Tema pentru acasa:

Sarcina: Sa caracterizati un personaj, din romanul ,,Catedrala Maicii

Domnului din Paris", indicand in forma schematica interactiunea
acestuia cu alte personaje.

Personajul Pincipal:Esmeralda

Este o tînără țigancă, care la vîrsta de 16 ani își cîștigă existența dansînd în
piața Notre-Dame de Paris. Esmeralda este înzestrată cu o frumusețe fizică
excepțională, ceea ce va constitui ulterior motivul morții sale. Vîrsta sa
fragedă o face să fie naivă, infantilă.Ea se îndrăgostește de Phoebus,
neînțelegînd defapt scopul meschin al acestuia, este înamorată de exteriorul
acestuia de frumusețea lui.Totuși ea este ființa nevinovată cu care soarta a
fost prea crudă (ANAKLN), cuvîntul cheie a acestei opere , care vorbește
despre inevitabilitatea destinului tragic pe care eroina romanului îl are încă
din copilărie. Esmeralda este îngerul curat, pe care omul egoist și lacom, slab
și crud tinde să-l transforme în proprietatea sa (Claude Frollo) , în operă sunt
prezente însă și personaje capabile să adore această frumusețe fără ai provoca
suferință, acestea sunt “Lie de la societe”, sau oamenii deosebiți (Quasimodo,
Gringoire, Ceilalți locuitori ai curții miracolelor).Esmeralda este personajul
plin de viață, numele sau se asociază cu frumusețea și gingășia
deosebită (Esmeralda-de la smarald (piatra pretioasă de o frumusețe rară).

Viața ei are un început și un sfirșit tragic.

