STEPHEN

KING

PISTOLARUL
Traducere din limba englez
MIRCEA PRIC JAN

Stephen King
THE GUNSLINGER
2003
 STEPHEN EDWIN KING s-a n Ţcuţ în Porţland, Mâine, în 1947, al doilea fiu al lui
Donald şi Nellie Ruţh PillŢbury King. Când avea doi ani, ţaţ l Ţ u şi-a abandonat familia,
iar micul Sţephen a avuţ o copil rie grea, marcaţ de repeţaţe muţ ri dinţr-un oraş în
alţul. A îndr giţ maţineele anilor '50, unde Ţe proiecţau mai aleŢ filme de groaz şi SF, iar
în 1960 l-a descoperit pe H.P. Lovecrafţ, care a avuţ o influen deciŢiv aŢupra lui – s-a
apucaţ Ţ aşţearn poveşţi la o maşin de ŢcriŢ c reia îi lipŢea ţaŢţa „N”, pe care o vom
întâlni mai târziu în Misery.
Înţre 1962 şi 1966 a frecvenţaţ Liceul LiŢbon FallŢ, iar înţre 1966 şi 1970 a urmat
curŢurile UniverŢiţ ii Maine din Orono. În aceaŢţ perioad a lucraţ la biblioţeca
faculţ ii şi a publicaţ primele Ţale poveŢţiri în reviŢţa Maine Campus, unde a inuţ şi o
rubric permanenţ . În iunie 1970 a ob inuţ licen a în liţeraţur , un certificat de profesor
de liceu şi o diplom penţru elocu iune şi arţ dramaţic .
În 1971 s-a c Ţ ţoriţ cu Tabiţha Jane Spruce, viiţoarea Ţcriiţoare şi poeţ T. King,
şi împreun au ţrei copii. O vreme a ţr iţ înţr-o ruloţ şi a lucraţ înţr-o Ţp l ţorie
induŢţrial , apoi a deveniţ profeŢor de englez la Hampden Academy, Maine. O via
grea, plin de lipŢuri, care-l va duce la alcooliŢm. A începuţ Ţ Ţcrie Carrie, dar, fiindc
romanul nu avansa deloc, l-a aruncaţ la gunoi. Tabiţha înŢ , care nu Ţe îndoia de talentul
lui, a recuperaţ manuŢcriŢul şi l-a convinŢ Ţ -l duc la bun Ţfârşiţ. În 1973 declicul s-a
produs: concernul editorial Doubleday a acceptat spre publicare Carrie, iar New
American Library a cump raţ drepţurile edi iei de buzunar cu Ţuma record de 400 000 de
dolari. În 1975 familia Ţa şi-a cump raţ prima caŢ la Bridgţon, Maine, iar Sţephen King a
publicat Salem's Lot. De acum înainţe îşi va conŢacra via a excluŢiv crea iei liţerare şi, înţr-
o mai mic m Ţur , produc iei cinemaţografice. Aproape ţoate romanele lui au fost
ecranizaţe şi King acord permiŢiunea Ţţuden ilor la regie Ţ adapţeze poveŢţirile Ţale
penţru Ţuma Ţimbolic de un dolar.
Auţor a peŢţe paţruzeci de romane şi dou Ţuţe de poveŢţiri, a doborâţ ţoaţe
recordurile de vânz ri şi a primiţ numeroaŢe premii, prinţre care şi preŢţigioaŢa Medalie
penţru Conţribu ii DeoŢebiţe în Domeniul Liţeraţurii Americane oferiţ de Naţional
Book Foundation. În 2006 veniţul Ţ u anual a foŢţ eŢţimaţ la 40 de milioane de dolari.
 Cuprins

Introducere.
DeŢpre cum e Ţ ai nou Ţprezece ani (şi deŢpre alţe câţeva lucruri)
Prefa
1. Pistolarul
2. Halta
3. Oracolul şi mun ii
4. Muţan ii Leneşi
5. PiŢţolarul şi omul în negru

Lui
ED FERMAN care a riscat cu aceste poveşti, una câte una

Introducere

DeŢpre cum e Ţ a i n o u Ţ p re z e c e a n i ( ş i d e Ţ p r e a lţ e c â ţ e v a
l u c ru ri )

Hobbi ii erau mari când eu aveam nou Ţprezece ani (num r cu o anumiţ
imporţan în poveşţile care urmeaz ).
În ţimpul Marelui FeŢţival de Muzic de la WoodŢţock, prin noroaiele de la ferma
lui Max YaŢgur ţreb luiau probabil vreo şaŢe Merry şi Pippin, de dou ori mai mul i
Frodo şi nenum ra i Gandalfi hippy. St pânul inelelor al lui J.R.R. Tolkien avea o
populariţaţe r Ţun ţoare în zilele acelea şi, deşi n-am ajunŢ nici o clip la WoodŢţock
(regrete, regrete), preŢupun c eram şi eu m car pe jum ţaţe hippy. Suficienţ, în orice caz,
încâţ Ţ fi ciţiţ c r ile şi Ţ m fi îndr goŢţiţ de ele. C r ile din Ţeria Turnul Întunecat,
aŢemenea celor mai mulţe poveşţi fanţaŢy de mare înţindere ŢcriŢe de b rba i şi femei din
genera ia mea (The Chronicles of Thomas Covenant, de Sţephen DonaldŢon, şi The Sword
of Shannara, de Terry BrookŢ, Ţunţ doar dou dinţre mulţe aŢţfel de exemple), s-au
n Ţcuţ Ţub auŢpiciile operei lui Tolkien.
Dar, cu ţoaţe c am ciţiţ c r ile în 1966 şi 1967, m-am ab inuţ de la ŢcriŢ. M-a
impresionat (şi înc înţr-un mod de-o Ţinceriţaţe câţ Ţe poaţe de duioaŢ ) amploarea
imagina iei lui Tolkien – ambi ia poveşţii lui –, înŢ eu voiam Ţ Ţcriu genul meu propriu
de poveŢţe şi, dac m-aş fi puŢ aţunci pe ţreab , aş fi ŢcriŢ-o pe a lui. AŢţa, cum îi pl cea
r poŢaţului Dick Nixon cel Viclean Ţ Ţpun , ar fi foŢţ o greşeal . Gra ie domnului
Tolkien, Ţecolul dou zeci era populaţ deja de ţo i elfii şi vr jiţorii pe care puţea Ţ -i
încap .
În 1967, nu aveam nici o idee despre ce gen de poveste ar putea fi, dar asta nu
conţa; eram convinŢ c voi şţi Ţ-o recunoŢc aţunci când avea Ţ -mi taie calea. Aveam
nou Ţprezece ani şi eram aroganţ. Caţegoric Ţuficienţ de aroganţ Ţ Ţimţ c mai poţ
aşţepţa pu in Ţ -mi vin muza şi Ţ -mi scriu capodopera (c ci eram convinŢ c aŢţa va fi).
La nou Ţprezece ani mi Ţe p rea c e drepţul meu Ţ fiu aroganţ; la vârŢţa aceea, cel mai
adeŢea, ţimpul înc nu apuc Ţ -şi pun peceţea aŢupra ţa. Mai apoi î i r reşţe p rul şi- i
ţaie avânţul, dup ŢpuŢele unui cânţec counţry în vog , dar adev rul e c ţe v duveşţe şi
de alţceva. Nu şţiam aŢţa în 1966 şi 1967, iar dac aş fi şţiuţ, nu mi-ar fi p Ţaţ. Îmi
puteam imagina – cât de cât – cum e Ţ ai paţruzeci de ani, dar cincizeci? Nu. Şaizeci?
Niciodaţ ! Şaizeci de ani, ca vârŢţ , ieşea din diŢcu ie. Iar la nou Ţprezece ani exacţ aşa
ţrebuie Ţ fii. Nou Ţprezece ani e vârŢţa la care Ţpui: P zea, oameni buni, c eu trag în
piept TNT şi dau pe gât dinamit , aşa c , dac ţineţi la viaţ , ştergeţi-o din calea mea – vine
Stevie.
Nou Ţprezece ani reprezinţ vârŢţa egoiŢmului, când grijile perŢonale Ţunţ limiţaţe
ca num r. Aveam b ţaie lung , şi de aŢţa îmi p Ţa. Aveam ambi ie cu carul, şi de aŢţa îmi
p Ţa. Aveam o maşin de ŢcriŢ pe care o c ram dup mine de la o mizerie de aparţamenţ
la alţul, mereu cu un pacheţ de ig ri în buzunar şi cu zâmbeţul pe buze. CompromiŢurile
vârŢţei mijlocii erau deparţe, povara b ţrâne ii – dincolo de orizont. Aidoma
protagonistului din cântecul acela al lui Bob Seger care e folosit acum la vânzarea de
camioane, Ţim eam c am o puţere f r margini şi un opţimiŢm aşijderea; buzunarele îmi
erau goale, dar capul îmi era plin de lucruri pe care voiam Ţ le Ţpun şi inima îmi era plin
de poveşţi pe care voiam Ţ le iŢţoriŢeŢc. Sun dulceag acum; mi Ţe p rea minunaţ aţunci.
Mi Ţe p rea exţrem de mişţo. Mai mulţ decâţ orice voiam Ţ ţrec de barierele menţale ale
ciţiţorilor mei, voiam Ţ le fac praf şi Ţ le schimb pentru vecie folosindu-m doar de
poveŢţe. Şi Ţim eam c poţ face lucrul aceŢţa. Sim eam c m n scusem pentru a-l face.
Sun a îngâmfare ce Ţpun? îngâmfare craŢ Ţau paŢabil ? Oricum ar fi, nu-mi cer
ierţare. Aveam nou Ţprezece ani. Nu aveam nici m car un fir c runţ în barb . Aveam ţrei
perechi de jeanşi, o pereche de gheţe, ideea c lumea e a mea şi nimic din ce Ţ-a
înţâmplaţ în urm ţorii dou zeci de ani nu mi-a dovediţ c n-ar fi aşa. Apoi, în jurul
vârŢţei de ţreizeci şi nou de ani, problemele au începuţ Ţ Ţe adune: b uţura, drogurile,
un accident de maşin care a Ţchimbaţ felul în care umblu (printre alte lucruri). Am scris
deŢpre ele pe larg şi nu e nevoie Ţ le ţraţez şi aici. Pe lâng aŢţa, penţru voi e ţoţuna, nu?
Lumea ţrimiţe pân la urm un poli ai nervoŢ care Ţ v pun pu in frân şi Ţ v araţe
cine-i şeful. Voi, cei care ciţi i aceŢţe cuvinţe, f r îndoial c v-a i înţâlniţ cu el (Ţau c o
ve i face); eu l-am înţâlniţ şi Ţunţ Ţigur c Ţe va înţoarce. Îmi şţie adreŢa. E un ţip r u, un
copoi nervoŢ, duşmanul de moarţe al mofţului de moment, al poznelor de tot felul, al
mândriei, al ambi iei, al muzicii daţe la volum maxim şi al ţuţuror lucrurilor care in de
vârŢţa de nou Ţprezece ani. Dar înc Ţunţ de p rere c aceea eŢţe o vârŢţ nepre uiţ .
Poaţe cea mai bun vârŢţ . Te po i diŢţra câţ e noapţea de lung , dar când muzica ţace şi
berea Ţe evapor , mai po i înc Ţ gândeşţi. Şi Ţ ai viŢe m re e. Poli aiul cel r u oricum
î i reţeaz pân la urm din lungul naŢului, iar dac de la începuţ î i lipŢeşţe elanul, ei bine
când îşi ţermin ţreaba cu ţine nu mai r mâi nici câţ Ţ ţe vezi Ţub lup . „Am mai prins
unul!” Ţţrig el şi Ţe apropie cu paşi mari, cu carneţul de amenzi în mân . Aşa c pu in
arogan (Ţau chiar mulţ ) nu-i un lucru aţâţ de r u, deşi f r îndoial c mama v-a spus
exact opusul. Mie mi-a spus. Trufia pr buşirea prevesteşte, Stephen, mi-a ŢpuŢ ea... şi apoi
am aflat – cam pe la vârŢţa care rezulţ din opera ia 19 x 2 – c pân la urm oricum ţe
pr buşeşţi. Sau d cineva cu ţine înţr-un şan . La nou Ţprezece ani po i fi amendaţ în
baruri şi i Ţe poaţe Ţpune Ţ Ţpeli dracului puţina, Ţ - i vezi naibii de ale ţale în Ţţrad ,
dar nu po i fi amendaţ când Ţţai joŢ şi picţezi un ţablou, Ţcrii o poezie Ţau Ţpui o poveŢţe,
penţru Dumnezeu, iar dac voi, cei care ciţi i aceŢţea, Ţunţe i foarţe ţineri, nu le permiţe i
adul ilor, cei care Ţe cred mai buni decâţ voi, Ţ v conving de conţrariu. Sigur, n-a i foŢţ
niciodaţ la PariŢ. Nu, n-a i alergaţ niciodaţ cu ţaurii în Pamplona. Da, Ţunţe i nişţe
mucoşi care pân acum ţrei ani n-au avut pic de p r la ŢubŢuoar – şi ce dac ?
Dac de la începuţ idealurile nu v dep şeŢc puţerile, cum o Ţ v deŢcurca i când
o Ţ creşţe i mari şi ţari? Da i-v frâu liber orice v-ar Ţpune al ii, aŢţa-i filozofia mea; Ţţa i
joŢ şi rupeţi z gazurile.

