Sunteți pe pagina 1din 16

ISTORIA MUZICII UNIVERSALE

Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat


ERA PRE-TONALĂ (înaintea apariției sistemului tonal) Sec. 18 = Secolul clasic/ Secolul modelelor în muzică ERA TONALĂ

EVUL MEDIU RENAȘTEREA (1400-1600) BAROCUL CLASICISMUL ROMANTISMUL Sec. XX - CURENTE MUZICALE TRADIȚIONALE CURENTE MUZICALE NOVATOARE
Romantismul târziu, Neoclasicismul, Impresionismul, Verismul Expresionismul, Serialismul, Muzica electronică,
Sec. IV-XIII - Monodie Sec. 14-16 - Polifonia vocală 1600-1750 1750-1830 Sec. al XIX-lea (1830-1890) - Curente care păstrează în limbaj și expresie componente și trăsături ale epocilor precedente. M. ambientală, Aleatorismul, Jazzul simfonic, Minimalismul
-313- Creștinismul devine religie oficială Factori determinanți: 2. ȘCOALA Caracteristici: subiectivitate, fantezie, exprimarea sentimentelor, a originalității, spontaneității și a Limbajul muzical în sec. 20:
-392 - Împ. Teodosie - creșt. religie de stat ARS ANTIQUA - schimburile comerciale;
De la fugă la Armonia – linia * Melodica: sisteme de organizare sonoră: serial, modal, tonal, IMPRESIONISMUL EXPRESIONISMUL ALEATORISMUL
-395- Imp. Roman de Răsărit și de Apus FRANCO-FLAMANDĂ sincerității emoționale. /- explorarea universului interior al omului;
-1054 - Marea Schismă - Bis. Ortod. și Catolică Sec XII-XIII
- marile descoperiri geografice
și științifice; / dezvoltarea SEC. XV
Monodie acomp. melodică -Tonalitatea Limbajul muzical romantic:
matematic, sinteze;
-Tema muzicală nu mai este adoptată în mod general și obligatoriu, ci sf. sec. 19 și înc. sec. 20 (1910-1925), în Germania = MUZICA POSTSERIALĂ (1960-
Caracteristici: Context istoric:-Iluminismul (1715- * Melodica: domină sistemul tonal, însă tinde către tonalitatea lărgită (Wagner); devine o alternativă, alături de serie (dodecafonică, integrală, modală) 1970) - lat. alea= zar / - improvizație.
interesului pentru cultură; -1903, la Dresda, un grup de pictori și sculptori →
1. Muzica de cult: (1160-1325) - 1517 - Reforma lui Martin
Luther (era și muzician);
Etapa 1. - - îndepărtează tradiția și echil. Renaș
- cultivă varietatea și grandoarea
1789/Rev fr.) → replică la adresa Barocului în
încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a
- melodia este liberă, ne-tematică; - reapare sistemul modal în sinteză cu cel tonal;
-Tema - continuă să existe; are semnificații estetice suplimentare: ciclică, leit-motiv (temă-simbol), temă
sau alte tipuri melodice (ex. melodica aleatoare - întâmplător);
- sunt păstrate și mijloacele tradiționale de prelucrare melodică:
- în Franța - în pictură - Claude expresionism→ un tablou de Van Gogh
- a apărut ca reacție împotriva impresionismului;
aleatoriu = accidental, întâmplător, ocazional.
Def.: Tehnică de compoziție legată tot de numele

1.1. MUZICA BIZANTINĂ laicizarea cantus propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii. de inspirație populară; repetarea, secvențarea, inversarea, recurența, recurența inversată, Monet - Impresie. Răsărit de soare americanului John Cage, în care alegerea sunetelor și
Evul Mediu târziu - în pictură: Leonardo da Vinci
(Mona Lisa); Michelangelo B. firmus-ului
formelor, bogăția ornamentației,
libertatea și fantezia exprimării; Limbajul muzical clasic:
* Ritmica: domină metrica clasică divizionară; /- Agogica - mai diversă, mai bogată, mai contrastantă
decât în epocile precedente; / Ritmul capătă noi semnificații estetice: tema ritmică, poli-ritmii și poli-metrii,
fragmentarea, modularea. - Caracteristici: Teamă, Protest intervalelor, a ritmului, a ordinii evenimentelor
muzicale sunt lăsate în seama hazardului, a
* Ritmica: sisteme metrice: divizionar (tradițional), cumulativ (folosit de
Cultul răsăritean/creș. ortodox - A A se referă numai la Caracteristici: Limbajul muzical * Melodia este accesibilă, firească;sistemul ritmica parlando și ritmul popular; folcloriști pt a măsura ritmul popular. Pornește de la o durată minimă (8mea, 4mea, 16imea) care se Caracteristici: - melodică fragmentată și declamatorie; întâmplării. Această tehnică nu trebuie confundată
1. Perioada comună Bizanțului și Romei (sec. 1- muz. religioasă - laicizarea conceptelor -John Dunstable *Melodica: apare, se impune și se de organizare sonoră – tonalitatea * Dinamica: bogată, diversă, contrastantă; capătă rol egal cu melodia și ritmul; cumulează - se multiplică),
serial, matematizat. - nuanțări fine; / - colorit orchestral discret;
- armonie intens cromatică și disonantă, atingând cu cea a improvizației.
- crit de bază în organiz melod - Tema muz. * Timbrul: rol egal cu melodia, ritmul și dinamica; - mărirea nr. instrumentelor/ vocilor; - noi instrum. * Dinamica: tradițională și serială; limita atonalității; - intervine indeterminarea ca relație de
6); fundamentale; (1390-1453) generalizează Sistemul TONAL; - lirism discret; / - sonorități subtile;

2. Perioada bizantină (sec. 6 - 1453) -


Apariția polifoniei - sporirea interesului pt om și - 3 mise, 12 motete, în mare - Tema muzicală; /- caracter instru, - * Ritmuri ordonate și simetria pătrată -
(principiul frazelor de patru măsuri);
(suflat, percuție); - noi tehnici de emisie-interpretare: con sordino, sul tasto, sul ponticello, pizzicato etc. * Timbrul: 1. tradițional – instrumental și vocal; - redarea unor impresii particulare; / - readuce
- proces de abtractizare prin dizolvarea tonalității;
- reliefarea ostentativă a motivelor sau a
ambiguitate între componentele
compozitor-interpret;
natură; UMANISM parte muz. religioasă; - Procedee de prelucare mel -inver, rep, * Plurimelodia: continuă să existe tipurile sintactice tradiționale: polifonia, monodia acomp., omofonia; / 2. electronic; 3. serial; 4. combinat. pitorescul
- organizat după sistemul metric divizionar * Plurimelodia: 1. Tipuri tradiționale: polifonia, omofonia, monodia
apogeul - Împ. Iustinian (sec. 6); - reînvierea tradițiilor filosofiei secv./- ambitus larg, intervale diverse. Sec. 19- epoca de vârf a simfonismului - analiza sufletească și portretizarea vechilor fragmentelor tematice prin mijloace ritmice, de
REPREZENTANȚI:
3. Per. Post-bizantină (1453-1814); Călugării Leonin și antice grecești;
- prevalența 3-lor și 6-lor.
- ARMONIA - gândirea pe verticală *Dinamica- mai diversificată decât în Baroc * Armonia: tonală, cultivă disonanța tonală, cadrul tonal se lărgește, apar primele relații arm. modale. acompaniată, simfonismul; 2. Heterofonia; 3. „Aglomerările sonore” –
creații franceze; / - programatismul se
armonie, de instrumentație etc;

4. Per. Modernă/hrisantică (1814- azi)


- combaterea scolasticii și - Guillaume Dufay *Ritmul și metrica divizionară; *Timbrele - meritul muzicienilor de la Mannheim * Forme: 1. Preluate din baroc-clasicism - sonata, rondo, lied, temă cu variațiuni, fuga. / 2. Forme de cluster, textura; 4. Crearea noțiunii de „eveniment sonor”= tot ceea ce provoacă o
reduce la schiță; - aplecarea spre sursele primare ale muzicii folclorice Pierre Boulez, Karlheinz
Perotin stabilesc dogmatismului medieval;
(1400-1474)
Tempoul; Temele ritmice/ formule metro-
ritmice (Sincopa și Contratimpul)
în constituirea orchestrei simfonice clasice;
- înlocuirea clavecinului cu pianul;
sinteză (2 sau m.m. forme combinate în aceeași lucrare muz.) și 3. Forme libere, improvizatorice.
* Genuri reprezentative: muzica programatică - Poemul simfonic, simfonia cu program, simfonia cu
senzație auditivă – sunet, zgomot sau conglomerate sonore.
* Forme muzicale: 1. Tradiționale, adaptate la noul limbaj (sonata, - se combate redarea fidelă a realității.
arhaice sau a celor exotice, ca mijloc de realizare a
Stockhausen, Pierre
Notația muzicală bizantină Periodizare Limbajul muzical - începutul bel-canto-ului în interpr. vocală simfonia, cvartetul, cantata, opera); expresiei de forță elementară, telurică.
(după Gheorghe Ciobanu): reguli pt. cântarea renascentist:
- peste 1800 de lucrări: misse,
motete, chanson-uri - scriitură
*Timbrul - construcția de instrm. (cu
coarde si arcus, oboi, clavecin, orga) * Claritatea tematică și perfecțiunea
voci, liedul, concertul solistic, opera.
* Estetica romantică: cultivarea imaginarului, fantasticului; estetica contrastelor (entuziasm debordant-
2. Simetrice; 3. Asimetrice; 4. Combinate; 5. Aleatoare.
REPREZENTANȚI: Noua/ A doua Școală Vieneză Schaeffer, Iannis Xenakis.
1.Melodica modală, diatonică, formelor, echilibrul mijloacelor de exprimare * Armonia: 1. Tradițională (tonală, modală, de sinteză), 2. Serială; 3.
1. Notația ekfonetică (până în sec 9); gregoriană pe imitativă, metrică binară. - evolutia tehnicii de interpretare, virtuozitate instrum,
depresie profundă, frumos-urât, bun-rău, monumental-miniatural); Cultivarea urâtului, grotescului; Matematizată, computerizată. Arnold Schonberg (1874-1951)
cu text sau caracter dansant;
Etapa 2 –dezvolt.
aparitia stilului concertant, genuri pur instrum.
Forme: Sonata monotem. bipartită *Opera - personaje din realitate Asimetria în forme; Protest împotriva dogmelor, legilor, regulilor, prin ignorarea sau încălcarea lor; Claude Debussy (1862-1917)
- sec. 8 – Sf Ioan Damschinul (Octoihul)
2. Perioada paleo-bizantină (sec 9-12); m.m. voci → * Evoluția sistemului modal și Fuga (tripartită) *GENURI: Sonata, Simfonia, Cvartetul, Sentimentul domină rațiunea; Cultivarea tensiunii emoționale; Cultivarea specificului național.
* Genuri muzicale: 1. Tradiționale, adaptate la noul limbaj;
2. De influență folclorică; 3. De sinteză; 4. Originale. - Muzică vocală – 80 de melodii inspirate de - 2 monodrame expresioniste:
Mâna fericită – op. 18 - 1913
MINIMALISMUL
3. Per. medio-bizantină (sec 12-15);
diatonic:
- 7 moduri -sec 14 - mijl sec 15;
extremă a polif. GENURI: 1. Genuri instrumentale Concertul, Opera. / Forme clasice:
SONATA BITEMATICĂ, rondo, rondo-
*Estetica muz: 1. continuarea esteticii tradiționale-clasice: romanticii timpurii (1800-1830) - limbaj * Estetica: SECOL al contrastelor, sintezelor, pătrunderii științei și textele poeților simboliști;
Așteptarea – op. 17 – 1909 = curent artistic al anilor 1960, apărut inițial în SUA
clasic, expresie romantică; neoclasicii (1850-1900) – o nouă sinteză clasic (baroc) - romantic.
- Sf. Ioan Cucuzel (1280-1360) - melodică expresivă contrapunctul - 5 moduri (fără lidian și (suprapuneri de 36 de voci) 1. Cu structură precizată:
Suita - (apare în sec 16) - 4 dansuri;
sonată, lied, temă cu variațiuni 2. o nouă estetică: contrastul, asimetria, diversitatea, accesibilitatea, „estetica urâtului”. /
tehnicii în artă; apariția de științe, tehnici și arte noi: sinestezia, filmul, arte
cinetică, multimedia.
- Lucrări pentru pian: Suită pentru pian, Stampe,
Imagini, Colțul copiilor, Preludii. Alban Berg (1885-1920) –
și preluat apoi și pe alte continente, care constă în
reducerea trăsăturilor de limbaj la minimum, fiind
4. Per. neo-bizantină (sec. 15 - 1814); locrian) - a doua jum a sec. 15- -J. Ockeghem Programatismul, sincretismul, specificul național. Principii estetice: Simetrie-asimetrie; / unitate-diversitate; păstrate doar cele fundamentale. Arta minimalistă
Școala de la Notre mijlocul sec. 16;
sonata (Scarlatti 555 S. pentru pian), Caracteristici: contrast-omogenitate; / tradiție-originalitate; / frumos-urât.
- Opera Pelleas și Melisande (1902) – Tristan și
DODECAFONISMUL se caracterizează în principal prin simplitate,
5. Per. hrisantică (1814 - prezent). - 2 moduri (ionian si eolian - (1420-1495) fuga (Clavecinul bine temp., Arta F.),
- rigoare, claritate, simplitate→ ECHILIBRU, Periodizare și compozitori Isolda;
- operele: Wozzeck, Lulu – (jazz/ tonalitate+atonal.) reducerea la esență, la structura fundamentală. M.
Caracteristicile muzicii bizantine: Dame din Paris Major/minor) -sf sec 16→ Baroc; - profesor, mise, motete, concertul-Bach-6 C. brandemburgice
Sobrietate, simplitatea limbajului muzical
Tripticul simfonic Marea -1903-1905: 1. Pe mare
- Concertul pentru vioară și orchestră „în memoria s-a manifestat mai ales în muzică și în artele vizuale.

