ANATOMIA PENTRU

CÂNTĂREȚI – APARATUL
RESPIRATOR
Modul de producere a vocii
Noţiuni de anatomie şi fiziologie

 Vocea umană este un instrument

 Prin înţelegerea elementelor

componente ale propriului
instrument vocal se poate
îmbunătăţii puterea, rezistenţa
flexibilitatea şi expresivitatea vocii.
Ca orice instrument muzical, vocea necesitǎ pentru a se
produce:

 O sursǎ de putere (respiraţia)

 Un vibrator (CV)

 Un rezonator
•GENERATOR
•VIBRATOR
•REZONATOR
•ARTICULATOR

5
Generatorul

Generatorul este reprezentat de suportul respirator. Fără fluxul de

aer care trece prin laringe, CV nu pot produce sunet.
Expiraţia, care este un fenomen pasiv în cursul respiraţiei, devine
activă în cursul fonaţiei. Ea furnizează aerul necesar producerii
sunetului.
Respiraţia

 Pentru instrumentul voce,

respirația este sursa de putere,
la fel cum este mâna atunci când
se cântă la un instrument cu
coarde sau la un instrument de
percuție.
Respiraţia

 “A trăi înseamnă a respira

şi a respira înseamnă a
trăi”
dr. Denis Lamboley
Anatomia aparatului respirator

 Cuvântul "anatomie" îi sperie pe mulți oameni, inclusiv pe

cântăreți.
 Obiecții: "De ce trebuie să știu ce mușchi folosesc pentru
inspir? Și de ce este important să știm cum expirăm?

 Răspuns:
 "Nu trebuie să cunoașteți toate detaliile anatomice, dar trebuie
să știți suficient despre corpul dvs., instrumentul dvs. muzical,
pentru a înțelege atunci când cineva vă spune să "respirați din
diafragmă“ sau să "utilizați mai mult suport”.
Anatomia aparatului respirator

 Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la realizarea
schimburilor de gaze dintre organism şi mediul extern.

Aparatul respirator este alcătuit din:

 Căile respiratorii, organe care au rol în vehicularea aerului:
 căile respiratorii superioare: cavitatea nazală şi faringele

 căile respiratorii inferioare: laringele, trahea şi bronşiile.

 Plămânii la nivelul cărora au loc schimbul de gaze (oxigen şi dioxid de carbon).

Căile respiratorii
Cǎile respiratorii superioare
Fosele nazale

 Fosele nazale sunt două conducte antero-

posterioare simetrice, separate prin septul
nazal
 Fosele nazale, care alcătuiesc cavitatea
nazală, se deschid la exterior prin nări, iar în
faringe prin două orificii numite coane
 Interiorul foselor nazale este căptuşit cu o
mucoasă (mucoasa respiratorie) ale cărei
secreții menţin umiditatea.
 Mucoasa, fiind puternic vascularizată,
încălzeşte aerul inspirat.
 Mucusul, cât şi firele de păr din vestibulul nazal
opresc înaintarea prafului şi a altor impurităţi
care se pot afla în aerul inspirat – funcția de
filtrare a aerului.
Afecţiunile nasului
Faringele – 3 etaje:nazofaringele, orofaringele şi
hipofaringele
Laringele
Traheea şi bronhiile
Plămânii

 Forma plămânilor seamănă cu cea a unui

trunchi de con care prezintă : bază, un vârf,
două fețe și trei margini.
 Baza plămânului sau fața diafragmatică este
mai largă
 Plămânul stâng are o singură scizură care-l
împarte în doi lobi : unul superior şi unul
inferior.
 Plămânul drept are trei lobi : unul superior,
unul inferior și altul mijlociu.
Plămânul normal şi la fumători
 Cutia toracică

 Posterior – coloana vertebrală

 Anterior – sternul
 Coastele
 adevărate (primele 7 perechi); se articulează
direct cu sternul prin cartilaje costale proprii
 false (3 perechi); se articulează cu sternul
indirect cu ajutorul primelor 7 perechi
 libere/flotante (2 perechi); nu se articulează cu
sternul
Anatomia respiraţiei: Plămânii şi cutia toracică
Respirația

 În cadrul fiziologiei animale, respirația reprezintă procesul fiziologic fundamental prin care
are loc schimbul de gaze dintre organism și mediu.

O respirație completă include două faze distincte:

 inspirația, adică luarea aerului (gazelor) din mediul înconjurător în organism
 expirația, prin care se elimină în afara organismului aerul folosit (uzat).

