul, misa, chansonul
francez, liedul
german. Evolutia muzicii incepand cu secolul al XV-lea, de
la Ars Nova, la Scoala franco-flamand (caracteristici,
genuri, reprezentanti, importanta). Aparitia operei (drama
per musica); context istoric, caracteristici, reperezentanti
ai Cameratei Florentine. Claudio Monteverdi, Gluck,
reprezentanti al genului.
Uneori, virtuozitatea scriiturii polifonice, la care au ajuns
compozitorii din secolul al XV-lea, a mpins muzica spre un fga
formal, nct tehnica lor a devenit, la un moment dat, un scop n
sine. Aceste tendine formaliste au fost depite de creatorii
autentici, dornici s realizeze o muzic expresiv i cu un coninut
ct mai divers.
nfloritoare pe teritoriul Franei de nord i n rile de Jos,
muzica franco-flamand va mbina Ars nova francez i italian cu
muzica tradiional englez. Prezint i note proprii.
n secolul al XV-lea se dezvolt arta contrapunctului i
compozitorii dobndesc o libertate n micarea vocilor polifonice,
libertate care a mers pn la nesocotirea textului literar, reuind s
dea aripi creaiilor muzicale.
Page 8
Contemporan n Frana cu G. Dufay i G. Binchois,

compozitorul John Dunstable(1370-1453) a activat la capela
regal din Frana, dar i n Italia, aa nct creaia sa conine, n
afar de sonoriti plcute cu pasaje de faux bourdon, tipice
englezilor, i o cantabilitate specific italian. Atunci cnd preia
teme gregoriene, el le trateaz n stil variaional, ornamentndu-le
sau modificndu-le pentru a corespunde sensului expresiv dorit.
Numele de cpetenie al primei epoci de nflorire a colii
franco-flamande este Guillaume Dufay (1400-1474).
Simplific ritmica i contribuie la rspndirea unor clare
procedee de notaie.
Dac n muzica laic el rmne ancorat de stilul tradiional,
compunnd ballade, virelai-uri, rondeau-uri, bergerette, chanson,
n cea religioas (misse, motete), este mai ndrzne, acordnd
vocilor un ambitus mai mare. Uneori apeleaz la fragmente de
cntece laice, Cultiv mult polifonia, perfecionnd tehnica
scriiturii pe mai multe voci, fr s renune la calda expresivitate.
Madrigalul:
C. Monteverdi: Fiind un maestru al tehnicii polifonice, el
ncredineaz, adesea, execuia madrigalelor unei singure voci,
celelalte
linii
polifonice
fiind
atribuite
instrumentelor.
ndeprtndu-le textul, elocvena i plasticitatea melodiile sale nui pierd din expresivitate.
Spre finele secolului, n istoria madrigalului se nscriu dou
genuri noi, cel acompaniati cel dramatic. n madrigalul
acompaniat, vocile umane sunt nlocuite cu instrumente,
rmnnd a fi cntat vocal doar vocea superioar, pstrnd ns
estura muzical polifonic. Madrigalul dramatic sugereaz o
aciune dialogat, n care eroii se exprim participnd la estura
polifonic.
Motetul:
Page 9
Motet se numete o compoziie muzical polifonic bazat pe

un text religios, rareori i laic, scris conform regulilor
contrapunctului pentru mai multe voci, n care se suprapun
simultan mai multe melodii de sine stttoare, astfel c fiecare
voce si are melodia sa, uneori i text propriu. De obicei, motetul
este interpretat "a capella", fr acompaniament instrumental.
Denumirea provine din latin, unde movere nsemna a mica,
pentru a ilustra micarea liniilor melodice suprapuse peste cantus
firmus. Denumirea n latina medieval era motectum, dar se
folosea i denumirea italian mottetto, spre a descrie micarea
diferitelor voci, una fa de celalt.
Motete scrise pe texte laice sunt cuprinse n coleia Magnum
opus musicum a lui Orlando di Lasso.
Missa:
Mis (din latin missa) este o compoziie muzical polifonic
religioas pentru cor i soliti, pe textul tradiional al liturghiei
catolice care se cnt, cu sau fr acompaniament instrumental, n
bisericile romano-catolice n cadrul liturghiei. Sub numele de mis
au fost compuse, ncepnd din sec. al XIII-lea, numeroase opere
vocale a capella destinate s ilustreze textele liturgice. Intre
misele celebre se numr Misa cu patru psalmi de Claudio
Monteverdi, Misa n Si minor de Johann Sebastian Bach, Missa
solemnis de Ludwig van Beethoven, Missa Brevis i Missa Longa
de Wolfgang Amadeus Mozart, 14 mise, printre care Missa in
tempore belli, Nelsonmesse, Harmoniemesse, Schpfungsmesse
de Joseph Haydn, Deutsche Messe de Franz Schubert, Misa
solemn de Hector Berlioz, Missa de Crciun i Missa de Pate de
Wilhelm Georg Berger, Marea mis n re minor de Anton Bruckner.
Chansonul francez:
Scoala din Paris creeaz chanson-ul, expresie specific a
sensibilitii franceze. Chanson-ul aduce o accentuat reflectare a
realitii, avnd adeseori un caracter descriptiv i totodat liric. La
aceste nsuiri se adaug i o puternic accesibilitate. Spre
deosebire de creaia franco-flamand, cea a colii din Paris are o
Page 10
mai mare consisten armonic (fr a renuna ns la miestria

polifonic).
Sub influena orientrii generale a Renaterii spre poezia
antic, poeii umaniti ai vremii au urmrit renvierea metrului
acestei poezii; compozitorii care au scris muzic pe aceste texte
au respectat, la rndul lor, cu rigurozitate, construcia metric a
textului, ajungnd astfel la o mare diversitate i flexibilitate a
ritmului i la construcia asimetric a frazelor bazate pe o
permanent schimbare a msurii.
Liedul german:
Ii poate gsi izvoarele ncepnd cu secolele XII-XIV n cntul
acompaniat
de
un
instrument
sau
neacompaniat
al
minnesngerilor (spaiul cultural german), al trubadurilor sau al
truverilor (actuala Fran). Trecnd prin faze difereniate ce se
raporteaz permanent la contururile geografice dar i specific
naionale, acest gen muzical se materializeaz progresiv i variat
n cadrele sale delimitate, influenat fiind n primul rnd de factorii
muzical i poetic. Ca not specific general a miniaturilor vocale
cu acompaniament de pian observm o stare de armonie a celor
trei elemente constitutive ale genului, sau a celor trei arte
imergente n el: poezie, voce, pian, dar i un filon comun i anume
acela al folclorului, al cntecului popular. Astfel n Germania ia
natere liedul ce conine elementele sale generatoare n
simplicitatea cntecelor populare volkslied i lnder.
Opera italiana.
n jurul anului 1580, Vicenzo Galilei, Ottavio Rinuccini, Giullio
Caccini, Jacopo Peri si altii, condusi de Giovanni Bardi, au pus
bazele unei reuniuni intelectuale umaniste denumite Camerata
florentina, a carei activitate muzical-teoretica si creatoare se
desfasura la Florenta.
Page 11
Prima consecinta a acestei aparitii a fost afirmarea monodiei

acompaniate si a elementelor fundamentale ale melodramei: aria
si recitativul.
Spre sfrsitul sec. al XVI-lea au fost scrise primele opere,
care nsa nu s-au mai pastrat. Este vorba, cum notam mai nainte,
despre Daphne.
Prima opera care s-a pastrat n ntregime este Euridice
compusa n 1600 de Jacopo Peri pe un libret tot de Rinuccini.
Aceasta lucrare reconstituie tragedia antica cu acelasi nume.
Spectacolul era realizat cu mai multe personaje, cntnd textul
acompaniat de o mica orchestra, ntr-un cadru scenic organizat.
Acesta avea sa devina actul de nastere al noului gen muzical opera.
Prima opera care corespundea ideii de spectacol muzical prin
dramatismul recitativelor, inspiratia melodica, folosirea cu
ingeniozitate a resurselor orchestrale, a corului si a baletului a
fost Orfeu de Claudio Monteverdi, reprezentata n 1607, la Roma.
n prima parte a sec. al XVII-lea, si Roma s-a afirmat ca un
centru n care se dezvolta opera, cei mai cunoscuti compozitori
care au activat acolo fiind Giulio Caccini.
Claudio Monteverdi (1567-1643):
S-a nascut la Cremona si a fost compozitorul care a deschis
drumul operei italiene, fiind n acelasi timp si un foarte apreciat
madrigalist.
Opera Orfeu: actiunea desfasurndu-se pe parcursul a cinci
acte, precedate de un prolog, ce glorifica puterea artei cu care era
nzestrat Orfeu. Povestea ncepe n atmosfera pastorala ndragita
de publicul vremii si se ncheie prin interventia salvatoare a zeului
Apollo.
Page 12
Monteverdi investeste subiectul cu un impresionant

dramatism muzical, n care recitativul are o expresivitate aparte.
De asemenea, ariile n maniera arioso se mbogatesc pe latura
lirica, melodicitatea decurgnd direct din muzicalitatea limbii
italiene.
Cntecul lui Orfeu este considerat drept primul exemplu de
"arie da capo", care se va dezvolta cu stralucire n evolutia istoriei
muzicii de opera italiene.
Experienta sa de polifonist madrigalist este folosita de
Monteverdi n tratarile corale ale operei, n care ansamblul coral
este un personaj purtator al ideilor dramei. Compozitorul foloseste
un aparat orchestral neobisnuit de amplu pentru acea epoca,
valorificnd pentru prima data ntr-o opera forta de expresie a
instrumentelor. Astfel, opera Orfeu de Monteverdi se nscrie
printre capodoperele literaturii muzicale universale.
Christopf Wilibald Gluck este cel care renunta la
artificialitatea stilului italian, cautnd expresia simpla, sincera,
accentul dramatic natural si profund n declamatia muzicala, toate
n scopul redarii sentimentelor. Prin operele create: Orfeu -1762,
Alcesta - 1766, Ifigenia n Aulida - 1774, Gluck cstiga ntrecerea
cu compozitorii italieni, punnd astfel capat unui nou conflict ivit
ntre partizanii stilului italian (piccinisti) si cei ai noului stil abordat
de Gluck (gluckinisti).
Stilul instrumental
Stilul instrumental concertant in creatia secolului al XVIII-lea;
creatori ai preclasicismului muzical si genurile reprezentative:
suita, sonata, concerto-grosso. Importanta creatiei compozitorilor:
Vivaldi, Rameau, Scarlatti.
Page 13
Opera baroca si reprezentantii ei: H. Purcell, G. Handel.