1.organizare modală, pe baza unui sistem de 8 (1170-1250) →


*Apare cantus firmus-ul =
melodie dată. Deasupra ei și
chanson-uri;
- Jacob Obrecht
2. Improvizatorice: preludiul,
toccata, fantezia; PERIODIZARE (2 etape)
1. Compozitori germano-austrieci POSTROMANTISMUL din zori până-n seară; 2. Joc de valuri; 3.Dialogul
vântului cu marea unui înger” – 1933 (la moartea fetiței lui Mahler);
Trăsături:
Melodică și armonie consonantă, uneori chiar
moduri (ehuri/glasuri); sub ea se adaugă alte melodii, 3. Polifonice imitative:fuga, canonul 1. Romantismul timpuriu (1800-1830) – SCARA HEXATONICĂ. Anton Webern (1883-1945) – tonal-funcțională;
1. C. timpuriu/Preclasicism (sf sec 19 și înc sec 20) - Romantismul târziu Melodica minimalistă poate cuprinde moduri
2. desfășurare monodică, dependentă și apariția polifoniei componente ale polif. liniare.
→ Apare ARMONIA - rezultat
(1450-1505) 4. Polifonice variaționale:
passacaglia, ciaccona; 1. Carl Philip Emanuel Bach fiul al 2-lea
Beethoven germ. (1770-1827) - sonatele Appassionata, Pathetica și a lunii. Poem sinf. Preludiu la după-amiaza unui dodecafonism – Passacaglia oligocordice;

subordonată textului; al polifoniei liniare


- 30 de mise;
- folosea Cantus-firmus laice; 5. Omofonice: coralul; - conturarea formei de sonată BITEMATICĂ;
-
Karl Maria von Weber germ. (1786-1826) - Creatorul OPEREI NAȚIONALE Caracteristici: - se renunță treptat la sobrietatea și simetria faun(1893)- Mallarme
Expresionismul este un curent de expresie și nu de
Principiul repetiției aplicat perioadelor, frazelor,
motivelor sau celulelor motivice, cu variații minime
* Ambitus restrâns, mers 6. Concertante: concerto grosso, - conturarea genului de SIMFONIE; clasică; - armonile devin din ce în ce mai aspreși mai instabile;
3. interpretare vocală, în 3 tacturi (irmologic, -28 motete, chanson-uri; GERMANE (opera Freischutz); - dependența de un centru tonal din ce în ce mai ștearsă;
limbaj. / E. are tangențe cu Suprarealismul. sau fără variații ori prelucrări / dezvoltări;
Condițiile apariției treptat (interv. mici), car. vocal. tehnici imitative. concertul solistic, aria instrumentală - conturarea limbajului clasic, în special în domeniul Maurice Ravel (1875-1937) Principiul stabilității, care poate lua forme de
stihiraric, papadic); 2. Ritmica simplă, simetrică ori 2. Genuri vocal-instrumentale SONATEI pentru clavecin; Franz Schubert aus. (1797-1828) - Părintele liedul romantic. - sporește expresivitatea dramatică și coloristică a orches;. ostinato-uri, pedale, figurații melodico-ritmice;
4. notație neumatică - sistem de semne numite polifoniei: dependentă de text; R. măsurat.
3. Dinamica simplă, constantă,
Etapa 3. - Josquin 1. Religioase: oratoriul (apare la sf. sec.
16 și înc. sec. 17, odată cu opera),
- a preferat noul pian (PIANOFORTE).
2. Johann Christian Bach – fiul al 11-
- peste 600 de lieduri pt. voce și pian -2 cicluri: Frumoasa morăriță (20 de lieduri) și Călătorie de iarnă. - chemarea la luptă;
- creștere enormă a orchestr. +(Mahler 1000 de executanți în Simf. a 8-
- melodia modală; / - ritmica variată;
- armonia bazată pe moduri; DODECAFONISMUL Este influențată de culturile muzicale repetitive
extrem-orientale și africane.
neume ce reprezintă intervalul sonor. - simplitatea urmărind semnificația textului. des Prés (1450-1521) cantata (apare ca gen în sec. 17), lea, londonezul - consacrat pianului; Felix Mendelssohn-Bartholdy ger./evr. (1809-1847) - impune miniatura a); / - creație în stil popular: Brahms – Dansurile ungare, Ceaikovski - - instrum. de percuție mai rar întâlnite. - presupune existența dodecafoniei ca metodă de Compozitori:
Arvo Pärt, Fratres pentru vioară și pian
Principala Slujbă - Liturghia 4. Timbre - vocal-instrum., unul dintre cei mai mari - genurile predilecte: SONATA și CONCERTUL
instrumentală ca gen romantic. Capriciul italian, Mahler - Cornul fermecat al băiatului Creație: Baletul Daphnis și Chloe comp. în muz. sec 20, bazată pe utilizarea liberă a
Genuri: tropar, condac, canon.
melodico-ritmică a solist acomp, toate grup. de instrum maeștri ai stilului a cappella.
missa, coralul, motetul, imnul;
3. Domenico Scarlatti (1912); tuturor celor 12 sunete, succedate din semiton în
John Adams, Phrygian Gates

