Evaluare sumativa ,, Catedrala Maicii Domnului din Paris"de

V.Hugo.

1. Cine este cersetorul zdrentos, pierdut in mijlocul multimii, autorul

piesei prezentate la inceputul romanului, filozoful practic al
strazilor Parisului....1.p

 Autorul piesei prezentate la inceputul romanului, filozoful practic al strazilor

Parisului fiind numit cersetorul zdrentos, pierdut in mijlocul multimii este
Pierre Gringoire.

2. ,, Si, de acolo, il scoasera in triumf pe preafericul papa al

nebunilor, toata fiinta lui era o strambatura"...continuati sirul de
porecle date din belsug personajului...1.p

 Cocoşatul
 creație a diavolului
 monstru
 clopoțelul Catedralei
 chiorul
 crăcănatul
 maimuţă.

3.Care sunt neplacerile intampinate cand urmaresti o femeie

frumoasa seara pe ulite?...1.p
 Grupe de burghezi care îşi închideau porţile.
 prindea câte un crâmpei de conversaţie ce întrerupea lanţul ipotezelor sale surâzătoare.
 Uneori se acostau doi bătrâni.
 labirintul acela de uliţi, de răspântii şi fundături
 „Străzi care au foarte puţină logică!” spunea Gringoire
 Strada era foarte întunecoasă.
 Fecioare de la colţul străzii, îngădui lui Gringoire s-o zărească pe ţigancă zbătându-se
 în braţele a doi bărbaţi care se străduiau să-i înăbuşe strigătele.
 4. Carui personaj din roman apartine urmatoarea replica, cui si in ce
situatie a fost spusa: ,,Dragostea inseamna sa fii doi si sa nu fii decat
unul. Un barbat si o femeie care se contopesc intr-un inger. Dragostea
e cerul"......1 p.

 ,,Dragostea inseamna sa fii doi si sa nu fii decat unul. Un barbat si o femeie care se
contopesc intr-un inger. Dragostea e cerul" aceasta replica ii apartine Esmeraldei in
noaptea ei de nunta cu Pierre Gringoire.

5. ,,Suflete bune"- carui personaj din roman i se atribuie

acesta caracteristica si de ce?...1p.

,,Suflete bune" i se atribuie personajului (Claudiu Frollo),deaorece îl boteză pe copilul

adoptiv, dându-i numele de Quasimodo (Duminica Tomii), fie că a vrut să însemneze
astfel ziua când l-a găsit, fie că a vrut să caracterizeze prin acest nume cât de
incompetentă şi de abia schiţată era biata făptură. Într-adevăr, Quasimodo, chior,
cocoşat, răşchirat, nu era decât un neisprăvit.
Expresia-„— Îl adopt eu pe copil, spuse preotul. ”

6. Cine este personajul care: ,,crescuse intre ceaslov si lexicon, la 18

ani absolvise cele 4 facultati, a carui parinti murise din ajun, orfan,
fiu maie mare, cap de familie la 19 ani, se arunca in dragoste
pentru fratiorul sau mai mic"....1.p

 Claudiu Frollo
 7.Cine este ,,cainele si stapanul sau", de ce V.Hugo a atribuit
aceste caracteristici personajelor.....1.p

 ,,Cainele si stapanul sau" ii este atribuit de V.Hugo lui Claudiu Frollo si

Quasimodo ,deoarece Claudiu Frollo îl culesese, îl adoptase, îl hrănise, îl crescuse pe
Quasimodo . Copil fiind, se deprinsese să se refugieze între picioarele lui Claudiu
Frollo, când câinii şi copiii lătrau după el. Claudiu Frollo îl învăţase să vorbească, să
citească, să scrie. Claudiu Frollo l-a făcut clopotar. Şi a căsători clopotul cu Quasimodo
însemna a dărui pe Julieta lui Romeo.Deaceea recunoştinţa lui Quasimodo era
profundă, pasionată, fără margini; şi cu toate că figura părintelui său adoptiv era
deseori mohorâtă, severă, cu toate că vorbirea lui era de obicei scurtă, aspră,
poruncitoare, niciodată recunoştinţa aceasta nu se dezminţise o clipă.

8.Ce semnifica Catedrala Maicii Domnului pentru urmatoarele personaje:

Quasimodo, Esmeralda, Piere Gringoire, Claude Frollo...1 p.

