Formule metro- ritmice: sincoparea, contratimparea.

1. Formule metro- ritmice, sincoparea

În scopul îmbogăţirii, diversificării formelor ritmului , în practica muzicală componistică s-au

afirmat o serie de procedee de modificare a ritmului.

O parte din modalităţile de modificare a unui ritm iniţial se realizează mai concis sau sunt
proprii muzicii ce apelează la sistemul divizionar (măsurat).
În orice ritm –încadrat sau nu în măsură- legarea unei valori ritmice neaccentuate cu
următoarea accentuată (reprezentând sunete de aceeaşi înălţime) este denumită sincopă . Prin
acest procedeu se obţine o valoare mai mare, care va primi un accent nou (accentul se
deplasează contrar ordinii normale a accentelor din structura ritmică iniţială-de la dreapta la
stânga). Prin sincopare şi deci deplasarea accentului,se schimbă ordinea accentuărilor iniţiale
şi se afirmă o ordine contrară celei fireşti din structura ritmică iniţială, deci apare un conflict
ritmic,iar dacă formula este încadrată în măsură apare un conflict metro- ritmic între accentele
metrice fireşti şi cele excepţionale obţinute prin sincopare.

Ritmul sincopat

Cumularea sau legarea unei valori ritmice neaccentuate(preictus) cu următoarea accentuată

(cu ictus) reprezentând sunete de aceeaşi înălţime se numeşte sincopă . Noua valoare obţinută
este augmentată prin cumulare şi de asemenea devine accentuată (accentul se deplasează
contrar ordinii normale a accentelor din structura ritmică iniţială-de la dreapta la stânga-pe
prima valoare ce devine accentuată ritmic). Prin sincopare şi deci deplasarea accentului, se
schimbă ordinea accentuărilor iniţiale şi se afirmă o ordine contrară celei fireşti din structura
ritmică iniţială, deci apare un conflict ritmic.

Sincopa a primit diferite denumiri în încercarea definirii sale obiective. Astfel, este
considerată ,,accent”(G.Breazul), ,,element metro-ritmic”(V.Iuşceanu), ,,formă a conflictului
metroritmic”(D.Alexandrescu), sau ,,formulă ritmică”(V.Giuleanu). În ce ne priveşte
exprimările accent sau element ni se par insuficiente, termenul de formă a conflictului metro-
ritmic leagă sincopa obligatoriu de ritmul încadrat în măsură, deci preferăm termenul de
formulă ritmică având un sens mai larg, sau formulă de conflict ritmic (conflictul dintre
accentele fireşti ale ritmului iniţial sau ritmului precedent în discurs şi cele obţinute prin
cumulare).

Sincope se pot realiza pe orice valori şi în orice ritm (binar,ternar,eterogen).

Exemple:

Clasificarea sincopelor:
După structura lor –raportând valorile cumulate- sincopele pot fi omogene (egale, simetrice)
sau neomogene (inegale, asimetrice, nesimetrice) .
-sincope egale-sunt considerate dacă valorile ritmice cumulate au aceeaşi durată.
-sincope inegale-sunt considerate dacă valorile ritmice cumulate au durate diferite.

În funcţie de rezultatul în execuţie al raportului dintre valorile cumulate (diferenţa de

durată) şi deci de efectul produs- după V.Giuleanu, în Tratat de teoria muzicii (pag.645) -
sincopele inegale sunt clasificate în:
-sincope inegale de anticipaţie-debutează mai devreme decât sincopa egală (efect
precipitare);
-sincope inegale de întârziere-apar mai târziu decât sincopa egală (efect întârzierea mişcării).
În teoria D.Alexandrescu (Curs de teoria muzicii pag.116) şi în analiza din practică, sunt şcoli
care comparând cele două valori cumulate -neţinând seama de efect- folosesc denumirile
diminuată (valoarea a 2-a mai scurtă ca prima) pentru anticipaţie şi respectiv augmentată
(valoarea a 2-a mai lungă) pentru sincopa de întârziere. În ce ne priveşte considerăm că deşi
efectul este cel mai important în muzică, pentru stabilirea terminologiei totuşi termenii de ,,
augmentată” şi ,,diminuată” sunt mai facil de utilizat, mai ales pentru cazurile complexe de
sincope când efectele de întârziere sau de anticipare sunt slăbite.
Formula ritmică alcătuită dintr-o succesiune de două sau mai multe sincope (neîntreruptă
de alte valori de note sau de pauze) este denumită lanţ sau catenă de sincope.