cântării gregoriene; - tehnică de interpretare vocală


2. Laice: opera, cantata laică, aria
2.Înflorirea/ Apogeul romantismului (1830-1900) REPREZENTANȚI: Anton Bruckner (1824-1896)
Reprezenentanți: Roman Melodul (sec. 6), Ioan
– vocile albe și cori spezatti.
3.RENAȘTEREA
vocal-instrum. - evoluția tehnicii interpretative la clavecin
- conturarea genului de SONATĂ CLASICĂ; Max Reger, Arnold Schönberg, Jean Sibelius -Opera- balet Copilul și vrăjile;
semiton, ale gamei cromatice temperate.
- este un protest împotriva ororilor primului Răzb. M; JAZZ-UL SIMFONIC
Damaschinul (sec. 7-8) - Octoihul.
-diatonizarea 5. Forme muzicale: strofice,
Tipuri de plurimelodie:
*Polifonia - fuga, invențiunea,
-consacrarea prelucrării tematice-Dezvoltarea de tip clasic Robert Schumann ger. (1810-1856) - Romantic în conținut, clasic în formă. - Concert pt. pian la mâna stângă și - Elem. Expresioniste → Enescu - Oedip; Un gen de sinteză între jazz-ul american și muzica
rondo (strofă-refren), libere. 4. Școala de la Mannheim (1740-1780)
1.2. MUZICA GREGORIANĂ modurilor; TÂRZIE - SEC. XVI canonul, passacaglia, ciaccona - continuă drumul lui Schubert în liedul romantic și îl continuă pe Mendelssohn în miniatura GUSTAV MAHLER (1861-1911) orch. simf. în Re M; Bartok – Castelul lui Barbă-Albastră (1911),
Compozitori:
simfonică europeană.
6. Genuri: Missa, Motet, Madrigal *Monodia acompaniată - Stilul - J. Stamitz cu orchestra de la Mannheim; instrumentală, căreia îi adaugă program. (miniaturi: Scene din lumea copiilor și Album pentru tineret) Mandarinul miraculos (1920).
La Roma - formarea ORCHESTREI CLASICE; Muzica trebuie să fie expresia compasiunii pentru suferințele omenești, - Bolero (1928) - inspirat din muz. spaniolă, G. Gershwin - Concertul pentru pian în Fa (1925)
Cultura muzicală occidentală - cântarea colectivă; 1. Religioase: concertant - concertul, aria / Opera...
*Omofonia – coralul - formarea dinamicii (cresc. și decresc.) Franz Liszt-magh. (1811-1886) - virtuoz, creatorul Poemului simfonic (Preludiile, Prometeu, Tasso etc) a mesajului celor care doreau o viață mai bună. compusă inițial sub formă de balet, ulterior lăsată
- Disoluția tonalității, exagerarea fluctuațiilor Ravel - Concertul pentru pian în Sol, p. 3 (1931)
Missa - Liturghia catolică: dinamice și agogice, libertatea ritmică și a formelor. Bartók - Contraste / Stravinski - Ebony Concerto
- în Imperiul Roman - m.m.rituri creștine: roman (Roma),
- adoptarea orgii în Kirie eleison, Gloria, Credo, 1. Giovani - conducerea orchestrei de la pupitrul viorii I
-apariția propriu-zisă a SIMFONIEI; Richard Wagner-ger. (1813-1883) - opere: Olandezul zburător, Lohengrin, Tannhäuser; 9 Simfonii + a 10-a neterminată ca piesă simfonică. Formula ritmică enunțată la - mijloace dure de exprimare;
ambrozian (Milano), beneventin (It), galican (Fr),Gelasian (Germ),
Sacnctus Benedictus, Agnus Dei PERIODIZARE (3 etape) - S 1 – Re M,Titanul -1888 - Eroica mahleriană început se repetă obsesiv pe parcursul întregii - ritmică violentă și variată, SINTEZE
mozarab (Sp), bizantin (Răsărit). muzica de cult. Pierluigi da - nașterea nucleului orchestrei moderne (dispunerea
în spațiu a celor 2 grupuri de Johann Strauss-fiul-aus. (1825-1899) - REGELE VALSULUI VIENEZ, Creatorul - S 2 – do m. - 1894 -2 soliste + cor - 5 părți; /- S. 3- re m - 1896 - 6 părți; lucrări → ostinato.
Motetul, Coralul protestant;
B timpuriu-1600-1650 - S 4 - Sol M - 1900 - Odă bucuriei cerești; /- S 5 - Sol # m- 1902; - culori timbrale aspre, contraste violente, registre
- Papa Grigorie cel Mare (540-604) 2. Laice: Madrigalul, , Palestrina (1525- 5. Rococo-ul francez-sf. barocului și OPERETEI VIENEZE (Liliacul, Sânge vienez, Voievodul țiganilor). - S 6 - Tragica; /- S 7 - 1905 mi m- 5 părți; extreme;
COMPONISTICE
Expresivitatea - înlocuirea
- a stat 7 ani la Constantinopol (578-585) unde a cunoscut cultura - piesă de teatru cu caccia, ballata, rondeau, lais,
1594) - treptată a muzicii corale polifonice
înc. clasicismului - dezvoltă tehnica interpretativă
2. Compozitori francezi
- S 8 – Mi b M- 8 soliști, 2 coruri mixte, cor de copii și orchestră mamut → Simfonia
celor 1000 de executanți; /- S. 9 - 1909 - Alți reprezentanți: -melodica: salturi mari și intervale neobișnuite.
muzicală și liturghia bizantină.
rondel, frottola, villanella ș.a.; la instrum. cu claviatură (în special clavecin); TEME: → crimă, sadism, erotism exagerat, stări ÎN MUZICA SEC. XX
- 590 – este ales papă - Reforma→cântul gregorian
muzică - Le Jeu de 3. Vocale (a cappela): apogeul polifoniei cu omofonia cântecului solistic →
Opera, Oratoriul și Cantata
-dezvoltarea ARMONIEI clasice, a ESTETICII clasice
(concizie, simetrie, claritate a disc. muzical). Hector Berlioz - primul comp. care lansează tehnica leit-motivului sau a
- lieduri - valorifică cântecul populular ceh și austriac (Cântecul ucenicului
călător - 1884, Cornul miraculos al băiatului -1896, Cântecele copiilor morți -1904).
Aleksandr Skriabin (Rusia), morbide, neliniști permanente
Aleksandr Skriabin (1872-1915)
- unifică litughia pornind de la stilul roman și o impune tuturor bis. Robin et de Marion de
motet, missa, madrigal
modale liniare - înflorirea muzicii instrum. 6. Opera buffa (comică) italiană temei ciclice. În Simfonia fantastică (5 părți ) numește acest tip de temă idee fixă. RICHARD STRAUSS (1864-1949) - PROGRAMATISM Karol Szymanovsky (în Polonia), Arnold Schonberg Maurice Ravel (1875-1937)
din Apus, creând astfel missa catolică. 4. Vocal-instrumen.: Alfonso Castaldi, Alfred Perioada dodecaf. berlineză (1923-1933): Cinci piese
Tehnici folosite: → Concertul (Concerto grosso), -Giovani Battista Pergolesi (1710- Adolphe Adam (1803-1856) - unul din autorii baletului romantic francez (Giselle) - eroi celebri ai lit. univ.: Don Quijote-1897, Don Juan-1888; Béla Bartók (1881-1945)
- înfințează școli pentru învățarea cântului gregorian Schola Adam de la Halle Caccia, ballata, rondeau, lais
(cântece lumești), rondel, frottola - menține cantus firmus-ul 1736) - La serva padrona (Servitoarea stăpână): 2 - contemplarea peisajelor naturii: Din Italia-1887, Simfonia Alpilor -1915; Alessandrescu (în România)
pentru pian (1923), opera bufă De azi pe mâine,
George Enescu (1881-1955)
Cantorum; - polifonia este modală,
Sonata (monotem., Bipart.) și acte, cadru cotidian, întâmplări comice. Frédéric Chopin (1810-1849) -poloneze, mazurci, valsuri, sonate, studii, preludii, nocturne; suita Geneza);
- a alcătuit Antifonarul -stabilește pt fiecare mom. liturgic și pt
(1237-1288)- (truver) 5. Instrumentale:
imitativă Suita instrum.-Allemanda -ger, , moderat 7. Reforma lui C. W. Gluck
- tematica filosofică -Așa grăit-a Zarathustra-1896, Moarte și transfigurație- 1889;
- muzica- intonații vagneriene;
Perioada dodecaf. tonală (1933-1951): opera Moise Igor Stravinski (1882-1971)
fiecare sărbătoare o anumită cântare; - poate fi considerată
ricercar, toccata (sf. sec. 16).
EVOLUȚIE: - sistem melodic diatonic Couranta-fr, repede, Sarabanda-sp, lent, Gigue-egl, repede - conturarea tipului clasic de operă; Charles Gounod (1818-1893) - grand-opera (Faust, Romeo și Julieta) - simfonia - amploare și strălucire sonoră, flux energetic dinamic,
și Aaron, Odă lui Napoleon-tematică socială cu nuanțe de protest
Olivier Messiaen (1908-1992)
- Papa Grigorie introd. notația cu alfabet latin; - din subdiviziune ternară → - Contarpunctul palestrinian CAMERATA FLORENTINĂ - - închegarea relației MUZICĂ-TEATRU; - Ex: Orfeu și
Jacques Offenbach (1819-1880)- Părintele operetei fr. (Frumoasa Elena, Orfeu în infern) nuanțe bogate, tempo-uri variate, colorit orchestral viu și o polifonie Alban Berg (1885-1920)
Iannis Xenakis (1922-2001)
prima operă comică subdiviziune binară Creație: - 108 misse: Missa prima operă - Euridice (1600) -
Euridice; - REFORMA: renunță la intermezzi și pasaje
densă.- Simfonia domestică-și-a povestit viața familială; - dezvoltarea declamației ritmice și melodice;
Cântarea gregor. – monodică, vocală, modală Brevis; Missa Papei Marcelli
de virtuozitate și subordonează muzica textului
Camille Saint-Saëns (1835-1921) - grand-opera Samson și Dalila; Karlheinz Stockhausen (1928-2007)
-cuprindea: psalmodierea, cântul responsorial și franceză -de la consonanțele perfecte la
- 600 de motete
Giulio Caccini și Jacopo Peri; (Muzica avea menirea să amplice drama –
prefigurează stilul romantic de mai târziu)
- Opera Intermezzo - vorbește despre sine. - folosește procedeul anagramei în muzică (seria
recurentă), introducând cifrele cu semnificația lor.
cele imperfecte: 3 și 6;
Claudio Monteverdi Léo Delibes (1837-1891) –reprezentant al baletului francez (Coppélia), opera Lakmè
antifonia (2 grupuri- alternativ)
- izoritmic (un singur ritm – dependent de text) GENURI:
-de la scriitură monodică la
scriitură polifonică.
- 200 madrigale/ - 42 psalmi
(operele: Orfeu- 1607, Întoarcerea
2. Clasicismul vienez Georges Bizet (1838-1875) – compozitor de operă (Carmen, Pescuitorii de perle);
NEOCLASICISMUL în sec. 19 VERISMUL - operele: Wozzeck, Lulu – (jazz/ tonalitate+atonal.)
- Concertul pentru vioară și orchestră „în memoria
Béla Bartók (1881-1945)
- „Reîmprospătarea muzicii culte cu elemente ale
2. Orlando di lui Ulysse, Încoronarea Popei), Def.: Tendință artistică și literară de a reînvia anumite trăsături ale unui înger” – 1933 (la moartea fetiței lui Mahler); muzicii țărănești pe care creațiile ultimelor secole
- Principala slujbă - Missa. 1. ORGANUM - participare subiectivă → muzica devine o Jules Massenet (1842-1912) – reprez. al melodramei franceze (opera Manon, Werther). clasicismului (reîntoarcerea la idealurile antice, echilibru, simetrie, reconsiderarea Sf. sec. 19 și prima jum. a Anton Webern (1883-1945)-
le-au păstrat intacte.” (B.B.)
- Sec 9 - Secolul de aur al muz. gregor. PERIODIZARE Lasso Consolidarea stilului oglindă a vieții omului și a propr. frământări - cercetează peste 11000 de melodii populare
- gen polifonic religios, - sonata bitematică 3. Compozitori italieni formei, orizonturi mai calme).
sec. 20 Passacaglia, Patru lieduri. (ungurești, românești, slovace, sorbo-croate,
- sec. 11 - Secolul de argint al muz. greg - Guido vocal, modal diatonic, 1. ARS NOVA (1532-1594) baroc - 1650-1700 Caracteristici:- a readus în prim-plan echilibrul, sobrietatea, turcești, arabe, bulgărești, ucraininene) → studii →

d'Arezzo - solmizația și portativul cu 4 linii - o linie (fa), 2 linii - polifonia liberă, Joseph Haydn (1732-1809) Niccolò Paganini (1782-1840) – violonist virtuoz, creator al tehnicii violonistice moderne; simetria, dând astfel o replică exceselor roman./ se menține sis. tonal Promotor al etnomuzicologiei balcanice și sud-est

(fa, do) - 3- 4 lini


compus din 2 linii melodice:
un cantus firmus și
(Arta nouă) - utilizarea disonanțelor,
- înflorirea muzicii de operă, a
baletului de curte, a operei-balet. Părintele simfoniei (în 4 părți) Gioacchino Rossini (1792-1868) - precursor al operei romantice italiene. Reprezentanți: Def.: (vero=adevărat, it.) curent muzical SERIALISMUL europene;
- Limbajul muzical are 3 surse: ungară, română și
slovacă.
repetarea acestuia la 4P sau
Renașterea folosirea corului dublu, umorul - Alessandro Scarlatti și 104 simfonii→ 93-104 - 12 londoneze: Reprez. al operei buffa. (ex: Bărbierul din Sevilla, Coțofana hoață, Cenușăreasa, Semiramida, Germ.-Johannes Brahms (1833-1897) apărut în opera italiană de la sf. sec. Def.: Serialism= sistem de reguli și principii de -este creatorul „sistemului tonal-axă”, alcătuit din
94 - Surpriza, 101 - Ceasornicul, 104 - Cimpoiul organizare sonoră a sunetelor având ca unitate de
2. Muzica laică: 5P superioară; timpurie - Sec. XIV
și jocul de cuvinte.
- laicizarea, simplitatea
Arcangelo Corelli - Italia.
- Jean Baptiste Lully - Franța
Oratoriile: Creațiunea (1798) → 3 părți:
Italianca în Alger, Wilhelm Tell). Consacră tehnica de interpretare vocală – BEL-CANTO.
Gaetano Donizetti (1797-1848) - precursor al operei romantice italiene.
Creația cuprinde: M simfonică și concertantă, M vocal-simf., M de cameră;
Estetica: cultivă echilibrul, concizia, simetria în construcțiile sonore, dar
19 și prima jum a sec 20.
Caracteristici:
bază seria de sunete și intervale.
REPREZENTANȚI: Arnold Schonberg
cele 3 acorduri micșorate , cu septimă micșorată.
- scordatura tetracordală – prin coborârea
tetracordului superior cu un semiton;
Limbajul muzical (Cum era muzica?) Organum – cantus firmus Caracteristici: si cantabilitatea
Cerul și pământul, Viața pe pământ, Omul; și aspecte ale esteticii romantice (melodica plină de sentiment, trăirile - reprezentantul MOTORISMULUI în muzică, alături
- Henry Purcell – Anglia și Anotimpurile (1801) - imn închinat Reprez. al tipurilor de opera buffa și melodrama. (Titluri: buffa - Don Pasquale, Elixirul profunde, expresivitatea maximă, în special în genurile vocal-instrum.) - sist. modal pentatonic, alternând cu sistemul ,Alban Berg ,Anton Webern
Organalis – vocea a II-a - se renunță la ritmica melodiei, anunțând
de Stravinski.
Instrumente: cu corzi (viola, liră, chitară, harpa), de suflat vieții țăranului și naturii → 4 părți.
dragostei / melodrama: Lucia di Lammermoo). Continuator al tehnicii bel-canto. Austria -Anton Bruckner (1824-1896) tonal.; Creația: - piese pt pian, piese pt voce si pian,
(flautul, serpentul, crumhornul, cornul de vânătoare, cimpoiul), modală → principiul astfel supremația B. târziu - 1700-1750 Creatorul cvartetului de coarde (83); Principiile și etapele serialismului: piese pt orchestră (Burlesca, Imagini ungare,
- duplum -dublează cantus - melodică de tip arioso, cu evidente influențe
percuție (tobe, clopote).
firmus la octavă; izometriei; monodiei acompaniate Preclasicism/Rococo- 1710-1750 20 de opere, 52 sonate pt pian, 30 de Vincenzo Bellini (1801-1835) - precursor al operei romantice italiene. Reprez. Franța-César Franck (1822-1890)–Simfonia în re m., muz. de cameră din partea canzonetei populare italiene;
1. Serialismul dodecafonic, formularea principiilor
teoretice;
Cântece țărănești maghiare), piese de cameră,
concerte instr. pt pian și orchestră, pt violă și orch.,
Melodica: simplă, modală, cu text, salturi mici, intervale mici, - se impune modul a Barocului. Se cristalizează Tonalitatea triouri pt pian, vioară, violon.; al tipului de melodrama (ex: Norma, Somnambula). Continuator al tehnicii bel-canto. - agogică variată, dinamică extrem de bogată și rapsodii pt vioară și pian, sonate pt vioară și pian,
mers treptat;
Ritmul: dependent de text, simplu;
- triplum - adaugă cvinta;
- quadruplum - dublează și major cu cadențe pe - peste 2000 de lucrări: - Rameou - Tratatul de armonie
concerte instrum.;
Muzică religioasă: 13 Misse.
Giuseppe Verdi (1813-1901) – 28 opere: Traviata, Rigoletto, Trubadurul, Aida, NEOCLASICISMUL în sec. XX diversă;
- bogăție timbrală, orchestra devine egală ca
2. Aplicarea liberă în practica componistică;
3. Klangfarbenmelodie (Melodia culorilor),
Punctualismul (sau Pointilismul), Serialismul integral,
suite de dansuri pt orch., Mandarinul miraculos
(pantomimă într-un act), Cantata profană.

