CUM SĂ ÎȚI OPTIMIZEZI VOCEA-

REGULI DE IGIENĂ VOCALĂ

PENTRU PROFESIONISTII VOCALI

Autor: Rodica Mureşan

Un instrumentist îşi poate înlocui instrumentul atunci
când se stricǎ
Din pǎcate profesioniştii vocali dispun de un singur
instrument şi de aceea trebuie sǎ aibǎ grijǎ de el toatǎ viaţa!!
Cum să îţi optimizezi vocea?
Cum poate o voce “normală” să devină mai bună?
 Vorbitul și cântatul sunt activităţi atletice. Acesta deoarece ele implică forţă musculară,
rezistenţă și coordonare.
 Ca orice alt efort atletic, utilizarea vocii poate fi îmbunătaţită prin antrenament, care include
exerciţii concepute pentru a creşte puterea, rezistenţa și coordonarea la nivelul tractului
vocal.
 Vorbitul este atât de firesc că importanța antrenamentului nu este întotdeauna evidentă.
 Aşa cum este şi alergatul. Cu toate acestea, cei mai mulți oameni recunosc că, indiferent de
cât de bine aleargă o persoană, aceasta va avea performanţe mult mai bune sub tutela
unui bun antrenor.
 Formarea vocală funcționează în mod similar.
Vocea vorbitǎ şi vocea cântatǎ

 Între vorbire şi cânt există însă deosebiri esenţiale. Vorbirea este un act
spontan rezultat din nevoia de comunicare ideatică.
 Comparativ, cântul este un act voluntar, studiat şi elaborat la cote superioare
faţă de vorbirea obişnuită.
 Dacă între vorbirea obişnuită şi cânt sunt deosebiri marcante, nu acelaşi
lucru se poate spune despre vorbirea scenică şi cântul vocal.
 Ca şi cântul, vorbirea scenică devine act voluntar, studiat, educat, ridicat la
cotele profesionalismului adevărat atunci când este susţinut şi de talent.
Noţiuni de anatomie şi fiziologie

 Vocea umană este un instrument

 Prin înţelegerea elementelor

componente ale propriului instrument
vocal se poate îmbunătăţii puterea,
rezistenţa flexibilitatea şi expresivitatea
vocii.
Modul de producere a vocii
Ca orice instrument muzical, vocea necesitǎ pentru a se
produce:

 O sursǎ de putere (respiraţia) –

asigură fluxul de aer
 Un vibrator (CV) – transformă
aerul în sunet
 Un rezonator – transformă
sunetul în voce umană
 Articulator
Anatomia aparatului respirator
Respiraţia costodiafragmatică

 Respiraţia joasă sau

costodiafragmatică pare să fie cea
mai adaptată pentru vocea proiectată
şi pentru cânt.

 Avantaje
 CV sunt libere să vibreze fără să
interfereze cu mişcările glotei
 Cantitate mai mare de aer
 Reglează appogio
 Asigură o sursă constantă de presiune
 Permite o mai bună dozare a
intensităţii vocii
Suportul

 Musculatura abdominală este aşa-

numitul “suport” al vocii vorbite şi cântate,
deşi cântăreţii se referă, în general, la
diafragm ca mecanism de suport.
 Diafragmul generează forţa inspiratorie,
în timp ce muşchii abdominali au un rol
important în expir.
 De aceea, musculatura abdominală
necesită o atenţie considerabilă în
antrenamentul vocal.
 Scopul suportului abdominal este de a
menţine o sursă constantă şi eficientă de
putere precum şi mecanismul inspirator-
expirator.
Fazele respiraţiei în vocea vorbită şi cântată

 Respiraţia normală
 Durata inspirului şi expirului
este egală
 Respiraţia pentru vorbire
 Inspiraţie scurtă, urmată de o
expiraţie controlată, lentă şi cât
mai lungă

 Respiraţia controlată este mai

importantă pentru cântăreţi
decât o respiraţie profundă
Respiraţia

 Cântatul bun şi vorbitul se bazează pe o respiraţie corectă şi nu poate exista fără aceasta.
Acest lucru este unanim acceptat, atât de profesorii de canto, cât şi de cântăreţi şi actori.

 Multe din dificultăţile vocale sunt date de o respiraţie necorespunzătoare, care nu este
recunoscută şi corectată la timp.
 Majoritatea profesorilor de canto sunt de acord că în afara articulaţiei, respiraţia este singura
parte activă a cântatului, astfel că putem afirma că: “respiraţia corectă constituie
fundamentul unui cânt bun, atât din punct de vedere tehnic cât şi artistic”.

