Ritmul aksak

Termenul aksak a fost atribuit de către Constantin Brăiloiu şi exprimă alungirea uneia sau a

unora dintre duratele sale, cea ce imprimă melodiilor un caracter „şchiop”, „împiedicat”.

A fost descoperit şi studiat prima dată de către folcloriştii bulgarii. Regăsindu-se în muzica

folclorică bulgară în proporţie de aprox. 50%, de aceea, iniţial acest ritm a fost numit, de către B.

Bartok, ca „aşa-zisul ritm bulgăresc”. Constantin Brăiloiu arată că acest sistem ritmic are o largă

răspândire pe glob, fiind întâlnit la turci, greci, bulgari, albanezi, români iugoslavi, turcmeni,
berberi,

beduini, negri africani, indieni şi doar ca vestigii, în Ţara Bască şi în Elveţia. A mai fost
descoperit apoi

în Slovacia, Moravia de Răsărit, Ungaria, în Franţa şi Belgia (în aceste ultime trei ţări, doar sub
formă de

„urme”).

În ţara noastră, ritmul aksak acoperă toate provinciile, având o frecvenţă mai redusă în

comparaţie cu alte sisteme, atât în melodiile de dans, cât şi în alte categorii repertoriale. Poate fi
întâlnit

în melodiile următoarelor dansuri: Învârtita, Ardeleana, Fecioreasca, Bătuta, De-a lungul, Purtata

(Transilvania); Brâul bănăţean, Rustemul (Oltenia), Geamparale (Dobrogea), Cârligu

(Teleorman).

Melodii din repertoriul calendaristic cu ritm aksak: repertoriul obiceiurilor de iarnă – jocurile

Capra, (Muntenia, Dobrogea, Moldova), Ursul (Muntenia), Jocul cerbului (Transilvania),

Malanca

(Moldova, Bucovina), repertoriul obiceiurilor de primăvară-vară - Drăgaica (sudul Munteniei),

repertoriul nupţial - Cântecul mirelui (Transilvania). Se mai regăsește și în cântecul propriu-zis

cu ritm

de joc şi în unele colinde (Hunedoara, sud-estul Munteniei, vestul Dobrogei).

Aksakul este un ritm natural ale cărui legi au fost stabilite de către Const. Brăiloiu:

1) Are la bază două durate inegale, deci este un ritm bicron. Raportul dintre unităţile de timp
este „iraţional”, 2/3 sau 3/2. Acest raport imprimă melodiilor un caracter „şchiop”,

nesimetric. Cercetări relativ mai noi relevă existenţa şi a altor raporturi în folclorul unor

popoare: 12/13 – de ex. în melodii din Moravia.

2) Aksakul formează măsuri (din grupuri elementare binare sau ternare) care, cu unele excepţii,

se repetă în aceeaşi configuraţie pe întreg parcursul melodiei. Această izocronie rezultă din

dans.

3) Accentul afectează, de preferinţă, unitatea mai lungă (ca şi în cazul ritmului orchestic), deci

măsura nu începe întotdeauna cu accent. Bartok arată că lărgirea unei valori reprezintă ,,o

proiectare în timp a accentului dinamic”.

4) Deoarece viteza absolută a timpilor variază între limite largi de la un tip de melodie la alta,

unităţile de timp se pot divide. La începutul melodie, se notează formula ritmică şi numărul

de timpi:

Cele două unităţi de timp pot forma măsuri simple binare sau ternare, măsuri compuse duble,

triple şi chiar cvadruple. Const. Brăiloiu a alcătuit un tabel cuprinzând 1884 de combinaţii
ritmice

posibile, din care doar o parte se regăsesc efectiv.

În cadrul jocului, se pot suprapune ritmuri diferite ale melodiei cu al paşilor şi mişcărilor

dansului, rezultând poliritmia.

Bibliografie seminar:

 Eugenia Cernea, Melodii de joc din Dobrogea, București, Ed. Muzicală, 1977, cota XIV
f.m.-158 (toate tipurile de aksak, cea mai completă, conţine şi studiu etnomuzicologic);

 Dumitru Galavu, 100 Melodii de jocuri din Dobrogea, Casa Creaţiei Populare Constanţa,

1968, cota XIV f.m.-83 (geamparale, cadînească);

 Corneliu Dan Georgescu, Melodii de joc din Oltenia, Bucureşti, Ed. Muzicală, 1969, cota

XIV f.m. – 87 (melodii de rustem oltenesc şi 2 melodii de geamp