cvinta. treptele 5 și 1 57 misse, 700 motete, sute de -trecerea de la Baroc la Clasicism Bal mascat, Forța destinului, Nabucco, Othelo, Falstaff. - ca o reacție împotriva exagerărilor romantismului, impresionismului și importanță cu soliștii vocali, în ansamblul
Formă: strofică, libere, improvizatorice; Economia de mijloace; 4. Sinteze serial-modale;
piese rel., 200 madrigale - contopirea vocilor cu instrumentele W. A. Mozart (1756-1791) expresionismului./ - se apelează frecvent la modalism și chiar atonalism; interpreților. 5. Microtonia, muzica electronică, matematizată,
GEORGE ENESCU (1881-1955)
Gen: muzică de dans (estampida, saltarelo, trotto, rondel italiene, 150 chanson-uri, 90 - muzică bogat ornamentată;
În Franța Caracteristici:- o revalorificare a tradițiilor preclasice și clasice; Prima perioadă (1897-1915)
(rondeau); lirică sau vocală (1. Cântecul
2. CONDUCTUS
lieduri germ. Reprezentanți (Germ.):
41 simfonii - nr. 39- Mi b M.→ note tragice
- nr. 40 – sol m.→frământări dureroase
ȘCOLILE NAȚIONALE (1850-1900) revenire la Bach; -Eric Satie (1866-1924); -la sf. sec. 19 - exagerări romantice
- polifonie liniară; / - forme libere; / subiecte
inspirate din cotidian (realitate), pasiuni și trăiri
computerizată.
Creații: Schönberg - Cvartetul nr. 3, - Poema Română- op 1 (16 ani)
- în Franța - chanson; în Italia – canzone; în Germ. - lied; în Angl. – 1. Philippe de 3. Claudio 1. Georg Friedrich
Școlile naționale au apărut datorită: nașterii conștiinței naționale, a sentimentului de patriotism, a noilor
Alban Berg - Concertul pentru vioară. Lucrarea este -Sonata nr. 1 pt pian și vioară – op. 2
song;);) 2.Ballata/3. Lais/4. Virelais - gen polifonic religios, - nr. 41 – Do M.→ expresia stăpânirii și a
state europene independente create după 1800. REPREZENTANȚI:IGOR STRAVINSKI (1882-1971) puternice, profunde analize psihologice, finaluri - Suita op. 3 pt pian în stil antic /- 3 câncete - op. 4

Timbru: vocal și instrumental; vocal, modal diatonic,


Vitry (1291-1361) Monteverdi Händel (1685-1759)
dominării eului. (JUPITER - Stăpânul furtunii)
Specificul național cuprinde: folclorul, istoria națională, natura, cultura națională, religia dominantă, - compozitorul cameleon; - muzicianul cu 1001 de fețe tragice. construită pe o serie de 12 sunete / dodecafonică.
Anton Webern - 5 Piese pentru orchestră op. 10
- Variațiuni pt 2 piane pe o temă orig.-op. 5
27 concerte pt. pian; 7 concerte pt. -Sonată pt pian și vioară nr.2 - op. 6
Estetică: crește expresivitatea, nr. de genuri și forme; compus din 2 sau 3 linii Tratat - Ars nova (1567-1643) - creatorul - Patimile după Ioan, / vioară; 6 Cvartete de coarde dedicate
limba națională, costume specifice, arhitectură, simboluri. - s-a format la univers. din Sankt Petersburg Reprezentanți: (1913). Webern a formulat o nouă teorie estetică a non-repetabilității - Octuor în Do M - op. 7
-BALET - Pasărea de foc -1910; Petrușka – 1911 - două Rapsodii Române (La M 1901 și Re M 1902) –
Notația: orală, neumatică (diastematică - interv și linii)
melodice; (1325) duce la crearea noului gen de teatru cu operă: Nero (1705), Rinaldo, lui Haydn (1782-1785); 20 sonate pt pian Limbajul muzical al școlilor muzicale naționale din sec 19: - Ritualul primăverii (1913, revizuit în 1947) Giacomo Puccini (1858-1924)
mijloacelor de exprimare componistică, generând teoria conciziei. Așa se face
că lucrările sale constituie recordul de durată minimă în muzică. op. 11 / - 7 cântece pe versurile lui C. Marot -op. 19
Reprezentanți (Cine cânta?): muzicii culte profane. muzică - OPERA Lucrări polifonice: Muzica și vioară; 18 Opere: O. Seria - Idomeneo, 1. Trăsături specific naționale: melodică, ritmică, timbre de inspirație populară; genuri de insp. populară Operă- Privighetoarea – 1914, Oedipus Rex- 1927, Cariera unui
– operele: Manon Lescaut, La
- Dixtuorul pt instrumente de suflat- op. 14

1. Nobili rătăcitori, cântăreți și compoz.: - Ritmică variată – -madrigale


apelor și Muzica focurilor de O. buffă - Nunta lui Figaro, Cosi fan Tutte,
Singspiel - Răpirea din Serai, Operă germ. - Flautul
sau religioasă (psalmodii ortodoxe, romanțe rusești, dansuri populare), mesaj estetic specific, exprimat
prin programatism sau sincretism.
libertin -1951; Concertul pt. Instrumente de suflat
- Poetica muzica- gândirea sa estetică expusă teoretic; Boheme, Tosca, Madama Butterfly, M. ELECTRONICĂ - Suita pt orchestră nr. 2 în Do M - op. 20
A doua perioadă (1915-1937)
-Trubadurii (trobar= a găsi) - în sudul Fr.; 3. MOTET diviziunea binară Inovații: tremolo,
artificii. / Oratorii: Iuda fermecat, Operă it. - Nunta lui F. și Don Giovanni. 2. Trăsături de limbaj muzical european: organizare predom. tonală; dinamică, agogică; tehnici de - lucrări pt pian, pt voce și pian, voce și orch., pt voce și diferite instrum Elemente ale culturilor franceză și austriacă
Macabeul și Messiah instrumentație, forme muz. romantice sau neoclasice; genuri: sonată, concert, simfonie, operă, balet.
Turandot. Primii pași - Deși banda magnetică a fost inventată în 1927 și a fost
- Creația camerală: -1916-1935 –Cvartetele de
-Truverii (trover=a găsi) – în nordul Fr.; - apare în sec. 13 - gen 2. Guillaume de pizzicato,stilo recitativo Requem (1791) - Liturghie funerară în 12 părți; RITMUL – reprezentantul MOTORISMULUI în muzică comercializată în Germania la în­ceputul anilor ’30, accesul generalizat la acest

-Minnesängerii (minne= iubire ideală, sänger= 2. Johann Sebastian terminată de unul din elevii să. 3. Genuri: instrum: miniatura, rapsodia, capriciul, uvertura, suita, poemul simf., dansul, muzica de scenă; - Simfonia psalmilor pentru cor și orchestră, 1948 Ruggiero Leoncavallo (1858- tip de tehnologie a avut loc abia după al doi­lea război mondial. În consecință,
primele compoziții ce utilizează sunetul înregistrat au de­pins de apariția
coarde în Mi b – op. 22, nr.1
polifonic religios, compus Machaut (1300- (vorbirea cântată), vocal-instr.: romanța, vocale: liturghia ortodoxă, imnul ortod.; Opera (istorică, basm); Opereta. filmului sonor și a discului de fonograf.
-Sonate pt pian și vioară nr. 3 în la m în caracter

cântăreț) – în Germ. dintr-un cantus firmus monodia acompaniată Bach (1685-1750) L. van Beethoven (1770-1827) 1919) Banda magnetică - În 1923, Leon Theremin a inventat instrumentul ce‑i popular românesc – op. 25 (1926)
1377) - clasicul baladei
- Titanul din Bonn - Romantic în fondul Școala germană - Karl Maria von Weber - opera Freischutz Neoclasici: G. Enescu ( Suita pt pian op. 10), poartă numele. Telharmonium‑ul lui Thaddeus Cahill a fost primul instrument - sonate pt pian / -sonate pt pian și violină în Do
2. Orășeni înstăriți sau săraci, saltimbanci, (tenor), a 2 a voce - motet. - 1722 - Clavecinul bine - opera I Pagliacci (Paiațe). elec­tronic (1900‑1906) cu care s‑a transmis muzică în case și instituții publice, - opera Oedip – op. 23
culte laice; balade pe 2 semantic și clasic în formă arhitectonică. Școala rusă -Mihail Ivanovici Glinka-opera ist. Ivan Susanin și opera-basm Ruslan și Ludmila.; - Carl Orff (Germ.); - Bela Bartok (1881-1945) prin linii te­le­fonice.
A treia perioadă (1937-1955)
cântăreți ambulanți: (fr. Mot= cuvânt), a 3 a voce voci; motete ¾ voci;
La Veneția temperat (48 de preludii și fugi);
- 1747 - Ofrandă muzicală; 9 simfonii: - Grupul celor 5: Aleksandr Borodin (opera Cneazul Igor), Cezar Kui, Mili Balakirev, Noua Școala rusă: Igor Stravinski, Serghei Prokofiev,
Pietro Mascagni (1863-1945) Muzica concretă - Pierre Schaeffer (1910-1995), prima creație de muzică
concretă,Etude aux chemins de fer (Studiu de căi ferate, 1948) în care introduce - P. marilor sinteze dintre formă și conținut
-Meistersingeri (meister=meșter, maestru, - triplum – text diferit. Centrul cultural – -1 în Do (1799) - înrudirea cu S. predeces.; - opera Cavaleria rusticană. înregistrări prelucrate electronic ale sonorităților și zgomotelor trenului în - Suita a III-a Săteasca
- missa- La Messe de - Arta fugii; Missa în Si minor; Modest Petrovici Mussorgski (opera ist. Boris Godunov), Nikolai Rimski-Korsakov. Dmitri Șostakovici, Aram Ilici Haciaturian. mișcare. - Suita Impresii din copilărie – op. 28 (1940)
singer=cântăreț); Catedrala San Marco -2 în Re -înlocuiește Menuetul cu Scherzo; Umberto Giordano (1867- Începuturile Informaticii muzicale - Simfonia de cameră pt 12 instrum. soliste
Notre Dame; peste 200 cantate, motete,
-3 în Mi b - Eroica-1803 - revoluționează întreaga gândire
- Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893) - balet-Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea
-Menestreli (minister=servitor) = cântăreți Andrea Gabrieli Pasiunile (Patimile după Mt, după adormită; - 10 opere -Evghenii Oneghin și Dama de pică (Pușkin); Liturghia, Romanțe pentru voce și pian.
În Franța –Grupul celor 6: Georges Auric, Louis Computerul, „vedeta” zilelor noastre - Cvartetul nr 2 pt pian, vioară, violă, violoncel

instrumentiști; În Italia
compozițională a vremii; (Part. 2 - Marcia funebre)
-4 în Si b- un moment de odihnă, un popas; Durey, Germaine Tailleferre, Francis Poulenc, Arthur 1948) - opera Andrea Chénier. - Cvartetul pt pian, 2 viori, violă și violoncel; -

