SISTEME DE

INTONAŢIE
microintervale
MICROINTERVALE
 Intervale mai mici decât semitonul: sfertul de ton, treimea,
şesimea, optimea şi noimea de ton.

Acestea sunt denumite microintervale sau microtonii

 Pentru măsurarea intervalelor muzicale, acusica utilizează

următoarele unităţi mai mici decât semitonul: coma,
savartul, centisunetul.

Acestea sunt denumite microintervale acustice

 Există sisteme sonore netemperate care au proliferat

microintervalele
Microintervale muzicale
Există trei categorii de microintervale muzicale:

Sfertul de ton
rezultă din împărţirea tonului în 4 intervale egale, a semitonului în 2.
Octava, în acest caz, va avea 24 de sferturi de ton.

Optimea de ton
rezulta din împărţirea tonului în 8 intervale egale,
un sfert de ton fiind egal cu două optimi de ton.

Se întâlneşte în: muzica antică grecească, muzica indiană,

bizentină,folclorul popoarelor est-europene, orientale
Microintervale muzicale
Treimea de ton rezultă din împărţirea tonului în 3 intervale
egale.
Există în muzica popoarelor arabo-persane
Şesimea de ton rezultă din împărţirea tonului în 6 intervale
egale, o treime de ton fiing egală cu două şesimi de ton

Noimea de ton aparţine sistemului intonaţiei absolute

(intonaţia netemperată) şi rezultă din împărţirea tonului în 9
intervale egale (9 come),
semitonul diatonic conţine 4 asemenea intervale,
iar cel cromatic, 5
Octava, în totalitatea ei, va avea 53 de noimi de ton.

Este un sistem cu valenţe didactico-solfegiste

Microintervale acustice
În acustică se utilizează subdiviziuni ale octavei, mai mici decât
semitonul, inventate în necesitatea de a măsura cele mai fine
diferenţe dintre sunete: coma, savartul, centisunetul.

 Coma ( koma gr. bucată, tăietură, virgulă) este un interval mai mic
decât semitonul şi aparţine sistemelor netemperate. Valoarea unei
come se măsoară de obicei în savarţi. Este de 8 feluri în sistemul
Zarlino, un fel la Pytagora.

 Savartul este o unitate acustică de măsurare a intervalelor muzicale,

constând din logaritmii decimali înmulţiţi cu 1000, valoarea unui
savart fiind de 0.001. După numele fizicianului francez Felix Savart
(1791-1840).
Valoarea sa acustică: a 50-a parte dintr-un ton egal temperat
25,086 savarţi= un semiton
301,03savarţi= octava

 Centisunetul. Pentru scopuri de natură practică s-a ajuns la
divizarea octavei din sistemul temperat în cenţi, un semiton
temperat fiind egal cu 100 cenţi.

4 cenţi= 1 savart
8-va =1200 cenţi

Calculul prin cenţi are avantajul că, în cazul unor adunări

sau scăderi de intervale, nu trebuie să înmulţim sau sa împărţim
fracţiile ce reprezintă raporturile de înălţime dintre sunete, ci se
pot aduna sau scădea valorile în cenţi.

Ideea a aprţinut fiziceanului englez John Ellis (1814-1890)

Sisteme de intonaţie
 Sistemul temperat Mersenne
 Sistemul temperat Sauveur
 Sistemul temperat Paul von Janko
 Sistemul acustic propus de Wesley Woolhouse
 Sistemul egal temperat
 Sistemele bizantine
 Sistemul lui Pitagora
 Sistemul lui Giosefoo Zarlino
 Sistemul inegal temperat al lui Mercator-Holder
Sistemul lui Pitagora 592-520 î.e.n.
 Acum 2500 de ani, Pitagora s-a servit de un instrument numit monocord (o singură
coardă vibrantă), care este analog cu sonometrul utilizat astăzi pentru studiul vibraţiilor
coardelor.

 Utilizând acest monocord, Pitagora şi-a dat seama, cel dintâi, că sunetul muzical (sau cel
vorbit) este rezultatul vibraţiilor regulate ale corpurilor elastice.