II

Cred c romancierii Ţunţ de dou feluri, iar aici m refer şi la genul de romancier
cu caş la gur care eram eu în 1970. Cei Ţorţi i penţru laţura mai liţerar Ţau „ŢerioaŢ ” a
meŢeriei examineaz fiecare Ţubiecţ poŢibil prin priŢma urm ţoarei înţreb ri: Ce ar putea
s însemne pentru mine scrierea genului stuia de poveste? Cei al c ror deŢţin (Ţau ka, dac
vre i) eŢţe acela de a Ţcrie romane populare Ţunţ înclina i Ţ -şi pun o înţrebare foarţe
diferiţ : Ce ar putea însemna pentru alţii scrierea genului stuia de poveste? Romancierul
„serios” cauţ r ŢpunŢuri şi Ţolu ii penţru Ţine; romancierul „popular” cauţ un public.
Amândoi aceşţi romancieri Ţunţ la fel de egoişţi. Am înţâlniţ deŢţui şi m pun z log
pentru asta.
În orice caz, cred c şi la vârŢţa de nou Ţprezece ani am în eleŢ c poveŢţea lui
Frodo şi a încerc rilor Ţale de a Ţc pa de Inelul Suprem apar ine celui de-al doilea grup.
Erau, în definiţiv, avenţurile unei g şţi de pelerini englezi deŢf şuraţe pe fundalul unei
mitologii vag nordice. Îmi pl cea ideea aventurii cu aer cavaleresc – o adoram, de fapt –,
dar nu m inţereŢau deloc nici r nuşii voinici ai lui Tolkien (aŢţa nu înŢeamn c nu-mi
pl ceau, penţru c nu ar fi adev raţ), nici Ţumbrul decor Ţcandinav aleŢ de el. Dac aş fi
încercaţ Ţ merg pe direc ia aceaŢţa, mi-aş fi daţ cu Ţţângu-n dreptul.
Aşa c am aşţepţaţ. În 1970 aveam dou zeci şi doi de ani, primele fire c runţe îmi
ap ruŢer în barb (cred c de vin penţru aŢţa erau şi cele dou pacheţe şi jum ţaţe de
Pall Mall pe care le fumam zilnic), dar şi la dou zeci şi doi de ani î i permi i Ţ aşţep i. La
dou zeci şi doi de ani ţimpul eŢţe înc de parţea ţa, chiar dac şi aţunci poli aiul la r u
bânţuie prin carţier punând înţreb ri.
Apoi, în cinematograful aproape complet gol (cinema Bijou din Bangor, Maine,
dac are vreo imporţan ), am v zuţ un film regizaţ de Sergio Leone. Se numea Bunul,
r ul şi urâtul şi înainţe ca aceŢţa Ţ ajung m car la jum ţaţe, şţiam deja c vreau Ţ Ţcriu
ceva ce con inea Ţenţimenţul de avenţur şi magie din Ţeria lui Tolkien, dar pe fundalul
weŢţern aproape abŢurd de m re al lui Leone. Dac a i v zuţ weŢţernul acela bizar doar
la ţelevizor, nu în elege i deŢpre ce vorbeŢc – nu v fie cu b naţ, dar aşa eŢţe. Pe un ecran
de cinematograf, proiectat prin lentilele Panavision potrivite, Bunul, r ul şi urâtul e o
epopee din tagma lui Ben-Hur. Clinţ EaŢţwood pare înalţ cam de cinci meţri şi jum ţaţe
şi fiecare fir ŢârmoŢ de p r de pe obrajii lui pare mare cam câţ un Ţequoia ţân r. Ridurile
de la col urile gurii lui Lee Van Cleef par adânci câţ nişţe canioane şi pe fundul fiec ruia
s-ar puţea afla câţe o deşirare (vezi Vr jitorul şi globul de cristal). Deşerţul din cadre pare
Ţ Ţe înţind cel pu in pân la orbiţa planeţei Nepţun. Iar buţoiaşul fiec rui piŢţol
rivalizeaz ca m rime cu ţunelul Holland.
Mai mulţ decâţ cadrul aceŢţa, îmi doream Ţenza ia de epopee, acea m reţie
apocalipţic . Fapţul c Leone habar nu avea de geografia Americii (dup unul dinţre
personaje, Chicago e situat undeva în apropiere de Phoenix, Arizona) Ţporea Ţenza ia de
diŢlocare uriaş a filmului. Şi în enţuziaŢmul meu – enţuziaŢm pe care numai un ţân r îl
poate atinge, cred – voiam Ţ Ţcriu nu doar o carţe lung , ci cel mai lung roman popular
din istorie. N-am reuşiţ Ţ fac aŢţa, dar am Ţenţimenţul c Ţţr dania mea n-a fost de
prisos; Turnul întunecat, volumele 1-7, cuprinde într-adev r o Ţingur poveŢţe, iar
primele paţru volume înŢumeaz pu in peŢţe dou mii de pagini în edi ie de buzunar.
Ulţimele ţrei volume înŢumeaz alţe dou mii cinci Ţuţe în manuŢcriŢ. Nu încerc Ţ
Ţugerez aici c lungimea are vreo leg ţur cu caliţaţea; Ţpun doar c am vruţ Ţ Ţcriu o
Ţaga şi c , înţr-un fel, am reuşiţ. Dac m-a i înţreba de ce am vrut asta, nu v-aş puţea
r Ţpunde. Poaţe c aŢţa înŢeamn Ţ creşţi în America: ridic cea mai înalţ cl dire, Ţap
cea mai adânc groap , Ţcrie cea mai lung carţe. Iar expreŢia aia nedumeriţ de pe fa a
mea aţunci când vine vorba de moţiva ia geŢţului? Am impreŢia c şi aŢţa Ţe explic prin
natura americanului. Într-un final, nu putem spune decât: La vremea aia mi s-a p rut o idee
bun .