Personalitatea lui J. S. Bach, scriitura polifonica si genurile
reprezentative in creatia instrumentala, importanta temperantei
sonore. Creatia vocal-instrumentala si reprezentantii de seama:
Handel si Bach
Forma de suit are dou strofe. n prima se renun la tema n
tonalitatea principal, o desfurare liber conducnd spre
tonalitatea dominantei sau a relativei, cu care se sfrete. A doua
ncepe cu expunerea temei la dominant, apoi o desfurare liber
readuce tonalitatea iniial. n desfurarea suitei intervine uneori
i principiul variaional, folosit ca mpodobire sau galanterie de
salon, fie cu uoare sublinieri sau prin diferenieri mai conturate.
Dansul din suit se repet integral, dar nu aidoma, ci variat.
Reluarea dansului se numete double, pstrnd aceeai
schem ca dansul iniial. Prin folosirea double-ului se prsete
unicitatea imaginii. Un pas nainte, spre o exprimare mai
complex, se face cu forma S cu trio.
Aceste inovaii le gsim i n sonatele pentru pian
de Domenico Scarlatti (1685-1759). Sonatele sale pentru pian
merg de la simpla form a suitei pn la prefigurarea sonatei
clasice bitematice cu dezvoltare.
n secolul anterior, sonata era termenul folosit pentru a
denumi o pies sunat la instrumente cu arcu sau de suflat, spre
deosebire de cantata, intonat de voce, sautoccata, executat la
instrumentele cu claviatur.
n secolul al XVII-lea i la nceputul celui urmtor, termenul de
sonat este ntrebuinat pentru denumirea suitelor. Treptat,
denumirile dansurilor dispar, prile suitei fiind intitulate doar cu
termenii de micare. Se cunosc dou tipuri de sonate: da
chiesa i da camera.
La finele veacului al XVII-lea, sonata cuprinde prile ciclului
de suit. Cele patru dansuri tipice suitei (allemanda, couranta,
sarabanda,
giga)
vor
genera
spiritul
prilor
sonatei
Page 14
clasice. Sonata da chiesa cuprinde patru pri: un preludiu grav i

cantabil, un allegro fugat sau o pies n forma S cu expuneri
fugate, o arie liric i o pies vioaie, de cele mai multe ori de tip
gig cu ritmuri provenite din muzica de dans. Sonata da
camera este o suit de piese de dansuri, n care treptat se omit
titlurile de dans. Spre finele veacului al XVII-lea, genurile da
chiesa i da camera se mpletesc, dnd sonata preclasic. n
secolul al XVIII-lea, ambele sonate se confund, iar n ceea ce
privete forma apar transformri, ce conduc la forma sonatei
clasice.
Din uvertura italian deriv concertul instrumental. Pentru a
se obine contraste s-au introdus dialoguri ntre un grup mic de
trei instrumente concertino i masa orchestral concerto
grosso.
Limbajul muzical instrumental al Barocului prezint o bogat
ornamentic, precum i puternice contraste dinamice, armonios
colorate.
n epoca baroc, termenul concerto grosso este folosit pentru
prima dat pentru compoziii n mai multe pri, pentru ansamblu
orchestral cu, de obicei, trei soliti. Maetri ai acestei forme
muzicale au fost Corelli, Hndel i Bach.
Ceva mai trziu, s-a dezvoltat concertul pentru instrument
solo. Diferena fa de concerto grosso este c doar un solist (la
nceput,
de
obicei
o
vioar)
dialogheaz
cu
orchestra. Vivaldi i Tartini au contribuit n mod esenial la
dezvoltarea acestei forme muzicale, dar ea a atins apogeul cu
compoziii de J.S. Bach i Hndel.
Formele care s-au dezvoltat n barocul mijlociu au nflorit i
au devenit tot mai diverse. Concertele, suitele, sonatele, concerto
grosso, oratoriile, opera i baletele s-au bucurat de succes n toate
rile. Formele lucrrilor erau n general simple, cu forme binare
repetate (AABB) sau forme tripartite simple (ABC), formele
de rondo fiind foarte frecvente. Aceste scheme au influenat i
compozitorii ulteriori.
Page 15
Antonio Vivaldi a fost unul dintre cei mai importani

reprezentai ai barocului trziu. Nscut la Veneia n 1678.
Reputaia lui Vivaldi nu venea din faptul c avea o orchestr
proprie sau c era un angajat la curte, ci prin lucrrile sale
publicate, inclusiv sonate trio, sonate pentru vioar i concerte. n
aceste dou genuri, sonat i concert, care erau nc n dezvoltare,
Vivaldi a adus cele mai importante contribuii. S-a stabilit pe
anumite abloane, cum ar fi planificarea lucrrilor n forma repedelent-repede i utilizarea de ritornello pentru prile rapide. A
utilizat i titluri programatice pentru diferite lucrri, cum ar fi
celebrele sale concerte pentru vioar Cele patru anotimpuri.
Domenico Scarlatti a fost unul dintre cei mai importani
virtuozi ai claviaturii din vremea sa. Toat cariera sa a fost
compozitor al curii, iniial n Portugalia (ncepnd cu 1733) i apoi
la Madrid, unde a petrecut restul vieii sale. Domenico a compus i
el opere i muzic de biseric dar lucrrile sale pentru claviatur,
distribuite intens dup moartea sa, i-au asigurat locul i reputaia.
Poate cel mai important compozitor asociat cu patronajul
regal a fost Georg Friedrich Hndel. Hndel era ntr-o permanent
cutare a formulelor comerciale de succes n oper, apoi n
oratoriile n limba englez. Un compozitor prolific, Hndel
mprumuta de la alii i i recicla adesea propriul material. Era
cunoscut i pentru adaptarea unor piese precum celebrul
oratoriu Mesia, ce a avut premiera n 1742, pentru cntreii i
muzicienii disponibili.[21]
La momentul morii sale era unul dintre cei mai cunoscui
compozitori din Europa iar muzica sa a fost studiat de ctre
muzicienii perioadei clasice. Hndel, datorit puternicelor sale
ambiii publice, i-a bazat mare parte din lucrrile sale pe resurse
melodice combinate cu tradiie bogat de interpretare cu
improvizaie i contrapunct.
Johann Sebastian Bach a ajuns, n timp, s fie considerat o
figur important a barocului muzical. n timpul vieii sale a
devenit cunoscut mai degrab ca pedagog, administrator i
Page 16
interpret dect ca i compozitor, fiind mai puin celebru dect

Hndel sau Telemann. Nscut n Eisenach n 1685 ntr-o familie de
muzicieni, a primit o educaie important de la o vrst mic i s-a
considerat c avea o voce sopran excelent. A deinut o varietate
de posturi de organist, devenind celebru pentru virtuozitatea i
abilitatea sa. n 1723 a primit postul cu care a fost asociat pentru
restul vieii sale, acela de cantor i director muzical n Leipzig.
Experiena sa variat i-a permis s devin cea mai important
personalitate muzical a oraului att pentru muzica sacr i
secular ct i ca pedagog pentru elevii si. Bach a compus i
lucrri la scar mare precum Patimile dup Ioan, Patimile dup
Matei, Oratoriul de Crciun i Misa n Si minor. Inovaiile muzicale
ale lui Bach au experimentat cu toate formele omofonice i
polifonice din perioada barocului. Era un catalog virtual al tuturor
modalitilor contrapunctuale existente i era capabil s ese
adevrate pnze de armonie. Prin urmare, lucrrile sale sub forma
fugilor cuplate cu preludii i toccate pentru org, precum i
formele de concert din baroc, au devenit fundamentale att
pentru tehnica de interpretare ct i pentru cea teoretic.
nvturile lui Bach au devenit evidente n epocile clasice i
romantice cnd compozitorii au redescoperit subtilitile armonice
i melodice din lucrrile sale.
Opera in secolul al XVIII-lea

- Opera seria si opera buffa; conturarea formelor liricodramatice nationale (singspielul german, vodevilul, si opera
comica franceza, opera buffa italiana, opera engleza The
Beggars opera).
Opera este un gen muzical destinat reprezentrii scenice,
avnd la baz un libret* pe care sunt construite momentele
(numerele*) muzicale: uvertur*, interludii* orchestrale, arii*,
Page 17
duete*, terete*, cvartete*, cvintete*, sextete* vocale, coruri*,

recitative*, balete* (toate acompaniate de orchestr*). n afara
elementului literar (libretul) i muzical, ntre componentele operei
intr decorul (scenografia), costumele i toate elementele teatrale
menite a realiza vizual spectacolul. n acest sens, opera este un
spectacol sincretic n care se cnt tot timpul. Dealtfel, apariia,
dezvoltarea i reformele petrecute de-a lungul sec. n genul operei
se leag de acest deziderat al spectacolului total, realizat prin
sincretismul* artelor.
Opera buffa (opera comica) are originea n intermezzo-urile
operelor seria (serioase). Foarte muzicale, pline de umor si de
fantezie, operele buffe exercitau o adevarata atractie pentru
publicul sec. al XVIII-lea. Prima opera buffa reprezentata a fost La
serva padrona, compusa de Pergolesi, a carei premiera s-a produs
la Paris, n 1752. Aceasta premiera a dat nastere unei ciocniri de
opinii denumita querelle des Bouffons (cearta bufonilor), n care
partizanii operei traditionale franceze se opuneau si nfruntau
noile aparitii.
Christopf Wilibald Gluck este cel care renunta la
artificialitatea stilului italian, cautnd expresia simpla, sincera,
accentul dramatic natural si profund n declamatia muzicala, toate
n scopul redarii sentimentelor. Gluck cstiga ntrecerea cu
compozitorii italieni, punnd astfel capat unui nou conflict ivit
ntre partizanii stilului italian (piccinisti) si cei ai noului stil abordat
de Gluck (gluckinisti).
n Germania, opera comica si are originile n cntecul
popular, denumit singspiel. Dupa Hiller, Wolfgang Amadeus
Mozart va fi cel care va dezvolta genul.
Singspielul german:
Gen liric german, de obicei comic, nrudit cu opera buffa
italian, opra comique francez i ballad opera englez (v. oper).
S. include masive poriuni de dialog vorbit, din care cauz S. n
sec. 18 ar fi trebuit s fie numit mai propriu pies cu interpolri
muzicale. Au mai compus S.: J. Haydn (Asmodeu) i W.A. Mozart
Page 18
prin creaia crora S. nceteaz a mai fi o pies cu muzic