Divizând o valoare oarecare(binară sau ternară) apar accentuări şi subaccentuări pe primele

durate din fiecare grup divizionar. Cuplându-se valorile neaccentuate cu valorile accentuate
(pentru aceleaşi sunete) se pot obţine sincope interioare („derivate”-V.Giuleanu). Exemplu:
pentru un grup de 4 şaisprezecimi legarea celei de-a 2-a şaisprezecimi de a 3-a, desigur pentru
note de aceeaşi înălţime.

Încadrarea metrică a sincopei

Indiferent de structura lor, se pot forma sincope pe timpii măsurilor, pe părţi de timp sau pe
măsuri întregi în orice cadru metric (raportat desigur la unitatea de timp).

Cazuri particulare :
-sincopa ascunsă (denumire după V.Giuleanu) =se formează în măsuri ternare (de 3,6,9,sau12
timpi) prin cumularea valorilor neaccentuate. Cele două valori legate produc un efect
secundar de sincopare (accentuare) depăşind ca intensitate accentul normal metric.
Observaţie. Acest tip de sincopă a mai fost denumit ,,sincopă falsă”(sau ,, pseudosincopă”,
,,sincopă moale”, ,,ascunsă”), de către D.Alexandrescu şi alţi teoreticieni.
-sincopa falsă (pseudo-sincopa)= apare când accentele normale dintr-un ritm oarecare sunt
atenuate fiind subliniate expres accente în punctele contrarii acestora. Aceste efecte de
sincopare se reprezintă grafic prin semne speciale scrise în dreptul notelor şi se mai denumesc
în practică accente impuse.
-sincopa hemiolică (hemiola)= se formează în măsuri ternare(cel puţin 2 măsuri) prin
cumularea (sau uneori doar gruparea prin accente) valorilor două câte două, transformând
ritmul iniţial din ternar în binar(metrul ternar încadrează un ritm binar).
Obs.Sincopa hemiolică este prezentată numai în teoria V.Giuleanu (Tratat de Teoria muzicii,
pag.650).

Ritmul sincopat este întâlnit în toate stilurile de creaţie,iar în jazz el reprezintă trăsătura
principală.
2. Formule metro- ritmice, contratimparea

Un ritm de orice structură poate deveni contratimpat, prin înlocuirea sunetelor periodic
accentuate cu pauze de valori corespunzătoare ca durată , realizată consecutiv de cel puţin
două ori. Aşadar, nota sau notele trebuie să fie încadrate de pauze aşezate fiecare pe valori
accentuate. Ca urmare a înlocuirii valorilor accentuate, accentul acestora se deplasează pe
prima valoare articulată a contratimpului (pe prima notă dintre duratele încadrate de pauze),
constituind ca şi la sincopă un conflict ritmic, deoarece accentuarea va fi contrar ordinii
normale iniţiale,iar dacă formula este încadrată în măsură apare un conflict metro- ritmic(
între accentele metrice fireşti şi cele ritmice excepţionale obţinute prin sincopare).

Ritmul contratimpat
Un ritm de orice structură (binară,ternară,sau eterogenă) poate deveni contratimpat, prin
înlocuirea sunetelor periodic accentuate (ictusuri) cu pauze de valori corespunzătoare ca
durată. Înlocuirea duratelor accentuate cu pauze trebuie să apară de cel puţin două ori şi să se
facă succesiv pentru a nu se confunda cu anacruza, deci nota sau notele să fie încadrate de
pauze aşezate fiecare pe valori accentuate.

Ca urmare a înlocuirii valorilor accentuate, accentul acestora se deplasează pe prima

valoare articulată a contratimpului (pe prima notă dintre duratele încadrate de pauze),
constituind ca şi la sincopă un conflict ritmic, deoarece accentuarea va fi contrar ordinii
normale iniţiale.
Contratimpul a primit diferite denumiri în încercarea definirii sale obiective. Astfel, este
considerat ,,înlocuire prin pauze”(V.Giuleanu, V.Iuşceanu), ,,formulă
ritmică”(V.Giuleanu), ,,element metroritmic”(V.Iuşceanu), ,,formă a conflictului metro-
ritmic”(D.Alexandrescu). În ce ne priveşte, prima denumire este prea redusă ca sens, cea de-a
doua este prea generală, denumirile 3 şi 4 presupun obligatoriu existenţa metrului pentru
alcătuirea contratimpilor, motiv pentru care putem utiliza asemănător sincopei terminologia
,,formulă de conflict ritmic”(între accentuările fireşti ale ritmului iniţial sau celui precedent în
discurs şi cele obţinute prin înlocuirea cu pauze a valorilor accentuate ce aduce deplasarea
accentului). În
situaţia în care formula este încadrată în măsură apare un conflict metro- ritmic( între
accentele metrice şi cele ritmice excepţionale obţinute prin sincopare).
Dacă între pauzele aşezate pe valori accentuate se află o singură notă se foloseşte
denumirea contratimp, iar dacă pauzele încadrează două sau mai multe note (durate) se
consideră ritmul respectiv formulă contratimpată.
În practică se întâlnesc formule ce reunesc contratimpul cu sincopa = contratimp sincopat
(nota izolată sau prima din grupul de note încadrat de pauze ce înlocuiesc valori accentuate
constituie în acelasi timp şi sincopă).
Amplasarea contratimpilor:
Contratimpul poate fi repartizat pe timpi sau părţi de timpi şi în orice tip de măsură .
Observaţie. În practica muzicală ritmul contratimpat este folosit mai puţin solistic şi mai mult
pentru acompaniamentul instrumental.
Ambele procedee ritmice-sincoparea şi contratimparea- au un efect sporit dacă sunt
utilizate în lucrări pentru mai multe voci prin scriitură contrastantă (o voce distribuţie normală
de accente, altă voce distribuţie de conflict ritmic sau metro-ritmic contrar ordinii normale)