 “Ceea ce contează nu este cantitatea, ci mai degrabǎ, flexibilitatea respiraţiei“ (Caesari,

1951). Fraza, tonul, rezonanţa, expresia, toate depind în final de respiraţie.

 Diferenţa dintre cântăreţii antrenaţi şi cei neantrenaţi nu constă în creşterea capacităţii

pulmonare totale, aşa cum se crede în popor; cântăreţii antrenaţi învaţă să utilizeze o
proporţie mai mare din aerul din plămâni prin scăderea volumului rezidual şi creşterea
eficienţei respiratorii (Gould şi Okamura, 1973).
Respiraţia

 Studiile lui Rubin au subliniat importanţa unei respiraţii corecte în timpul vorbirii şi
cântatului.

 Atunci când volumul sonor mare se obţine numai prin creşterea tensiunii muşchilor
vocali, cu un suport respirator inadecvat şi perturbarea relaţiei optime între fluxul de
aer şi rezistenţa glotică, aparatul vocal este supus unui stres inutil şi dăunător, cu
consecinţe ulterioare asupra calităţii vocii.

 In timp ce se produce crescendo, la o înălţime constantă a sunetului, CV trebuie să

se relaxeze progresiv pentru a compensa sporirea înălţimii vocii dată de creşterea
presiunii subglotice.
 De exemplu la o mărire a presiunii subglotice de 40 cm H2O, creşterea frecvenţei
corespunde aprox. unei octave
Exerciţiile de respiraţie sunt esenţiale pentru o voce
bună
Anatomia laringelui
Anatomia CV

 Corzile vocale (CV) sunt 2 benzi de

ţesut elastic care vibrează când aerul
expirat trece printre ele.
 Dimensiunea CV este variabilǎ în
funcţie de sex : aprox. 22 mm la
bǎrbaţi şi între 18 şi 20 mm la femei.

 În timpul respiraţiei normale:

 Corzile vocale sunt deschise
 Aerul trece printre ele fără obstacol

 În timpul vorbirii:
 CV se deplasează spre linia mediană,
blocând fluxul de aer din plămâni
Anatomia laringelui

 Comparaţi mǎrimea unui

instrument muzical – pianul, cu
mǎrimea laringelui.
 Mǎrimea CV este de aprox. 100
de ori mai micǎ decât mǎrimea
corzii unui pian
 Cum poate un cântǎreţ sǎ
concureze din punct de vedere
muzical cu un pian?
Anatomia rezonatorilor

Cavităţile de rezonanţă - sunetul

laringian pur format prin vibraţia
CV este subţire şi slab, dar
trecând prin rezonatorii naturali
acest ton fundamental se
întăreşte şi se îmbogăţeşte fiind
înzestrat cu rezonanţă şi timbru.

 Cei mai importanţi dintre aceşti

rezonatori sunt:
– faringele
– cavitatea bucală
– nasul
Anatomia rezonatorilor
Sinusurile anterioare ale feţei

 Nu influenţează sunetul
 Sunt mici, profunde şi nu sunt
ajustabile
 Senzaţiile percepute la nivelul
sinusurilor sunt rezultatul şi nu
cauza tonului vocal
Rezonatorul

 Aceste structuri pot fi comparate cu tubul

unui instrument de alamǎ care se
gǎseşte între piesa de gurǎ (corzile
vocale) şi pavilion (buzele).
 Ca orice tub acesta are anumite
frecvenţe de rezonanţǎ numite formanţi.
 Modificarea formei tubului prin arcuirea
limbii, deschiderea maxilarului,
modificarea formei buzelor şi a poziţiei
laringelui poate sǎ ducǎ la modificarea
caracteristicilor acustice ale sunetului
 Intr-o anumitǎ mǎsurǎ facem acest lucru
inconştient, dar cântǎreţii şi actorii trebuie
sǎ înveţe cum sǎ controleze aceste
componente ale aparatului lor fonator.
Articulatorul

 Articulatorul este compus din

limbă, buze, obraji, dinţi şi palat.
 Aceste structuri transformă
sunetul în cuvinte şi alte gesturi
vocale.
Teoria mioelastică-aerodinamică a fonaţiei

 Faza 1: Mioelastică – elasticitatea CV

favorizează închiderea lor.