incidental, apropiindu-se de genul operei. Alturi de Impresarul i
Rpirea din Serai, Flautul fermecat (1791) este o adevrat
capodoper a genului, remarcndu-se prin ampla dimensionare a
planului emoional i subtilitatea caracterizrii muzicale a
personajelor. L. van Beethoven marcheaz prin Fidelio (1805)
tranziia ntre S. i opera propriu-zis, folosind mult recitativele*
secco i stromentato.
Vodevilul si opera comica franceza:
Opera franceza se naste odata cu creatia compozitorului
Jean Baptiste Lully, creatorul stilului francez al genului, n care
baletul avea un loc aparte. Lully a creat comediile balet, gen
foarte gustat la curtea regelui Ludovic al XIV-lea. Libretele erau fie
antice, fie scrise de Moliere (Amorul doctor, Domnul de
Pourceaugnac, Psyche, Acis si Galathea). n sec. al XVIII-lea,
urmasul lui Lully la Versailles a fost Jean Philippe Rameau, care
mbogateste sonoritatile orchestrale, folosind armonii noi, ce duc
la sonoritati ce caracterizeaza fiecare personaj din cadrul actiunii.
Dintre cele mai cunoscute opere ramase de la Rameau
enumeram: Hippolyte et Aricie, Indiile Galante, Castor si Polux,
Dardanus, toate acestea prelund subiecte mitologice.
Opera engleza:
Opera engleza. Aparitia operei engleze n sec. al XVII-lea
este legata de numele lui Henry Purcell, din a carui creatie
dramatica ne-a ramas Dido si Aeneas (1689), n care pune n
evidenta frumusetea limbii engleze, cntecul fiind sustinut de o
scriitura armonica deosebita. n 1728, compozitorul Pepush,
urmas al lui Purcell, initiaza "Beggers' Opera" (opera cersetorilor),
inspirata din viata oamenilor simpli din Londra, care valorifica
cntecul popular englez, ridiculiznd, n acelasi timp, elmentele
de opera italiana.
Page 19
Clasicismul muzical
5. Premise ale aparitiei clasicismului muzical; de la
D.Scarlatti
la
fii
lui
J.S.Bach;
caracteristicile
i
reprezentantii colii de la Mannheim. Aparitia i evolutia
sonatei, simfoniei i a genurilor muzicii de camer, estetica
limbajului. Cristalizarea genului simfonic. Evolutia operei.
Personalitatea creatia i importanta compozitorilor J.
Haydn, W.A.Mozart, L.van Beethoven.
Compozitorii trebuiau s compun dup nite reguli stricte,
toate compoziiile trebuiau s
aib o anumit structur, de
exemplu, simfoniile trebuiau s conin 4 pri, n care prima parte
este mereu allegro, a doua ntotdeauna lent, a treia n ritm de 3
ptrimi, iar ultima din nou allegro, iar sonatele aveau urmtoarea
compoziie: repede-lent-repede, fiecare parte avnd forma de lied.
Cei mai importani reprezentani au fost Joseph Haydn (zis i
printele simfoniei ), Wolfgang Amadeus Mozart i Ludwig van
Beethoven (compozitorul este considerat deseori i romantic,
datorit simfoniilor i sonatelor sale, ns acestea au aceeai
structur specific pieselor muzicale din aceast perioada, cu
excepia Sonatei nr.14, numit i Sonata Lunii, a crei prim parte
este lent); de asemenea, au mai compus i Luigi Boccherini (cel
mai cunoscut pentru renumitul su menuet), Antonio Salieri
(cunoscut mai bine pentru rivalitea sa cu W. A. Mozart, dect
pentru muzica sa) i Leopold Mozart (tatl compozitorului).
Genurile
preferate
de
compozitori
n
perioada
Page 20
clasicismului muzical au fost simfonia, sonata i concertul

solistic (se trage din concerto grosso, gen specific barocului
muzical).
coala din Mannheim (Johann Stamitz, 1717-1757; Christian
Cannabich, 1731-1798), cei trei mari compozitori ai clasicismului
vienez - Haydn, Mozart i Beethoven - stpnesc i perfecioneaz
diferite genuri muzicale i procedee componistice, de la linia
melodic popular, la polifonia baroc. Ei reunesc stilul galant i
sentimental al muzicii preclasice cu diverse trsturi ale muzicii
germane, franceze sau italiene, ntr-o mare varietate de creaii,
caracterizate printr-o nalt virtuozitate a formei combinat cu
dramatismul muzicii. Acest aspect se recunoate n toate genurile,
de la muzica de camer, n special cvartetul de coarde dezvoltat
de Joseph Haydn i sonata instrumental, la simfonie, concert
pentru instrumente soliste i orchestr, oper (de ex. Mozart) sau
n muzica religioas (Requiem-ul de Mozart sau Missa solemnis de
Beethoven), care au devenit modele pentru generaiile urmtoare.
Caracteristic pentru cea mai mare parte a compoziiilor este
folosirea n prima micare a formei de sonat, nu n manier
schematic, ci ntr-o mare diversitate a fanteziei creatoare,
proprie fiecrui compozitor n parte.
Sonata - Compozitie muzical executat la un instrument
sau la un grup restrns de instrumente (d sonare), n opoziie cu
"cantata" (din latin: cantare).
Compoziie muzical instrumental de proporii vaste,
alctuit din mai multe pri (de regul, patru), fiind executat n
slile de concert sau pentru nregistrri de o ampl orchestr
simfonic.
Muzica de camera - Compoziie muzical pentru un numr
restrns de instrumente. n funcie de numrul interpreilor,
orchestra de camer se numete duo, trio, cvartet, cvintet, etc. De
Page 21
regul, o astfel de orchestr const din instrumente cu coarde, la

care uneori, se adaug i instrumente de suflat.
Simfonia:
Joseph Haydn: Haydn introduce un climat afectiv puternic
prin afilierea sa cu micarea artistic a vremii, numit Sturm und
Drang; simfoniile sale stabilesc coordonatele formatului clasic al
speciei. A scris 104 astfel de compoziii, multe cunoscute astzi
prin titluri cu aluzie programatic care, n fapt, aparin de o dat
mult mai recent. Haydn dezvolt un model pentru structura
simfoniei, canonul stabilit astfel numrnd patru pri. Simfoniile
sale ncep de regul printr-un allegro n form de sonat, se
continu cu o micare lent (andante sau adagio), urmat de un
menuet i un final (finale) n tempo alert, adesea n form de
rondo. Culmea creaiei lui Haydn o constituie ultimele
dousprezece simfonii, denumite "Simfonii londoneze", compuse
ntre anii 1790 i 1795 pentru impresarul londonez Salomon.
Wolfgang Amadeus Mozart
Cele 41 simfonii ale lui W.A. Mozart reprezint cel mai nalt
nivel ajuns de acest gen n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea.
La nceput entuziasmat de stilul lui Johann Christian Bach (fiu al
lui Johann Sebastian, stabilit n Londra), Mozart va prelua mai apoi
construcia simfonic elaborat de J. Haydn. Contribuiile sale
favorizeaz melodica (desfurat deasupra unei trame armonice
esenializate fa de creaiile anterioare, melodia la Mozart este
descris la superlativ n privina ingeniozitii, a fanteziei)i
orchestraia.
Ludwig van Beethoven
Prin L. van Beethoven, simfonia capt noi dimensiuni n
coninut i form, care aveau s surprind publicul. Acesta a
compus nou simfonii, unele avnd un coninut programatic
marcat de nalte concepii ideale i etice. Simfonia lui Beethoven,
ca de altfel ntreaga sa creaie, ndreapt interesul pentru melodie
strnit
de
creaia
lui
W.A.
Mozart
Page 22
ctre armonie (acordic), polifonie i form ntr-un cuvnt,

construcie muzical; n schimb, melodica sa este una pauper
(Liviu Dnceanu).[2] Comparaia celor doi autori merge mai
departe, punndu-se n discuie o tipologie a meloditilor i una
a componitilor prima se bazeaz pe efectul creat de melodii
cu mult personalitate, n vreme ce a doua se remarc prin
dezvoltarea unor teme muzicale triviale (atunci cnd acestea sunt
desprinse din context). Beethoven este considerat pentru epoca
sa drept cel mai creativ componist, mrturii ale artei sale fiind
dezvoltrile din partea nti a Simfoniei a V-a i partea a doua
din Simfonia a VII-a, construit pe o tem aproape lipsit de
melodie (finalul micrii reia tema n mod fragmentat,
traversnd mai multe partide instrumentale din orchestr n
timpul enunrii.
Romantismul
Page 23
6. Romantismul - curent artistic i muzical: cronologie,

trsturi generale, forme i genuri predilecte (inclusiv
programatismul), virtuozitatea instrumental (evolutia i
perfectionarea instrumentelor, importanta pianului). Date
din biografia artistic i creatia muzical apartinnd
compozitorilor secolului al XIX-lea: Fr.Schubert, H. Berlioz,
R.Schumann, F.Chopin, Fr.Liszt, J.Brahms, P.I.Ceaikovski,
G.Verdi, R.Wagner etc. colile muzicale nationale europene
caracteristici,
genuri
predilecte
i
compozitorii
reprezentativi: rus, nordic, polonez, ceh, ungar,
spaniol, romneasc.
Romantismul muzical, curent artistic ce s-a format la sfritul
secolului XVIII nceputul
secolului XIX, mai nti n literatur apoi n muzic.
Trsturile caracteristice a romantismului muzical sunt:
- real ideal,
- comic tragic,
- trecutul poporului,
- natura,
- conflictul dramatic,
- singurtatea,
- izgonirea.
Muzica se caracterizeaz printr-o expresivitate emoional.
a) pe prim plan apare omul cu problemele lui vitale;
b) concret i expresiv apare tabloul naturii.
Reprezentanii romantismului muzical au fost:
- Franz Schubert;
- Robert Schumann;
- Frederic Chopin.
Franz Schubert (1797 1828), compozitor austriac, a trit
doar 31 ani, toate creaiile au rmas neterminate.
Prima lucrare compus a fost Fantezia pentru pian. Cntecul
ocup locul central n creaia lui ex.: Regele pdurii, Serenada, Ave
Page 24
Maria, Vis de primvar, Frumoasa morria, Margareta la

torctoare, toate fiind pe versurile lui Gte.
Apogeul creaiei lui a fost considerat Simfonia Determinat
h-moll. Este compus n perioada de nflorire a talentului su 1822
i are aa denumire deoarece conine doar dou pri.
Toate temele au caracter cantabil.
I allegro moderato
II andante con moto.
Diverse creaii le-a compus n lipsa instrumentului muzical
aceasta continu capacitile lui muzicale desvrite.
Robert Schumann (1810 1856) compozitor german. n
acest compozitor s-au ntruchipat trei trsturi, muzician, poet,
critic. Primete o educaie decent, minim atenie i acord
muzicii.
n 1830, n Frankfurt pe Maine l ascult pe N. Paganini,
aceast evoluare l definete pe Schumann s se dedice complet
muzicii. Prima lucrare a fost piesa instrumental-coral, o formare
performant a fost ntlnirea cu F. Chopin.
Frederic Chopin (1810 1849) compozitor i pianist
polonez.
n 1826 1828 apar creaiile n c-moll i variaiuni pe tema lui
Mozart. Ceva mai trziu 2 concerte pentru pian cu orchestr,
primul n f-moll, al doilea n e-moll, fantezie pe teme poloneze,
rondoul n stil cracoviac. ara ce devine a doua patrie a lui a fost
Frana. n 1832 primul su concert cu programul Polonezul pentru
ase piane, concertul n f-moll i variaiuni pe tema lui Mozart.
Elementul deosebit din stilul lui Chopin a fost Rubato
grbirea sau ncetinirea n cadrul tactului. Creaia lui: Mazurca n
C-dur, Polonezul A-dur, Preludiu e-moll, Nocurnul n f-moll
i Studiul n F-dur.
- 24 preludii, Balada n F-dur, Sonata n h-moll, scherourile 2,
3, 4.
Page 25
Logica i severitatea lui I. S. Bach, frumuseea i finalul bine