Catedrala Maicii Domnului pentru urmatoarele personaje:

 Quasimodo- i-a servit acum ca ou, când cuib, când cămin, când patrie, apoi, în
sfârșit, univers,un refugiu, o locuință, un prieten, l-a ferit de frig, de răutatea și
cruzimea umană, a satisfăcut nevoia unui monstru respins de oamenii în
comunicare, casă, loc de reuniune a personajelor.
 Esmeralda- un adapost in care a dus-o Quasimodo motivul gestului său eroic ;Ca
monument al vremurilor de prosperitate a Franței, ca lăcaș al credinței, al
speranței, a binelui în mijlocul acelui rău ce domină în afara ei, catedrala este
remediu.
 Piere Gringoire- ca o uriașă simfonie de piatră.
 Claude Frollo- un loc de locuire, de slujire și de cercetare semiștiințifică, semi-
mistică, un recipient pentru toate pasiunile sale, viciile, pocăința, aruncarea și, în
cele din urmă,moartea,ascunziș pentru suferințele.
 9. ,, Visul meu avea o uniforma frumoasa, o tinuta mareata, o
spada. Iti Iubesc numele, iti iubesc spada. Fa-ma sa cunosc
religia ta." Carui personaj ii apartin replicile si cui ii sunt
adresate....1.p

 Aceste replici ii apartin-Esmeraldei

 Ii sunt adresate-capitanului Phoebus

10. Ce spune V.Hugo in finalul romanului despre misterioasa

disparitie a lui Quasimodo din Notre- Dame?....1.p

Se făcuse acolo un beci vast, închis cu grilaj de fier stricat, unde se aruncau nu numai rămăşiţele
omeneşti din lanţurile Montfauconului, dar şi corpurile tuturor nenorociţilor executaţi la celelalte
spânzurători permanente ale Parisului, în hruba profundă, unde atâta pulbere omenească şi atâtea
crime au putrezit împreună, multe mărimi ale lumii, mulţi inocenţi au venit rând pe rând sâ-şi aducă
ciolanele, de la Enguerrand de Marigni, care a făcut începutul Montfauconului, şi care era un om
drept, până la amiralul Coligny, care a fost cel din urmă şi care, de asemenea, era un om drept. Iată ce
am descoperit noi cu privire la dispariţia misterioasă a lui Quasimodo. După vreo doi ani sau după
vreun an şi jumătate de la evenimentele care încheie istoria de faţă, când oamenii veniră să caute în
beciul de la Montfaucon cadavrul lui Olivier le Daim, care fusese spânzurat cu două zile înainte, şi
căruia Charles al VIII-lea îi acordă graţia de a fi înmormântat la Saint-Laurent într-o mai bună
tovărăşie, fură găsite printre stârvurile hidoase două schelete, dintre care unul îl ţinea pe celălalt
îmbrăţişat. Unul dintre schelete, care era al unei femei, mai avea câteva zdrenţe de rochie ce fusese
albă, şi se vedea în jurul gâtului un colier de boabe cu un săculeţ de mătase, deschis şi gol. Obiectele
aveau atât de puţină valoare încât cu siguranţă că nici călăul nu a vrut să le ia. Celălalt, care îl ţinea
îmbrăţişat strâns pe acesta, era un schelet de bărbat. Se băgă de seamă că avea coloana vertebrală
strâmbă, capul în omoplaţi şi un picior mai scurt. Nu prezenta de altminteri nici o ruptură de vertebre
la ceafă şi era vădit că n-a fost spânzurat. Bărbatul căruia aparţinuse scheletul venise deci aici, şi
murise aici. Când vrură să-l desfacă de scheletul care-l îmbrăţişa, se prefăcu în pulbere.