-Jongleuri (jougleur=instrumentist-cântăreț). / → 3. Francesco


(1532/1533 - 1585) și
Giovanni Gabrieli
In, după Lc, după Mc),
Oratoriile de Crăciun și de Paști, -5 în do m. - a Destinului (1808);
-6 în Fa -Pastorala (1808)-lucrare program. în 5 părți
Școala poloneză - Frédéric Chopin (1810-1849) -mazurci, poloneze;
Școala ungară - Franz Liszt (1811-1886) – Rapsodii (ungară, română) Honneger, Darius Milhaud M. AMBIENTALĂ Poemul simfonic VOX MARIS – op. 31
- Cvartetul de coarde pt pian, 2 viori, violă și
violoncel nr. 2 în Sol, op. 22
Spielmann - germ. 6 concerte brandemb., Corale → doreau să scape din închisoarea impresionismului și a unor M. ambientală = termen lansat de Brian Eno, în anii 1970,
(1557-1612) – nepotul lui -7 în La - Apoteoza dansului (1811); Școala cehă -Bedrich Smetana (1824-1884) și Antonin Dvořak (1841-1904) - Dansuri slave
Reprezentanți propriu-ziși: Richard „Inimă-de-
Landini (1325–1397) Andrea Gabrieli Alti reprezentanți: -8 în Fa -mica simfonie (caracter optimist)
desfășurări post-wagneriene. pentru a desemna un tip de muzică apărută mai devreme (la Eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor și chiar destul de conștiincios. La patru ani
știam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea

madrigaluri, caccia și -9 în re - Apogeul creației beethoveniene


Școala norvegiană - Edward Grieg (1843-1907) (baletul Peer Gynt) Neoclasici în muzica românească:
mijlocul sec. 20), ce înglobează stiluri multiple, între care jazz,
muzică electronică, de avangardă, rock, muzică cultă, reggae,
învățătura și aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le
găseam nefolositoare, având simțământul că pierd timpul; fugeam de zgomot și de
leu” (sec 12) - rege al Angliei, Adam de la Halle Claudio Monteverdi Italia: A. Vivaldi. D. Scarlatti, G.B.
Școala spaniolă - Pablo de Sarasate (1844-1908) vulgaritate, iar mai mult decât orice simțeam un fel de spaimă înnăscută în fața vieții.

ballata. Pergolesi; Germ: G.P. Telemann, 32 sonate (op. 13 Patetica, op. 27 a lunii, op. 57
-Dimitrie Cuclin, Mihail Andricu,Sigismund Toduță, limbaje tradiționale, chiar bruitism. Ciudat copil, nu?

(sec 13), Cavalerul Tannhäuser. -Experimente cu corururi și Creații: John Cage - piesa 0' 00" În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor,
C. W. Gluck; Franța: F. Couperin, Appassionata; Opera
Fidelio (1806); Missa Școala românească – A. Flechtenmacher-opereta Baba hărca , Ioan Andrei Wachmann, dirijor, violonist, pianist și profesor.
efecte sonore- cori spezzati Paul Constantinescu,Doru Popovici
Jean Phillippe Rameau. Solemnis; 17 Cvartete de coarde. Ciprian Porumbescu, Gavriil Musicescu, Eduard Caudella, George Stephănescu
Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

Factori determinanți: RENAȘTEREA - De la lumea medievală la lumea MODERNĂ


- schimburile comerciale;
- marile descoperiri geografice și științifice; (sec. XIVXVI)
- dezvoltarea interesului pentru cultură;
- 1517 – Reforma lui Martin Luther (era și muzician);
- în pictură: - Leonardo da Vinci (Gioconda sau Mona Lisa);
- Michelangelo Buonarotti. 2. ȘCOALA 3. RENAȘTEREA TÂRZIE
1. ARS NOVA (Arta nouă)
Renașterea timpurie FRANCO-FLAMANDĂ Sec. XVI
Sec. XIV Sec. XV 1. Giovani Pierluigi da
1. Philippe de Vitry 1. Guillaume Dufay Palestrina
2. Guillaume de Machaut 2. Jahannes Ockeghem 2. Orlando di Lasso
3. Francesco Landini 3. Josquin des Prés 3. Claudio Monteverdi

Genuri muzicale Epoca de aur a Polifoniei vocale „a capella” - sec. 15-16


- Renașterea: perioadă de maximă înflorire culturală în țările europene;
- este o reînviere a vechilor valori – Renașterea culturii grecești;
1. MADRIGALUL - gen al muzicii camerale, este cel mai imp. gen al muzicii laice din Renaștere; - este caracterizată prin întoarcerea la spiritul clasicismului elin și latin și printr-un profund
UMANISM; De la lumea medievală – la lumea MODERNĂ;
- compoziție corală, polifonică, scrisă pe 2/3/4 voci; cu o temă laică, f. Îndrăgită de public; - Polifonia a apărut în sec. X; - două momente culminante: Renașterea și Barocul.
- s-a născut în Italia, dar se va răspândi și în alte țări; textul în lb. italiană sau al naționalității căreia
aparține; / - are formă simplă, concisă;
- autori: Giovani Pierluigi da Palestrina (1525-1594); 3. RENAȘTEREA TÂRZIE - Sec. XVI
Clement Janequin (1485-1550); Claude Le Jeune. REPREZENTANȚI:
2. MISSA - are text latin, religios;
- lucrare amplă în 5 părți: Kirie eleison, Gloria, Credo, Sanctus-Benedictus, Agnus Dei. 1. GIOVANNI PIERLUIGI DA PALESTRINA (1525-1594)
- polifonie pe baza melodiilor gregoriene; / - este rezultatul îmbinării mai multor motete. - Creatorul unui stil polifonic care îi poartă numele – STILUL PALESTRINIAN;
- comp: Giovani P. da Palestrina: Missa Brevis, Missa Papae Marcelli. - este salvatorul polifoniei;
3. MOTETUL – piesă corală cu text din psalmi, de obicei în lb. latină; - creația: 93 de MISSE (Missa de Beata Virgine- 1570 – trecerea spre Baroc);
- forma = succesiune de fraze muzicale pe principiul imitației; - la 7 ani conducea corul Catedralei Sf. Petru din Roma; apoi cantor al Capelei Sixtine – pictată de
= suprapunerea mai multor melodii cu texte diferite, având ca element central o cântare Michelangelo;
gregoriană; / - compozitori: Giovani Pierluigi da Palestrina, Orlando di Lasso. Caracteristicile stilului palestrinian:
4. OPERA - se naște Opera, care va înflori mai târziu;/ - la început este pur profană. - MELODIA – din coralul gregorian; / - RITMUL – este cel măsurat;
– Camerata Florentină ( Giulio Caccini, Jacopo Peri – Euridice (primele opere) - ȚESĂTURA POLIFONICĂ: pasajele armonice anticipează TONALISMUL;
- lansează o nouă formă artistică – OPERA; - FORMELE ARHITECTONICE: sunt diferite de la madrigale scurte la misse ample, alcătuite din mai
- urmărea fuziunea poezie-muzică; multe motete.
- Madrigalul, Drama pastorală, Comedia dell'arte și mascheratte-le au condus la apariția DRAMMA ÎN 2. ORLANDO DI LASSO (1532-1594)
MUSICA sau Drama cu muzică. - activează la curtea mai multor principi europeni (fr., it., germ.)
- Claudio Monteverdi (1567-1643) – Părintele operei - prima operă - ORFEU (1607). - de origine flamand; / - își însușește multe limbi străine;
5. CHANSONUL – în Franța - el realizează fuziunea perfectă între conținutul versurilor și expresivitatea melodică, vizibilă în
6. LIEDUL – în Germania pe texte laice lucrările sale: 1200 de motete, 150 de Psalmi, 50 de misse.

Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

RENAȘTEREA - GENURI MUZICALE

MOTETUL MISSA MADRIGALUL


- era religios; - slujbă (Liturghia romano-catolică) - Plecați, slujba s-a încheiat! (Ite missa est!) - laic;
- vocal (în Evul mediu și în Renaștere) - lucrare muzical-dramatică în 5 părți: Kyrie (Doamne), Gloria (Slavă), Credo, - vocal, dar evoluează spre instrumental și vocal-instrumental
- a generat genuri noi (ricercar, ORATORIUL) Sanctus (Sfânt), Agnus Dei (Mielul lui Dumnezeu); - polifonic, a capella, cu text și caracter laic;
- Formă strofică – lanț de fraze muzicale
- Evoluția:
1. Perioada medievală - izoritmic (nu avea ritm), la 4 voci
(Tenor/Cantus firmus, motet (un cuvânt/două ținut lung), triplum și 1. pregregoriană (sec. 4-8) și gregoriană: monodică,
superius). vocală, modală
I – superius
II – triplum - avea text diferit
III – motet - unu sau două cuvinte în lb. latină care erau ținute de voci
IV – tenor - Cantus firmus
2. Polifonică renașcentistă (sec. 14-16) - Tărâmul dezvoltării muzicii renașcentiste
2. În Renaștere - polifonic, imitativ, vocal, cu text - de la polifonie la MONODIE ACOMPANIATĂ
religios, 4-5 voci. - împletesc influențe: religiosul cu laicul, muzica
populară cu cea cultă, schimbul de influență între diferite
zone culturale și provincii
3. În sec. 16-17 - devine gen vocal-instrumental religios 3. Tonală (Baroc) - sec. 17-18

4. Modală (sec. 19 - 20)

Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

BAROCUL – FORME ȘI GENURI MUZICALE

FORME MUZICALE
Forma de SONATĂ = bipartită monotematică. Specifică genurilor de suită, sonată barocă Forma de FUGĂ = tripartită monotematică

GENURI MUZICALE
Suita - Sonata - Partita Genul concertant Genuri vocal-instrumentale: Tipuri de Operă în Baroc:
Oratoriul, Cantata, Missa, seria, grand-opéra, opéra-ballet, buffa,
Motetul opéra comique, Beggar's-Opera
Ca gen, SUITA cuprinde patru dansuri principale: allemande, Concerto grosso = gen instrumental Oratoriul = gen vocal instrumental religios Opera = gen sincretic, teatral-muzical
courante, sarabanda, giga - sunt părțile principale ale suitei în interpretat de două grupuri: ripieni de mari proporții (peste 60 min.) Sursele Operei: teatrul antic, teatrul medieval,
Baroc. (ansamblul orchestral) și concertino Oratoriul, componente dramatice: madrigalul dramatic
german francez spaniol englez (soliști).  temă - religioasă; Componente teatrale: subiect, personaje, acte,
dans ALLEMANDA COURANTA SARABANDA GIGA Concertul solistic apare mai târziu și  subiect - biblic sau legat de sărbători scene
tempo moderat vioi rar vioi
păstrează unele caracteristici din creștine; Componente muzicale: instrumentale - uvertura
La acestea se mai adaugă diverse alte DANSURI (Ex: menuet, concerto grosso.  personaje - Evanghelistul (povestitor), (sinfonia), intermezzo; solistice - aria, arioso,
bourrée, badinerie etc.), piese LIRICE de origine vocală sau Comentatorul (Corul), personaje propriu- recitativ, de grup - duet, terțet, cor
concertantă (Ex. aria), piese IMPROVIZATORICE sau zise (Iisus, Iuda, Pilat etc. - soliști) Tipuri de Operă în Baroc: seria, buffa (Italia),
introductive (Ex. preludiu, uvertura, fantezia, intermezzo), Oratoriul, componente muzicale: opera-balet (Franța)
piese POLIFONICE cu formă strictă. (Ex: ciaccona,  instrumentale - uvertura (sinfonia);
passacaglia, fuga).  solistice - aria, arioso, recitativ;
 de grup - duet, terțet, cor, coral

Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

CLASICISMUL – FORME ȘI GENURI MUZICALE

Forme muzicale

 Forma reprezentativă a Clasicismului este SONATA BITEMATICĂ.