determinat al lui W. A. Mozart, dramatismul i dezvoltarea
puterii simfonismului lui L. V. Beethoven n permanen slujea
ca pild.
Romantismul muzical d natere la noi curente:
- verism,
- impresionism,
- expresionism
Romantismul a fost un curent artistic si ideologic, aparut la
granita dintre sec. al XVIII-lea si al XIX-lea, in Europa apuseana, in
literatura, muzica si in celelalte arte.
S-a nascut ca o reactie impotriva clasicismului, orientate
spre distrugerea ordinii si simetriei in cadrul formelor si
genurilor.Afirma primatul emotiei asupra gandirii, a sentimentului
asupra ratiunii, a subiectivitatii asupra obiectivitatii. Acest curent
a fost cadrul prielnic pentru aparitia Scolilor muzicale nationale.
Apare contopirea poeziei cu muzica, din care reiese
muzicalitatea poeziei sau muzica poetica. Programatismul devine
un principiu in creatia multor compozitori romantici. Se abordeaza
diverse teme precum trecutul istoric, legendele, intoarcerea in
trecut, fanteziile romantice, folclorul, dragostea si lupta binelui cu
raul.
Constiinta nationala inseamna mai intai recunostinta si
respect inaintasilor, apoi raspunderea si grija urmasilor.
Romantici precum Franz Liszt, care era maghiar,
inspirandu-se din folclorul propriei tari, a pus bazele Scolii
nationale maghiare, iar impreuna cu Wagner pun bazele Scolii
nationale germane. Chopin intemeiaza Scoala nationala
polona, iar Mihail Ivanovici Glinka si Alexander Sergheevici
Dargomijski infiinteaza in prima etapa Scoala nationala
rusa, iar in a doua etapa va fi preluata de 'Grupul celor cinci' :
Page 26
(Modest Musorgski, Mili Balakirev, Cesar Kui, Nikolai RimskiKorsakov si Alexandr Porfirievici Borodin).
Scoala nationala rusa a avut doua etape in care s-a dezvoltat
si a crescut frumos sub indrumarea exceptionala a intemeietorilor
ei. Prima etapa a fost reprezentata de Glinka si Dargomijski.
Acesti primi muzicieni au avut o contributie majora in creatia
muzicala rusa. Fiecare din ei au avut lucrari semnificative care au
dus la dezvoltarea ei, cea mai importanta dintre ele fiind "Ivan
Susaini" a lui Glinka, apoi opera "Rusalka" a lui Daragomijski.
Ei au deschis drumul "Grupului celor cinci", care au urmat
dupa ei.
Balakirev a compus poeme simfonice precum "Rusia", pe
cand Kiui este primul din cei cinci care abordeaza genul operei si
de asemenea este critic muzical,publicand numeroase articole.
Modest Musorgski a compus lucrari muzicale ca si : "Boris
Godunov" sau fantezia simfonica "O noapte pe muntele Plesuv".
Musorgski a scris lucrari pentru creatia de pian dintre care
amintim Suita "Tablouri dintr-o expozitie".
Alexandr Borodin s-a remarcat prin creatia simfonica, creatie
care il aduce mai aproape de Piotr Ilici Ceaikovski, creatorul
simfoniei rusesti. Borodin a compus opera "Kneazul Igor", fiind un
remarcabil compozitor si om de stiinta. De asemenea, a dedicat
lui Liszt simfonia programatica In stepele Asiei Centrale.
Nikolai Rimski-Korsakov a avut ca surse de inspiratie pentru
creatia muzicala, trecutul istoric si basmele populare: suita
simfonica "O mie si una de nopti". A scris Fantezia pentru vioara
si orchestra, Concertul pentru pian si orchestra.Pe de alta partea
avut cariera de profesor, scriind un "Manual de Armonie" si un
"Tratat de orchestratie".
Scoala nationala ceha:
Ca si pentru compozitorii rusi, natura si frumusetile patriei,
legendele si trecutul istoric al poporului au devenit pentru toti
surse principale de inspiratie. Astfel, poemul simfonic Finlandia a
compozitorului Jean Sibelius, socotit o adevrat fresc a
Page 27
poporului su, ca si ciclul de poeme simfonice Patria mea a

compozitorului ceh Bedrich Smetana (1824-1884), sunt
exemple de creatie inspirate din trecutul istoric si frumusetile
naturale ale patriei compozitorilor. Dintre cele sase poeme
simfonice (din ciclul Patria mea) intitulate: Vysehrad, Vltava,
Sarka, Tabor, Blanik si Prin luncile si pdurile Boemiei, cel mai
cntat este Vltava,poem n care autorul urmrind tot cursul
acestui fluviu, de la izvor la vrsare n Elba realizeaz un sir de
imagini de impresionant simplitate si frumusete.
Dar compozitorul Smetana creeaz si prin lucrarea Mireasa
vndut un limbaj muzical national. Aceast oper comic
reuseste s dezvluie obiceiuri si ntmplri caracteristice satului
ceh. Ritmurile dansurilor populare si caracteristicile melodice ale
cntecului popular ceh sunt valorificate aici din plin.
La faima scolii nationale cehe a contribuit ns tot att de
mult si creatia lui Antonin Dvorak (1841-1904). Darul su
melodic, miestria cu care a valorificat folclorul trii sale si al altor
popoare indienii americani l-au fcut cunoscut n lume. Este
evident frumusetea si bogtia expresiv a ideilor muzicale
asezate de compozitor la baza uneia din cele mai realizate creatii
simfonice ale sale: Simfonia a IX-a Din lumea nou. Prima idee
muzical este apropiat lumii melodice a cntecului popular ceh,
iar cea de a doua, folclorului indian.
Lucrarea a fost compus n anii sederii lui A. Dvorak la New
York (1892-1895) n calitate de director al Conservatorului din
acea metropol. Materialul muzical valorific idei dintr-o lume
putin cunoscut pn atunci de unde si denumirea
simfoniei Din lumea nou.
Scoala nationala norvegiana:
Tot att de legat de frumusetile patriei sale ca si B.
Smetana, compozitorul norvegian Edvard Grieg(1843-1907)
si-a fcut un ideal din a crea, cu ajutorul muzicii, imaginea naturii
insolite din patria sa, cu fiordurile si rurile ei slbatice. Muzica sa,
desi liric prin excelent, poart o alt amprent dect aceea a
Page 28
nostalgiei slave. Ea este expresia proprie unui temperament

echilibrat, ce se impune printr-un lirism, care nu alunec n visare,
exprimnd mai degrab o voiosie rezervat, proprie nordicului.
Muzica sa pentru pian, muzica de scen pentru Peer Gynt si
cu deosebire Concertul pentru pian n la minor sunt lucrri ce pun
n evident aceste trsturi.
Scoala nationala spaniola:
O lume total deosebit, care evoc cu o fort de sugestie
proprie, traditii ale solului spaniol, ne-o dezvluie creatia muzical
a
reprezentantilor scolii
nationale
spaniole.
Dintre
acestia, Filipe Pedrell (1841-1922), Isaac Albeniz (1860-1909)
si Enrique Granados (1867-1916), au valorificat ideea c
cntecul popular demonstreaz cel mai bine temperamentul
artistic, caracterul poporului din care si trage originea.
Suitele Iberiasi Catalonia ale
lui
I.
Albeniz
sau Dansurile
spaniole si pisele pentru pian Goyescas (inspirate de tablouri ale
pictorului Goya) ale lui Granados, dezvluie toat forta unui limbaj
care red caracterul exuberant al poporului spaniol, vitalitatea,
luminozitatea spiritului, temperamentul plin de nerv al sudicului.
Scoala nationala maghiara:
Animat de acelasi gnd al crerii unui limbaj national,
compozitorul Ferenc Erkel cal care reprezint scola national
maghiar scrie un sir de lucrri vocal dramatice inspirate din
trecutul istoric. Dintre acestea Bank Ban si Hunyadi Laszlo sunt si
astzi cntate n Ungaria. Spre deosebire de contemporanii si,
Erkel nu a ajuns s cunoasc cntecul popular autentic al
tranului maghiar si s-a inspirat din folclorul orsenesc. Muzica sa
are ns forta de a crea atmosfera si spiritul national maghiar att
de specific si Rapsodiilor lui Franz Liszt (1811-1886).
Page 29
Scoala nationala romaneasca:

n veacul al XIX-lea, rile Romne cunosc o perioad de
renatere naional i cultural, mai ales dup Revoluia lui Tudor
cnd fanarioii au fost nlocuii cu domnitori pmnteni, care vor
impulsiona ampla noastr deschidere spre Occident. Dup
Revoluia lui Tudor, ce marcheaz nceputul epocii moderne din
istoria noastr, se construiesc multe cldiri publice, coli, teatre,
spitale i parcuri mari (Cimigiu, Herstru, Copou, Grdina public
din Cluj, Parcul Arinilor din Sibiu, Parcul Bibescu din Craiova), unde
cntau tarafuri i fanfare.
Prima jumtate a veacului al XIX-lea este epoca n care se
constituie cultur romneasc muzical n spirit vest-european.
Dup o lung i tiranic dominare a artei orientale, primele
ncercri sunt timide, ele reflect ns nevoia artitilor de a asimila
cultura occidental i de a afirma specificul naional. Procesul s-a
desfurat n condiii politice foarte grele, cci suzeranitatea
otoman, domnitorii fanarioi, ocupaiile ruseti i austriece i-au
pus amprenta asupra repertoriului muzical laic, vehiculat adesea
de lutari. Ei au mbinat toate aceste influene, meninnd destul
de manifest notele romneti.
La nceput de veac apar numeroase societi culturale, n
care se nfirip primele mldie ale nvmntului muzical. Dup ce
la Cluj (1818) i la Satu-Mare (1820) apare cte o Societate
muzical, la Bucureti Heliade Rdulescu i Ion Cmpineanu
nfiineaz Societatea Filarmonic (1833) pentru a promova limba
romn, nvmntul vocal i instrumental, i pentru a crea un
teatru naional. Pe lng societate s-a deschis o coal de Muzic
vocal i instrumental, condus de Ioan Andrei Wachman
(avndu-i ca profesori pe L. Wiest, P. Ferlendis, Spohr), care a
organizat reprezentri de teatru i muzic. n anul 1835, elevii
acestei coli prezint vodevilul Triumful amorului de Wachman, dar
i prima oper n limba romn, Semiramida de Rossini (doar
fragmente), n anul 1836.
Page 30
Primul spectacol de oper n limba romn de la Iai a fost