 Faza 2: Aerodinamică
 Presiunea subglotică îndepărtează CV
 Efectul Bernoulli închide CV
Teoria sursă-filtru
Intensitatea sunetului

 Intensitatea sunetului este determinată de :

 Presiunea subglotică

 Amplitudinea vibraţiilor CV

 Persoanele cu sisteme mai mari anatomic sunt capabili să producă sunete mai grave, care
au mai multe armonice şi care amplifică suplimentar sunetul.
 Eficienţa cu care o persoană converteşte energia aerodinamică în energia acustică
este determinantă pentru intensitatea vocii, în limitele structurilor anatomice
 Această putere de conversie poate fi influenţată de tehnica vocală şi este un deziderat
major în pedagogia vocală
Frecvenţa fundamentală

 Înălţimea sunetului este determinată de frecvenţa de vibraţie a CV = numărul de

vibraţii/sec.
 Musculatura laringiană este principalul factor care reglează înălţimea sunetului,
determinând lungimea, tensiunea şi masa CV.
 Mecanismul de control al înălţimii vocii poate fi comparat cu mecanismul de
modificare a tonului viorii. In cazul viorii, coarda mai scurtă, mai subţire şi mai
tensionată produce un sunet cu o tonalitate mai ridicată.
Frecvenţa fundamentală

Frecvenţa fundamentală a vocii depinde de 4 parametrii:

 Presiunea aerului
 Alungirea CV
 Contracţia musculară
 Tensiunea CV

Presiunea aerului este controlată de muşchii respiratori

Ceilalţi parametrii sunt controlaţi de muşchii laringieni intrinseci: cricotiroidian, tiroaritenoidian, cricoaritenoidian lateral,
cricoaritenoidian posterior.

Concluzie: Controlul F0 este în esenţă un control muscular.

Stăpânirea lui este o problemă de antrenament, ca şi antrenamentul pentru sportivi.
Modificarea F0
Modificarea F0
Ambitusul
Timbrul

 Timbru unui sunet este calitatea care face ca sunetele de aceaşi înălţime şi
intensitate emise de surse diferite să se deosebească între ele.

 Timbru unui sunet depinde de numărul, intensitatea şi frecvenţa armonicelor

care însoţesc sunetul fundamental. Un sunet este cu atât mai plăcut pentru
ureche cu cât armonicele care îl însoţesc sunt în număr mai mare.

 Sunetele bogate în armonice au un timbru pătrunzător, pe când cele mai

sărace în armonice sunt mai moi.
Timbrul

 Conform teoriei sursă-filtru tractul vocal

primeşte sunetul complex (frecvenţa
fundamentală şi armonicele) de la nivelul sursei
glotice şi acţionează ca un filtru, întărind
anumite frecvenţe şi atenuând altele.
 Atunci când tractul vocal este configurat pentru
o vocală, el produce anumite frecvenţe de
rezonanţă, numite formanţi.
 Dacă F0 este aproape de valoarea acestor
formanţi ea va fi amplificată de rezonanţa
tractului vocal. Acelaşi lucru este valabil şi
pentru o armonică situată în apropierea
frecvenţelor de rezonanţă.
 Astfel, o vocală poate întări anumite F0 şi
armonicele ei, în timp ce o altă vocală întăreşte
altele
Timbrul

 O voce joasă, cu un F0 coborât, poate genera în tractul vocal un spectru dens al

armonicelor, în schimb o voce de soprană, cu F0 mai înalt, nu poate crea aşa de multe
armonice, pentru acelaşi domeniu de frecvenţă al unui rezonator.
 Aceasta explică unele diferenţe de bază privind culorile tonale pentru 2 categorii de voci, de
bărbat şi de femeie.
Tractul vocal = rezonator
Formantul cântăreţilor

 Cercetările lui Johan Sundberg asupra

emisiei vocale la cântăreţii de operă a
dus la formarea conceptului de “formant
al cântăreţilor”, o rezonanţă vocală
adiţională, asociată cu vocea cântată,
diferită de vocea vorbită.
 Acest formant dă penetranţă vocii, adică
permite cântăreţilor să se audă peste
acompaniamentul orchestral.
 Sundberg asociază “formantul
cântăreţilor” cu coborârea laringelui în
timpul cântatului.
B4 (466Hz) – fraza finală din aria “Celeste Aida”
Cursorul arată predominanţa formantului cântăreţilor (sus) – Domingo şi
predominanţa 2F0 (jos) - Pavarotti
La cântăreţii din cor “formantul cântăreţilor” este mai puţin
proeminent decât la solişti pentru că vocile trebuie să fie
omogenizate - anvelopa spectrului la başi
Mecanisme ale vocii cântate: stilul clasic

 Laringele în poziţie joasă

 Faringele deschis larg
 Palatul moale ridicat
 Deschidere mică a gurii/ gura rotunjită
 Presiune subglotică moderată Titze,2009
Mecanisme ale vocii cântate: stilul nonclasic