Cruza şi anacruza ritmică

Orice idee muzicală (frază,motiv,temă) poate debuta utilizând un ritm cruzic sau unul
anacruzic. După concepţia V.Giuleanu (Tratat de Teoria muzicii, pag.658) intrările cruzice
sau anacruzice se delimitează în componente astfel :
a) Formula cruzică-porneşte direct cu valoarea ce deţine accentul principal (ictusul).
Ea are 2 elemente:
-cruza-valoarea ce are accentul ritmic principal(o singură durată),
reprezentând punctul de tensiune;
-metacruza-grupul de valori prin care se rezolvă cruza, reprezentând
detensionarea .
b) Formula anacruzică-începe printr-o durată sau un grup de durate care pregătesc apariţia
accentului principal al formulei.Ea are în alcătuire 3 elemente:
-anacruza-partea de pregătire a apariţiei accentului cruzic, reprezentând zona de
acumulare şi pregătire a tensiunii ;
-cruza- valoarea ce reprezintă centrul de forţă al formulei=accentul(tot o singură durată), fiind
punctul culminant de tensiune al motivului;
-metacruza-valorile care formează rezolvarea cruzei, reprezentând detensionarea .
În general există un echilibru dimensional în formulă, astfel că anacruzele de dimensiuni mici
(1-3sunete) se încheie cu metacruze extinse(1-3măsuri), în timp ce anacruzele ample (peste 4
sunete, uneori 3 măsuri) se rezolvă cu metacruze concise (3-4sunete) sau uneori tot cu
metacruze ample.
- ritm cruzic:

- ritm anacruzic:
Exemple de fragmente cu intrări cruzice şi anacruzice:
Observaţii:
Am încadrat cruza şi anacruza în categoria procedeelor ritmice, însă cu precizarea că au
legătură şi cu contextul melodic. Astfel, cruza este evidenţiată şi prin caracteristici metrice (în
general se află pe accentul principal sau pe un accent metric) şi melodice (se află pe sunetul
climax-cel mai înalt din text) şi de durată (deseori o valoare mai mare).
Intrarea anacruzică poate fi anunţată (precedată) de pauză, de respiraţie sau de coroană
(cadenţare pevaloarea anterioară).
În practica muzicală ideile (fraze,motive )succed uneori numai cruzic sau anacruzic, iar
alteori se pot întâlni în aceeaşi frază sau pe parcursul discursului atât formule cruzice precum
şi anacruzice.
Frazele se pot încheia pe valori ritmice accentuate („caracter masculin”)sau pe valori
neaccentuate(„caracter feminin”). Denumirile „masculin şi feminin” sunt atribuite de către
Victor Giuleanu în Tratat de teoria muzicii (pag.660). Deseori duratele care lipsesc din
finalurile accentuate se completează cu valorile de la debutul anacruzic, întregind măsurile.
Dragoş Alexandrescu (în Curs de Teoria muzicii, pag.126) delimitează elementul anacruză
din cadrul intrării anacruzice denumindu-l simplu ,,anacruză” pentru un singur sunet care are
această funcţie şi ,,formulă anacruzică “ pentru situaţia în care rolul anacruzei este reprezentat
de două sau mai multe sunete (asemănător cu diferenţierea terminologiei contratimp şi
formulă contratimpată) .
Pentru aplicarea corectă a terminologiei propuse de D.Alexandrescu desigur se cere analizată
întreaga idee ce debutează anacruzic şi depistate componentele ei. Acelaşi teoretician a propus
utilizarea denumirilor de: anacruză iniţială- pentru debutul exemplului- şi anacruză mediană
-pentru amplasarea pe parcursul lucrări