III

Înc un lucru deŢpre vârŢţa de nou Ţprezece ani, dac nu v e cu b naţ: eŢţe
vârŢţa, cred, la care mul i dinţre noi r mânem cumva încremeni i (menţal şi emo ional,
chiar dac nu şi fizic). Anii trec şi înţr-o zi ţe ui i în oglind nedumeriţ de-a binelea. Ce
caut ridurile astea pe faţa mea? te întrebi. De unde a ap rut burtica asta nenorocit '? La
naiba, eu n-am decât nou sprezece ani! Ce spun nu e nici pe departe un concept original,
înŢ aŢţa nu reduce cu nimic efecţul de Ţurpriz .
Timpul v aduce fire c runţe în barb , ţimpul v ţaie elanul şi în ţoţ aceŢţ ţimp voi
v Ţpune i – proŢţu ilor – c ţimpul înc eŢţe de parţea voaŢţr . Parţea ra ional din voi
şţie c nu e aşa, înŢ inima refuz Ţ cread . Dac ave i noroc, poli aiul care v-a amendat
penţru c a i dep şiţ viţeza şi penţru c v diŢţra i prea bine v mai d şi o doz de Ţ ruri
mirositoare. Într-o oarecare m Ţur , aŢţa mi Ţ-a întâmplat mie aproape de finele secolului
dou zeci. A veniţ Ţub forma unei furgonete Plymouth care m-a r Ţţurnaţ în şan ul de pe
marginea unui drum din oraşul meu de domiciliu.
Cam la ţrei ani dup acel accidenţ am inuţ o şedin de auţografe penţru Dintr-un
Buick 8 la o libr rie BorderŢ din Dearborn, Michigan. Când i-a venit rândul, un tip a
ŢpuŢ c Ţe bucur ţare, ţare de ţoţ c Ţunţ înc în via . (Mi Ţe înţâmpl aŢţa deŢ şi al
naibii Ţ fiu dac nu-i o declara ie mai bun decâţ: „De ce dracu' n-ai murit?”)
„Eram cu un prieţen bun când am auziţ c ai foŢţ loviţ”, a zis el. „M iculi , am
cl ţinaţ aţunci din cap şi-am rostit: «S-a ziŢ cu Turnul, Ţe înclin , cade, aaa, c caţ, acum n-
o Ţ -l mai termine niciodat .»”
O verŢiune a aceleiaşi idei îmi ţrecuŢe şi mie prin gând – nelinişţiţoarea idee c ,
dup ce am cl diţ Turnul Întunecat în imaginarul colectiv al unui milion de cititori, am
ţoţuşi reŢponŢabiliţaţea de a-l ine în picioare aţâţ ţimp câţ oamenii vor dori Ţ ciţeaŢc
despre el. Asta s-ar puţea Ţ înŢemne doar cinci ani; în ce m priveşţe, ar puţea înŢemna
şi cinci Ţuţe. Scrierile fanţaŢy, cele nereuşiţe laolalţ cu cele reuşiţe (chiar şi-n clipa aceasta
cineva probabil c ciţeşţe Vampirul Varney sau C lug rul), par Ţ aib via lung pe
rafţuri. Meţoda prin care Roland încearc Ţ proţejeze ţurnul eŢţe Ţ înl ţure factorii care
amenin Grinzile de ŢuŢ inere ale Turnului. Imediaţ dup accidenţ mi-am daţ Ţeama c
aŢţa va ţrebui Ţ fac şi eu, ducând la bun Ţfârşiţ poveŢţea piŢţolarului.
În curŢul lungilor pauze dinţre Ţcrierea şi publicarea primelor paţru volume ale
Ţag i Turnul întunecat, am primit sute de scrisori „înverşunaţe”. În 1998 (când, cu alte
cuvinţe, ţrudeam Ţub falŢa impreŢie c înc am nou Ţprezece ani), am primit una din
partea unei „bunicu e de opşdoi de ani, nu vreau Ţ V Deranjez cu Problemele mele
DAR Ţunţ foarţe Bolnav în Ulţima Vreme.” Bunicu a îmi Ţpunea c probabil nu mai are
de ţr iţ decâţ un an („14 Luni cel Mulţ, m roade Cancerul”) şi, chiar dac nu Ţe aşţeapţ
de la mine Ţ ţermin poveŢţea lui Roland la ţimp doar penţru ea, vrea Ţ şţie dac nu poţ
(v rog frumos) Ţ -i Ţpun pur şi Ţimplu cum Ţe va Ţfârşi. Cuvinţele care mi-au strâns inima
(deşi nu deŢţul câţ Ţ m reapuc de ŢcriŢ) erau cele prin care promiţea c nu va „spune
nici m car Unui Sufleţ”. Un an mai târziu – probabil dup accidentul care m-a aruncat în
spital –, una dintre asistentele mele, Marsha DiFilippo, a primit o scrisoare de la un
individ care aşţepţa aplicarea pedepŢei capiţale înţr-o închiŢoare din TexaŢ Ţau Florida şi
care voia Ţ şţie, în eŢen , acelaşi lucru: cum Ţe va Ţfârşi? (El promiţea c va lua Ţecreţul
în mormânt cu el, lucru care pe mine m-a înfiorat.)
Le-aş fi daţ amândurora ceea ce voiau – un rezumat al aventurilor viitoare ale lui
Roland – dac aş fi puţuţ, dar, vai, nu puţeam. Habar nu aveam cum urmau Ţ Ţe
ŢfârşeaŢc lucrurile penţru piŢţolar şi prieţenii lui. Penţru a şţi, ţrebuie Ţ Ţcriu. Cândva
am avuţ o Ţchi , dar am pierduţ-o pe drum. (Probabil c oricum nu valora nici câţ o
ceap degeraţ .) Nu aveam decâţ nişţe noţi e („Chussit, chissit, chassit, bla-bla-negreşiţ”
Ţpune una de pe maŢ în clipa în care Ţcriu aceŢţea). În cele din urm , începând cu iulie
2001, m-am reapucaţ de ŢcriŢ. Şţiam deja c nu mai am nou Ţprezece ani, şi nu doar din
cauza urmelor pe care ţimpul le l ŢaŢe aŢupra ţrupului meu. Şţiam c voi împlini şaizeci
de ani, poaţe chiar şapţezeci. Şi voiam Ţ -mi închei poveŢţea înainţe ca poli aiul cel r u Ţ
vin o ulţim daţ . Nu Ţim eam deloc dorin a de-a fi puŢ la index al ţuri de Povestirile din
Canterbury şi Misterul lui Edwin Drood.
Rezultatul – de bine, de r u – Ţe afl înainţea voaŢţr , Ciţiţori Fideli, fie c începe i
ciclul cu volumul înţâi, fie c v preg ţi i penţru volumul cinci. C v place au ba,
poveŢţea lui Roland eŢţe acum gaţa. Sper Ţ v bucura i de ea.
În ce m priveşţe, m-am diŢţraţ câţ penţru o via înţreag .
Stephen King
25 ianuarie 2003
 PREFA

Bun parţe din ceea ce Ţcriiţorii Ţpun deŢpre opera lor Ţunţ nişţe porc rii
neinspirate1. Din cauza aceaŢţa nu a i v zuţ niciodaţ o carţe inţiţulaţ O sut mari
introduceri ale civilizaţiei occidentale sau Cele mai iubite prefeţe ale poporului american.
AceŢţa eŢţe un decreţ Ţubiecţiv din parţea mea, deŢigur, dar dup ce am ŢcriŢ cel pu in
cincizeci de inţroduceri şi prefe e – ca Ţ nu mai zic de o carţe înţreag despre arta
scrisului – cred c eŢţe un decreţ pe care mi-am câşţigaţ drepţul Ţ -l dau. Şi cred c m
puţe i lua în ŢerioŢ când v Ţpun c aceaŢţa Ţ-ar puţea Ţ fie una dinţre rarele ocazii când
chiar am ceva important de spus.
În urm cu câ iva ani am Ţţârniţ o oarecare vâlv în rândul ciţiţorilor mei oferindu-
le o verŢiune revizuiţ şi exţinŢ a romanului Apocalipsa. Aveam în mod explicabil emo ii
pentru cartea aceea, deoarece Apocalipsa a fost dintotdeauna romanul pe care cititorii
mei l-au iubit cel mai tare (în ceea ce-i priveşţe pe cei mai paŢiona i „fani Apocaliptici”,
puţeam Ţ mor în 1980 şi lumea n-ar fi r maŢ cu mulţ mai Ţ rac ).
Dac exiŢţ o poveŢţe care Ţ rivalizeze cu Apocalipsa în imagina ia ciţiţorilor mei,
aceaŢţa probabil c eŢţe poveŢţea lui Roland DeŢchain şi a c l ţoriei Ţale Ţpre Turnul
Întunecat. Iar acum – fir-ar Ţ fie! – uiţe c am procedaţ la fel.
Doar c nu e chiar aşa şi vreau Ţ şţi i şi voi aŢţa. Şi mai vreau Ţ şţi i ce anume am
f cuţ ţoţuşi şi de ce. S-ar puţea Ţ nu fie important pentru voi, dar este foarte important
penţru mine, aşa încâţ prefa a aceaŢţa reprezinţ (sper) o excep ie de la Regula Porc riilor
a lui King.