Caracterizarea personajului Esmeralda

 Esmeralda este eroina romanului lui Victor Hugo "Notre Dame de Paris".Ea
este cu adevărat un geniu al frumuseții pure a literaturii mondiale. Hugo a
subliniat de multe ori la rând că aparițiile Esmeraldei fiind toate iluminate de o
strălucire magică: „A fost ca o torță, introdus de lumină în întuneric.“ Dar
sufletul eroinei nu este mai puțin frumos. Este imposibil să ne imaginăm că ea
poate face rău .Ea a fost cea care nu a ezitat să salveze pe scriitorul
spânzurătoarea mister Gringoire, fiind de acord cu privire la legea țigănească îl
recunoaște ca soțul ei timp de patru ani; aceasta este singura din mulțime uriașă
regretat nefericit Quasimodo, murind de sete în stîlpul infamiei, și ia dat o
băutură de la cantina lui. Dacă Esmeralda are un defect mic, el se referă la sfera
rațiunii și a intuiției. Cracteristicile specifice ei sunt :nesigură și foarte
încrezătoare, este ușor să o ademenească în rețea. Eroina este prea dornică de
fanteziile și visele ei să se uite cu adevărat la lucruri și să prevadă pericolul.
Finalul romanului este teribil. Numele real al eroinei este Agnes Shantfleer, iar
ea nu este deloc țigancă. Tiganii au răpit-o la vârsta de un an. Ei i-au dat și acest
nume ciudat - cu numele unei mărgele decorând o tămâie pe gâtul ei. Tiganii pe
Esmeralda au învățat-o să cânte și să danseze și, o dată la Paris, face o viață de o
prezentare (însoțitoare de capră credincios djali).Prima și singura dragoste a
eroinei a devenit căpitanul Phoebus, fiind extrem de primitiv, un lucru obișnuit
și fals. În general, dragostea în acest roman nu aduce fericire nimănui. Un
sentiment imens de Quasimodo nu a observat Esmaralda. (ea nu este în măsură
să depășească dezgustul său pentru aspectul său urât). Imorala dorință pentru
arhidiacon ei Claude Frollo a fost cauza morții sale tragice. Înainte de întâlnirea
fatală cu Phoebe, totul se afla într-o stare de pace exterioară. Esmaralda a trăit
cu visele și speranțele ei. Quasimodo a admirat-o de departe. Fața lui Claude
Frollo a apărut destul de des în fața ei, dar doar a speriat-o, fără a cauza rău
semnificativ. Salt să acționeze în mod decisiv Arhidiaconul a forțat gelozie , mai
întâi la Phoebe, și apoi la Quasimodo. Claude Frollo a decis să-i distrugă viata
Esmaraldei, astfel încât ea nu a primit pe nimeni. În voia lui, ultimele luni ale
vieții eroinei s-au transformat într-un iad adevărat. La început, totul aranjat,
astfel încât Esmaralda acuzata de crimă Phoebe (deși el nu a murit, dar a fost
rănit doar de arhidiaconul rău). Esmeralda era în închisoare, supusa unor
torturi oribile acolo, dar prefera totuși moartea iubirii lui Claude Frollo. Numai
printr-un miracol, Quasimodo a reușit să o salveze pe Esmeralda.El a
transferat-o pe condamnata la catedrală, unde, prin lege, nimeni nu a avut
dreptul să o atingă și nu a cerut niciodată să o lase. Dar Claude Frollo a reușit
încă o dată să o înșele pe Esmeralda. Folosind-o pe prietena ei, Gringoire, a
adus-o afară pe stradă. Și acesta era sfârșitul eroinei nefericite. De data aceasta
a fost spânzurat. Romanul este construit pe contraste și opoziții: Esmaralda și
 Quasimodo - frumusețea și urâtul fizic; Esmaralda și Phoebus - sinceritatea și
înșelăciunea, dezinteresul și narcisismul; Esmaralda și Claude Frollo - altruist,
iubirea de sacrificiu și egoistă, atractie fatala desfrânat. Iubindu-l pe Phoebe,
uită de ce este proprietatea organică a naturii ei libere. Dragostea pentru
Phoebe, frumoasă în natură, o face uneori crudă altora și îi iubește pe oameni.
Esperalda este gata pentru a ajunge să-și petreacă toată ziua și toată noaptea de
așteptare pentru Phoebe, arătând nemulțumire, văzând cocoșatul ca sa întors
singur, și chiar într-o furie îl alungă, uitând complet decât este necesar pentru
Quasimodo. În plus, ea nu vrea să creadă în ceea ce este evident și pentru a
evalua sensibilitatea Îngerașul lui, urâtă: din moment ce Phoebus pur și simplu
nu a vrut ca ea să vină și Quasimodo nu este absolut de vină pentru ceea ce sa
întâmplat. Uită Esmaralda și despre mama, care a găsit așa de neașteptat.
Esmeralda este personajul plin de viață.

Viața Esmaraldei are un început și un sfirșit tragic.