opera Norma de Bellini (1838). Spectacolele acestor elevi au fcut
concuren trupelor de oper ale strinilor, preferate de cercurile
conductoare, care, manifestnd dispre fa de produciile
artistice romneti, au dispus nchiderea colilor din Iai i
Bucureti.
n Transilvania, acest fenomen era nlesnit de contactul
direct cu muzica apusean, mijlocit de nobilimea maghiar i cea
sseasc, precum i de biserica catolic i protestant.
De la nceputul veacului, n rile Romne sosesc numeroi
muzicieni strini, care susin concerte n diferite saloane, sli
publice sau predau muzica evropeneasc n familiile avute. n
dou numere din revista Allegemeine Musikalische Zeitung din
Leipzig (1821-1822) au fost publicate melodii romneti. Ele sunt
cele mai vechi publicaii de cntece i jocuri moldoveneti,
transcrise pentru pian cu un acompaniament simplu, specific
muzicii europene de salon.
n saloanele boierilor i la diferite festiviti de la curile
domneti, rsunau romane, diferite miniaturi vocale i
instrumentale pentru pian, muzic de dans, n schimb la ospee i
petreceri lutarii i debitau repertoriul specific. Alturi de
cntecele populare, preluate din folclorul stesc, figurau cntece
din viaa mahalalei i unele rmite ale vechiului repertoriu
grecesc i turcesc. Piesele din repertoriul lutresc au trecut i n
saloanele timpului. Astfel, legtura dintre universul muzical al
aristocraiei, acum orientat spre muzica clasico-romantic, i
practica muzicii populare, vehiculat n lumea boierilor de ctre
lutari, devine mai strns, ntruct chiar odraslele boierilor vor
cnta la pian muzic de sorginte popular.
Printre primii artiti virtuozi care concerteaz n saloanele
boierilor din Bucureti i Iai se numr violoncelistul Bernard
Romberg (1807), el fiind urmat de numeroi muzicieni strini,
prezeni n diferite orae.
Page 31
Foarte cunoscut era folclorul orenesc interpretat de lutari,

care au amestecat elemente romneti cu influene orientale i
occidentale. Dup 1830, repertoriul lutarilor se mbogete cu
romane, arii de salon, imnuri i maruri revoluionare. i n
culegerile de muzic popular romneasc apar cntece de tip
apusean, alturi de dansuri naionale i piese cu influene
orientale.
Post romantism
- Diversitatea stilistic la sfritul sec. al XIX-lea i
nceputul sec.al XX-lea; verism, impresionism, neoclasicism,
post-romantism,
expresionism
etc.
Compozitori reprezentativi: C. A. Debussy, R. Strauss,
K. Orff, A. Honneger, A. Schnberg, A. Webern, A.
Berg etc. A doua nflorire a culturilor nationale n
secolul XX i reprezentantilor; simfonismul francez i
austro-german: C. Franck, A. Bruckner, G. Mahler.
Cultura muzical din prima jumtate a secolului al XIX-lea
este dominat de curentul romantic, care a adus mari nnoiri ale
limbajului muzical.
n raport cu secolele precedente, viaa muzical a veacului al
XIX-lea se diversific fr precedent. Publicul tradiional de la
Page 32
curile princiare i palatele nobililor nu mai este singurul

beneficiar al manifestrilor muzicale. n importante centre
europene au loc concerte, recitaluri i spectacole de oper
organizate n sli publice. Scade rolul aristocratului mecena n
favoarea impresarilor, mari organizatori de concerte publice.
n prima jumtate a veacului al XIX-lea, unii creatori continu
tradiia clasic, n schimb alii furesc noi forme, desprinse de
rigoarea clasic. Romanticii mbogesc limbajul muzical i
lrgesc sau creeaz noi forme muzicale pentru a reda viaa
luntric sau pentru a configura sonor imagini literare.
Continuarea tradiiei clasice se face prin perpetuarea formelor
i a stilului clasic, considerate de unii autori imuabile. Ei alunec
ntr-un epigonism steril, alii pstreaz notele stilistice eseniale,
dar accentueaz patosul expresiei, mbogesc limbajul i
lrgesc tiparele arhitectonice.
Neavnd fora de generalizare a clasicilor, romanticii
apeleaz la marile opere literare, care le vor oferi teme pentru
simfonii i poeme simfonice. Nenctuate n tipare formale, ele
au desfurri muzicale determinate de firul ideatic al operei
literare. Inspiraia din pitorescul naturii, din peisajul exotic sau
din vestigiile trecutului a dat natere muzicii simfonice
programatice, ilustrat de Berlioz i Liszt.
nclinaia spre descripie este valorificat de romantici n
forme mari i ample, care pot reda teme mult mai ample i mai
complexe. Dac n epoca preclasic i cea clasic, descripia
limita sfera tematic a muzicii simfonice, la romantici ea
lrgete tematica, ngustat de subiectivismul romantic, de
predilecia spre confesiune i pentru formele lirice miniaturale.
Simfonia descriptiv are comun cu cea clasic doar titlul i
simfonismul, procedeul principal de exprimare muzical.
Numrul prilor componente, ca i schema acestora, sunt
determinate de cerinele poemului. Cele mai importante lucrri
Page 33
de acest gen sunt: Simfonia Fantastic (cinci pri), Harold n

Italia (patru pri), Romeo i Julieta de Berlioz sau Faust (trei
pri) i Dante (dou pri i un epilog) de Liszt. n simfoniile
Faust, Romeo i Julieta este utilizat corul, iar pentru a evoca mai
pregnant personajul principal din Harold n Italia Berlioz
ntrebuineaz viola ca instrument solist.
Verismul in muzica:
In climatul artistic european de la sfarsitul secolului al XIXlea si inceputul secolului XX, tensionat de febrilitatea cautarilor
si prospectiunilor spontane, de tot mai accentuatele tendinte
de innoire, Italia ofera impresionantul spectacol al continuitatii
si ascensiunii unuia dintre cele mai traditionaliste si
conventionale genuri muzicale: opera. Este momentul in care
Verdi, ajuns la senectute, traieste marea satisfacite a predarii
stafetei unei noi generatii de straluciti compozitori care se
dedica creatiei lirice. Totodata, este si momentul infiltrarii tot
mai accentuate a influentelor naturalismului francez, din
impactul sau cu specificitatea si viziunea filozofica italiana
nascandu-se verismul - echivalent al realismului critic, sau al
naturalismului -, ca urmare a epuizarii virtutilor romantismului,
ca necesitate a inlaturarii acelei arte pretentioase si
sentimentale. Ca si in Franta, aparitia acestui curent coicide cu
o aparenta relaxare politica si sociala, venita dupa luptele de
eliberare si unitate nationala. Nascut intr-un moment in care
romantismul se afla la finalul existentei sale ca si curent artistic
predominant, verismul se constiutuie intr-o solutie italiana de
iesire din impas si continuare a marilor traditii.
Cu un plus de forta, verismul s-a manifestat in muzica de
opera, unde tensiunile si incisivitatile situatiilor scenice sunt
amplificate prin intermediul muzicii, cu intregul arsenal de
mijloace de expresie pe care il comporta. Aici, ca si in
literatura, existau niste premise. Verdi, de pilda, in unele opere
ale sale accentueaza unele momente printr-o subliniere voit
Page 34
tragica a conflictelor prezente (Rigoletto, Traviata, Trubadurul

etc.), fara a forta limitele. Desigur ca nici dramele abordate nu
i-au permis mai mult. Intre creatiile italiene romantice si veriste
exista o stransa legatura, acestea din urma bazandu-se pe
traditia operei italiene, a cantului italian de tip bel-canto, cu
specificul muzicii populare, cu intonatii si intorsaturi specifice
cantonetelor,
serenadelor
si
baladelor,
pe
structuri
arhitecturale cu numere inchise, arii stralucitoare, ansambluri
de sine statatoare si dramaturgie unitara.
Noutatea si specificul verismului constau in insasi
naturaletea subiectelor abordate, care determina adancirea
dramaturgiei scenice prin accentuarea faptelor emotionale,
care impinge tensiunea dramatica pana la cel mai intens
tragism. O alta noutate este emanciparea discursului muzical,
in directia obtinerii expresiei din ce in ce mai pronuntat
patetica si melodramatica, in melodia vocala ajungandu-se
uneori pana la declamatie. Astfel, apare legatura dintre muzica
si text, care a necesitat emanciparea limbajului armonic,
adancit si mai mult in modal, determinand structuri si mixturi
sonore noi corespunzatoare care contribuie la sublinierea
momentelor de maxima tensiune dramatica, aflate intr-o
desfasurare fulgeratoare. La toate acestea se adauga orchestra
care, departe de a mai fi un simplu element de
acompaniament, se transforma in personaj principal care
participa activ la actiune si o accentueaza, sporindu-i
plasticitatea. Aparent insignifi-ante, aceste elemente sunt de
un efect covarsitor si au facut ca opere precum Cavaleria
rusticana (Pietro Mascagni), Paiatele (Rugerio Leoncavallo),
Manon Lescut, Boema, Tosca, Cio-Cio-San si Turandot (Giacomo
Puccini), sa strapunga spatiile si timpul.
Impresionismul in muzica:
Dezvoltarea artelor in Franta celei de-a doua jumatati a
secolului al XIX-lea se desfasoara sub semnul profundelor
Page 35
prefaceri sociale, politice si culturale declansate de revolutiile

de la 1848, care au generat reactii si pasiuni, avanturi si
sperante. Notiunile de libertate si progres capata acum sensuri
noi. Astfel, unitatea artei romantice incepe sa fie zdruncinata,
realismul, bazat pe directa legatura cu viata, se impune treptat
ca directie fundamentala, aducand o noua estetica, cu idei
propri, particulare, cu modalitati si mijloace de expresie
specifice.
Aparitia impresionismului in muzica franceza este strans
legata de miscarea similara din pictura si cea simbolista din
literatura. Contactul cu pictura impresionista si poezia
simbolista, triumful senzatiei, cultul faptului material si al
notatiei rapide a impresiei si miscarii fugitive, libertatea in
creatie, culoarea sonora noua, ineditul miscarilor cromatice pe
o ritmica dedusa din ritmul atmosferei si al universului vor
exercita o puternica influenta asupra muzicienilor, conducand
la o adevarata seductie pentru inlantuirile ce sugereaza
miscare si actiune, transparenta si irizare.
Claritate si eleganta, calitati specifice muzicii franceze inca
din vremea lui Couperin si Rameau, sunt reactualizate si
readuse
in
prim-planul
expresiei
muzicale,
acestora
adaugandu-li-se si discretia si delicatetea care vin si fac
jonctiunea cu estetica picturii impresioniste, realizand saltul in
creatiia lui Claude Debussy si Maurice Ravel, exponentii de
seama ai noii orientari din muzica fraceza a sfarsitului de secol
XIX si incept de secol XX. Debussy si Ravel opun romantismului
filozofant, confesiv si exuberant, o muzica transparenta si
subtila, de o intensa vibratie si izvorata din jocul de lumini pe
luciul apei, din miscarea si ritmul nemasurat al atmosferei, al
norilor, din stralucirea gradinilor in soare si din multe alte zone
ale existentei, deducand expresia si transformand-o in muzica
in special prin apelarea la simtul olfactiv "ca poarta a sufletului.
Page 36
Atonalismul, expresionismul si dodecafonismul in