Esmeralda (Esmeralda fr.) - eroina romanului lui Victor Hugo "Notre Dame
de Paris" (1831). E. este cu adevărat un geniu al frumuseții pure a literaturii
mondiale. Perfecțiunea nu este numai aspectul ei - de la picioare mici fără
cusur la ochi uriași și întunecați și păr luxuriant. Hugo a subliniat în repetate
rânduri că apariția E. toate iluminate de unele strălucire magică: „A fost ca o
torță, introdus de lumină în întuneric.“ Dar sufletul eroinei nu este mai puțin
frumos. Este imposibil să ne imaginăm că ea poate face rău cu bună știință
nimănui. Ea nu a ezitat să salveze de scriitorul spânzurătoarea mister
Gringoire, fiind de acord cu privire la legea țigănească îl recunoaște ca soțul ei
timp de patru ani; aceasta este singura din mulțime uriașă regretat nefericit
Quasimodo, murind de sete în stîlpul infamiei, și ia dat o băutură de la
cantina lui. Dacă E. are un defect mic, el se referă la sfera rațiunii și a
intuiției. Ea este complet nesigură și foarte încrezătoare, este ușor să o
ademenească în rețea. Eroina este prea dornică de fanteziile și visele ei să se
uite cu adevărat la lucruri și să prevadă pericolul. Finalul este teribil. Numele
real al eroinei este Agnes Shantfleer, iar ea nu este deloc țigană. Tiganii au
răpit-o la vârsta de unu. Ei i-au dat și acest nume ciudat - cu numele unei
mărgele decorând o tămâie pe gâtul ei. Tiganii E. învățat să cânte și să
danseze și, o dată la Paris, face o viață de o prezentare (au implicat invariabil
și însoțitoare de capră credincios djali). Bun țigan a prezis că ea E. pantofi
mici stocate în amuleta pentru a găsi mama ei, și într-adevăr sa întâmplat, dar
numai în ziua morții a eroinei. A fost rău vetoshnitsa Gudula, urăște țiganii, și
de multe ori trimite o dansatoare lipsită de griji blestem. Prima și singura
dragoste, eroina de plictisitoare plictisitoare a devenit ironic gol fanfaron
căpitanul Phoebus, fiind extrem de primitiv, un lucru obișnuit și fals. În
general, dragostea în acest roman nu aduce fericire nimănui. Un sentiment
imens de Quasimodo altruist nu a observat E. (ea nu este în măsură să
depășească dezgustul său pentru aspectul său urât). Pervertit dorință, lascivă
pentru arhidiacon ei Claude Frollo a fost cauza morții sale tragice. Înainte de
întâlnirea fatală cu Phoebe, totul se afla într-o stare de pace exterioară. E. a
trăit cu visele și speranțele ei. Quasimodo a admirat-o de departe. Fața
feudală a lui Claude Frollo a apărut destul de des în fața ei, dar doar a
speriat-o, fără a cauza rău semnificativ. Salt să acționeze în mod decisiv
Arhidiaconul forțată gelozie - mai întâi la Phoebe, și apoi la Quasimodo.
Claude Frollo a decis să distrugă E., astfel încât ea nu a primit pe nimeni. În
voia lui, ultimele luni ale vieții eroinei s-au transformat într-un iad adevărat.
La început, totul aranjat, astfel încât E. acuzat de crimă Phoebe (deși el nu a
murit, dar a fost rănit doar de arhidiaconul rău). E. era în închisoare, supus
unor torturi oribile acolo, dar prefera totuși moartea iubirii lui Claude Frollo.
Numai printr-un miracol, Quasimodo a reușit să o salveze pe Esmeralda,
literalmente lăsând-o în mâinile călăului. El ia transferat pe condamnat la
catedrală, unde, prin lege, nimeni nu a avut dreptul să o atingă și nu a cerut
niciodată să o lase. Dar Claude Frollo a reușit încă o dată să înșele E.
Folosind-o pe prietena ei, Gringoire, a adus-o afară pe stradă. Și acesta era
sfârșitul eroinei nefericite. De data aceasta a fost spânzurat. Romanul Hugo
este construit pe contraste și opoziții: E. și Quasimodo - frumusețea și urâtul
fizic; E. și Phoebus - sinceritatea și înșelăciunea, dezinteresul și narcisismul;
E. și Claude Frollo - altruist, iubirea de sacrificiu și egoistă, atractie fatala
desfrânat ... Mândria și stima de sine prin natura inerentă E. Este frumos să
dans sau cântând GDS, „cântând ca o pasăre, voios și neglijent.“ Dar,
iubindu-l pe Phoebe, uită de ce este proprietatea organică a naturii ei libere.
Ea a fost aproape rău atunci când vorbesc cu nesemnificativ iubitei sale: „Eu
sunt robul tău ... Lasă-mă să fie dezonorat, colorat, umilit, că la această“
Dragostea pentru Phoebe, frumoasă în natură, o face uneori crudă altora și îi
iubește pe oameni. E. Quasimodo este gata pentru a ajunge să-și petreacă
toată ziua și toată noaptea de așteptare pentru Phoebe, arătând nemulțumire,
văzând cocoșatul sa întors singur, și chiar într-o furie îl alungă, uitând
complet decât este necesar pentru Quasimodo. În plus, ea nu vrea să creadă în
ceea ce este evident și pentru a evalua sensibilitatea Îngerașul lui urâtă: din
moment ce Phoebus pur și simplu nu a vrut ca ea să vină și Quasimodo nu
este absolut de vină pentru ceea ce sa întâmplat. Uită E. și despre mama, care
a găsit așa de neașteptat. Relativ sunet îndepărtat al vocii lui Phoebus, și E.
detectează prezența sa, și prestabilindu moartea lor, și moartea mamei, și
moartea devotat ei, Quasimodo. E. Imaginea a devenit major în scris de Hugo
opera libret „Esmeralda“, care a scris muzica pentru mulți compozitori,
inclusiv A.S.Dargomyzhsky. E. a devenit principalul personaj al baletului
aceluiași nume al compozitorului italian K. Puni.