 Prin respirație, oxigenul (O2) din aerul inspirat ajunge la nivelul celulelor, iar dioxidul de
carbon (CO2) rezultat este eliminat prin intermediul expirației.
 Cântatul, ca şi vorbitul se realizează în
timpul expirului
 Există foarte mulţi muşchi în corp care
participă la inspir şi expir (pe mulţi dintre ei
nu îi putem nici măcar simţi).
 Aceşti muşchi trebuie să ajute cântăreţul să
elimine aerul în timpul cântatului, relaxat şi
controlat, ca şi când am expira uşor sau
am ofta.
 Inspiraţia

 În cazul respiraţiei obişnuite, cotidiene, inspiraţia

este un proces activ
 Prin intermediul nervilor spinali se comandă
contracţia muşchilor inspiratori.
 În inspirul de repaus intervin muşchiul diafragm
şi muşchii intercostali externi.
Inspiraţia

 Inspiraţia se face fiziologic prin nas

pentru că, în acest fel, aerul introdus în
plămâni se încălzeşte, se purifică şi se
umidifică.

 Sunt cazuri în timpul cântului când fraza

muzicală reclamă o inspiraţie rapidă -
atunci se poate folosi şi gura
concomitent cu nasul.

 Această procedură nu este recomandată

ca rutină deoarece respiraţia pe gură nu
este sănătoasă - aerul este mai rece şi
mai umed şi poate favoriza anumite
afecţiuni vocale.
Muşchii respiratori
Anatomia muşchilor respiratori
Muşchii inspiratori

 Diafragmul
 Muşchii intercostali externi
 Muşchii accesori (sternocleidomastoidian, mușchii scaleni)

 Notă: Muşchii accesori sunt muşchi mici care participă la procesul de inspir,
dar NU sunt consideraţi importanţi pentru cântăreţi!!!
Muşchii inspiratori – muşchiul diafragm

 Muşchiul diafragm este un muşchi situat între torace şi abdomen, boltit spre
torace, în formă de dom.
Muşchiul diafragm

 Mușchiul diafragm este un mușchi involuntar.

 Aceasta înseamnă că nu poate fi nici simțit şi nici controlat direct
Rolul diafragmului

 Muşchiul diafragm este principalul muşchi

inspirator.
 El asigură aprox. 2/3 din volumul de aer circulant în
respiraţie
 El separă cavitatea toracică de cea abdominală şi
în poziţie de repaus este curbat, cu convexitatea
spre cavitatea toracică.
 Prin contracţie, diafragmul se aplatizează şi se
deplasează în jos cu cca. 1,5-2 cm în inspirul de
repaus şi cu 7-8 cm în inspirul forţat.
 Prin deplasarea în jos a diafragmului se măreşte
diametrul longitudinal al cutiei toracice, iar în
porţiunea bazală şi diametrul transversal.

 Această mişcare descendentă împinge organele interne din abdomen sau burtă. Puteţi
observa acest lucru pe măsură ce burta dvs. este împinsă în timpul inhalării.
 (Nu este diafragma cea pe care o vedeți şi o simţiţi că se mişcă înăuntru şi în afară, de
asemenea, nu plămânii plini cu aer sunt cei care vă fac mai mare burta; organele interne sunt
împinse din cauza diafragmei descendente).
Rolul diafragmului

 Secretul pentru a avea o sursă “infinită” de aer

atunci când cântam este de a antrena diafragmul
pentru a rămâne în poziţie joasă, împiedicând
astfel să forţeze eliminarea aerului, dar, în același
timp permiţând eliminarea unei cantităţi suficiente
de aer, într-un mod controlat.
Muşchiul diafragm

Mişcarea Mişcarea
diafragmului coastelor/plămânilor
 Descoperiţi muşchiul diafragm

 Nu vă puteţi simţi cu adevărat muşchiul diafragm, dar acest mic exerciţiu vă va ajuta să
descoperiţi funcţia lui
 Pune-ţi mâna pe zona stomacului (între marginea de jos a sternului şi ombilic) şi gâfâiţi.