 De asemenea, Pitagora a constat că atunci când vibrează împreună două coarde, dintre
care una este de două ori mai lungă decât cealaltă, se aud două sunete, coarda mai
scurtă dând sunetul cel mai înalt.

 Sunetul cel mai înalt produs de coarda scurtă este în octavă faţă de sunetul cel mai jos
produs de coarda dublă.

 Prin urmare, rapoartele lungimilor şi ale frecvenţelor sunt inverse unul altuia.

 Tot Pitagora a constatat că dacă lungimile coardelor sunt în raportul 1/2, sunetele ce se
aud formează intervalul muzical numit cvintă; iar raportul 4/3 dă intervalul numit cvartă.

 În felul acesta evaluarea simplă şi precisă în rapoarte de numere întregi ale celor trei
intervale considerate consonanţe perfecte, octava, cvinta şi cvarta, perfecte, a constituit
baza sistemului muzical
Vibraţiile corzilor
Sistemul lui Pitagora
 Sistemul lui Pitagora este o scară sonoră constituită din
succesiuni de cvinte (prin urmare şi cvarte) naturale. Valoarea
acustico-matematică a cvintei-3/2,176,06 savarţi. Sistemul poate
fi lărgit ascendent şi descendent.

 Există următoarele intervale între treptele conjuncte ale scării

pytagoreice:
1.tonul=9/8 (51,15 savarţi)
2.semitonul diatonic –lymma (gr=difernţă)=22,63 savarţi
3.semitonul cromatic-apotom(gr=separaţie)=28,51 savarţi
În scară există coma pytagoreică ce diferenţiază 2 sunete
enarmonice (ex.si# este mai înalt decât do cu o dif=5,88 savarţi)
Intervale în Sistemul lui Pitagora
 Tonul mare (T) este diferenţa dintre o cvintă (3/2) şi o cvartă
pure (4/3). Este egal cu 9/8=1.1250 sau 203.9 de sutimi.

 Tonul mic (t) este diferenţa dintre o terţă mare pură (5/4) şi un
ton mare (9/8), adică 10/9=1.111 sau 182.4 de sutimi.

 Semitonul diatonic este diferenţa dintre o terţă mare (5/4) şi o

cvartă pură (4/3), adică 16/15=1.0667 sau 111.7 de sutimi.
Numit diesis, sau limma, sau semitonul mic) Semitonul diatonic
nu este egal cu jumatate de ton.

 Semitonurile cromatice sunt de 92.1 de sutimi (egal cu T-s,

intre secunde/septime mici şi mari) si 70.7 de sutimi (egal cu t-s,
intre terţe/sexte mici şi mari). apotome, sau semitonul mare) este
egal cu diferenţa dintre un ton şi semitonul diatonic, sau 113.7 de
sutimi.

 Octava are 52,20 come pitagoreice egale

Coma sintonică si a lui Pitagora exprimă cantitativ cat de
incompatibile sunt octavele cu cvintele si terţele mari.

 Coma sintonică este intervalul dintre 4 cvinte

minus 2 octave minus 1 terţă mare. De exemplu, in
intonaţia naturală este egală cu (3 / 2)4 / [(2)2(5 / 4)]
= 81 / 80 sau 21.5 de sutimi. Alternativ, poate fi
calculată direct din valoarea intervalelor in sutimi
folosind definiţia 4P5 − 2P8 − M3.

 Coma lui Pitagora este egală cu diferenţa dintre 12

cvinte si 7 octave. In intonaţia naturală este egală cu
(3 / 2)12 / 27, sau 23.5 sutimi.
Sistemul lui Gioseffo Zarlino
 Gioseffo Zarlino (1517-1590) pune bazele sistemului armonic şi polifonic prin lucrarea
sa Intituzione Harmoniche.