 Rezonator scurt
 - Laringele în poziţie înaltă
 - Gura deschisă larg/ retracţia buzelor
 Presiune subglotică crescută
 Ingustarea faringelui
Acustica vocii cântate: clasic versus nonclasic

Adele: B4

Joseph Callejo: B4
Două forme de bază ale tractului vocal

 Gura în formă de megafon

inversat
 Armonicele importante sunt situate
deasupra lui F1

 Gura în formă de megafon

 Armonicele importante sunt situate
sub valorile lui F1
  Se observă
modificarea
semnificativă a
grosimii peretelui
faringian
posterior

D5 /I/ amator D5 /I/ profesionist

  Limba se
menţine
aplatizată

D5 /A/ profesionist
D5 /A/ amator
Vocalele

 Vocalele se deosebesc între ele prin

semnalul acustic şi proprietăţile spectrale
(F0 şi formanţii).
 Fiecare vocală prezintă 2 formanţi
caracteristici F1 şi F2
 Prezenţa celor 2 frecvenţe, indiferent dacă
sunt produse de o persoană, o pasăre sau
un computer are ca rezultat percepţia
vocalei de către ascultător
 Frecvenţele formanţilor sunt independente
de pitch-ul produs de vibraţia CV
 Frecvenţa F1 depinde de lărgimea faringelui
şi poziţia limbii pe axul vertical, de la închis
la deschis
 Frecvenţa F2 depinde de lungimea cavităţii
bucale şi de poziţia limbii pe axul orizontal.
Vocala /e/ în vocea vorbită şi cântată
Timbrul extravocalic

 Timbrul extravocalic permite identificarea persoanelor prin conturul

frecvenţial global al vocii: vorbim de "culoarea" vocii.

 Atunci când o persoană spune [a], auditorul identifică sunetul [a] prin
perceperea F1 și F2 și recunoaște individului datorită celorlalte frecvenţe de
rezonanţă.

 O analiză precisă a compoziției frecvenţiale a timbrului extravocalic permite

stabilirea unei veritabile cărţi de identitate vocală a individului – amprenta
vocală.
Registrele vocale

 O definiţie simplă şi practică a registrelor este aceea că registrul este o parte a

întinderii vocale caracterizată printr-un timbru particular (aceeaşi calitate a
sunetului). In interiorul unui registru toate sunetele au aceleaşi caractere tonale.

 Manuel Garcia în “A Complete Treatise on the Art of Singing: Part One”, lucrare
apărută în 1841, defineşte registrul vocal astfel:

 “Prin cuvântul registru înţelegem o serie de tonuri consecutive şi omogene, de la

grav spre acut, produse prin acelaşi mecanism şi a căror natură diferă esenţial de o
altă serie de tonuri consecutive şi omogene produse printr-un alt mecanism.”

 Prin noţiunea de registru se înţelege o succesiune de note care se produc prin

acelaşi mecanism sau acelaşi tip de activitate musculară.
Registrele în canto
Registrele vocale
Pasajul
Evaluarea vocii
Igiena vocală - strategie de prevenire sau stil de
viață pentru profesioniștii vocali?
 Igiena vocală reprezintă modalitatea de utilizare şi îngrijire a vocii umane astfel
încât aceasta să se menţină sănătoasă.

 Facilitează recuperarea după afecţiuni ale vocii şi asigură menţinerea unei sănătăţi
vocale.

 Educă în privinţa utilizării corespunzătoare a vocii prin identificarea

comportamentelor vocale greşite şi corectarea lor

 Evită recidiva problemelor vocale

 Creşte rezistenţa şi flexibilitatea necesară

în vocea de performanţă.
Componentele igienei vocale

 Menţinerea vitalitǎţii mucoasei CV

 Evitarea traumelor mucoasei

 Tratarea muşchilor fonatori ca un mecanism atletic

 Utilizarea mecanismului în mod înţelept

Menţinerea vitalităţii mucoasei

Hidratarea este cel mai important concept!!

• CV utilizează lubrifierea ca protecţie. Uscăciunea afectează membranele mucoase care

acoperă CV producând congestie şi edem.
• Lubrifierea poate adăuga un strat protector care acoperă CV crescând flexibilitatea
ţesuturilor şi reducând “pragul de presiune fonator”, adică valoarea presiunii aerului
necesară pentru iniţierea fonaţiei.
• Dacǎ se simte constant “flegmǎ” în gât, poate fi din cauza secreţiilor vâscoase date de
deshidratare
Hidratarea indirectǎ sau sistemicǎ

 Pentru a creşte indirect lubrifierea CV se recomandă creşterea cantităţii de

lichide băute la 8-10 pahare de apă.
 Puteţi bea şi mai mult, dacă organismul o cere. Dar fiţi rezonabili.