 Forma de sonată bi-tematică se găsește în genurile instrumentale, cel mai adesea în partea I a genurilor: Sonată, Simfonie, Concert, Cvartet de coarde.

Expoziție Dezvoltare Reexpoziție (repriză) Coda
Grup tematic Punte Grup tematic - sunt prelucrate - în tonalitatea Temei A;
principal secundar elementele tematice din cadrul Expoziției.
Tema I (A) Tema II ( B ) - secțiune de sinteză
Tonică Caracter modulatoriu- conduce Într-o nouă tonalitate Prelucrarea motivică: A Punte B
- tonal. Majoră spre o nouă tonalitate (dominantă sau relativă) - modulații
- tonal. minoră - repetare
3 teme S1, S2, S3
S1 S2 S3 B1; B2; B3 - secvențare
Modulație pedală pe tr.
CONCLUZIE
a V-a din ton. D1 D2 D3 D4 D5
- viguroasă, -cantabilă, lirică, Instabil Stabil Instabil Stabil Instabil (modulație spre
tonalitatea de bază)
dinamică meditativă
Planul a) Tonalitate Majoră (Sol M) → Tonalitate dominantă (Re M) În tonalitatea Temei B. În tonalitatea de bază (A)
tonal b) Tonalitate minoră → Tonalitatea relativă

 Alte forme muzicale ale Clasicismului:
 rondo – A B A C A D A
 rondo-sonată - A B A C A B A
 lied - tripartit (A B A), bipartit (A B), tripentapartit (A B A B A)
 tema cu variațiuni

Ale

Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

GENURI MUZICALE ALE CLASICISMULUI


INSTRUMENTALE VOCAL-INSTRUMENTALE: RELIGIOASE ȘI SCENICE
sonata vieneză și variantele ei: sonata, cvartetul de coarde, simfonia oratoriul, cantata, missa (requiem-ul), motetul, coralul, imnul
concertul: solistic și sinfonia concertantă opera
Forma de Sonată bitematică

SONATA CLASICĂ
 Gen muzical specific și reprezentativ al muzicii instrumentale clasice;
 O compoziție destinstă execuției de către un instrument muzical sau un grup restrâns de instrumente.

Partea I Partea a II-a Partea a III-a Partea a IV-a


Forma Sonată bitematică Lied/ Temă cu variațiuni Menuet/Rondo/ Scherzzo Rondo/ Rondo-sonată
Expoziție-Dezvoltare-Repriză
Tempo Allegro Andante/ Largo Moderato Allegro/Presto

Sonatele lui Joseph Haydn Sonatele lui W.A Mozart Sonatele lui L. van Beethoven
- aprox. 50 de sonate pentru pian; - 6 sonate pt. Pian și una pt. Vioară și pian; - 32 de sonate pentru pian; - op. 13 Pathetique, op. 27 nr. 2 „a
- melodică accesibilă cu tendință spre divertisment; predomină sonatele în 3 părți – Repede-Lent-Repede; lunii”;
- sunt compuse în 2, 3 sau 4 părți (cele m. m. în 3 părți – - forma de sonată este mai riguroasă decât la Haydn, în - sunt compuse și în 3 și în 4 părți;
Repede-Lent-Repede); partea I, temele având un caracter mai pregnant; - în 3 părți: op. 31 nr. 2 Sonata cu recitativ și op. 57
- Allegro de sonată – Menuet - Rondo Aceleași trăsături au și părțile mediane și finale. Appassionata;
- 10 Sonate pentru pian și vioară - op. 24 „a primăverii”.

Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

SIMFONIA CLASICĂ

Definiție: Simfonia (gr. συν [sin]=împreună și φωνη [foni]=sunet) este o compoziție muzicală instrumentală de proporții vaste, alcătuită din mai
multe părți (de regulă 4), fiind executată de orchestra simfonică.

Partea I Partea a II-a Partea a III-a Partea a IV-a


Forma Sonată Lied sau Temă cu variațiuni Menuet (partea cea mai scurtă a simf.) Rondo/ Sonată / Temă cu variațiuni (uneori)
bitematică Expoziție-Dezvoltare-Repriză La Beethoven este înlocuit cu Scherzo- tempo mai rapid și dansant

Tempo Allegro Andante/Adagio Moderratto Allegro/Vivace/Presto

Compozitori Joseph Haydn – Părintele simfoniei Wolfgang Amadeus Mozart Ludwig van Beethoven
1732-1809 1756-1791 1770-1827
Repere biografice - născut la Rohrau în Austria; - născut la Salzburg în Austria; - născut la Bonn în Germania → Titanul din Bonn
- la 8 ani intră în corul Catedralei Sf Ștefan din Viena; -fiul comp., violonist și pedagog Leopold Mozart; - 1792 se stabilește definitiv la Viena;
- a fost angajat să conducă orchestra curții princiare a - la 6 ani – turneu în Europa (Ger, Fr, It, Angl) - un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică;
casei Eszterhazy (1761-1790) - 1781 se stabileste la Viena - 1798 apar primele semne ale surzeniei; - 1818 – complet surd
Creația simfonică - 104 simfonii: - 41 simfonii: - 9 simfonii:
- aprox 43 de simfonii în 3 părți; - S. 36 Linz- dedicată asociației muzicale a orașului; - S. 1, în Do M. (1799) – înrudirea cu s. predecesorilor;
- 50 de simf. de maturitate în 4 părți; - S. 39, în Mi b M. →întreaga experiență a compoz. - S. 2, în Re M. – înlocuiește Menuetul cu scherzo –ul (it. glumă);
- ultimele 12 (londoneze) - 1790-1795 până la acea dată; - S. 3, în Mi b M. – Eroica - 1803– revoluționează întreaga gândire
- Partea a II-a (datorită temei melodiei, - S. 40- Simfonia în sol minor – Partea a 4-a – Eroica compozițională a vremii; (Part. 2 – Marcia funebre – mișcare lentă)
mozartiană; - S. 4, în Si b M. – un moment de odihnă, un popas;
acompaniamentului) → au sugerat titlul simf.:
- S. 41 în Do Major, Jupiter. Monumentală, domină - S. 5, în do m. – a Destinului (1808);
Găina, Ursul, Surpriza, Ceasornicul. peste celelalte, ca Jupiter peste zeii Olimpului;
Simf. 104 – Cimpoiul (partea a 4-a – Rondo) Partea I Partea a II-a Partea a III-a Partea aIV-a
- S. 6, în Fa M. – Pastorala (1808) - lucrare programatică în 5 părti:
Impresii trezite Scenă la Veselă reuniune Furtuna Cântecul ciobanilor –
Allegro de Andante Menuet în Sonată - de bucuria pârâu țărănească Sentimente de bucurie și de
sonată cantabile Allegretto Molto sosirii la țară mulțumire după furtună
Allegro - S. 7, în La M. – Apoteoza dansului (1811);
- S. 8, în Fa M. – mica simfonie (caracter optimist, luminos);
- S. 9, în re minor – Apogeul creației beethoveniene (prima
audiție7 mai 1824, Viena)
Partea I Partea a II-a Partea a III-a Partea aIV-a
Formă de Scherzo Adagio -introduce soliști vocali și cor;
sonată - finalul Allegro assai - Odă
bucuriei – vers. Friedrich von Schiller

Romantic în fondul semantic și clasic în formă arhitectonică.

Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

ROMANTISMUL – FORME ȘI GENURI MUZICALE


FORME MUZICALE
Preluate din baroc-clasicism Forme de sinteză Forme libere, improvizatorice
- sonata, rondo, lied (în diverse variante: bi
 – 2 sau mai multe forme combinate în aceeași lucrare muzicală.
și tripartit), temă cu variațiuni, fuga etc. Ex. Beethoven - ultimele cvartete (op. 130, 133, 135), Brahms -
Simfonia nr. 4, p. IV: passacaglia + tema cu var. + sonată

GENURI MUZICALE
După durată După numărul După tipul După gradul de După conținutul După destinație După formă
de interpreți interpreților noutate estetic
1. Miniaturi: valsul, 1. Solistice: capriciul, 1. Instrumentale: 1. Tradiționale: 1. Ne-programatice: 1. Religioase: missa, 1. Cu formă inclusă:
preludiul, sonata, preludiul... sonata, suita, sonata, suita, sonata, concertul, liturghia, imn, coral, sonata, simfonia,
impromptu, concertul, cvartetul, concertul, simfonia, fuga, simfonia, suita, oratoriu concertul, cvartetul,
Mazurka 2. Camerale: liedul simfonia, valsul, fuga, missa, preludiul preludiul... missa
vocal, duo-sonata, preludiul... 2. Laice: sonata, 2. Cu formă diversă:
2. Durată medie: trio, cvartet....octet... 2. Romantice: liedul, 2. Programatice: suita, simfonia, uvertura, suita,
sonata, suita, 2. Vocale: motetul, poemul simfonic, poemul simfonic, opera...... oratoriul, aria, liedul
concertul, simfonia, 3. Simfonice: coralul, psalmul, melodrama, drama simfonia, suita, 3. Cu formă liberă:
poemul simfonic, simfonia, concertul, liturghia ortodoxă, muzicală, opereta, miniatura rapsodia, suita,
uvertura, rapsodia, poemul simfonic, imnul. impromptu, balada... instrumentală, valsul, studiul,
dansul. uvertura, suita, uvertura. balada, mazurka,
rapsodia... 3. Vocal- 3. De școală poloneza
3. Monumentale: instrumental: opera, națională: rapsodia, 4. Improvizatorice:
opera, simfonia- 4. Operă: opera, missa, simfonia cu mazurka, dansul, preludiul, studiul,
oratoriu, simfonia. simfonia cu voci, voci, liedul, romanța, romanța, poloneza, impromptu, tema cu
missa (requiem)... aria de concert. polka, balada, opera. variațiuni.

Genuri muzicale reprezentative ale sec. 19: - muzica programatică, din cadrul căreia s-a impus mai ales poemul simfonic
 - simfonia cu program și simfonia cu voci
- liedul
- concertul solistic (În sec. 19, concertul urmează două direcții distincte, dar complementare și la fel de importante în evoluția genului: concertul de virtuozitate (Paganini, Chopin) și concertul simfonizat (Liszt, Brahms, Ceaikovski).
 - opera

 Programatism = fragment sau lucrare muzicală cu semnificații literar-poetice, filozofice, vizuale.
 Genuri programatice: poem simfonic, simfonie, suită, uvertură, preludiu, cvartet de coarde, miniatură instrumentală etc. Cel ce a consacrat însă în mod spectaculos acest tip de exprimare muzicală a fost Hector Berlioz.

Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
GENURI ALE MUZICII CULTE 1 Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

3. Liedul - (germ. = cântec)


- piesă vocală, cu acomp. de pian, apropiată de cântec, pe un text poetic;
2. Romanța
1. Miniatura - liedul cult s-a născut din cântecul popular, la sf. sec. 18;
- piesă vocală sau instrumentală cu caracter liric, sentimental; - contrib. La dezv. Liedului: Mozart, Beethoven, R. Schumann;
- piesă vocală sau instrumentală de mici dimensiuni; - a apărut în Spania – sec. 16; / - rom. vocală este acomp. de pian; - Franz Schubert (1797-1828) a desăvârșit liedul romantic (sec. 19)
- formă monopartită/bipartită/tripartită; - Teme: dragostea, aspecte din viața oamenilor; - peste 600 de lieduri pt. voce și pian;
- Autori: - Robert Schumann: - Scene din lumea copiilor; - Formă: strofică; - Frumoasa morăriță (20 de lieduri) 2 cicluri
- Album pentru tineret; - a) rom. pe versurile unor mari poeți (O. Goga- De ce m-ați dus de lângă voi?) - Călătorie de iarnă
- Felix Mendelssohn-Bartholdy – Cântece fără cuvinte; - b) piese corale cu caracter de romanță (Somnoroase păsărele (M. Eminescu) - - legătura perfectă între text și muzică; sentimente și stări personale;
- Franz Schubert – Moment muzical Tudor Flondor); - Liedul românesc – cu specific național – Gheorghe Dima, D.G. Kiriac,
- c) romanță instrumentală (Beethoven și Mozart – partea a II-a din Mica Serenadă) G. Enescu, Mihail Jora, Tiberiu Brediceanu ș.a.;
- Forma liedului: 1. Lied monopartit – o perioadă A
2. Lied bipartit – două perioade A - B
3. Lied tripartit – trei perioade A - B - A

5. Rapsodia - (lb. gr. = poem epic popular, declamat/cântat de rapsozi)


4. Suita - (franc. „suite” = succesiune, urmare)
- lucrare instrum. sau simfonică, în formă liberă, bazată pe teme folclorice sau melodii create de
- un gen muzical instrumental alcătuit din mai multe părți contrastante ca expresie și mișcare; autor în stil popular;
1. Suita preclasică – s-a deszvoltat la încep. Sec. 18 – J. S. Bach; - Sec. 19 (Școlile naționale) - preocuparea pentru folclor;
- suită de dansuri (Allemanda, Curanta, Sarabanda și Giga) 1. Franz Liszt (1811-1886) – autorul primelor rapsodii instrumentale și orchestrale;
- dansuri libere – între S și G - (menuet, bourree, gavotă, loure, siciliana, badinerie); - compune 21 rapsodii (19 Rapsodii ungare, R. spaniolă, R. română pt pian);
- unitate tonală / caracterul contrastant al dansurilor / formă bipartită (A – B)
2. George Enescu (1881-1955) – Rapsodia Română nr. 1 (1901) - 1. Am un leu și vreau să-l beu;
La Major - 2. Hora lui Dobrică;
german francez spaniol englez
- 3. Mugur, mugurel;
dans ALLEMANDA COURANTA SARABANDA GIGA
- 4. Ciocârlia.
tempo moderat vioi rar vioi
– Rapsodia Română nr. 2 (1902) - 1. Sârba lui Pompieru;
2. Suita modernă - sec.19 și este diversificată; Re Major - 2. Pe o stâncă neagră;
- a) Suita de dansuri populare (folclorică) – Trei jocuri din Ardeal (Achim Stoia) - 3. Bâr, oiță, bâr;
- b) Suita simfonică – are la bază o povestire sau o descriere: 3 melodii țărănești - 4. Doina Vâleu, lupii mă mănâncă;
Șeherezada (Nikolai Rimski Korsakov), Săteasca și Impresii din copilărie (Enescu) - 5. Țânțăraș cu cizme largi;
- forme ample, bogația relațiilor tonale, limbajul polifonic, culoarea variată a orchestrei. - 6. Ciocârlia.
- c) Suita dintr-o lucrare scenică (muzică pt. teatru, balet, film); 3. Maurice Ravel (1875-1937) – Rapsodia spaniolă
Arleziana (G. Bizet), Visul unei nopți de vară (F.M. Bartholdy); 4. George Gershwin (1898-1937) – Rapsodia albastră (pentru pian și orchestră).

Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.
GENURI ALE MUZICII CULTE 2 ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

Genuri Definiție, caracteristici, compozitori și exemple de lucrări Elemente Elemente diferite


comune
Oratoriul Def.: Oratoriul este un gen muzical vocal-simfonic, de dimensiuni ample, pentru soliști, cor și orchestră, având la bază un libret cu un conținut religios. - sunt genuri de - subiect religios.
A apărut în sec. 17 în Italia – Giacomo Carissimi: Jephte - primul oratoriu. concert; - se poate cânta atât
Spre deosebire de operă, lipsesc decorurile, mișcarea scenică și costumele. Subiecte inspirate din Biblie sau din viețile sfinților. Cuprind: uvertură, arii, recitative, coruri. - Cuprind: în biserică cât și în
Compozitori: Georg Friedrich Händel (1685-1759): Esther (1732), Messiah (1741), Oratoriul de Crăciun (1734), Israel în Egipt (1739), Iuda Macabeul, Samson (1743); uvertură, arii, sala de concert;
J. S.Bach: Oratoriul de Crăciun, Oratoriile Patimile după Matei și Ioan; Joseph Haydn: Creațiunea (1798), Anotimpurile (1801); recitative,
1. Genul Paul Constantinescu: Oratoriul Bizantin de Crăciun „Nașterea Domnului” (1936), Oratoriul Bizantin de Paști „Patimile și Învierea Domnului” (1943). duete, trio-uri,
Def.: Pasiunea este un gen m. vocal-simfonic pt soliști, cor și orchestră, având la bază textul din Evanghelii care prezintă Patimile și moartea lui Iisus. coruri. - subiect Patimile și
vocal- Pasiunea A apărut încă din sec. 8, dar ia amploare în sec 15 și mai apoi în epoca Barocului (A. Scarlatti), ajungând la apogeu în 1729, data primei audiții a Patimilor după Matei compusă de Bach. - fără decor, răstignirea lui Iisus;
- Tema – suferința și patimile lui Iisus Hristos, care vor vor culmina cu răstignirea Sa pe cruce. Accentul cade pe suferințele lui Iisus. costume și
simfonic Între secțiunile sau scenele textului Evangheliei sunt introduse și alte texte, precum: meditații și comentarii asupra acțiunii. mișcare
- se cântă în Vinerea
Mare în Biserica
Compozitori: Johann Sebastian Bach (1685-1750): Oratoriile Patimile după Ioan (1724) și Patimile după Matei (1727); scenică; Protestantă.
Cantata Def.: Cantata este un gen muzical vocal-instrumental de dimensiuni mari, pentru soliști, cor și orchestră, având la bază un libret. Provine din madrigalul - subiect profan sau
solistic italian. - A apărut în sec. 17 în Italia. Există cantata da camera (cu o temă profană – subiect mitologic sau moral) și cantata da chiessa (cu texte religioase); religios;
Compozitori: J. S. Bach – peste 200 de cantate, A. Scarlatti, J. P. Rameau, G. P. Telemann, G. F. Händel ș.a. - se cântă în sala de
concert.

Genuri Definiție, caracteristici, compozitori și exemple de lucrări Elemente comune Elemente diferite

Opera Def.: Opera este un gen muzical vocal-dramatic pentru soliști, cor și orchestră, având la bază un libret (poveste). - subiect amplu;
- a apărut în Italia la Florența; Primii compozitori de operă: Jacopo Peri – Euridice și Claudio Monteverdi (1576-1643) – Orfeu (prima operă) – 1607. - se cântă vocal pe
- primul teatru de operă – la Veneția 1637;1. Opera seria (serioasă/sobră) – subiecte inspirate din istoria antică sau din viața zeilor și zeițelor. Din 1710 până în toată durata
1770, în Italia, Austria, Anglia, Germ. Și Spania. desfășurării
Baroc: Alessandro Scarlatti, George Friedrich Handel, iar în a II-a jum. a sec 18: Ch. W. Gluck, W.A. Mozart. spectacolului. Există
2. Opera comică (buffă în Italia și singspiel în Germania): Giovanni Battista Pergolessi: La serva padrona; W. A. Mozart: Flautul fermecat; momente solistice
Gioacchino Rossini: Bărbierul din Sevila; Giacomo Puccini: Gianni Schicchi. Acest gen a apărut în Franța și conține dialoguri vorbite. ale orchestrei:
3. Grand opera – a căror subiecte sunt bazate pe legende, includ scene grandioase, mulți soliști. Uvertura, Intermezzo.
Clasicism: – W. A. Mozart (1756-1791): Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Răpirea din Serai ș.a.; Ludwig van Beethoven (1770-1827): Fidelio. Pot apărea și
Romantism: Italia: - Gaetano Donizetti (1797-1848): Lucia di Lammermoor, Elixirul dragostei; momente de balet
(act 3 din Traviata);
- Giuseppe Verdi (1813-1901): Nabucco,Traviata, Trubadurul, Rigolletto, Aida, Othelo, Forța destinului, Bal mascat, Don Carlos ș.a.
- teme: dragostea,
- Vincenzo Bellini (1801-1833) : Norma, Puritanii; - Giacomo Puccini (1858-1924): Tosca, Madama Butterfly, Turandot, Boema
Verismul – Pietro Mascagni: Cavaleria rusticana; Ruggiero Leoncavallo – Paiațe – ambele în 1890
Sincretismul gelozia (Cavaleria R.),
artelor: răzbunarea
Franța: - Georges Bizet: Carmen; Jules Massenet: Manon, Werter; Charles Gounod (1818-1893): Faust, Romeo și Julieta; C. Saint-Saëns: Samson și Dalila;
1. Literatura: (Rigoletto),moartea;
Germania: Karl Maria von Weber (1786-1826): Freischütz; Richard Wagner (1813-1883): Tannhäuser, Lohengrin;
- libret (poveste); - finalul este, în
Rusia: Mihail Ivanovici Glinka (1804-1857): Ivan Sunanin; Modest Musorgski (1839-1881): Boris Godunov; - Alexandr Borodin (1833-1887): Cneazul Igor;
general, trist; Opere
2. Genul Piotr Ilici Ceaikovski – Evghenii Oneghin. 2. Muzica:
- uvertură; cu final fericit: Elixirul
- Enescu (1881-1955): Oedip (1936 Opera Mare din Paris)
muzical Def.: Opereta este un gen muzical vocal-dramatic pentru soliști, cor și orchestră, în care pasajele cântate alternează cu cele vorbite, având un
- Acte, Tablouri; drag. și operele comice.
- dimensiuni mai
Opereta - Arii, duete, terțete,
dramatic conținut comic. Anul de naștere al operetei – 1858 – la Paris Orfeu în infern de Jaques Offenbach. cvartete, coruri; reduse față de operă;
- subiect mai simplu;
- a luat naștere din opera comică în a doua jum. a sec. 19, mai ales în Franța, Austria și Ungaria. cavatine;
- interludii; - apariția pasajelor
Compozitori și lucrări: Franța - Jacques Offenbach – Frumoasa Elena, Barbă Albastră, Viață pariziană, Povestirile lui Hoffmann;
3. Arta dramatică: vorbite;
Austria - Johann Strauss (fiul): Liliacul, Sânge vienez, Voievodul țiganilor; O noapte la Veneția. – PROMOVAREA VALSULUI
- jocul de scenă al - caracter comic și
Ungaria - Franz Lehar: Văduva veselă, Țara surâsului; Kalman Imre: Silvia, Contesa Marița, Baiadera.
interpreților actori. optimist;
- Frederick Loewe: My fair Lady.
4. Coregrafia: - final fericit.
În România: Alexandru Flechtenmacher: Baba Hârca; Ciprian Porumbescu: Crai nou (pe versurile lui V. Alecsandri);
- Gherase Dendrino: Lăsați-mă să cânt, Lysistrata; Filaret Barbu: Plutașul de pe Bistrița, Ana Lugojana. - scene de
dans/balet
Baletul Def.: Baletul este un gen dramatic, alcătuit dintr-o suită de tablouri coregrafice reunite printr-un subiect, în care dansul și pantomima se îmbină 5. Artele plastice: - nu există momente
cu muzica. - costume, machiaj, vocale;
Tipuri de balet: 1. Balet cu formă liberă și 2. Balet intercalat într-o operă, ca moment artistic semnificant. decor. - Ariile devin
- în baroc se numea masque (mască), apoi operă-balet, în sec 17 devine balet de curte, apoi în sec 19 se constituie ca gen de sine stătător. momente solistice;
Compozitori și lucrări: Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893): Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită, Spărgătorul de nuci ș.a. Duetul devine Pas de
- Adolphe Adam (1803-1856): Gissele; Leo Delibes (1803-1869): Coppelia; Szegej Prokofiev (1891-1953): Romeo și Julieta; Maurice Ravel: Daphnis și Chloe; deux, Terțetul – Pas
Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009. Arom Haciaturian (1903-1978): Spartacus. de trois, Cvartetul –
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009. - sec. XX – Igor Stravinski (1882-1971): Pasărea de foc, Petruska, Sărbătorirea primăverii – coregrafie modernă și disonanțe; Pas de quatre.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.

