Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Trisonul minor
Trisonul mărit
Trisonul micșorat
1
Concepția clasică privitoare la acordurile tonalităților majore și minore a fost formulată de Rameau în termeni
științifici valabili până în zilele noastre. În lucrarea sa Traité de l̕ Harmonie sunt formulate nu numai bazele științei
propriu-zise ale armoniei, ci și ideile fundamentale ale funcționalismului tonal.
2
Unii autori menționează tipurile acordului în funcție de structura intervalică a acestora (raportată la fundamentală).
Astfel, după terță acordul poate fi major sau minor; după cvintă – perfect, micșorat sau mărit; după septimă - acord de
septimă mare, mică sau micșorată; după nonă - acord de nonă mare sau de nonă mică. A se vedea Alexandru Pașcanu,
op. cit., p. 17.
3
Cf. Victor Giuleanu, Principii fundamentale în teoria muzicii, București, Edit. Muzicală, 1975, p. 300.
4
Din materialul unei tonalități se poate construi pe fiecare treaptă câte un acord, care-și va asuma funcția treptei
respective (devenită fundamentală în acord).
Cifrajul acordurilor în Armonie 2
Trisonul, acordul cu septimă, acordul cu nonă
Având în vedere faptul că fiecare dintre elementele componente ale acordului de septimă se
poate afla în bas, acesta are 3 răsturnări:
a) răsturnarea 1 (terța la bas): cvintsextacordul sau acordul de cvintă și sextă:
12
Răsturnarea a II-a (cifraj: V 4 ):
3
10
Răsturnarea a III-a (cifraj: V 4 ):
2