muzica
Daca Franta si Italia au gasit la sfarsitul secolului XIX
modalitati propri de iesire din criza romantica, Germania si
Austria se aflau intr-o faza de incertitudini, manifestand din ce
in ce mai mult semnele unei oboseli accentuate. Aceasta stare
s-a mentinut pana in primele decenii ale secolului XX, cand, in
paralel cu eforturile lui Mahler, Strauss, Reger si altii de a
continua traditiile muzicale nationale si de a integra cuceririle
wagneriene
genurilor,
formelor
si
problematicii
noi,
contemporane, se con-tureaza unele tendinte de dezagregare a
limbajului muzical traditional si de afirmare a unor noi principii
de organizare a universului sonor, constituite si propuse ca noi
tehnici si metode de compozitie. Este momentul in care
gandirea artistica germana si austriaca, influentata de filosofia
lui Schopenhauer si Nietzche, intra pe fagasul irationalismului
si
pesimismului,
trecand
prin
naturalism,
simbolism,
neoromantism, neoclasicism si ajungand la expresionism. Spre
deosebire de impresionism, care pune accent pe senzatie,
expresionismul urmareste evidentierea asa-ziselor "trairi neconditionate absolute", aducand cu sine un climat incarcat de
tensiuni, conctradictii, nelinisti, anxietate, accente de revolta si
foarte
mult
dramatism.
Exacerband
subiectivismul,
expresionismul
denatureaza
reprezentarea,
manifesta
preferinta pentru tensiuni psihologice, pentru eroi zbuciunamti,
monstruos si caricatural, stridente, antiteze brutale si abstract,
mergandu-se pana la denatu-rarea figurii si a limbajului,
accentuand in mod exagerat expresia. In forma sa cea mai
virulenta, expresionismul a aparut mai intai in pictura germana.
In muzica, stralucirea expresionista nu a avut intensitatea celei
din artele plastice sau literatura, cu toate ca apartenenta
muzicienilor la acest curent, inca de la primele sale manifestari,
este evidenta. Aparut in creatia compozitorilor din asa-zisa
Noua scoala vieneza - Arnold Schonberg, Alban Berg si Anton
Page 37
Webern -, expresionismul muzical s-a manifestat simptomatic si

destul de limitat. De fapt, nici Schonberg nici Berg nu au creat
decat cateva lucrari expresioniste. Primul s-a manifestat la
inceput ca pictor, de abia mai tarziu alegan muzica, studiindu-i
universul, caruia ii da o noua dimensiune organizatorica si
structurala, determinand una dintre cele mai ample vibratii in
timp si spatiu si o schimbare de mentalitate in procesul creatiei
interpretarii si receptarii muzicii. Cu toate ca expresionismul a
atins si unele creatii semnat de Richard Strauss, Paul
Hindemith, Bela Bartok sau George Enescu, cei trei compozitori
vienezi sunt considerati principalii exponenti ai acestui curent.
Anton Bruckner:
Structura muzicii brukneriene are la baza doi piloni solizi,
care pentru Bruckner sunt indispensabili. Respectul lui
Bruckner
pentru
teoria
basilor
fundamentali,
fiind
reprezentata de armoniile care apareau ca niste umbre din
adancuri, ca si pentru teoria armoniilor naturale, care
reprezinta legea oricarei frumuseti si a progresului armonic. In
urma acestora, Bruckner ne lasa o muzica plina de sonoritate in
mmaniera arcurilor din arhitectura gotica, cu un ambitus urias.
In esenta muzica lui Bruckner este o muzica de catedrala, o
muzica a credintei, a spiritualitatii transcendente..
Inspiratia si gandirea lui Bruckner va face ca in
simfoniile lui sa existe aceasta evolutie fara lacune, parca
fiecare sprijinindu-se pe precedenta lucrare, pregatind-o astfel
pe urmatoarea. Structura simfoniilor lui se supune
fundamentului principal a tritematismului miscarilor de sonata,
care, la fel ca si succesiunea tempourilor, raspund unei
preocupari primordiale fata de contraste. Compozitorul obtine
cu orchestra clasica efecte de ampla sonoritate, datorate unei
tehnici moderne si a unui instinct infailibil in alegerea si
repartitia culorilor timbrale. La aceasta contribuie si
Page 38
interferenta registratiei de orga vizibila prin independenta

grupurilor orchestrale, care evolueaza in blocuri.
Simfoniile lui Bruckner reprezinta o incercare de a
dezvalui lumii drumul fiecaruia in viata dar si de dupa moarte.
Bruckner nu era obsedat de sensul vietii asa cum era Gustav
Mahler, prieten bun si compozitor din aceeasi perioada a lui.
Bruckner nu avea nici un fel de dubiu in ceea ce privea viata de
dupa moarte. Astfel, el are o viziune simplista despre lumea de
apoi, el fiind un om credincios, spunand ca Dumnezeu este bun
si ca el a primit talentul pentru a-l glorifica pe Dumnezeu.
Aceasta, este vizibila mai ales spre sfarsitul vietii lui cand se
roaga Lui Dumnezeu pentru a-i da ragaz spre a termina cea dea 9-a sa Simfonie.
O alta caracteristica a simfoniilor lui Anton este
faptul ca toate simfoniile lui incep dupa acelasi tipar, pe un
vibrato al corzilor grave, tema creste din adancuri spre inaltimi.
Cesar Franck:
Csar Franck (n. 10 decembrie 1822 n Lttich - d. 8
noiembrie 1890 n Paris) este cel care a adus simfonia ntr-o
ipostaz realmente inedit, utiliznd principiul ciclic. Acesta se
refer la o problem de arhitectur muzical i se refer la un
motiv sau la o tem care leag organic prile lucrrii, fiind un
element generator al temelor din celelalte pri. Csar Franck
are reuite deosebite i n variaiunile simfonice pentru pian i
orchestr, o sintez ntre sonat, variaiune i concert
instrumental. Totodat, muzicianul scrie i poeme simfonice i
propune o inovaie frapant, prin adugarea corului (n poemul
simfonic cu cor Psyche), al crui rol este de comentator,
aidoma celui dintr-o tragedie greac.
Gustav Mahler:
Page 39
Gen:
Cu excepia lucrrilor din tineree, dintre care doar cteva sau pstrat, Mahler a compus doar cntece i simfonii, cu o interrelaionare strns ntre ele.
Donald Mitchell admite c interaciunea dintre acestea poate
fi considerat baza tuturor lucrrilor muzicale ale lui Mahler.
Stil:
Mahler s-a inspirat din mai multe surse n cntece i lucrri
simfonice: trilurile psrilor i talangele vacilor pentru a evoca
natura i satul; fanfare, melodii de strad i dansuri steti
pentru a evoca lumea pierdut a copilriei sale. ncercrile vieii
sunt reprezentate n stri contrastante: dorina pentru mplinire
prin creterea n intensitate i armonie cromatic, suferina i
dezddejdea prin discordie, denaturare i grotesc. n mijlocul
acestora troneaz marca specific a lui Mahler - intruziunea
constant a banalitii i absurditii n momente de seriozitate
profund, simbolizat n cel de-al doilea act al celei de-a cincea
simfonii cnd o arie trivial popular se termin abrubt ntr-un
mar funerar solemn. Aria banal i schimb caracterul, trecnd
la un cor brucknerian pe care Mahler l folosete pentru a da
semnificaie speranei de soluionare a conflictelor.[131] Mahler
nsui recunotea manerismul intervenit n lucrrile sale, numind
Scherzo-ul din a Treia Simfonie cea mai ridicol i n acelai
timp cea mai tragic compoziie care a existat vreodat ... Este
ca i cum toat natura s-ar strmba i i-ar scoate limba..
Page 40
Muzica contemporana
Orientri stilistice
i optiuni creatoare n
muzica
contemporan:
muzica
concret
i
electronic,
aleatorismul,
constructivismul,
muzica
stockhastic,
sisteme
muzicale
de
sintez
etc.
Compozitori
reprezentativi n secolul XX: G. Enescu, I. Stravinsky,
B.Bartok, O. Messiaen, K. Stockhausen, P. Boulez, Y.
Xenakis, J. Cage.
Muzica concreta, dezvoltata in Franta dupa 1949 de catre
Pierre Schaeffer, isi propune sa asambleze obiecte sonore,
sunete variate din natura, inregistrate pe disc sau pe benzi de
magnetofon, pentru a crea o compozitie autentica, noua, cu o
valoare estetica proprie. In acest sistem compozitional, fiecare
obiect sonor este perceptibil ca un tot de-sine-statator, avand
valoarea sunetelor obisnuite notate pe portativ. Denumirea
genului vine de la aceea ca opera muzicala nu poate fi sesizata
decat ca un ton concret. Sursele sonore utilizate sunt foarte
diferite: de la orchestra simfonica pana la aparatele tehnice care
pot filtra obiectele sonore, varia inaltimea sunetului sau deplasa
sursa sonora in spatiu etc. Printre cei mai cunoscuti creatori de
muzica concreta se inscriu: P. Schaeffer, D. Milhaud, Ed. Varese, O.
Messiaen, P. Arthuis etc. Muzica electronica apeleaza la
instrumente electronice. Ea utilizeaza oscilatiile electronice,
bogate in sunete armonice. Printre initiatorii acestei muzici se
Page 41
numara compozitorul Herbert Eimert din Germania. Muzica

aleatorica utilizeaza elemente sonore obisnuite, insa lasa o
deplina libertate de interpretare in privinta exactitatii inaltimii
sunetului si a ritmului.
Matematizarea muzicii este o nou poziie, provenit din
experimentele electronice i din serialismul integral. n anul 1955,
Yannis Xenakis, cunosctor al matematicii superioare moderne, ia propus s obin o muzic perfect calculat. A creat
muzicastochastic folosind calculul matematic al probabilitilor.
Igor Stravinski:
Igor Fiodorovici Stravinski (n. 17 iunie 1882, Lomonosov d.
6 aprilie 1971, New York) a fost un compozitor modern de muzic
cult, originar din Rusia, unul din cei mai importani muzicieni din
prima jumtate a secolului al XX-lea. S-a fcut cunoscut i ca
pianist virtuoz i dirijor, a readus n actualitate i a revoluionat
muzica de balet.
Evoluia ulterioar a muzicii lui Stravinski face din el
reprezentantul necontestat al unui curent, ce va fi numit muzic
modern clasic tonal serial.
Igor Stravinski trece de la stilul neoclasic din Pucinella (19191920), pe teme de Pergolesi, sau Apollo Musagete (1928), la
experimentele dodecafonice din Canticum Sacrum ad honorem
Sancti Marci (1955). n ceea ce privete muzica operistic,
Stravinsky adopt un stil eclectic i eterogen, rezultnd n
capodopere ca Le Rosignol (Privighetoarea", 1914), Oedipus Rex
(1927), Cariera unui libertin (1951). Contactul cu muzica de jazz i
influeneaz compoziia celebrului Ebony Concerto, pentru clarinet
i orchestr.
Bla Viktor Jnos Bartk (n. 25 martie 1881, Snnicolau
Mare, Austro-Ungaria d. 26 septembrie 1945, New York) a fost
Page 42
un compozitor i pianist maghiar, unul din reprezentanii de seam