 Atunci când gâfâi, se simte abdomenul superior care se mişcă rapid înăuntru şi în afară.
 Acesta este efectul direct al diafragmei care se deplasează în sus şi în jos (nu uitați că nu
simţiţi diafragma, ci organele interne şi peretele abdominal care se deplasează în interior şi în
afară).
Muşchii inspiratori

 Muşchii intercostali externi

 Mușchii intercostali externi sunt mușchii
inspiratori, deoarece trag cutia toracică în
sus și în afară.
 Sunt mușchii situați între coaste, care
ajută coastele să se lărgească în timpul
inspirației.
 Puteți simți acțiunea lor ca o expansiune
laterală a toracelui.
Expiraţia

 Expiraţia normală, cotidiană este un act pasiv

(fără consum de energie), spre deosebire de
inspir, care se produce activ, prin contracţie
musculară şi consum de energie.
 Constă în revenirea la poziţia iniţială a structurilor
toraco-pulmonare, după ce forţa deformatoare şi-
a încetat acţiunea. Se datorează elasticităţii
componentelor toracopulmonare.
 Ca urmare, plămânul se micşorează, iar
presiunea intrapulmonară creşte, devenind
superioară presiunii atmosferice cu 3-4 mmHg.
 Consecinţa este eliminarea unui volum de aer
încărcat cu CO2 din plămâni în atmosferă.
Expiraţia

 Mai există un tip de expiraţie, tot cotidiană şi anume cea forţată, când mişcarea de
revenire a diafragmului este grăbită de intervenţia muşchilor abdominali care exercită o
presiune asupra acestuia, determinând expulzarea bruscă a aerului din plămâni.
 Acest fenomen se petrece atunci când vrem să stingem o lumânare, când umflăm un
balon, când strănutăm, când ne suflăm nasul etc.
 In cânt, expiraţia devine activă, pentru că este momentul în care are loc fonaţia.
 Dacă, în cazul respiraţiei cotidiene, inspiraţia era lungă, iar expiraţia scurtă, în cânt,
lucrurile se inversează: inspiraţia se scurtează, deoarece, în cele mai multe cazuri
pauzele muzicale prevăzute pentru inspiraţie sunt de câteva fracţiuni de secundă, iar
expiraţia trebuie prelungită cât mai mult timp cu putinţă pentru a servi frazei muzicale
Fazele respiraţiei în vocea vorbită
Mușchii expiratori

 Aceşti muşchi ajută la eliminarea aerului din organism şi ei devin activi pe

măsură ce vidul din jurul plămânilor se reduce şi este nevoie de o creştere
a activităţii musculare pentru a menţine fluxul de aer constant.

 Contracţia mușchilor intercostali interni (între coaste): permite toracelui să

scadă în dimensiuni.
 Contracţia muşchilor abdominali: asigură creşterea tensiunii musculare
asupra plămânilor.
 Contracţia muşchilor oblici: aceşti mușchi sunt conectaţi la partea de jos a
cutiei toracice şi astfel trag coastele în jos şi comprimă compartimentul
abdominal.
Muşchii abdominali
Muşchiul transvers abdominal

 Muşchiul transversal abdominal se înfășoară

în jurul torsului inferior (ca un brâu) - rol in în
menţinerea posturii
 ajută la comprimarea coastelor şi organelor
interne, oferind stabilitate la nivel toracic și
pelvian.
 poartă și numele de “corset” – rol de a oferi o
imagine suplă a abdomenului, strângând
organele în interior.
 se numeşte şi "Bikini Muscle".
Muşchiul drept abdominal

 Muşchiul drept abdominal reprezintă ceea

ce noi numim „pătrăţele” sau “six-pack”.
 Este muşchiul superficial al abdomenului,
care, atunci când procentajul de grăsime
este foarte scăzut, este proeminent.
 Este un muşchi fără prea multe funcţii
importante, având totuşi rol în susţinerea
posturii, expiraţiei forţate şi în crearea
presiunii intra-abdominale.
Muşchii oblici externi şi interni
 Suportul

 Musculatura abdominală este aşa-numitul “suport” al

vocii cântate, deşi cântăreţii se referă, în general, la
diafragm ca mecanism de suport.

 Diafragmul generează forţa inspiratorie, în timp ce

muşchii abdominali au un rol important în expir.

 De aceea, musculatura abdominală necesită o atenţie

considerabilă în antrenamentul vocal.

 Scopul suportului abdominal este de a menţine o sursă

constantă şi eficientă de putere, precum şi
mecanismul inspirator-expirator.
Rolul muşchilor expiratori în vocea cântată

 Atunci când cântăreții devin conștienți de acești mușchi și sunt invitaţi să observe
implicarea musculară, ei tind să crească rezistența, în funcție de necesități.

 Angajarea intenționată și intensă a mușchilor abdominali și oblici tinde să creeze o

presiune respiratorie mult prea mare, pe care CV nu o pot gestiona eficient.