 Beneficiul maxim este obţinut prin folosirea de înghiţituri de apă continuu,

de-a lungul zilei
 “Apǎ” înseamnǎ orice care nu este cofeinizat sau alcoolizat.

 Cu cât laringele e mai bine hidratat cu atât CV vibrează mai eficient

 CV bine hidratate sunt mai puţin expuse la leziunile care pot apare prin
utilizarea abuzivă a vocii
Cauze de deshidratare

 Externe:
◦ Mediul uscat
◦ Vorbitul/cântatul prelungit – respiraţie
bucalǎ
 Interne
◦ Lipsa aportului de lichide
◦ Fumatul
◦ Anumite medicamente
Alţi factori care pot afecta hidratarea

 Bǎuturi cofeinizate
 Alcoolul
 Mediul uscat
 Pastilele de supt pe baza de mentol

 Laptele şi bǎuturile îndulcite nu trebuie

considerate apă, deoarece ele produc o
îngroşare a secreţiilor.
 Băuturile carbogazoase pot determina
creşterea refluxului, de aceea chiar cele
necofeinizate sau apa mineralǎ trebuie
utilizate cu grijă (ex. Se evită seara,
înainte de culcare).
Recomandǎri de dietǎ

 Evitaţi
 bǎuturilefoarte reci sau cu gheaţǎ
 sucul de portocale– produce o îngroşare a secreţiilor
 Alternative – sucul de roşii, sucul de ananas
 alimentele foarte dulci, sǎrate sau condimentate, arahide, nuci
 lactatele înainte de spectacol
Evitarea traumatizǎrii mucoasei

 Identificarea şi reducerea abuzului vocal

 Evitarea lezǎrii CV
 Utilizarea corespunzǎtoare a vocii
Evitarea comportamentelor vocale abuzive

 Strigatul/ţipatul
 Vorbitul în şoaptă
 Tusea/ raclajului gâtului
 Mormăitul (grohăitul)
 Vocalizarea în timpul exerciţiilor
fizice
 Vorbirea în mediu zgomotos
 Cântatul pe extremele ambitusului
Evitarea efectului Lombard

• Truc: plasarea unui dop special

într-o ureche, în mediu cu zgomot

• Imbunătăteşte conducerea
osoasă; în felul acesta te auzi mai
bine şi se evită forţarea vocii

• Folosirea a 2 dopuri poate fi mai

utilă decât a unuia (se aude
vorbirea celorlalţi mai bine)
Evitarea abuzului vocal

 Creşterea volumului vocii implică

expirarea aerului aerului cu o forţă
crescută şi o vibraţie mai viguroasă a
CV.
 Acest lucru este similar cu sunetul de
chitară; cu cât corzile sunt ciupite mai cu
forţă, cu atât sunetul este mai puternic.
 Strigatul are drept consecinţă iritarea
ţesuturilor de la nivelul CV, deoarece ele
se lovesc una de alta mai violent decât în
mod normal.
 Poate cauza hemoragia CV
Reducerea abuzului şi malmenajului vocal

 Evitarea vorbirii la distanţă

 Evitarea cântatului la extremele
de frecvenţă şi intensitate
 Evitarea atacului glotic excesiv
 Evitarea tusei
Evitarea lezării CV

 Evitarea tusei şi/sau a raclajului

gâtului
 Evitarea vorbitului excesiv în cazul
unei răceli sau a unei laringite
acute
Tratarea muşchilor fonatori ca un mecanism
atletic
 Termenul de “atlet vocal” este utilizat frecvent când ne referim la un
profesionist vocal. Existǎ 2 feluri de obosealǎ în laringe:

 Obosealǎ muscularǎ: Muşchii laringelui (intrinseci) ca şi muşchii gâtului(extrinseci)

pot obosi ca şi muşchii picioarelor, braţelor. Problema este cǎ mult mai dificil
recunoaştem oboseala muşchilor laringelui decât a altor muşchi ai corpului. Dacǎ
muşchii laringelui obosesc, muşchii gâtului compenseazǎ. Se poate sǎ se simtǎ
oboseala în gât, sau nu, înainte de a avea obiceiuri vocale dǎunǎtoare.