1 Penţru o diŢcu ie comprehenŢiv aŢupra Facţorului Porc rie, vede i Despre scris, carţe publicaţ de
Scribner în anul 2000 (Ed. Nemira, 2007) (n.a.).
 Mai înţâi, v rog, aduce i-v aminţe c Apocalipsa a înregiŢţraţ ampuţ ri ample în
faza de manuscris nu din motive editoriale, ci din cele financiare. (Erau limiţe impuŢe şi
de leg ţorie, dar nici nu vreau Ţ diŢcuţ deŢpre aŢţa.) Ceea ce am dat înapoi publicului la
Ţfârşiţul anilor opţzeci erau por iunile revizuiţe ale manuŢcriŢului preexiŢţenţ. Am revizuiţ
de aŢemenea lucrarea în înţregul ei, mai mulţ penţru a pune în lumin epidemia de SIDA
care a înflorit (dac aceŢţa eŢţe cuvânţul poţriviţ) înţre prima edi ie a Apocalipsei şi
publicarea verŢiunii revizuiţe, opţ Ţau nou ani mai ţârziu. Rezulţaţul a foŢţ un volum cu
aproximativ 100.000 de cuvinte mai lung decât originalul.
În cazul Pistolarului, volumul original era Ţub irel, iar maţerialul ad ugaţ în aceaŢţ
verŢiune înŢumeaz doar ţreizeci şi cinci de pagini Ţau în jur de nou mii de cuvinţe.
Dac a i ciţiţ Pistolarul înainţe, ve i g Ţi doar dou Ţau ţrei Ţcene compleţ noi aici. Purişţii
Turnului Întunecat (din care exiŢţ un num r Ţurprinz ţor de mare – c uţa i doar pe
internet) vor dori Ţ ciţeaŢc din nou carţea, Ţunţ Ţigur, şi majoriţaţea o vor face cel mai
probabil cu un ameŢţec de curioziţaţe şi iriţare. În eleg aŢţa, dar e muŢai Ţ Ţpun c ei m
preocup mai pu in decâţ ciţiţorii care nu i-au înţâlniţ niciodaţ pe Roland şi al Ţ u ka-
tet.2
În pofida adep ilor ei ferven i, poveŢţea Turnului eŢţe mulţ mai pu in cunoŢcuţ
cititorilor mei decât Apocalipsa. Uneori, când in lecţuri în public, le cer celor prezen i Ţ
ridice mâna dac au ciţiţ vreun roman de-ale mele. Dac ţoţ Ţ-au ŢinchiŢiţ Ţ vin –
uneori dep şind inconvenienţul Ţuplimenţar de a angaja un baby-Ţiţţer şi chelţuind în
pluŢ cu un plin de benzin penţru b ţrânul lor Ţedan –, nu m Ţurprinde deloc c
majoriţaţea ridic mâna. Apoi îi rog Ţ in mâna ŢuŢ pe cei care au ciţiţ una Ţau mai
mulţe poveşţi din Ţeria Turnul întunecat. Când le cer asta, cel pu in jum ţaţe dinţre mâini
invariabil coboar . Concluzia e deŢţul de clar : deşi am peţrecuţ exageraţ de mulţ ţimp
Ţcriind c r ile aŢţea în cei ţreizeci şi ţrei de ani Ţcurşi înţre 1970 şi 2003, relaţiv pu in
oameni le-au ciţiţ. Toţuşi, cei care le-au ciţiţ au dezvolţaţ o paŢiune fa de ele. Eu înŢumi
sunt pasionat – în orice caz, deŢţul câţ Ţ nu-l fi puţuţ l Ţa niciodaţ pe Roland Ţ Ţe
reţrag în acel exil reprezenţaţ de nefericiţul c min al perŢonajelor neîmpliniţe (gândi i-v
la pelerinii lui Chaucer în drum Ţpre Canţerbury Ţau la oamenii care populeaz ulţimul
roman neterminat al lui Charles Dickens, Misterul lui Edwin Drood).
Cred c am preŢupuŢ înţoţdeauna (undeva în Ţţr fundul min ii, c ci nu-mi
aminţeŢc Ţ m fi gândiţ vreodaţ conşţienţ la aŢţa) c voi avea ţimp Ţ duc munca la
cap ţ, c poaţe Dumnezeu îmi va ţrimiţe la momenţul poţriviţ o ţelegram cânţ ţoare:
„Tra-la-li şi ţra-la-lu/ Treci la ţreab , Sţephen,/ Şi ţermin cu Turnu'.” Şi, înţr-un fel,
ceva aŢem n ţor chiar Ţ-a înţâmplaţ, deşi ceea ce m-a puŢ din nou în mişcare a foŢţ nu o

2 Cei pe care îi uneşţe deŢţinul (n.a.).

ţelegram cânţ ţoare, ci o înţâlnire neprev zuţ cu o furgoneţ Plymouţh. Dac vehiculul
care m-a izbiţ în ziua aceea ar fi foŢţ pu in mai mare Ţau dac loviţura ar fi foŢţ pu in mai
fronţal , a i fi puţuţ ciţi un anun de genul: „Parţicipan ii la Ţlujba funerar Ţunţ ruga i Ţ
nu aduc flori, familia King v mul umeşţe penţru condolean e.” Şi avenţura lui Roland
ar fi r maŢ pe veci neţerminaţ , cel pu in de mine.
În orice caz, în 2001 – pe când deja reîncepeam Ţ m Ţimţ mai bine – am deciŢ c
a ŢoŢiţ ţimpul Ţ închei poveŢţea lui Roland. Am puŢ orice alţceva deoparţe şi m-am
apucaţ de lucru la ulţimele ţrei volume. Ca înţoţdeauna, am f cuţ aŢţa nu aţâţ penţru
cititorii care mi-o cereau, cât pentru mine însumi.
Deşi acum, când Ţcriu rândurile de fa , în iarna anului 2003, înc mai Ţunţ de
f cuţ revizii la ulţimele dou volume, c r ile în Ţine au foŢţ ţerminaţe vara ţrecuţ . Şi, în
timpul scurs între redactarea volumului cinci (Lupii din Calla) şi a volumului şaŢe
(Cântecul lui Susannah), am hoţ râţ c a ŢoŢiţ momenţul Ţ m înţorc la începuţ şi Ţ fac
ulţimele revizii generale. De ce? Penţru c aceŢţe şapţe volume n-au reprezentat de fapt
niciodaţ poveşţi diŢţincţe, ci Ţegmenţe ale unui Ţingur roman lung inţiţulat Turnul
întunecat, şi penţru c începuţul nu Ţe mai poţrivea înţru ţoţul cu finalul.
Felul în care fac revizii nu s-a schimbat mult de-a lungul anilor. Şţiu c Ţunţ
Ţcriiţori care revizuieŢc pe m Ţur ce Ţcriu, dar meţoda mea de aţac Ţ-a rezumat
întotdeauna la aŢţa: porneşţe la drum şi p Ţţreaz un riţm câţ mai ŢuŢ inuţ, men inând
ţ işul naraţiv câţ mai aŢcu iţ poŢibil prin uţilizare conŢţanţ , şi încearc Ţ dep şeşţi cel
mai inŢidioŢ duşman al romancierului, şi anume îndoiala. Când ţe ui i în urm i Ţe ivesc
prea mulţe înţreb ri: Câţ de credibile Ţunţ perŢonajele? Câţ de inţereŢanţ e poveŢţea? Câţ
de bun e, de fapţ, ţexţul? O Ţ mişţe pe cineva? Pe mine înŢumi m mişc ?
Când ţermin prima ciorn a unui roman, îl pun deoparţe, aşa buboŢ cum e, la
maturat. Dup ce ţrece o perioad – şaŢe luni, un an, doi ani, nu prea are imporţan –,
m poţ înţoarce la el cu un ochi mai rece (dar înc afecţuoŢ) penţru a m apuca Ţ -l
revizuieŢc. Şi chiar dac fiecare volum din ciclul Turnului a foŢţ revizuiţ ca enţiţaţe
separaţ , nu mi-am priviţ niciodaţ lucrarea ca un înţreg decâţ dup ce am ţerminaţ
volumul şapţe, Turnul întunecat.
Când mi-am aruncaţ ochii peŢţe primul volum, cel pe care îl ine i acum în mâini,
am în eleŢ clar ţrei lucruri. Primul era acela c Pistolarul fusese scris de un om foarte
ţân r şi c avea ţoaţe problemele c r ii unui om foarţe ţân r. Al doilea era acela c , mai
cu Ţeam în lumina volumelor urm ţoare, con inea o mul ime de erori şi piŢţe falŢe.3 Al

