Cifrajul acordurilor în Armonie 1

Trisonul, acordul cu septimă, acordul cu nonă

Acordul de trei sunete

Acordul tonal constituie o organizare armonică specifică alcătuită din suprapunerea a cel
puțin trei sunete diferite dispuse la interval de terță (mare și/sau mică). Acordul de trei sunete
(trisonul) este alcătuit din sunetul fundamental, terța și cvinta sa1.
Ca structură, acordul este de 4 feluri: major, minor, mărit și micșorat2. Fiecare dintre
aceste structuri ale acordului poate fi utilizată în trei stări (aspecte):
a) starea directă – cu sunetul fundamental în bas;
b) răsturnarea I (sextacord) – cu terța în bas;
c) răsturnarea a II-a (cvartsextacord) – cu cvinta în bas.
Pentru redarea acestor stări diferite ale trisonului se întrebuințează următorul cifraj armonic 3:

Schemele acordurilor de trei sunete construite pe sunetul do4:

Trisonul major

Trisonul minor

Trisonul mărit

Trisonul micșorat

1
Concepția clasică privitoare la acordurile tonalităților majore și minore a fost formulată de Rameau în termeni
științifici valabili până în zilele noastre. În lucrarea sa Traité de l̕ Harmonie sunt formulate nu numai bazele științei
propriu-zise ale armoniei, ci și ideile fundamentale ale funcționalismului tonal.
2
Unii autori menționează tipurile acordului în funcție de structura intervalică a acestora (raportată la fundamentală).
Astfel, după terță acordul poate fi major sau minor; după cvintă – perfect, micșorat sau mărit; după septimă - acord de
septimă mare, mică sau micșorată; după nonă - acord de nonă mare sau de nonă mică. A se vedea Alexandru Pașcanu,
op. cit., p. 17.
3
Cf. Victor Giuleanu, Principii fundamentale în teoria muzicii, București, Edit. Muzicală, 1975, p. 300.
4
Din materialul unei tonalități se poate construi pe fiecare treaptă câte un acord, care-și va asuma funcția treptei
respective (devenită fundamentală în acord).
 Cifrajul acordurilor în Armonie 2
Trisonul, acordul cu septimă, acordul cu nonă

Răsturnările acordului de septimă

Având în vedere faptul că fiecare dintre elementele componente ale acordului de septimă se
poate afla în bas, acesta are 3 răsturnări:
a) răsturnarea 1 (terța la bas): cvintsextacordul sau acordul de cvintă și sextă:

b) răsturnarea a 2-a (cvinta la bas): terțcvartacordul sau acordul de terță și cvartă:

c) răsturnarea a 3-a (septima la bas): secundacordul sau acordul de secundă:

În cazul terțcvartacordurilor și a secundacordurilor în tonalități minore, cifrația trebuie să

cuprindă și sensibila (notată, după caz, cu becar, diez, dublu diez).
 Cifrajul acordurilor în Armonie 3
Trisonul, acordul cu septimă, acordul cu nonă

Răsturnările acordului de nonă

Cu toate că, teoretic, sunt posibile patru răsturnări, practic se folosesc doar trei, și anume:
14
Răsturnarea I (cifraj: V 6 ):
5

12
Răsturnarea a II-a (cifraj: V 4 ):
3

10
Răsturnarea a III-a (cifraj: V 4 ):
2

Răsturnarea a 4-a cu nona la bas nu se utilizează, întrucât nici un fel de distribuție nu

permite realizarea intervalului real de nonă între fundamentala și nona acordului.