 Oboseala mucoasei: când mucoasa se edemaţiazǎ dupǎ utilizare excesivǎ putem

vorbi de obosealǎ a mucoasei. CV sunt rigide când sunt edemaţiate şi nu vibreazǎ
corespunzǎtor. Modificǎrile sunetului variazǎ de la uşoarǎ suflare pânǎ la rǎguşealǎ
extremǎ, sau pierderea frecvenţelor extreme şi de volum. Acestea pot fi simptome
ale oboselii vocale.
Oboseala mucoasei

 Factori de risc pentru oboseala mucoasei

 lipsa unui interval de recuperare
 factori externi necorespunzǎtori
 structura ţesuturilor determinatǎ genetic

 In 5 minute de bătut din palme se produc aprox. 600 coliziuni ale mâinilor
 La o frecvenţă fundamentală F0=150Hz, CV pot veni în contact de peste
1 milion de ori, într-o zi obişnuită de lucru, pentru un profesionist vocal.
Conceptul de mucoasǎ

 Mucoasa trebuie menţinutǎ sǎnǎtoasǎ şi lubrifiatǎ

 Dacǎ apare o tumefiere, impactul asupra mucoasei trebuie redus = repaus
vocal.
 Aceasta nu este întotdeauna posibil în viaţa unui profesionist vocal, fapt care
poate duce la apariţia disfuncţiilor vocale.
 Nu este recomandat sǎ utilizǎm medicamente pentru reducerea inflamaţiilor
mucoasei - Nu ASPIRINA!!!
Conceptul muscular:
Incălzirea şi “răcirea” vocii

 Muşchii vocali trebuie încǎlziţi înainte de utilizarea excesivǎ, aşa cum trebuie
încǎlziţi muşchii atleţilor. Încǎlzirea trebuie sǎ înceapǎ uşor şi sǎ devinǎ mai
viguroasǎ, dar nu trebuie sǎ producǎ obosealǎ.

 Muşchii trebuie antrenaţi cu grijǎ şi progresiv; niciodatǎ nu se va începe un

exerciţiu cu 500 flotǎri în prima zi.
 Antrenamentul vocal trebuie fǎcut progresiv, ca la orice activitate fizicǎ.

 Muşchii obosiţi necesitǎ repaus şi întoarcere progresivǎ la activitate.

 “Rǎcirea” vocii poate fi importantǎ pentru mulţi atleţi vocali, la fel ca şi continuarea
mişcǎrilor picioarelor dupǎ exerciţii de aerobic.
Incǎlzirea vocii

 Ca în orice tip de activitate fizicǎ,

încǎlzirea vocii înainte de a vorbi
sau cânta, ajutǎ la:
- prevenirea leziunilor
- eliminarea tensiunilor
- canalizeazǎ mintea spre
activitatea pe care o efectuam
- faciliteazǎ emisia vocalǎ
Utilizarea mecanismului fonator cu înţelepciune

 Cu cât se cunoaşte mai multe despre voce şi mecanismele ei de funcţionare

cu atât este mai sigurǎ utilizarea ei.
 Cu cât cunoşti mai bine caracteristicile individuale ale propriei voci, cu atât
eşti mai sigur.
 Nu compara rezistenţa ta vocalǎ cu a altora. Mecanismul lor vocal poate fi
total diferit de al tǎu.
 Dacǎ observi o obosealǎ vocalǎ frecventǎ, modificarea calitǎţii vocii, sau
disconfort care sǎ afecteze activitatea profesionalǎ, trebuie sǎ consulţi un
specialist.
Ritmul vocal

 Inserează pauze vocale în

programul zilnic
 Caută oportunităţi pentru repaus
vocal
 Planifică utilizarea vocii
 Odihneşte-ţi vocea înainte şi după
recital
 Monitorizează utilizarea vocii în
timpul repetiţiilor
Ritmul vocal

 Cunoaşterea propriilor limite

 Ambitus

 Intensitate

 Rezistenţă

 Incearcă să nu-ţi “uzezi”

vocea învăţând muzica
Practica mentală

 Gândiţi-vă la cântec în timp ce

ascultaţi o înregistrare
 Ascultă de 3 ori/cântă o dată
 Utilizează trilul buzelor şi
murmuratul pentru a exersa fluxul
de aer fără utilizarea vocii
Evitarea iritanţilor: fumatul

 Iritaţia CV
 Fumatul produce tuse care poate cauza leziuni ale CV
 Expunerea îndelungată la fumul de ţigară poate produce modificări ale
ţesuturilor CV
 Cancer de laringe
 Atenţie la fumatul pasiv!!!
Cancerul de laringe
Igiena vocală: prevenirea îmbolnăvirilor