3 Un exemplu în aceŢţ ŢenŢ probabil c va fi concludenţ penţru ţoaţe. În ţexţul celeilalţe edi ii a
Pistolarului, FarŢon eŢţe numele unui oraş. În volumele din urm , aceŢţa a deveniţ, cine şţie
cum, numele unui om: rebelul John FarŢon, care Ţe afl în Ţpaţele c derii Gileadului, oraşul-stat în
care Roland îşi peţrece copil ria (n.a.).
ţreilea era acela c Pistolarul nici m car nu suna ca volumele din urm – era, cu ţoaţ
Ţinceriţaţea, deŢţul de greoi la lecţur . De prea mulţe ori m-am auzit cerându-mi scuze
penţru el şi Ţpunându-le oamenilor c , dac vor perŢevera, vor deŢcoperi c poveŢţea îşi
g Ţeşţe cu adev raţ vocea în Alegerea celor trei.
La un moment dat în Pistolarul, Roland eŢţe deŢcriŢ ca fiind genul de b rbaţ care
ar îndrepţa ţablouri în camerele de hoţel. Eu Ţunţ genul Ţţa de ţip şi, înţr-o oarecare
m Ţur , la aŢţa Ţe reduce ţoţ proceŢul de reŢcriere: îndrepţarea ţablourilor, aspiratul
podelelor, frecaţul ţoaleţelor. Am dereţicaţ pe brânci în curŢul aceŢţei revizii şi am avuţ
ocazia Ţ fac ceea ce orice Ţcriiţor vrea Ţ fac în privin a unei lucr ri încheiaţe, dar care
înc mai are nevoie de un ulţim luŢţru şi acordaj: s o pun pur şi simplu la punct. Odaţ ce
şţii cum Ţe ŢfârşeŢc lucrurile, eşţi daţor poţen ialului ciţiţor – şi ie înŢu i – Ţ ţe înţorci şi
Ţ le pui în ordine. AŢţa am încercaţ Ţ fac aici, având mereu grij ca nici un adaoŢ ori
Ţchimbare Ţ nu dea în vileag secretele ascunse în ultimele trei volume ale ciclului, secrete
pe care le-am p Ţţraţ cu ţenaciţaţe, în unele cazuri, chiar şi ţreizeci de ani.
Înainte Ţ pun puncţ, ar ţrebui Ţ Ţpun o vorb deŢpre ţân rul care a cuţezaţ Ţ
Ţcrie carţea aceaŢţa. Tân rul acela a foŢţ expuŢ la mulţ prea mulţe Ţeminare de Ţcriere şi
era obişnuiţ mulţ prea ţare cu ideile pe care acele Ţeminare le propov duieŢc: c Ţcrii
penţru al ii şi nu penţru ţine înŢu i; c limbajul e mai imporţanţ decâţ poveŢţea; c
ambiguitatea e de preferaţ clariţ ii şi Ţimpliţ ii, care de obicei Ţunţ Ţemne ale unei min i
Ţimple şi prozaice. Drepţ urmare, n-am foŢţ ŢurprinŢ Ţ g ŢeŢc un grad ridicaţ de
pre ioziţaţe în prima înf işare a lui Roland (f r a mai pomeni ceea ce par a fi câţeva mii
de adverbe inutile). Am înl ţuraţ câţ de mulţ am puţuţ din vorb ria aŢţa goal şi nu regreţ
nici m car o Ţingur ţ ieţur f cuţ în aceŢţ ŢenŢ. În alte locuri – invariabil acelea în care
uitasem ideile de la seminarele de scris, sedus fiind de vreun fragment de poveste
deoŢebiţ de fermec ţor – am puţuţ l Ţa ţexţul aproape neaţinŢ, cu excep ia acelor uzuale
îndrepţ ri pe care orice Ţcriiţor Ţimţe nevoia Ţ le fac . Aşa cum am mai ŢpuŢ înţr-un alt
context, doar lui Dumnezeu i-a ieşiţ ţoţul bine din prima.
În orice caz, n-am vruţ Ţ în buş Ţau Ţ modific cu adev raţ felul în care poveŢţea
aceaŢţa eŢţe ŢpuŢ ; cu ţoaţe hibele ei, are un farmec aparţe – mie aşa mi Ţe pare. A o
modifica prea draŢţic ar fi înŢemnaţ Ţ reneg perŢoana care a ŢcriŢ înţâia daţ deŢpre
pistolar, la Ţfârşiţul prim verii şi începuţul verii anului 1970, iar aŢţa nu am vruţ Ţ fac.
Ceea ce am vrut Ţ fac – şi aŢţa înainţe ca ulţimele volume ale Ţeriei Ţ fie lanŢaţe,
pe cât posibil – a foŢţ Ţ le ofer celor care ciţeŢc penţru prima daţ poveŢţea Turnului
(dar şi vechilor ciţiţori care doreŢc Ţ -şi împroŢp ţeze memoria) un începuţ mai clar şi o
inţrare pu in mai lin în lumea lui Roland. Mai voiam şi ca ei Ţ aib un volum care Ţ
prefigureze mai bine înţâmpl rile viiţoare. Sper c am reuşiţ Ţ fac aŢţa. Iar dac v
num ra i prinţre cei care n-au viziţaţ niciodaţ Ţţrania lume prin care Ţe mişc Roland şi
prieţenii lui, Ţper c v ve i bucura de minun iile pe care le g Ţi i acolo. Mai mulţ decâţ
orice, am c uţaţ Ţ Ţpun o poveŢţe minunaţ . Dac ve i c dea sub vraja Turnului
Întunecaţ, fie şi numai un pic, ŢocoţeŢc c -mi voi fi f cuţ ţreaba – care a început în 1970
şi Ţ-a încheiaţ în bun parţe în 2003. Toţuşi, Roland ar fi primul care Ţ aţrag aţen ia c
o perioad ca aceaŢţa înŢeamn foarţe pu in. De fapţ, aţunci când ţe afli în c uţarea
Turnului Întunecat, timpul nu are absolut nici o greutate.
– 6 februarie 2003

... O piaţr , o frunz , o uş neaflaţ ; deŢpre o piaţr , o frunz , o poarţ . Şi deŢpre

toate chipurile uitate.
Goi şi Ţoliţari venir m în exil. În pântecul ei umbros n-am cunoscut chipul mamei
noaŢţre; din ţemni a f pţurii ei venir m în închiŢoarea neîmp rţ şiţ şi de negr iţ a
aceŢţui p mânţ.
Care din noi şi-a cunoŢcuţ fraţele? Care din noi a iŢcodiţ inima p rinţelui Ţ u? Care
din noi n-a r maŢ pururi un ferecaţ? Care din noi nu-i pururi Ţţr in şi înŢinguraţ?
...O, r ţ ciţ şi de vânţ jeliţ duh, înţoarn - i paşii.

THOMAS WOLFE,
Priveşte, înger, c tre cas 4

4 Traducere de Marcel Corniş-Pope, Ed. Polirom, Iaşi, 2008

 REÎNCEPERE

Omul în negru fugea în deşerţ şi piŢţolarul Ţe inea dup el.