 Rețineți - diafragmul nu joacă nici un rol în expirație!!!

Respiraţia noastră este în general superficială – Cu excepţia:

 Exerciţiilor fizice  Cântatului

Controlul optim al musculaturii este vital pentru vocea
cântată
Este necesar controlul la nivelul muşchilor capului,
gâtului, abdomenului şi în special…
Muşchiului diafragm - principalului «suport» al respiraţiei şi
al vocii cântate???
Exerciţii pentru coordonarea dintre respiraţie-fonaţie

 “Frisbee” pe ZZZZZZ
 Imaginaţi-vă că aruncaţi un Frisbee şi vizualizaţi
cum zboară prin încăpere – urmăriţi-l cu emisia
sunetului –ZZZZZZ. Pentru a prelungi cât mai
mult sunetul ZZZ , imaginaţi-vă că urmăriţi
Frisbee-ul care zboară departe, cât mai departe.

 Oftaţi
 La început numai cu aer şi apoi adugaţi gradual
sunet

 “Well, Well, Well"

 "Wwwwwwait a minute"
 Acest sunet este foarte uşor de emis, muşchii
CV nu sunt angajaţi în producerea lui.
 Cântatul bun se bazează pe o respiraţie corectă şi nu poate exista fără aceasta. Acest lucru este
unanim acceptat, atât de profesorii de canto, cât şi de cântăreţi.
 Multe din dificultăţile vocale sunt date de o respiraţie necorespunzătoare, care nu este recunoscută
şi corectată la timp. Astfel, tratamentul disfuncţiilor laringiene trebuie suplimentat printrun
antrenament care să cuprindă principiile de bază ale respiraţiei, fapt care va reduce recurenţa
acestor afecţiuni.

 Majoritatea profesorilor de canto sunt de acord că în afara articulaţiei, respiraţia este singura parte
activă a cântatului, astfel că putem afirma că: “respiraţia corectă constituie fundamentul unui
cânt bun, atât din punct de vedere tehnic cât şi artistic”.
 “Ceea ce contează nu este cantitatea, ci mai degrabǎ, flexibilitatea respiraţiei“
(Caesari, 1951). Fraza, tonul, rezonanţa, expresia, toate depind în final de respiraţie.
 Diferenţa dintre cântăreţii antrenaţi şi cei neantrenaţi nu constă în creşterea capacităţii pulmonare
totale, aşa cum se crede în popor; cântăreţii antrenaţi învaţă să utilizeze o proporţie mai mare din
aerul din plămâni prin scăderea volumului rezidual şi creşterea eficienţei respiratorii (Gould şi
Okamura, 1973).
Importanța respirației în vocea cȃntată
Respiraţia claviculară sau costală superioară

 Se întâlneşte predominant la femei

 Porţiunea superioară a toracelui, claviculele şi umerii se ridică, în timp ce abdomenul este retractat
 Această respiraţie perturbă coordonarea între componentele tractului vocal
 Crează tensiune la nivelul gâtului
 Inspiraţia este incompletă
 Senzaţia de lipsă de aer la efort (respiraţia alergătorilor)
 In general, dacă unei personae îi cerem să respire profund
va folosi tipul clavicular – moda, gimnastica, serviciul militar, etc.
Respiraţia abdominală sau diafragmatică

 Partea superioară a toracelui rămâne imobilă

 In inspir partea anterioară a abdomenului este proeminentă şi în expir se retract
 Utilizată în mod curent în activităţile zilnice
 In vocea cântată poate fi utilizată atâta timp cât fraza muzicală nu include episoade
dramatice sau fragmente care trebuie cântate cu volum mare
 Mulţi profesori nu o recomandă
Respiraţia costodiafragmatică

 Respiraţia joasă sau costodiafragmatică

pare să fie cea mai adaptată pentru vocea
proiectată şi pentru cânt.

Avantaje
 CV sunt libere să vibreze fără să interfereze cu
mişcările glotei
 Cantitate mai mare de aer
 Reglează appogio
 Asigură o sursă constantă de presiune
 Permite o mai bună dozare a intensităţii vocii
 Se produce mobilizarea laterală a coastelor
inferioare şi a părţii superioare a abdomenului
 Este tipul cel mai fiziologic de respiraţie şi
trebuie recomandat pentru fonatie şi cântat

 Nou-născuţii utilizează în mod spontan şi

natural respiraţia costo-diafragmatică. Astfel
se explică faptul că ei pot să “urle” fără
consecinţe nefaste asupra vocii.
Exerciţii de respiraţie