ai muzicii moderne.
n primele sale opere, Bla Bartk se orienteaz n tradiia
muzicii vest-europene, fiind n special influenat de Johannes
Brahms, Richard Wagner, Franz Liszt i Claude Debussy. n poemul
simfonic "Kossuth" (1904) se recunoate influena muzicii lui
Richard Strauss. ncepnd cu anul 1905, Bla Bartk studiaz tot
mai mult muzica popular maghiar, romneasc i cea tradiional
a artitilor igani. n colaborare cu prietenul su, compozitorul
Zoltn Kodly, realizeaz o culegere de muzic folcloric maghiar,
romneasc, srbeasc, croat, turceasc i nord-african,
publicat n 12 volume.
Bla Bartk a fost un excelent pianist i a compus mai multe
lucrri n scop pedagogic, ca "Microcosmos" (1935), cuprinznd
153 piese pentru pian cu grade de dificultate crescnd. Cele ase
cvartete de coarde sunt considerate unele din cele mai
importante compoziii ale genului.
Olivier Messiaen (pronunie francez: [livje msj], 10
decembrie1908 Avignon - 27 aprilie 1992 Clichy) a fost un
compozitor francez, organist i ornitolog.
Muzica lui Messiaen este ritmic complexa (el a fost interesat
de ritmuri din greaca veche i din surse hinduse), i este melodic i
armonic bazat pe modurile de transpunere limitat, care au fost
inovarile proprii ale lui Messiaen. Multe dintre compozitiile sale
descriu ceea ce el a numit "aspecte minunate de" credin , pe
baza lui de nezdruncinat a catolicismul roman. El a cltorit pe
scar larg, i a scris lucrri inspirate de influene diverse, precum
muzic japonez, peisajul Bryce Canyon n Utah, i viaa Sfntului
Francisc de Assisi. Messiaen a experimentat o forma usoara de
synaesthesia: el percepea culori cnd auzea anumite acorduri
muzicale, n special acorduri construite din modurile sale, i el a
folosit combinatii ale acestor culori n compoziiile sale. Pentru o
perioad scurt de timp Messiaen a experimentat asocierea
Page 43
parametrizarii cu un "serialism total", n care domeniu acesta este

deseori citat ca un inovator.
Muzica usoara
Muzica uoar reprezint un gen muzical eterogen, adeseori
definit prin raportare la alte genuri de muzic. n mod nejustificat,
denumirea capt, nu de puine ori, o tent depreciativ. Muzica
uoar, fiind mai veche dect multe alte genuri promovate azi ca
muzici de consum, suport mai multe grade de deschidere n
privina cronologiei, dar n sens general se vorbete n ziua de
astzi de muzica creat ncepnd cu a doua jumtate a secolului
XX.
Echivalente n alte limbi[modificare | modificare surs]
Sintagma nu are un corespondent precis n limbile de mare
circulaie, iar acolo unde exist sintagme similare, nelesul lor
poate s difere. Echivalrile oferite cel mai des expresiei
romneti sunt franuzescul musique lgre i sintagma
englezeasc easy listening (care s-a rspndit i n alte limbi - de
exemplu, n german). n cazul limbii engleze, atributele muzicii
uoare sunt mprite ntre subgenurile music-hall, light music,
beautiful music .a., astfel nct o relaie de echivalen precis nu
poate fi stabilit. Totui, mergnd pe criteriul limbii, nu se poate
conchide c muzica uoar exist numai n Romnia (cu toate c,
sintagma fiind autohton, vom stabili muzica uoar romneasc
ca prim reper de comparaie), ci este i situaia altor culturi (de
pild, cea italian) care se apropie ntr-o msur semnificativ de
stilistica dat. Asemnarea muzicii uoare romneti cu cea
francez, italian .a.m.d. se justific n primul rnd ca un numr
de influene exercitate din afar. (De pild, o contribuie nsemnat
n anii aizeci au avut-o turitii strini, venii din toat Europa pe
litoralul romnesc al Mrii Negre. Fie melomani care aduceau cu ei
Page 44
nregistrri la mod n ara lor, fie interprei strini care susineau

concerte, astfel de surse erau de mare interes pentru artitii
romni, angajai pe timpul verii la restaurantele de pe litoral.)
Semnificaii[modificare | modificare surs]
Muzica uoar, n contiina publicului actual, i are rdcinile
situate nu mai devreme de anii 1950. n consecin, cadrul ei este
determinat prin opoziie cu alte genuri ale muzicii de consum
(muzica rock, chiar i pop), n funcie de context. Uneori, ea este
prezentat ca nsumarea tuturor acestor genuri i pus n opoziie
cu muzica de factur cult.
Istoric[modificare | modificare surs]
Cultura european timpurie[modificare | modificare surs]
Mai sus s-a artat de ce muzica uoar romneasc va fi folosit ca
punct de pornire pentru a urmri graniele i aa, dificil de trasat,
ale genului privit din perspectiva mondial, pe parcursul
evoluiei ei. Originile nu pot fi delimitate cu claritate, dat fiind c
Europa[1] a avut dintotdeauna un fond al muzicii maselor.[2]
Grecia antic consemneaz apariia modului lidic (lydisti,
echivalent ca scar cu ionicul medieval i cu majorul natural),
specific muzicii tinerilor i privit de nvai ca un sacrilegiu, temei
al unei muzici decadente. Evul mediu european nfieaz o
muzic disciplinat, sever, de origine savant, care se las treptat
inspirat de practicile muzicii din popor, mprumutndu-i speciile
de scurt durat, modelul de cnt vocal, muzica instrumental i
orchestraia specific. O dat cu deschiderea fcut de Renatere,
muzica maselor i muzica cult se apropie mai mult stilistic.
Muzica poporului i muzica cult european[modificare |
modificare surs]
Din baroc (prim epoc a tonalitii, desemnnd cel mai firesc
sistem sonor utilizat i astzi), creatorii culi se inspir frecvent din
dansurile practicate de popor. Cazul cel mai ilustrativ este cel al
Page 45
suitelor de dansuri baroce, care pornesc de la dansuri populare,

caracteristicile metrice i agogice (tempo), pstrndu-se ca atare
ntr-o prim etap (amintim ciacona, giga, sarabanda, menuetul).
n timp ce menuetul face deliciul secolului XVIII, secolul XIX va
prelua un nou dans popular n trei timpi, valsul.
Pn n secolul XIX, muzica savant se apropie i deprteaz de
publicul simplu n cteva ocazii succesive; Romantismul trziu
reprezint desprinderea de asculttorul neiniiat, prin continua
intelectualizare a limbajului muzical (i prsirea tonalitii pentru
alte sisteme, create artificial sau pe modelul altor tradiii
muzicale); consonanele pierd numeric n faa disonanelor. Drept
mrturie actual a procesului n cauz st aa-numita muzic
contemporan, foarte pretenioas cu asculttorii ei, adesea
disonant i neatrgtoare la primul nivel de lectur.
La romni[modificare | modificare surs]
nceputuri[modificare | modificare surs]
Situaia prezentat este, totui, tipic Occidentului european; pn
la formarea colilor naionale n nordul i estul Europei, lucrurile
s-au desfurat aici ntr-un regim mai lent. Demarcaia muzicii
create de popor de tendinele muzicii culte este cu att mai
evident.[3] Romnii nu resimt influenele culturii vestice ntr-o
prea mare msur (Transilvania traverseaz o quasi-Renatere
trzie, unde intr i elemente de baroc), iar muzica pstreaz pn
la jumtatea secolului XIX sonoriti orientale, att n muzica de
cult (de rit bizantin), dar i n cultura popular. n ultimele decenii
ale secolului XIX sunt importate tot mai multe elemente ale
culturii muzicale vestice, dintre care cele adresate oamenilor
lipsii de pregtire muzical au mult mai mult trecere (o coal
muzical naional nu exista nc, compozitorii fiind atrai de
studiile i practicile din Vest). Ptrunde romana, ca monodie
acompaniat de pian ori chitar, rud ndeprtat a lied-ului.
Page 46
Romana s-a pstrat pn astzi, dar popularitatea ei a sczut

simitor n a doua jumtate a secolului XX.
Primii compozitori romni de romane i valsuri (D.G. Florescu,
Guilelm orban) atest existena unei muzici uoare dup 1850.[4]
Cunoscnd ns notaii i compoziii laice semnate de Anton Pann i
ali precursori ai generaiei 1848, se pune problema de ce nu vor fi
ele, de asemenea, ncadrate drept muzic uoar. Explicaia vine
pe calea unei tradiii a jurnalitilor i criticilor de muzic, n
viziunea crora nu intr compozitori romni mai timpurii dect
creatorii primelor romane. Un alt aspect al acestei convenii este,
ns, recunoaterea unor influene importante din Occident, foarte
pregnante la acea vreme. Mai trziu ele vor porni pe un fga
propriu, astfel nct influenele timpurii ajung irecognoscibile n
deceniile ase-apte ale secolului XX).
Perioada interbelic[modificare | modificare surs]