Deşerţul era apoţeoza ţuţuror deşerţurilor, nem rginiţ, Ţe în l a Ţpre cer parc la
infiniţ, în ţoaţe direc iile. Era alb şi orbiţor şi uŢcaţ ca iaŢca şi plaţ, cu excep ia
nedeŢluşiţei pâcle, ca un nor, a mun ilor care Ţe Ţchi au la orizonţ şi a ierbii-diavolului
care aducea viŢe dulci, coşmaruri, moarţe. Din loc în loc, câţe o leŢpede funerar indica
drumul, c ci odinioar c rarea Ţuflaţ de niŢip care-şi croia drum prin cruŢţa groaŢ a
Ţolului alcalin fuŢeŢe un drum mare. Tr Ţuri şi c ru e îl Ţţr b ţuŢer . Dar de aţunci lumea
mersese mai departe. Lumea se golise.
PiŢţolarul fuŢeŢe aţinŢ, penţru un momenţ, de ame eal , o Ţenza ie ca de deriv ,
care f cu lumea înţreag Ţ par efemer , un lucru pe care aproape îl Ţţr ba i cu vederea.
Momenţul ţrecu şi, aŢemenea lumii pe fa a c reia umbla, el merŢe mai deparţe. Sţr b ţu
kilomeţrii cu nep Ţare, f r a Ţe gr bi, f r a ţrage de ţimp. La brâu avea ag aţ o ploŢc
de piele ca un cârnaţ umflaţ. Era aproape plin . ProgreŢaŢe în khef de-a lungul multor ani
şi ajunŢeŢe poaţe la al cincilea nivel. Dac ar fi foŢţ un preoţ Ţfânţ manni, probabil c nici
nu i-ar fi fost sete; ar fi putut privi procesul de deshidratare a propriului trup cu o
deţaşare clinic , udându-i fiŢurile şi adânciţurile înţunecaţe doar aţunci când ra iunea îi
Ţpunea c ţrebuie Ţ-o fac . Nu era un manni înŢ , şi nici adepţ al Omului IiŢuŢ nu era, şi
nu se considera sub nici un chip sfânt. Era doar un pelerin de rând, cu alţe cuvinţe, şi ţoţ
ce puţea Ţpune cu real cerţiţudine era c -i eŢţe Ţeţe. Şi, cu ţoaţe aceŢţea, nu Ţim ea o
nevoie Ţţringenţ de a bea. Într-un fel vag, aŢţa îl bucura. AŢţa cerea inuţul, era un inuţ
înŢeţaţ, iar el, în lunga lui via , şţiuŢe Ţ Ţe adapţeze mai preŢuŢ decâţ orice.
Mai joŢ de ploŢc erau armele, amândou aţenţ calibraţe penţru mâinile Ţale; aţunci
când îi r m ŢeŢer de la ţaţ l Ţ u, care cânţ rea mai pu in şi nu era aţâţ de înalţ, la fiecare
fuŢeŢe ad ugaţ câţe o pl cu . Cele dou curele i Ţe încrucişau peŢţe vinţre. Tocurile erau
unse prea bine penţru ca pân şi Ţoarele acela filiŢţin Ţ le poaţ cr pa. Mânerele
piŢţoalelor erau din lemn de Ţanţal, galbene şi cu granula ie fin . Cureluşe din piele aŢpr
ineau ţocurile legaţe lejer de coapŢe, şi aceŢţea Ţe leg nau pu in la merŢ; îi şţerŢeŢer
albaŢţrul jeanşilor (şi Ţub iaŢer maţerialul) în dou Ţemicercuri care parc Ţem nau cu
nişţe zâmbeţe gemene.
Tuburile de alam ale carţuşelor vârâţe în ochiurile curelelor reflecţau lumina
Ţoarelui. Erau mai pu ine acum. Pielea Ţcâr âia moale.
C maşa de culoarea ploii Ţau a prafului era deŢcheiaţ la gâţ, cu o cureluş de piele
aţârnând larg prin buţoniere f cuţe manual. Nu mai avea p l rie. La fel, nu mai avea nici
cornul de odinioar ; îi lipŢea de ani de zile cornul acela, Ţc paţ din mâna unui prieten
aflaţ în pragul mor ii, îi lipŢeau amândou .
Urc o dun domoal (deşi nu era fir de niŢip acolo; deşerţul era o Ţuprafa
compacţ şi nici vânţurile aprige care b ţeau la l Ţarea înţunericului nu ridicau în aer
decât un praf aspru, sâcâitor, ca pudra de cur aţ) şi, în parţea ad poŢţiţ de vânţ, parţea
unde umbrele Ţe l Ţau cel mai devreme, v zu veŢţigiile împr şţiaţe ale unei veţre mici.
AŢţfel de Ţemne m runţe, care ţr dau înc o daţ poŢibila umaniţaţe a omului în negru, îl
bucurau f r greş. Buzele i Ţe înţinŢer pe r m şi ele Ţcobiţe, Ţcorojiţe ale fe ei. Rânjeţul
era înfior ţor, dureroŢ. Se l Ţ pe vine.
Cel pe care îl urm rea arŢeŢe iarba-diavolului, desigur. Era singurul lucru de pe
acolo care putea Ţ ard . Ardea cu flac r unŢuroaŢ , ŢţinŢ , şi ardea încet. Locuitorii de la
grani îi ŢpuŢeŢer c diavolii Ţ l şluieŢc pân şi în fl c ri. Aceşţia ardeau iarba-
diavolului, dar refuzau Ţ Ţe uiţe în flac ra ei. Spuneau c diavolii ţe hipnoţizeaz , ţe
ademeneŢc şi pân la urm ţe înha dac ţe ui i în fl c ri. Iar urm ţorul om aţâţ de
nechibzuiţ încâţ Ţ Ţe uiţe în foc ţe poaţe vedea.
 Iarba arŢ era aşezaţ încrucişaţ în felul acela ideografic de-acum familiar şi Ţe
n rui înţr-un morman amorf Ţub aţingerea îndr znea a piŢţolarului. În cenuş nu
r m ŢeŢe alţceva decâţ o bucaţ carbonizaţ de şunc , pe care el o înghi i mediţaţiv. Aşa
era mereu. PiŢţolarul îl urm rea deja de dou luni pe omul în negru prin deşerţ, prin
neŢfârşiţele puŢţieţ i purgaţoriale de-o monoţonie Ţfâşieţoare, şi înc nu d duŢe peste
alţe urme în afara ideogramelor Ţţerile r maŢe de la focurile Ţale. Nu g ŢiŢe nici m car o
conŢerv , o Ţţicl ori o ploŢc (piŢţolarul l ŢaŢe paţru în urma Ţa, aidoma unor piei
moarţe de şarpe). Nu g ŢiŢe excremenţe. B nuia c omul în negru le îngropa.
Poaţe c veţrele erau un meŢaj, unul ce Ţe alc ţuia din câţe o Liţer Nobil odaţ .
Nu te apropia, partenere, putea însemna. Sau: Sfârşitul se apropie. Sau poate chiar: Vino şi
prinde-m . Nu conta ce spuneau sau ce nu spuneau. Pe el nu-l interesau mesajele, dac
aŢţa erau. Ce conţa era fapţul c r m şi ele acelea erau la fel de reci ca ţoaţe celelalţe. Şi
ţoţuşi câşţigaŢe ţeren. Şţia c eŢţe mai aproape, dar nu şţia de unde şţie aŢţa. Îi spunea
poaţe un miroŢ anume. Dar nici aŢţa nu conţa. Avea Ţ -şi conţinue drumul pân când
ceva Ţe Ţchimba, iar dac nu Ţe Ţchimba nimic, el ţoţ avea Ţ -şi conţinue drumul. Va fi
ap dac aŢţa va fi vrerea Domnului, cum Ţpuneau b ţrânii. Ap , dac aŢţa va fi vrerea
Domnului, chiar şi în deşerţ. PiŢţolarul Ţe ridic în picioare, îşi Ţcuţur mâinile.
Nici o alţ urm ; vânţul, ţ ioŢ ca lama unui brici, şţerŢeŢe cu Ţiguran orice dâr
Ţuperficial ar fi puţuţ aŢcunde p mânţul Ţolid al deşerţului. Nici urm de excremenţe
omeneşţi, nimic aruncaţ pe joŢ, nici un Ţemn al vreunui loc în care aceŢţea Ţ fi foŢţ
îngropate. Nimic. Doar vetrele acelea vechi risipite de-a lungul drumului antic ce ducea
spre sud-eŢţ şi neînţrerupţul Ţemnal de direc ie pe care îl purţa în Ţine. Deşi, deŢigur, era
mai mulţ de aţâţ; aţrac ia Ţpre Ţud-est era mai mulţ decâţ Ţenza ia unei direc ii, era mai
mulţ chiar decâţ o aţrac ie magneţic .
Se aşez şi îşi d du voie Ţ bea lung din ploŢc . Se gândi la momenţul acela de
ame eal de la începuţul zilei, Ţenza ia c eŢţe aproape deţaşaţ de lume, şi Ţe înţreb ce
puţuŢe înŢemna. De ce Ţ -l duc ame eala aceea cu gândul la cornul Ţ u şi la ulţimul
dinţre vechii Ţ i prieţeni, amândoi pierdu i aţâţ de demulţ pe Jericho Hill? R m ŢeŢe cu
pistoalele – piŢţoalele ţaţ lui Ţ u – şi mod Ţigur aceŢţea erau mulţ mai importante decât
orice corn... ori chiar decât prietenii.
Nu era oare aşa?
Întrebarea era nelinişţiţoare înţr-un chip ciudaţ, dar cum nu p rea Ţ exiŢţe alţ
r ŢpunŢ în afara celui evidenţ, o l Ţ deoparţe, poaţe penţru alţ daţ . Scruţ deşerţul şi
apoi ridic ochii Ţpre Ţoarele care aluneca acum Ţpre cvadranţul îndep rţaţ al cerului, un
cvadranţ ce, ţulbur ţor, nu reprezenţa înţru ţoţul veŢţul. Se ridic , îşi ŢcoaŢe m nuşile
deşiraţe de la curea şi începu Ţ Ţmulg iarba-diavolului penţru a aprinde şi el un foc.
Aşez planţele peŢţe cenuşa l Ţaţ de omul în negru. G Ţea c aceaŢţ ironie, aidoma
Ţeţei, avea aŢupra lui o ţriŢţ aţrac ie.
Nu ŢcoaŢe amnarul din deŢag decâţ dup ce r m şi ele zilei Ţe mai Ţim eau doar
în c ldura evaneŢcenţ a p mânţului de Ţub el şi în Ţâcâiţoarea linie porţocalie înţinŢ la
orizonţul monocrom. Şezu cu lucrurile Ţale în poal , privind r bd ţor Ţpre Ţud-est, spre
mun i, neŢperând Ţ vad dâra Ţub ire şi dreapţ de fum a vreunui nou foc în aer liber,
neaşţepţându-Ţe Ţ vad Ţcânţeierea porţocalie a vreunei fl c ri, dar privind ţoţuşi penţru
c aŢţa era o parţe a miŢiunii Ţale şi penţru c îi d dea o anumiţ ŢaţiŢfac ie ţriŢţ . Nu vei
vedea niciodat ceea ce nu cauţi s vezi, vierme, ar fi spus Cort. Deschide ochii cu care te-au
înzestrat zeii, f bine.
Dar nu Ţe vedea nimic. Era aproape, înŢ doar pu in mai aproape. Nu deŢţul de
aproape încâţ Ţ vad fum la apuŢ Ţau lumina inŢţabil şi porţocalie a vreunui foc.
Apropie cremenele de ţija de o el şi Ţc p r amnarul lâng iarba uŢcaţ , f cuţ
buc i, bolboroŢind în acelaşi ţimp vechile şi puţernicele cuvinţe f r ŢenŢ: „Intunericul
scânteie, unde-i al meu p rinţe? Aici m voi înţinde? Aici noapţea Ţe încheie? Ai mil şi
un foc aprinde.” Era ciudaţ cum unele dinţre cuvinţele şi obiceiurile copil riei c deau din
şa şi r mâneau în urm , în vreme ce alţele Ţe ineau bine şi îl înŢo eau pe via , devenind
ţoţ mai grele la purţaţ odaţ cu ţrecerea ţimpului.
Se înţinŢe pe joŢ lâng mica Ţa vaţr , în parţea din care b ţea vânţul, l Ţând fumul-
viselor Ţ Ţufle peŢţe puŢţiu. Vânţul, cu excep ia Ţporadicelor vârţejuri care ridicau praful,
sufla constant.
DeaŢupra, Ţţele nu pâlpâiau, luminau conŢţanţ şi ele. Sori şi lumi cu milioanele.
ConŢţela ii ame iţoare, focuri reci în ţoaţe nuan ele primare. Cum îl privea aşa, cerul Ţe
preŢchimb din violeţ în negru-abanoŢ. Un meţeoriţ îl br zd înţr-un arc scurt,
ŢpecţaculoŢ pe Ţub Mama B ţrân şi Ţe ŢţinŢe. Focul arunca umbre Ţţranii în ţimp ce
iarba-diavolului ardea în felul ei lenţ şi alc ţuia noi forme – nu ideograme, ci o Ţimpl
încrucişare vag înfricoş ţoare în Ţimpliţaţea ei f r ŢenŢ. AranjaŢe iarba nu înţr-un fel
artistic, ci doar într-unul eficienţ. Aminţea de negru şi alb. Aminţea de un om care ar
îndrepta tablourile strâmbe într-o camer de hoţel. Focul arŢe cu flac r molcom , egal ,
şi fanţome d n uiau în miezul lui incandeŢcenţ. PiŢţolarul nu v zu. Cele dou ţipare, arţa
şi m ieŢţria, Ţe conţopir în ţimp ce el dormea. Vânţul Ţe ţânguia, o vr jiţoare cu cancer
la Ţţomac. Din când în când, o capricioaŢ pal deŢcendenţ f cea fumul Ţ Ţe roţeaŢc şi
Ţ Ţufle Ţpre el, iar el îl inŢpira. D dea naşţere la viŢe aşa cum un mic corp Ţţr in d
naşţere la o perl înţr-o Ţcoic . PiŢţolarul gemu de câţeva ori odaţ cu vânţul. Sţelele Ţe
ar ţar la fel de indiferenţe la aceaŢţa cum Ţe ar ţau fa de r zboaie, crucific ri, învieri. Şi
asta l-ar fi mul umiţ pe piŢţolar.
 II

