22PR.

Didactica educației muzicale II-Șevciuc Adriana

Tema: Cântul. Modelarea metodologiei de predare-învăţare a cântecului.
 Sarcini de lucru
Studiați tema. Caracterizați particularitățile CV și igiena aparatului vocal la
activitățile de educație muzicală

Particularitățile CV
Respirația asigură fluxul de aer

Un vibrator (corzile vocale) transformă aerul în sunet

Un rezonator transformă sunetul în voce umană.

prezintă un al patrulea component, și
Vocea umană anume articulatorul, care transformă
sunetul în cuvinte și alte gesturi vocalice

oferă un curent constant de aer care trece

Plămânii
printre corzile vocale (CV) și dă puterea vocii
 rol important în expir.
Musculatura abdominală este așa-numitul  menține o sursă constantă și eficientă
„suport” de putere precum și mecanismul
inspiratorexpirator.
Diafragmul generează forța inspiratorie
Mușchii expiratori participă la formarea suflului fonator
Mușchii inspiratori reglatori ai suflului fonator
reprezentat de corzile vocale, situate la nivelul
laringelui. Corzile vocale sunt orientate antero-
posterior, din unghiul intrând al cartilajului
tiroid sau comisura anterioară, până la baza
Vibratorul cartilajelor aritenoide, posterior sau până la
apofiza vocală a acestora, mai exact.
Dimensiunea CV este variabilă în funcție de
sex: aproximativ 22 cm la bărbați și între 18 și
20 cm la femei.
Cavitățile de rezonanță sunetul laringian pur format prin vibrația CV
este subțire și slab, dar, trecând prin rezonatorii
naturali, acest ton fundamental se întărește și
se îmbogățește, fiind înzestrat cu rezonanță și
timbru. Cei mai importanți dintre acești
 rezonatori sunt: faringele, cavitatea bucală,
nasul, nazo-faringele și, pentru unii, cavitatea
toracică. Rezonanța crește când gâtul este
relaxat și respirația liberă.
compus din limbă, buze, obraji, dinți și palat.
Articulatorul Aceste structuri transformă sunetul în cuvinte
și alte gesturi vocale.

Igiena aparatului vocal la orele de muzică

Prima cerinţă igienică în educaţia vocală constă în a-l învăţa pe copil să inspire
corect aerul prin nas.
Un rol deosebit în igiena şi protecţia vocii revine alegerii chibzuite a repertoriului
de cîntece în conformitate cu posibilităţile individuale şi de vîrstă ale elevilor. Nu
le vom permite copiilor să forţele sunetele, aceasta poate avea efecte dăunătoare
asupra aparatului vocal.
Deprinderile vocale corecte, antrenamentul sistematic al vocii în cînt dezvoltă şi
perfecţionează sistemul respirator şi aparatul vocal al copilului.
Orele de cînt se fac în încăperi, care corespund pe deplin cerinţelor sanitaro-
igienice: în săli de clasă bine aerisite, cu temperatura aerului de +18… +20C şi
umiditate suficientă. Cîntul în încăperi reci, umede, slab aerisite, traversate de
curenţi influenţează negativ asupra aparatului vocal, duce la boli ale căilor de
respiraţie. Cînd temperatura se schimbă brusc, de exemplu, venirea de la ger într-o
încăpere caldă, nu este un moment potrivit pentru cîntare.
Prevenirea dereglărilor vocale. Se întîmplă cazuri cînd vocea copilului e stinsă,
răguşită, puţin sonoră. Aceasta se întîmplă în consecinţa suprasolicitării coardelor
vocale cu ocazia unui strigăt, vorbirii îndelungate cu voce exagerată. O
supraîncordare bruscă a coardelor vocale poate provoca în ele hemoragii şi formare
de “noduri ale cîntăreţilor”, care împiedică remarginaţia coardelor vocale şi pot
duce la pierderea vocii.
În timp de ger mare se va evita mersul prea repede, deoarece respiraţia în astfel
de condiţii devine frecventă, profundă, masele de aer prea rece trec prin laringe şi
pot duce la răcirea coardelor vocale. Din aceleaşi cauze nu vom permite copiilor să
vorbească prea mult la ger. Orice fel de tulburare în activitatea aparatului vocal al
copilului constituie un motiv serios de a consulta medicul.