Acțiunea romanului are loc la Opera Garnier din Paris, situată pe strada Scribe.

Aflăm aceste amănunte

chiar de la autor și din notele de subsol.

Acest templu al artei a fost prin anii 1800 bântuit de o ființă ciudată, o fantomă ce îi șantaja pe toți și
cerea mereu să-i fie rezervată o lojă pentru a viziona spectacolele, loja numărul 5 (este de asemenea și
titlul capitolului 4 al romanului).

Cu toții se străduiesc să scape de această apariție stranie, dar aceasta face ce face și în Operă au loc tot
felul de incidente neplăcute, un angajat este găsit chiar spânzurat.

Fantoma se îndrăgostește de o tânără soprană de origine suedeză, Christine Daaé, și i se va înfățișa

acesteia în repetate rânduri sub forma Îngerului Muzicii, o simplă voce. Tatăl său, un violonist bătrân, îi
spune fetei în copilărie povești scandinave în care Îngerul Muzicii îi vizitează pe marii artiști.

Această poveste fantastică n-ar fi avut nici o urmare nefavorabilă dacă Leroux nu l-ar fi introdus în
roman și pe Raoul Vicontele de Chagny, prietenul din copilărie al Christinei de care se va îndrăgosti.

Acesta află de întrevederile sopranei cu Fantoma și realizează că ceva nu e în regulă, că această fantomă
ar putea fi de fapt un impostor.

Autorul însuși spune despre această stranie apariție: "Fantoma de la Operă a existat cu adevărat. Nu a
fost nicidecum, aşa cum s-a crezut mult timp, un subiect de inspirație al artiștilor, o superstișie a
directorilor sau creația monstruoasă a închipuirii înfierbântate din mintea acelor domnișoare din corpul
de balet, a mamelor lor, a plasatoarelor, a angajaților de la garderobă sau a portăresei. Da, ea a existat
în carne și oase, cu toate că s-a înveșmântat în toate aparențele unei fantome adevărate, adică ale unei
umbre."

Christine îi mărturiseşte lui Raoul că dragostea pe care o poartă pentru el este nemărginită, aşa că cei
doi realizează o logodnă simbolică. Între timp, în Operă, Fantoma îi șantajează pe directori cerând-ule
bani prin intermediul unei scrisori. Banii vor fi puși într-un plic și duși de portăreasă în loja cu numărul 5.
Acolo nu intră nimeni și totuși când verifică plicul, în locul banilor gasesc bani de scenă, folosiți în trucuri
magice.

Christine și Fantoma

Din cauza că Raoul îi dezvăluie Christinei adevărul despre Fantomă, care este de fapt un bărbat pe nume
Erik, Christine dispare din senin chiar în timpul unui spectacol, sub ochii tuturor.

Erik este cel care o răpește și o ascunde în una din catacombele ce se află sub Operă. Raoul face tot
posibilul să o găsească.

Persanul, un fost polițist, îl îndrumă pe Raoul prin tuneluri pentru a-și salva logodnica. De la el află Raoul
mai multe detalii despre Fantomă.

Erik este un om desfigurat ce își ascunde chipul sub o mască, a dus o viață mizeră, a crescut prin circuri
care îl foloseau ca ciudățenie, acolo învață diferite trucuri magice dar și arta de a fi ventriloc (de unde și
Îngerul Muzicii și vocea Fantome).

Acesta se îndrăgostește și el de tânăra Christine și după ce Raoul îi dejoacă planul cu Îngerul, hotărăște
să o ia prizonieră pentru a se căsători cu ea: "Slujba de îmormântare nu este deloc veselă!, reluă vocea
lui Erik. În schimb slujba de căsătorie, ei da, este magnifică!(...) Nu mi-a lipsit decât dragostea ca să fiu
bun! Dacă m-ai iubi, aș fi blând ca un milușel și ai face din mine tot ce ai vrea!"

De aici reiese că Erik este un personaj tragic, care e în stare să facă orice pentru dragostea ce i-a lipsit
întodeauna, chiar să ajungă și la crime.

Cartea are un happy end, Raoul reușește să o salveze pe Christine împreună cu Persanul. Chiar la final
aflăm dintr-un titlul de ziar că Erik a murit, din cauza inimi zdrobite, probabil.

Din epilog aflăm că a fost găsit scheletul lui Erik, îngropat alături de niște discuri cu înregistrări ale unor
artiști. Scheletul este recunoscut ca fiind al lui datorită inelului de aur pe care Christine îl înapoiase în
ziua înmormântării lui Erik. I l-a pus pe deget.