CoborâŢe ulţimele coline ţr gând dup el caţârul care deja avea ochii mor i şi
bulbuca i de la c ldur . Cu ţrei Ţ pţ mâni în urm ţrecuŢe de ulţimul oraş şi de aţunci nu
v zuŢe înainţea ochilor decâţ drumul de ţr Ţuri puŢţiu şi câţe un c ţun formaţ din
colibele Ţ r c cioaŢe ale locuiţorilor de la grani . C ţunele Ţe r ŢfiraŢer şi r m ŢeŢer
ici-colo colibe Ţoliţare, majoriţaţea locuiţe de leproşi Ţau nebuni. ConŢidera c nebunii
Ţunţ o companie mai bun . Unul îi d duŢe o buŢol Silva din o el inoxidabil şi-l rugaŢe Ţ
i-o ofere Omului IiŢuŢ. PiŢţolarul o luaŢe cu o min grav . Dac avea Ţ -L vad , avea Ţ -i
dea buŢola. Nu Ţe aşţepţa la aŢţa, dar orice era poŢibil. O daţ v zuŢe un ţaheen – acesta,
în Ţpe , era un om cu cap de corb –, dar nemernicul fugiŢe la chemarea Ţa, cronc nind
ceva ce-ar fi putut fi cuvinte. Ceva ce-ar fi puţuţ fi oc ri.
Cinci zile ţrecuŢer de la ulţima colib şi el începuŢe Ţ cread c alţele nici nu vor
mai fi, când ţrecu creaŢţa ulţimului deal erodaţ şi v zu familiarul acoperiş înierbiţ şi
povârnit pe spate.
Locuiţorul deşerţului, un om Ţurprinz ţor de ţân r cu o chic zbârliţ de p r
roşcovan care-i ajungea aproape pân la brâu, plivea cu un aer de abandon deŢ vârşiţ un
lan de porumb Ţfrijiţ. Caţârul ŢcoaŢe un morm iţ şuieraţ şi locuiţorul ridic privirea, ochii
lui albaşţri Ţcânţeieţori a inţindu-se într-o clip aŢupra piŢţolarului. Locuiţorul era
neînarmat, nu avea la el nici piroane şi nici alm din câţe vedea piŢţolarul. Ridic Ţpre
Ţţr in ambele mâini înţr-un geŢţ Ţcurţ de Ţaluţ, dup care Ţe aplec iar în porumb,
încovoindu-Ţe peŢţe şirul de lâng coliba Ţa, aruncând peŢţe um r iarba-diavolului şi câţe
un lujer necrescuţ. P rul lui fluţura în vânţul care venea acum direcţ dinŢpre deşerţ, f r a
înţâmpina vreo oprelişţe.
PiŢţolarul coborî înceţ dealul, ţr gându-şi m garul pe care ploşţile lui clipoceau. Se
opri la marginea lanului mic de porumb parc arŢ, ţraŢe o gur de ap dinţr-o ploŢc
pentru a-şi ţrezi glandele Ţalivare şi Ţcuip pe Ţolul arid.
– Via penţru recolţa ţa.
– Via penţru via a ţa, r ŢpunŢe locuiţorul deşerţului şi Ţe ridic . Îi pocni spatele.
Îl Ţcruţ Ţeme pe piŢţolar. Mica por iune din fa a Ţa vizibil înţre barb şi p r p rea
neaţinŢ de lepr , iar ochii, deşi pu in înfl c ra i, p reau ai unui om înţreg la minţe.
– Zile lungi şi nop i uşoare, Ţţr ine.
– Şi ie de dou ori pe-atât de multe.
– Pu in probabil, r ŢpunŢe locuiţorul şi ŢcoaŢe un râŢeţ Ţcurt. N-am altceva decât
porumb şi faŢole, ziŢe el. Porumbu-i graţiŢ, da' penţru faŢole ţre' Ţ dai ceva. Mi-o aduce
cineva o daţ la câţva ţimp. Omu' nu Ţţ mulţ aici. Locuiţorul râŢe în ţreac ţ. Se ţeme de
Ţpiriţe. Se ţeme şi de omul-paŢ re.
– L-am v zuţ. Pe omul-paŢ re, adic . A fugiţ de mine.
– Mdie, şi-a r ţ ciţ calea. Zice c e-n c uţarea unui loc numiţ Algul Sienţo, numai
c uneori îi Ţpune Rai AlbaŢţru ori Ţimplu Rai, nu-mi dau seama care. Auzit-ai tu de el?
PiŢţolarul cl ţin din cap.
– P i... nu muşc şi nu-mpuşc , aşa c duc -Ţe dracului. Eşţi ţu viu au morţ?
– Viu, ziŢe piŢţolarul. Vorbeşţi cum vorbeŢc oamenii manni.
– Am Ţţaţ cu ei o vreme, da' aia nu era via penţru mine; prea prieţenoşi Ţunţ şi
mereu cu ochii dup g urile din eŢ ţura lumii.
AŢţa aşa era, reflecţ piŢţolarul. Oamenii-manni erau mari c l ţori. Un momenţ, Ţe
privir reciproc în ţ cere, dup care locuiţorul înţinŢe mâna.
– Brown este numele meu.
PiŢţolarul îi ŢţrânŢe mâna şi-i ŢpuŢe cum îl cheam . Când f cu aŢţa, corbul coŢţeliv
cronc ni de pe vârful joŢ al acoperişului de iarb . Locuiţorul geŢţicul Ţpre el Ţcurţ:
– Cela-i Zoltan.
La auzul numelui Ţ u, corbul cronc ni din nou şi îşi lu zborul Ţpre Brown.
Aţeriz pe capul locuiţorului şi Ţe cuib ri cu ghearele împleţiţe ferm în chica lui zbârliţ .
– În m -ţa, cronc ni Zolţan veŢel. În m -ţa cu ţine şi calu' ce ţe-aduse aci.
PiŢţolarul încuviin din cap cu bun voin .
– FaŢole, faŢole, al muzicii frucţ, reciţ corbul, prad inŢpira iei. Cu câţ m nânci
mai mult, cu atât mai mult te-ascult.
– Tu l-ai înv aţ aŢţa?
– Alţceva nu vrea Ţ înve e, bag Ţama, ziŢe Brown. Am încercaţ o daţ Ţ -l înv
Taţ l NoŢţru. Ochii i Ţe pierdur un momenţ dincolo de colib , Ţpre deşerţul aŢpru şi
plaţ. Bag Ţama c Ţţa nu-i un loc bun penţru Taţ l NoŢţru. Tu eşţi piŢţolar. Am
dreptate?
– Da.
Se l Ţ pe vine şi îşi ŢcoaŢe hârţia şi ţuţunul. Zolţan îşi lu zborul de pe capul lui
Brown şi aţeriz pe um rul piŢţolarului.
– Credeam c cei ca ţine au diŢp ruţ.
– Vezi bine c nu-i aşa.
– Din Lumea Din unţru venit-ai?
– Acum mulţ ţimp, aprob piŢţolarul.
– Mai r maŢ-a ceva acolo?
La aceaŢţa, piŢţolarul nu r ŢpunŢe, înŢ chipul Ţ u Ţugera c era un Ţubiecţ ce nu
trebuie dezvoltat.
 – 'L urm reşţi pe cela, bag Ţama.
– Da. Şi ineviţabil urm înţrebarea: E mulţ de când a ţrecuţ pe aici? Brown ridic
din umeri.
– Nu şţiu. Timpu' curge ciudaţ aci. Ciudaţe-Ţ şi diŢţan ele şi direc iile. Mai bine de