- Baletul românesc – Mihail Jora – Demoazela Măriuța; Paul Constantinescu: Nuntă în Carpați.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

MUZICA ROMÂNEASCĂ
Cultura muzicală românească până în secolul 19

Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

Secolul 19 și apariția școlii muzicale naționale românești

Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

Compozitori români din sec. 19


Anton Pann (1796-1854), Alexandru Flechtenmacher (1823-1898), Eduard Caudella (1841-1924), Gavriil Musicescu (1847-1903), Gheorghe Dima
(1847-1925), Ciprian Porumbescu (1853-1883), Ion Vidu (1863-1931), Dumitru Georgescu-Kiriac (1868-1928), Timotei Popovici (1870-1950),
George Enescu (1881-1955).
De-a lungul secolului 19, influența culturii orientale a scăzut, iar cea a culturii occidentale a crescut, în aceeași măsură.
Muzicienii noștri din sec. 19: Au contribuit la crearea vieții muzicale românești. / Au îmbinat repertoriul european cu compoziții proprii.
Au fost fondate primele instituții muzicale cu activitate permanentă: Opera Română din București (1843), Școala de Muzică și Declamațiune din Iași (1860), Filarmonica București
(1868), Corul Mitropolitan din Iași (1876), primul Cvartet de Coarde românesc (1880) etc.

Trăsături ale limbajului muzical de școală națională românească, din a doua jumătate a sec. 19:

Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

Compozitori români din secolul 20


Prima jumătate a sec. 20 A doua jumătate a sec. 20
Dumitru Georgescu-Kiriac (1866-1928), George Enescu (1881-1955), Alexandru Pașcanu (1920-1989), Anatol Vieru (1926-1998), Theodor Grigoriu
Bela Bàrtok (1881-1945), Ioan D. Chirescu (1890-1980), (1926-2014), Ștefan Niculescu (1927-2008), Pascal Bentoiu (1927-2016),
Mihail Jora (1892-1971), Marțian Negrea (1893-1975), Sabin Drăgoi (1894- Tiberiu Olah (1928-2002), Wilhelm Georg Berger (1929-1993), Dumitru
1968), Mihail Andricu (1894-1974), Theodor Rogalski (1901-1954), Capoianu (1929-2012), Myriam Marbé (1931-1997), Aurel Stroe (1932-2008),
Sigismund Toduță (1908-1991), Paul Constantinescu (1909-1963), Cornel Țăranu (n. 1934), Mihai Moldovan (1937-1981), Vasile Spătărelu
Achim Stoia (1910-1973), Constantin Silvestri (1913-1969) ș.a. (1938-2005), Liviu Glodeanu (1938-2012), Corneliu Dan Georgescu (n. 1938).
iilor de muzicieni din prima jumătate a secolului 20
George Enescu a fost un catalizator al perioadei. El a avut rol esențial în: creaţie, interpretare, viața muzicală românească, fiind cel dintâi muzician
român de importanță internațională.

Crearea repertoriului muzical național modern Animatori ai vieții muzicale românești Dezvoltarea învățământului muzical
românesc
 1. Toate genurile culte europene – instrumentale, vocal-  S-au format /și-au făcut studiile la școlile  Fondarea instituțiilor – școli,
instrumentale, operă Occidentului – Germania, Austria, Franța, Italia. conservatoare: ex. Cluj (1919)
 2. Genuri autohtone culte, inspirate din folclor și muzica Și-au însușit astfel limbajul muzical european, în  Continuarea și adâncirea tradiției
religioasă – balade, doine, tablou coregrafic, liturghie, ansamblu și în detaliu, de la „sursă”. interpretative – instrumentale și vocale –
colinde etc.  Au ținut permanent legătura cu cultura română. create în ultimele decenii ale sec. 19.
 Au avut inițiative în fondarea sau continuarea și  Introducerea disciplinelor muzicale
Muzica românească a fost dintotdeauna o originală sinteză între
național și european. Folclorul românesc este inconfundabil, și totuși sprijinirea principalelor instituții muzical- moderne, teoretice și practice – teorie,
are „suprafețele” lui de contact cu spiritualitatea balcanică, artistice profesioniste cu activitate permanentă. armonie, contrapunct, orchestrație,
europeană, mondială; tot astfel, muzica religioasă autohtonă.  Au stimulat creația originală românească – istorie, folclor, forme, orchestră, operă-
Cea mai tânără ramură a artei sonore românești – muzica cultă – a acordarea Premiului de compoziție George lied-oratoriu, compoziție
reușit să refacă într-un secol, un drum istoric care în Europa a avut Enescu (din 1913) și a altor premii naționale.  Organizarea și conducerea
loc într-un mileniu, pe îndelete. Spiritul muzical creator românesc a
 Au continuat formarea gustul publicului pentru manifestărilor artistice publice cu
avut șansa de a se afla la confluența Orientului cu Occidentul,
îmbinând tendința contemplativă a celui dintâi, cu dinamismul celui repertoriul european și românesc de valoare. studenți și profesori
de-al doilea.  Au sprijinit construirea unor edificii cu
Muzica cultă românească din secolul 20 a intrat „din mers” în
circuitul valorilor mondiale, chiar dacă sporadic deocamdată, chiar destinație muzical-artistică.
dacă are încă de luptat în primul rând cu prejudecățile și indiferența
conaționalilor ei!
Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

Compozitori români din secolul 20


ETAPELE Genuri muzicale scenice: opera, opereta, balet Muzica simfonică, vocal-simfonică, concertantă
Etapa I Genul de teatru muzical pătrunde la început în viața muzicală românească Genurile instrumentale pătrund la început în viața muzicală românească prin
prin trupele străine de operă (sec. 19). profesorii de muzică străini (sec. 19).
Etapa II Repertoriul occidental este preluat identic (sec. 19). Repertoriul occidental este preluat identic de compozitori autohtoni (sec. 19).

Etapa III Repertoriul occidental este tradus în limba română. Se compun genuri în care elemente de specific național apar sporadic în
limbajul muzical de factură occidentală, în text sau în program (pentru
genurile programatice).
Ex. Ed. Caudella – Concertul pentru vioară și orchestră, Fantezia pentru
orchestră Amintiri din Carpați (1907); C-tin Dimitrescu – Concerte pentru
violoncel și orchestră.

Etapa IV Apar creații autohtone, în forme occidentale (gen, structură teatrală, Apar creații autohtone, în forme occidentale (gen, structură, limbaj
limbaj muzical), cu conținut specific național: limbă, personaje, subiecte, muzical), cu conținut specific național: limbă, genuri, elemente modale,
Apar creații autohtone în costume, decoruri. ritmică, sugestii timbrale etc.
forme occidentale, cu  Ed. Caudella – operele Olteanca (1880), Fata răzeșului (1883), Petru
conținut specific național. Rareș (1889); Ex. Ed. Caudella – Fantezia pentru orchestră Amintiri din Carpați (1907),
 G. Stephănescu – opera Fata de la Cozia, Uvertura Moldova (1914); S. Drăgoi – Divertisment rustic (1929)
 Al. Zirra – operele Alexandru Lăpușneanu (1930) și Capra cu trei iezi
(1939)
Etapa V Creații naționale originale, în formă și conținut Creații naționale originale, în formă și conținut.
Enescu – tragedia lirică Oedip
Creații naționale originale baletele lui M. Jora - La piață (1928), Demoazela Măriuța (1940), Curtea Ex. creații simfonice și instrumentale de cameră din prima jumătate a sec. 20,
în formă și conținut. Veche (1948), Când strugurii se coc (1953), Întoarcerea din adâncuri de Enescu, P. Constantinescu, S. Toduță, D. Cuclin, M. Andricu, M. Jora,
(1959), Hanul Dulcineea (1966); Theodor Rogalski, C. Silvestri ș.a.
S. Drăgoi - opera Năpasta (1927)
P. Constantinescu - opera O noapte furtunoasă, 1934 (rev. 1950);
S. Toduță - opera-oratoriu Meșterul Manole (1980-83);
muzică de film – P. Constantinescu, Marțian Negrea.
Etapa VI Perioada postbelică, viziuni noi asupra genurilor sincretice. Creația postbelică, în care se realizează sinteza între național și european,
 Pascal Bentoiu – operele Amorul doctor (1964) și Hamlet (1969), între unitate și diversitate.
- Perioada postbelică  Anatol Vieru – opera Iona (1976);
 Aurel Stroe - muzică de scenă pentru Oedip la Colonos de Sofocle Ex. lucrări de T. Olah, M. Marbé, M. Moldovan, C.D.Georgescu ș.a.
(1963), Trilogia Cetății Închise: Orestia I (1973), Orestia II (1983),
Orestia III (1988);
 Vasile Spătărelu – musical Prețioasele ridicole (1985)

Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.
ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
Sinteză pentru Examenele de Titularizare și Definitivat

Muzica de cameră Creația corală


- orientări stilistice - clasificare după gen și caracter
influența neoclasică, în sinteză cu elemente folclorice sau bizantine. Apar astfel scriituri 1. Piese de cult și religioase:
polifonice (imitative sau liniare), organizare tonală sau tono-modală, ritmică clasică sau G. Musicescu – Imnele Sfintei Liturghii, Imnul Heruvic
combinații de ritmuri populare (de dans sau parlando rubato). Se pare că aceasta  Gh. Cucu – Răspunsuri liturgice, Axioane
constituie zona stilistică cea mai cuprinzătoare în repertoriul cameral instrumental  Gh. Dima – Liturghia Sf. Ioan Crisostom
românesc din prima jumătate a sec. 20.
Ex. Sigismund Toduță, Passacaglia pentru pian; Tudor Ciortea, Suită pe teme populare 2. Imnuri, marșuri, muzică patriotică:
din Bihor; Paul Constantinescu, Suita pentru pian - p.I, Joc.  C. Porumbescu – Tricolorul, Marș de 1 Mai;
 Ion Vidu - Eroi au fost, Pui de lei, Răsunetul Ardealului
orientări impresioniste în sinteză cu elemente folclorice.
Ex: Mihail Jora - Joujoux pour Ma Dame 3. Dansuri, prelucrări folclorice:
influențe expresioniste în sinteză cu elemente folclorice  Gh. Cucu – 12 Colinde populare
 Gh. Dima – Cântece poporale și melodii vechi românești
 Al. Pașcanu - Chindia
sinteze multiple, manifestate în special după 1950
4. Miniaturi corale:
Ex: Dumitru Capoianu - Trio  Vieru – Scene nocturne
Liviu Glodeanu - Epitaf pentru Miron Costin
5. Madrigale:
Valorificarea citatului folcloric sau a scriiturii în caracter popular;  P. Constantinescu – 4 Madrigale pe versuri de M. Eminescu
Stilizarea elementului folcloric;
Sinteze componistice. 6. Poeme corale:
 P. Constantinescu – Miorița
Ex: Mihail Jora, înnoptare; Pascal Bentoiu, Lieduri  M. Marbé – Ritual pentru setea pământului
 C. Cezar – Flăcări și roți

7. Repertoriu pentru copii:


 Gh. Dima – Coruri pentru copii și tineret
 Al. Pașcanu, I.D.Chirescu

Curente muzicale europene care au influențat muzica cultă românească din secolul 20: Romantismul, Neoclasicismul, Impresionismul,
Expresionismul, Folclorismul (Theodor Rogalski, 3 Dansuri românești; Constantin Silvestri, Dansuri din Transilvania), Muzica electronică.

Bibliografie:
1. Carmen Chelaru, Cui i-e frică de Istoria Muzicii?!, vol. 1-3, Ed. Artes, Iasi, 2007-2009.
2. George Pascu, Melania Boțocan, Carte de istorie a muzicii, vol. I-II, Editura Vasiliana 98, Iasi, 2012.
3. Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
4. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I - IV, Editura Grafoart, București, 2018.