 Foloseşte o scară sonoră (numită scara acusticienilor) constituită pe baza a doi

factori:
- succesiuea de 5p naturale (Pitagora) 3/2
- succesiunea de 3M naturale (Zarlino) 5/4

Din aceasta rezultă: tonul mare 9/8

tonul mic 10/9
semitonul diatonic 16/15
Come
 Există:
coma sintonică , ce diferenţiază tonul mare(9/8) de
tonul mic(10/9), valoare acustico-matematică= 81/80
numită şi coma dydim, (5,39 savarţi)

coma mare, ce diferenţiază sunetele enarmonice,

128,125 (10,30 savarţi)

Octava are 55,80 come sintonice egale

Concluzii
 Sistemul zarlinian numit şi sistemul natural
armonic a fost folosit cu precădere în muzica
corală a cappella din perioada Renaşterii.
 În prezent este utilizat în calcule acustice de
laborator, de unde şi denumirea de sistemul
acusticienilor
 Sistemul nu convine modulaţiei (din cauza
diferenţei dintre tonul mare şi mic)şi de aceea
a fost abandonat
Sistemul inegal temperat
Mercator-Holder (sec.17-18)
 Este numită gama solfegistică (a cântăreţilor), a fost
teoretizat în special pentru cântarea vocală
 Octava este divizată în 53 de come
 Sistemul are un singur fel de comă (holderiană) =
5,68 savarţi
 Tonul= 9 come h ( =8,69 come pitagoreice
9,47 come sintonice)
semitonul cromatic= 5 come h
semitonul diatonic= 4 come h
Temperajul sistemului
 În acustică sistemul este considerat
temperat egal deoarece octave se împarte
în 53 de microintervale egale

 În muzică este considerat temperat inegal

deoarece în cadruloctavei semitonul are două
mărimi diferite, cel cromatic 5 come, cel
diatonic 4 come.
 Valoarea acustică naturală a
intervalelor
 Octava perfectă 2/1= intervalul dintre armonicele 1,2,
 Cvinta perfectă 3/2= 2,3,
 Cvarta perfectă 4/3= 3,4,
 Terţa mare 5/4= 4,5,
 Terţa mică 6/5= 5,6,
 Secunda mare 9/8 şi 10/9= 8,9; 9,10
 Secunda mică 16/15= 15,16
 Sexta mare 5/3= 3,5,
 Sexta mică 8/5= 5,8,
 Septima mare 15/8= 8,15
 Septima mică 9/5= 5,9
Tonul/octava-recapitulativ
Tonul
 Pitagora =8,70 come pitagoreice
 Zarlino =9,48 come sintonice
 Mercator-Holder = 9 come holderiene

Octava
 52,20 come pitagoreice

 55,80 come sintonice

 53,00 come holderiene

Teoria temperării egale
 1681 Andreas Werkmeister a enunţat teoria temperării egale (octava=12
semitonuri egale)
 1722 Bach, WK
 Tonul egal temperat= 8,53 come p
9,30 come s
8,83 come h
Scara sonoră în cantarea bizantină

 Cântarea bizantină românească urmează (cel putin teoretic)

scara sonoră a lui Anton Pann formată din 22 de secţiuni.

 Diferite moduri (sau glasuri sau ehuri) bisericesti au diferite

scări sonore. De exemplu, glasul 8 are
un ton mare (T) egal cu 4 sectiuni,
un ton mic (t) egal cu 3 secţiuni şi
un semiton (s) egal cu 2 secţiuni (echivalentă din acest
punct de vedere cu raga indiana).
Scara sonoră a glasului 8 (care este in modul diatonic) se obtine
prin trepte succesive de {4,3,2,4,4,3,2} de secţiuni. In acest glas,
coma sintonică este egala cu 55 de sutimi, iar coma lui Pitagora
cu 109 de sutimi.

 De notat ca alte biserici ortodoxe, de exemplu biserica

ortodoxă greacă, folosesc o scară sonoră diferită de cantarea
bizantină romanească.
Sistemele acustice muzicale
 Sistemele acustice arabo-persane
 Sistemele acustice hinduse
 Sistemele acustice chineze
 Sistemele acustice japoneze
 Sistemele acustice coreene
 Sistemele acustice vietnameze
 Sistemele acustice birmaneze
 Sistemele acustice thailandeze
 Sistemele acustice javaneze