Creşterea rezistenţei la
îmbolnăviri
 Exerciţii fizice regulate
 Alimentaţie raţională
 Respectarea orelor de odihnă şi
somn

Reducerea riscului de infecţii

 Spălarea regulată a mâinilor
 Evitarea contactului mâinilor cu
gura şi ochii
 Evitarea contactului cu persoane
 Sfaturi pentru reducerea refluxului

 Evitarea alimentaţiei cu 3-4 ore înainte

de culcare.
 Masa de seară să fie relativ uşoară şi
redusă cantitativ.
 Menţinerea unei greutăţi optime a
organismului (dar evitarea curelor de
slăbire drastice care duc la creşterea
refluxului)
 Administrarea de medicamente la
indicaţia medicului
 Dacă simptomele nu cedează în 3-4
săptămâni este necesar un examen
gastroenterologic.
Medicamente care pot afecta negativ vocea

 Decongestionante  Contraceptive orale

 Antihistaminice  Terapia de substituţie cu estrogeni
 Diuretice  Testosteronul şi alţi hormoni androgeni
 Antidepresive  Medicamente anticoagulante
 Steroizi inhalatori  Medicamente homeopate
 Relaxante musculare
 Doze inadecvate de hormoni tiroidieni
 Sedative
Medicamente care afectează vocea

 Aspirina - are proprietăţi anticoagulante şi poate creşte riscul

de hemoragie la nivelul vaselor din porţiunea vibratorie a CV,
producând hematoame.
Medicamente utile şi benefice pentru voce

 Medicaţia pentru reflux – Omeran, Lanzul

 Expectorante - Fluimicil, ACC
 Dropsuri pentru tuse fǎrǎ zahǎr (de evitat cele cu mentol)
 Irigaţia nazalǎ cu soluţie salinǎ
 Spray nazal cu steroizi (se recomandǎ clǎtirea gurii dupǎ utilizare)
 Umidificatoare
Tehnicile de terapie vocalǎ

 Sunt utilizate cu scopul de a obţine:

 voce bunǎ cu minim efort

 poziţie cât mai relaxatǎ a gâtului

 respiraţie optimǎ pentru susţinerea fonaţiei

 închidere corespunzǎtoare a CV
Repausul vocal

 Pentru mulţi pacienţi această opţiune de tratament nu este posibilă. Patru săptămâni de
repaus vocal pentru un profesionist vocal, de exemplu, este inacceptabil.

 Multe voci se ameliorează temporar după repaus vocal. Disfonia poate reapare după
reluarea vocii.

 Repausul vocal ca prim pas în tratament este controversat şi nu pare să ofere soluţii pe
termen lung pentru problemele vocale.
Exerciţii de relaxare şi întindere

Masajul feţei, gâtului şi umerilor

Exerciţii de relaxare şi întindere

Exerciţii
• la nivelul obrajilor, buzelor şi limbii
• la nivelul gâtului
• la nivelul umerilor
Reducerea tensiunii musculoscheletale
Maxilarul/limba/laringele sunt strâns conectate
Reducerea tensiunii la nivelul laringelui

 Existǎ 2 tipuri de tensiune la

nivelul gâtului care pot afecta
vocea:
- constricţie la nivelul
laringelui – vocea sunǎ presatǎ,
tensionatǎ, asprǎ
- constricţie la nivelul
faringelui – vocea sunǎ ca Mr.
Bean sau Kermit broscoiul. Este
cauzatǎ parţial de tensiunea limbii.
Reducerea tensiunii la nivelul laringelui

 Masajul manual al laringelui şi tehnicile de căscat-oftat au un rol dovedit în

reducerea tensiunii tractului vocal.
 Altă metodă complementară ar putea fi inhalarea pe “KA”. Această tehnică
este, în particular, utilă pentru profesionişti deoarece duce la extensia
faringelui şi coborârea laringelui pe inspir şi apoi la menţinerea acestei poziţii
relaxate de-a lungul vocalizării.
Conexiunea voce/corp
Alinierea corpului
Scop: o coloană vertebrală liberă, flexibilă şi aliniată
Exerciţii de respiraţie

 Expir pe “SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS”
 Expir pe “SSSSSSSS….ZZZZZZZZZZZZZZ”
 Expir pe “ZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZ”
 Trilul buzelor
 Glisando (ascendant, descend)
Terapia vocală rezonantă
Consoane nazale (/m/, /n/, /ng/)

 Favorizează plasarea anterioară a

vocii
 Reduce tensiunea muşchilor faringieni
şi îmbunătăţesc calitatea tonului
 Favorizează reducerea tensiunii de la
nivelul laringelui
 Asocierea de consoane nazale +
vocale = îmbunătăţirea rezonanţei
vocalelor
Rezonanţa

Se insistă pe plasarea corespunzătoare a vocii în rezonatori şi îmbunătăţirea

senzaţiilor vibratorii

Vocea este
aici!