Dac prima vrst a muzicii uoare romneti aduce cu alte
creaii din vestul Europei, iar apartenena la genul muzical studiat
este discutabil,[5] secolul XX aduce mai mult originalitate pe
partea de compoziie. Totui, ambiia de a fi mereu n vog oblig
muzica uoar romneasc s parcurg, mcar formal (pentru c
rezultatele sunt destul de diferite, din pricina deficienelor tehnice,
bneti i, nu n ultimul rnd, a concentrrii pe alte interese), unii
pai adoptai n Vest (muli, din cele dou Americi).
Astfel, se import tangoul (n Europa) n anii douzeci; la romni,
compozitorii studiaz forma, iniial plagiaz (este cazul celebrului
Zaraza, reprodus dup un tango uruguayan al compozitorul
Benjamin Tagle Lara) i apoi scriu tangouri noi, pe versuri n limba
romn. i amintim pe compozitorii Ionel Fernic i Ion Vasilescu, ale
cror tangouri au fost interpretate de cntreii Cristian Vasile,
Jean Moscopol, Gion .a.
Page 47
Alte nouti aprute n muzica uoar, preluate i de muzicienii

romni, includ mprumuturile din muzica de jazz ncepnd cu
dansurile de societate (foxtrot, Charleston) i cu adoptarea
instrumentaiei specifice (contrabas, slide guitar,[6] banjo
instrumentul lui Jean Moscopol). Fr a trimite la jazz, unii cntrei
romni practic improvizaia, inventnd pe loc melodii i versuri
(renumit este cazul lui Alfred Pagoni-Fredon, grec la origine); se
practic mult fluieratul artistic. n mod obinuit, cntreii sunt
fideli unui local pentru un numr de ani.
Dac n Occident tangoul se bucur de mai puin succes, n
Romnia va rmne la mod pn la nceputul celui de Al Doilea
Rzboi Mondial. Perioada interbelic n Occident cuprinde musicaluri, music-hall-ul, primii interprei europeni de swing jazz (ntre
care, chitaristul Django Reinhardt). Viziunile mai conservatoare
vor determina nflorirea noului lied englez, a ansonetei i a
valsului la acordeon (musette), ambele franuzeti, a canonetei
italiene ele depesc hotarele rii lor i rmn imortalizate prin
nregistrri sonore i filme (celebrul Sous les toits de Paris, 1930,
n regia lui Ren Clair).
Dup rzboi[modificare | modificare surs]
La ncheierea celui de Al Doilea Rzboi Mondial, situaia politic a
romnilor se schimb foarte mult, prin instalarea regimului
socialist. Modelul de via occidental este cenzurat i deformat n
interes politic de ctre noile autoriti, folosind mijloace diverse.
Ca urmare, viaa muzical romneasc se desprinde de Vest i
ncepe o evoluie distinct, n legtur tot mai slab cu cele
petrecute dincolo de Cortina de Fier. Prin urmare, dac nainte de
rzboi se putea vorbi de muzic uoar n Europa sau chiar
America, dup anii patruzeci nu vor mai exista dect suprapuneri
pe termen scurt (unde calitatea produselor romneti are de
Page 48
pierdut din lipsa de interes a autoritilor, ba chiar artitii fiind

uneori oprimai).[7]
n anii cincizeci, proletcultismul i face simit prezena puternic n
toate manifestrile de art, inclusiv n muzica uoar. Totui, se
apeleaz la jazz-ul vocal, comercial, ocazie care introduce att
elemente demodate (acompanierea unui solist cu bigband n stil
swing), dar i mult mai recentele ritmuri de jazz latin (bossa nova
brazilian, dar i cele de inspiraie afro-cuban de exemplu,
rumba n Cuba a compozitorului Edmond Deda, interpretat de
Roxana Matei).
Deceniul 1960 aduce n primii si ani muzica rock, iar de la
jumtatea deceniului ncepe micarea underground, asociat noii
muzici. Rock-ul ajunge n opoziie cu muzica uoar, att stilistic,
dar i prin ideologia promovat. (Trebuie reamintit faptul c muzica
rock s-a numit pentru mult vreme, aproximativ pn la jumtatea
anilor aptezeci, muzic a formaiilor de chitare electrice.)
Numele ctorva interprei de muzic uoar romneasc de dup
cel de-al doilea rzboi mondial, Aurelian Andreescu, Elena
Crstea, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Stela Enache, Luigi
Ionescu, Horia Moculescu, Margareta Pslaru, Gic Petrescu,
Angela Similea, Dan Sptaru, Aura Urziceanu. Pentru nceputurile
anilor aizeci, un nume semnificativ este cel al trioului frailor
Grigoriu, unii dintre primii artiti romni de muzic uoar care au
adoptat elemente de sintax rock n muzica lor (de altfel, i una
dintre primele formaii de rock'n'roll din Romnia). ntre
compozitorii mai apreciai se pot aminti Florin Bogardo, Cornel
Fugaru, George Grigoriu (unul dintre cei trei frai amintii), Nicolae
Kirculescu, Margareta Pslaru, Temistocle Popa, Radu erban,
Marius eicu.
Muzica uoar astzi[modificare | modificare surs]
Page 49
Respectnd limitarea determinat de terminologia limbii romne

(fa de limbile n care s-a cntat muzic uoar: francez, italian
.a.), nu se poate vorbi despre dezvoltarea acestui gen peste
hotarele Romniei n ultimii ani altfel dect fcnd referire la
muzicienii din generaia anilor 1950-1970 (deja din anii optzeci,
bariera cultural impus de regimul politic din Romnia are ca
efect o desincronizare ntre muzica romneasc i cea strin; prin
urmare, evoluia care nu a mai putut fi imitat n Romnia va fi
apanajul muzicii pop). O parte din aceti interprei i compozitori sau retras din activitatea muzical, n vreme ce alii s-au reorientat
ctre alte genuri muzicale, cel mai adesea spre muzica pop. De
aceea, muzica uoar n context internaional este un gen practic
disprut.
n Romnia[modificare | modificare surs]
n accepiunea actual, muzica uoar continu s fie nregistrat i
ascultat astzi; interpreii rmn i aici cei reprezentativi pentru
anii optzeci, aptezeci, (mai rar) aizeci. Muzicienii tineri, avnd i
un stil foarte diferit, consider c aparin de muzica pop, nu uoar.
Se marcheaz, n acest fel, o delimitare ntre generaii.
n ce privete muzica uoar mai veche (denumit clasic de
postul de radio online radio3net), din anii nouzeci se manifest
un interes sporit pentru atmosfera Romniei interbelice, n special
a Micului Paris (porecl dat n epoc Bucuretiului) casa celor
mai cunoscui compozitori i interprei de muzic uoar ai vremii.
Un alt punct de vedere[modificare | modificare surs]
Unii autori, ndeosebi cei cu pregtire fcut n colile de muzic,
tind s confere noiunii de muzic uoar o accepiune mult
lrgit. Mai exact, prin ea se nelege totalitatea genurilor de
muzic de consum aprute de la jumtatea secolului XX, adic:
rock, pop, rap, disco, folk .a., toate puse n contrast cu muzica de
factur cult. Raionamentul respectivilor autori amplaseaz
Page 50
muzicile de consum n dreptul culturii populare, susinnd c i

sunt proprii unele dintre caracteristicile ei:
funcionalitatea - muzica e scris pentru a acompania activiti ale
societii muzica de dans este cel mai bun exemplu; formarea
unor grupuri de opinii n jurul unui stil sau gen muzical anume (de
exemplu, rapperi, punkeri .a.)
caracterul colectiv muzicile de consum sunt scrise n unele
cazuri de mai muli autori, n colaborare. Formaiile muzicale cu
componen mic (de muzic rock, pop, rap etc.) au deseori mai
muli membri compozitori. Un exemplu celebru este duetul
componistic Lennon-McCartney, n cadrul formaiei The Beatles.
caracterul oral se manifest parial exist, totui, unele sisteme
de notare a muzicii. Liviu Dnceanu reclam lipsa unui sistem
precis i universal valabil. Dei s-au fcut mai multe astfel de
ncercri, nu au reuit s se impun dect local (de exemplu,
importana tot mai mare a tabulaturii de chitar i nu numai,
ncepnd cu anii aptezeci). Imposibilitatea adoptrii unui sistem
de notare sinoptic (din care s se poat deduce cea mai mare
parte a informaiei muzicale), aa cum este notaia cu portative,
este pricinuit de lipsa, fie a interesului, fie a cunotinelor
teoretice suficiente din partea celor mai muli muzicieni.
sincretism din raiuni comerciale, muzicile de consum sunt, cel
mai adesea, muzici cu text, nsoite de videoclipuri care s
sporeasc atractivitatea sau s estompeze stngciile din
producia final a piesei muzicale. n cazul unor melodii de mare
popularitate, sunt lansate i dansuri specifice (de exemplu, piesa
Macarena a formaiei Los del Ro).
Page 51

Istoria Muzicii

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria Muzicii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Cultura muzical a Evului

Muzica bizantina este monodica, vocala si modala.

O trasatura importanta a sa este intonatia netemperata,

The Lord is my shepherd!

Notatia bizantina se facea prin neume (semne grafice

- are o melodica bazata in principal pe mers treptat sau cu

Organum-ul primitiv (sau paralel)- este pria forma

The Lord is my shepherd!

In epoca intalnim atat compozitii muzicale, generic denumite

similar, in general silabic. Desi ramane un gen religios, textele

The Lord is my shepherd!

Contemporan n Frana cu G. Dufay i G. Binchois,

The Lord is my shepherd!

Motet se numete o compoziie muzical polifonic bazat pe

mai mare consisten armonic (fr a renuna ns la miestria

The Lord is my shepherd!

Prima consecinta a acestei aparitii a fost afirmarea monodiei

Monteverdi investeste subiectul cu un impresionant

Opera baroca si reprezentantii ei: H. Purcell, G. Handel.

clasice. Sonata da chiesa cuprinde patru pri: un preludiu grav i

Antonio Vivaldi a fost unul dintre cei mai importani

interpret dect ca i compozitor, fiind mai puin celebru dect

Opera in secolul al XVIII-lea

duete*, terete*, cvartete*, cvintete*, sextete* vocale, coruri*,

prin creaia crora S. nceteaz a mai fi o pies cu muzic

The Lord is my shepherd!

clasicismului muzical au fost simfonia, sonata i concertul

The Lord is my shepherd!

regul, o astfel de orchestr const din instrumente cu coarde, la

ctre armonie (acordic), polifonie i form ntr-un cuvnt,

6. Romantismul - curent artistic i muzical: cronologie,

The Lord is my shepherd!

Maria, Vis de primvar, Frumoasa morria, Margareta la

Logica i severitatea lui I. S. Bach, frumuseea i finalul bine

The Lord is my shepherd!

poporului su, ca si ciclul de poeme simfonice Patria mea a

nostalgiei slave. Ea este expresia proprie unui temperament

The Lord is my shepherd!

Scoala nationala romaneasca:

The Lord is my shepherd!

Primul spectacol de oper n limba romn de la Iai a fost

The Lord is my shepherd!

Foarte cunoscut era folclorul orenesc interpretat de lutari,

curile princiare i palatele nobililor nu mai este singurul

de acest gen sunt: Simfonia Fantastic (cinci pri), Harold n

tragica a conflictelor prezente (Rigoletto, Traviata, Trubadurul

prefaceri sociale, politice si culturale declansate de revolutiile

The Lord is my shepherd!

Atonalismul, expresionismul si dodecafonismul in

Webern -, expresionismul muzical s-a manifestat simptomatic si

interferenta registratiei de orga vizibila prin independenta

The Lord is my shepherd!

numara compozitorul Herbert Eimert din Germania. Muzica

The Lord is my shepherd!

un compozitor i pianist maghiar, unul din reprezentanii de seam

parametrizarii cu un "serialism total", n care domeniu acesta este

nregistrri la mod n ara lor, fie interprei strini care susineau

suitelor de dansuri baroce, care pornesc de la dansuri populare,

The Lord is my shepherd!

Romana s-a pstrat pn astzi, dar popularitatea ei a sczut

Perioada interbelic[modificare | modificare surs]

Alte nouti aprute n muzica uoar, preluate i de muzicienii

The Lord is my shepherd!

duete, terete, cvartete, cvintete, sextete* vocale, coruri*,