Limbajul musical modal

Teoria Modurilor
Noțiunea de mod reprezintă un sistem de relații și structuri melodice, iar apoi și
armonice. Sunt deosebite de cele tonale și atonale decurgînd din creația populară si cea
culta.
Universul cîntului modal cuprinde în sfera sa întreaga creație populară din toate
timpurile si de pe toate meridianele , constituind un adevarat tezaur de artă nesemuită ca
frumusete si fortă emoțională.
Ca răspîndire etno-geografică unele moduri sunt proprii anumitor popoare, ba chiar
numai anumitor regiuni geografice-caracter dialectal, dar există si sisteme modale
comune mai multor popoare , cum cunt cele pantatonice , care fiinșează pe toate
meridianele.
Marele sistem modal
Bitonii → 2 sunete ← bicordii
Tritonii → 3 sunete ← tricordii
Tretatonii → 4 sunete ← tetracordii
pentatomnii→ 5 sunete ← pentacordii
hexatonii → 6 sunete ←hexacordii
heptacordii
7 sunete
Octocordii
8 sunete
Nonocordii
9 sunete

Cele două directii de observatie sunt: - modurile ale căror scări sunt dispuse prin trepte
alăturate și salturi intervalice (cele cu sufixul ”tonii”)
 - Modurile ale căror scări sunt dispuse numai
prin trepte alăturate (cele cu sufixul ”cordii”)
Punctul de confluentă al celor două directii de observatie se află la heptacordii –scrări
(moduri ) organizate numai prin trepte alăturate
Principii de baza in teoria modurilor
→Modul se manifestă concret numai in opera de artă, sub forma unor structuri si cadente
melodice specifice, ca atare scările nu constituie ele insele mudurile
→in orice mod de esenta populara , sunetele graviteaza spre un centru sonor (tonica)
indeplinind functii diferentiate, modurile sunt sisteme functionale
→in conceptul modal , modul constituie echivalentul notiunii de tonalitate din conceptul
tonal, ca atare nu trebuie confundat cu cu aceeași notiune din teoria tonalitatii unde modul
serveste drept atribut al gamei
Sistemul de functii in moduri
Functiile pe care le indeplinesc sunetele in moduri sunt de esenta melodica , decurgînd
din rolul lor in alcatuirea melodiei de factură modala, spre deosebire de functiile
indeplinite de sunetele in tonalitate, care provin din relatiile lor pe plan armonic.
a) Functia cea mai importanta in moduri o indeplineste tonica , sunetul polarizator a
nintregii melodii si al celorlalte functii modale care –i sunt subordonate .
” prezenta constanta a toniciieste trasatura caracteristrica al oricarui sistem modal.
Pedala tonicii era numita mesa de catre greci, ison in muzica bizantina, shadja de
catre indieni, madhaja in muzica veche hindusilor”
b) Al doilea sunet ca importanta functionala după tonica, il constituie dominanta
modului . Locul sau in sistem se afla mai frecvent pe treapta a V-a dar poate fi
după caz si pe alte trepte in special pe treapta a IV-a .
Dominanta stapîneste zona de elan si expansiune a melodiei, de tensiune
dramatica , iar tonica reprezinta pe cea de liniste si de rezolvare a elanului. Ex: s-au
taiat padurile – 200 de cantece si doine din culegerea Gh. Ciobanu si V. Nicolescu
c) A treia functie specifica modala este subtonica sunetul situat dedesuptul tonicii( in
modurile complete treapta a VII-a care se afla in doua situiatii
- la interval de ton fata de tonica(subtonum modi)
-la interval de semiton fata de tonica (subsemitonium modi)

d) o funcție complementara o constituie în moduri nota de început , ele

marchează apariția modală arhetip(această funcție este indeplinită uneori de un
grup de sunete cu care începe o melodie modală sau frazeleacesteia, grup initium
sau incipit după modelul muicii gregoriene și bizantine

e)
f)
g)
h)
i)
j)
k) nota finala sau vox finalis constituie ultimul sunet al melodiei modale. Prin
poziția sa cere o anumită cadentă melodică, ce depinde de funcția modului, după
caz se poate realiza fie pe treapta 1 fie pe alte trepte.
Nota finală deși coincide uneori cu tonica modului, cumeste cazul în catus
planus gregorian , nu trebuie confundata cu aceasta.

Moduri diatonice și cromatice (conceptul de diatonism și cromatism în moduri)

a) un mod se consideră diatonic în cazul ca materialul sonor al acestuia rezultă
dintr-o succesiune de cel mult 6 cvinte naturale ( pytagoreice) utilizând intervale
diatonice cunoscute : 1,8, 5, 4 perfecte, 2, 3, 6, 7, mari și mici, 4+, 5-
Modurile diatonice intrucât sunt alcătuite din sunete ce provin din succesiunea
naturală pytagoriciană , se mai numesc și moduri naturale
b) modurile se consideră cromatice în cazul ca în structura lor apare secunda marită

Moduri de stare majoră și minoră

Pana la aparitia tonalitătii , modurile nu constituiau categorii distincte în ceea ce
privește starea majoră și minoră. Sunt considerate ca fiind de stare majoră
sistemele modale care au treapta a III a la interval de terta mare fata de treapta I și
de stare minora sistemele care au treapta a IIIa la interval de terta mica.