NU aici!!
Baza limbii: reducerea tensiunii = creşterea rezonanţei

 Se scoate limba din gură

 Hum
 Mum mum mum mum
 Se încearcă să se vorbească cu limba afară din gură

 Se menţine limba relaxată – observaţi că vocea sună mai liber

 Incercaţi apoi să vorbiţi “normal” menţinând însă limba relaxată
Vocalele favorizeazǎ

 controlul la nivelul faringelui

 puritatea şi calitatea tonului
 dicţia
 flexibilitatea şi precizia vocalǎ.
Vocalele în vocea vorbită şi în cânt
Tehnica fonaţiei cu tractul vocal semiînchis

Sunete care sunt emise cu tractul vocal

semiînchis
 BBBBBBbbbbbb
 Trrrrrrrr

 Mmmmm….

 Vvvvvvvvv……

 Nnnnnnn……

 /u/…..

 /i/……

Avantaje:
 Facilitează vibraţia CV

 Reduce gradului de adducţie a CV

 Facilitează fonaţia fără efort

Tehnica LaxVox

 Se foneazǎ în tub //hhhooooo// (scurt

şi apoi mai lung)
 Se repetǎ cu /hhoo hoo hooo/
 Variaţii ale pitchului (se fredoneazǎ pe
/hhoooo/)
 Glisarea tonului spre acut şi grav
 Se modifică adâncimea tubului în apă
 Se exersează cu tubul scos din apă
 Se exersează fără tub, cu buzele
deschise /hhoooo/ şi apoi închise
/hhmmm/
Exerciţii vocale funcţionale

Aceste exerciţii au rolul:

 de a creşte tonusul CV
 de a asigura un echilibru corespunzător între fluxul de aer şi efortul
muscular al laringelui
 de a dobândi o flexibilitate corespunzătoare a laringelui.
 cresc eficienţa gloticǎ şi îmbunǎtǎţesc calitatea vocii

 “Terapie fizică” pentru CV

Exerciţii vocale funcţionale

 Pasul 1: Incălzirea - Se susţine vocala /i/ cât mai lung posibil

 Pasul 2: Intinderea - Spunând “Nol” se glisează de la notele grave la cele
acute
 Pasul 3: Contracţia - Se spune “Nol” şi se gliseazǎ de la nota cea mai înaltǎ
la cea mai gravǎ
 Pasul 4: Tonifierea - Se spune “Ol” (“nol” fǎrǎ “n”) cât mai lung posibil pe
notele Do, Re, Mi, Fa şi Sol
Pentru profesioniştii vocali rǎguşeala sau
disfonia = boalǎ profesionalǎ
 Datoritǎ expunerii repetate la injurii

 Cauzatǎ de:
 1. Utilizarea repetitivǎ
 2. Utilizarea la maxim (voce puternică)

 3. Tratament necorespunzǎtor al primelor simptome

 Paralele în medicina ocupaţionalǎ

 Este reglementatǎ expunerea la

zgomot deoarece s-a dovedit relaţia
care existǎ între expunerea la
zgomot şi scǎderea auzului

 S-a început colectarea de date care

să ajute la stabilirea unei relaţii între
gradul de utilizare a vocii şi leziunile
vocale
 Scop: stabilirea limitelor de siguranţă
sau a recomandărilor pentru vibraţia
CV
Exemple de leziuni produse prin utilizare
repetitivă
Timpul de recuperare este esenţial

 Stratul cu aspect de gel al CV (spaţiul Reinke) necesită de la câteva ore

până la 72 ore pentru a se repara după utilizare excesivă
 Distrucţiile minore şi procesul de reparare este continuu, chiar în condiţii de
utilizare “normală” – aşa cum albinele lucrătoare repară constant structura
fagurelui
Simptome de alarmă

 Oboseala vocală
 Plasarea vocii se realizeazǎ cu efort
 Răguşeală moderată
 Reducerea ambitusului
 Dureri, usturimi, arsuri la nivelul gâtului
 Senzaţie de nod în gât
 Creşterea necesităţii de a racla gâtul
Alte semne de alarmă:
timpul necesar pentru revenirea la vocea normală

 O noapte (întâlnit frecvent)

 Weekend

 Concediu sau vacanţă

Ce facem în caz de apariţie a unei probleme
vocale