TEMPOUL.

AGOGICA

• Știința consideră viteza al cărei echivalent strict în muzică este tempoul, „gradul se evaluare
al unui fenomen sau proces raportat la o unitate oarecare de timp„
• Funcția muzicală a tempoului constă în a imrima cadenta de evaluare a desenului ritmic cu
metrica sa, de unde deducem, stransa și organica relație dintre cei trei factori.
• Nu exista ritm muzical fără a fi raportat la un anumit grad de tempo.
• Gandind lucrurile pe un plan estetic, tempoul constituie un factor important și esențial în
redarea fidela a muzicii, a ideilor și imaginilor pe care creatorul a voit sa le exprime , caci
nimic nu denatureaza o opera de artă ca tratarea greșită a tempoului.
• Exista tempoul obiectiv și cel afectiv, primul se refera la parcurgerea masurata ca de ceas ,
metronomica, a spațiului temporal, iar secundul fiind realizat de către interpret pa baza
factorilor componistici și a contributiei personale în înțelegerea și talmacirea mesajului
artistic.
• Acțiunea tempoului este strâns legată de cei doi factori, ritmul și măsura împreuna
determinand ceea ce numim expresivitate și elocventa a miscarii în arta sunetelor.

• Posibilități de redare a tempoului în partituri : - a) prin termeni de mișcare proveniti din

limba italiana 3/4 andante, 3/2 largo, 4/4 allegro
B) prin termeni de mișcare insotiti de formula metronomica -indicatie obiectiva a miscarii:
andante 66, largo 44, allegro 132
c) numai prin formula metronomica indicatie intrebuintata în creatia contemporana , mai
ales în cea electronica.
• Metronomul a fost inventat de către Johann Nepomuk Malzel , în aul 1816 la Viena
• înainte de inventarea metronomului interpretii foloseau ca reper alte mijloace precum
cronometre de tipul ceasornicului, bătăile pulsului, cadenta ppasilor,
• metronomul Mazel funcționează printr-un mecanism ca de ceasornic, ce pune în mișcare un
pendul vertical pe care se afla o greutate mobila mutabila pe toată lungimea lui.cu cât
greutatea este așezată mai spre vârf cu atât mișcările pendulului sunt mai rare și invers
• metronomul a adus foloase importante în muzica precum omogenizarea diferitelor grade de
tempo pe plan universal caci începând cu sec XIX indicatia metronomica a pieselor pune
capăt labilitatii excesive și neomogenitatii cu care s ai interpretat tempii muzicali în
perioadele nterioare.
Agogica

• noțiunea de agogica are doua sensuri în muzica: a) unul restrans -schimbarile progresive de
tempouri pe parcursul unei piese muzicale, asociate cu modificari de intensitate agocica
mica.
b) utilizarea artistica subtila a unor trairi și interpretari ale mersului muzicii în conformitate
cu cele sugerate de complexul de mijloace expresive al artei sunetelor , nu numai de cele
privind tempoul și intensitatea -agogica mare
• Agogica mica poate fi consemnată în partitura prin coduri grafice (accelerando, rallentando,
ritenuto)
• în sens mai larg agogica se determina după principii expresive în care sunt angajați mai
mulți factori:
• - desfasurari ritmice, metrice, și ale variantelor grade de tempouri considerate în conexiune
• - linii dinamico-intensive adecvate acestor desfasurari
• - sensul ascendent sau descentent al melodiei
• - catacterul și dimensiunea rezolvarii muzicale: expresivitate, depresivitate, neutralitate
• - construirea frazelor muzicale după logica gramatica efectul potasis – apodosis
• Sub incidenta acestui principiu trebuie așezate deci elemente de expresie multiple :
melodice, armonice, ritmice, modularii, de nuante dinamice, de sens programatic, langindu-
se astefel cu mult aplicabilitatea sa în muzica
• agogica deschisă- se cuprind și se desfășoară tensiunile, accelerarile de tempouri, cresterile
dinamice, orice element generator de problematici