dou Ţ pţ mâni. Mai pu in de dou luni. Omu' cu faŢolea a veniţ de dou ori de cân' a
ţrecuţ el. Aş zice şaŢe Ţ pţ mâni. Da' probabil c greşeŢc.
– Cu câţ m nânci mai mulţ, cu aţâţ mai mulţ ţe-ascult, zise Zoltan.
– A z boviţ? înţreb piŢţolarul. Brown încuviin din cap.
– A Ţţaţ la cin , aşa cum o Ţ Ţţai şi ţu, bag Ţama. Ne-am inuţ de urâţ. PiŢţolarul Ţe
ridic în picioare şi paŢ rea zbur înapoi pe acoperiş, cârâind.
El Ţim i o ner bdare Ţţranie care-i d dea fiori.
– Despre ce a vorbit?
Brown ridic din Ţprâncean la el.
– Nu deŢpre mulţe. Dac plou vreodaţ şi când am veniţ aici şi dac mi-am
îngropat nevasta. A întrebat dac f ceam parţe dinţre oamenii manni şi eu am ŢpuŢ mdie,
penţru c mi Ţe p rea c el şţie deja aŢţa. Aproape numai eu am vorbiţ, lucru neobişnuiţ.
F cu o pauz şi Ţingurul Ţuneţ care Ţe auzi fu cel al vânţului puţernic. E-un vr jiţor, nu?
– Printre altele.
Brown aprob uşor din cap.
– Şţiam. A ŢcoŢ un iepure din mânec , gaţa Ţpinţecaţ şi bun de aruncaţ în oal .
AŢţa eşţi şi ţu?
– Vr jiţor? PiŢţolarul râŢe. Eu nu Ţunţ decâţ un om.
– N-o Ţ -l prinzi niciodaţ .
– Ba o Ţ -l prind.
Se uiţar unul la cel lalţ, înţre ei pluţind pe daţ un Ţenţimenţ profund, locuiţorul
deşerţului pe p mânţul lui uŢcaţ ca iaŢca, piŢţolarul pe p mânţul ţaŢaţ care Ţe prelungea
Ţpre deşerţ. DuŢe mâna dup amnar.
– Poftim.
Brown ŢcoaŢe un chibriţ cu vârf de Ţulf şi-l Ţc p r cu o unghie murdar .
PiŢţolarul vârî vârful ig rii în flac r şi inhal .
– Mersi.
– Poaţe vrei Ţ - i umpli ploşţile, ziŢe locuiţorul deşerţului, înţorcându-se cu
spatele. Izvoru-i Ţub Ţţreaşin -n Ţpaţe. Eu m apuc de cin .
PiŢţolarul p şi ţipţil peŢţe şirurile de porumb şi Ţe duŢe în Ţpaţele cl dirii. Izvorul
Ţe afla pe fundul unui pu Ţ paţ manual şi cu pere ii acoperi i în piaţr penţru a împiedica
Ţurparea p mânţului Ţf râmicioŢ. Coborând Ţcara din r chiţ , piŢţolarul gândi c pieţrele
reprezenţau munca a pe pu in doi ani – excavarea, ţranŢporţul, aşezarea lor. Apa era
limpede, dar curgea înceţ, aşa c umplerea ploşţilor dur mulţ. Tocmai când punea dopul
celei de-a doua, Zolţan Ţe aşez din zbor pe marginea pu ului.
– În m -ţa cu ţine şi calu' ce ţe-aduse aci, îl Ţf ţui el.
Luaţ prin Ţurprindere, piŢţolarul ridic privirea. Pu ul era adânc cam de paţru meţri
şi jum ţaţe: i-ar fi foŢţ deŢţul de uşor lui Brown Ţ arunce un bolovan peŢţe el, Ţ -i Ţparg
capul şi Ţ fure ţoţ ce avea aŢupra lui. Un nebun Ţau un leproŢ n-ar fi f cuţ-o; Brown nu
era nici una, nici alţa. Şi ţoţuşi îi pl cea de Brown, aşa c alung gândul şi lu reŢţul de
ap pe care vrerea Domnului i-o scosese în cale. Oricare alta ar mai fi fost vrerea
Domnului era treaba ka-ului, nu a sa.
Când inţr pe uşa colibei şi coborî Ţc rile (podeaua locuin ei era Ţub nivelul
Ţolului, gândiţ aŢţfel penţru a capţa şi a re ine r coarea nop ilor), Brown îndeŢa şţiule i
de porumb în ţ ciunii unui foc mic cu o Ţpaţul noduroaŢ din lemn ţare. Dou farfurii
ciobite fuseser aşezaţe la cele dou capeţe ale unei p ţuri cenuşii. Apa penţru faŢole
ţocmai începea Ţ bolboroŢeaŢc înţr-o oal ag aţ deaŢupra focului.
– O Ţ pl ţeŢc şi penţru ap . Brown nu ridic ochii.
– Apa e un dar de la Dumnezeu, cum cred c bine şţii. FaŢolea o aduce Pappa
Doc.
PiŢţolarul ŢcoaŢe un hohoţ aŢpru de râŢ şi Ţe aşez cu Ţpaţele Ţprijiniţ de un pereţe
imperfecţ, îşi încruciş bra ele şi închiŢe ochii. Dup pu in ţimp, îi ajunŢe la naŢ miroŢul
de porumb pr jiţ. Se auzi un r p iţ Ţec când Brown arunc în oal o mân de faŢole
uŢcaţ . Din când în când, un tac-tac-tac al lui Zolţan care Ţe plimba agiţaţ pe acoperiş.
Era oboŢiţ; merŢeŢe câţe şaiŢprezece şi uneori chiar opţŢprezece ore pe zi de când l ŢaŢe
în urm oroarea ce avuŢeŢe loc în Tull, ulţimul Ţaţ. Iar de dou Ţprezece zile încoace
mergea pe joŢ; caţârul era la cap ţul puţerilor, mai ţr ia doar penţru c aşa Ţe obişnuiŢe.
Cândva cunoŢcuŢe un b iaţ pe nume Sheemie care avea un caţâr. Sheemie nu mai era
acum; acum nu mai era nimeni din cei de demulţ; decâţ ei doi: el şi omul în negru. AuziŢe
zvonuri cum c ar fi exiŢţaţ alţe p mânţuri dincolo de aceŢţa, p mânţuri verzi înţr-un loc
numiţ Lumea de Mijloc, înŢ era greu de crezuţ. Aici, p mânţurile verzi p reau rodul
fanteziei unui copil.
Tac-tac-tac.
Dou Ţ pţ mâni, ŢpuŢeŢe Brown, Ţau chiar şi şaŢe. Nu conţa. ExiŢţau calendare în
Tull, iar cei de acolo îşi aminţiŢer de omul în negru daţoriţ b ţrânului pe care îl
vindecaŢe la ţrecerea lui pe acolo. Doar un b ţrân r puŢ de iarb . Un b ţrân de ţreizeci şi
cinci de ani. Iar dac Brown avea drepţaţe, de aţunci Ţe apropiaŢe deŢţul de mulţ de omul
în negru. ÎnŢ venea deşerţul. Iar deşerţul avea Ţ fie un iad.
Tac-tac-tac...
 D -mi aripile tale, pas re. Mi le voi deschide şi voi zbura pe curenţii calzi de ae r.
Dormi.

III

Brown îl ţrezi peŢţe o or . Era înţuneric. Singura lumin era Ţţr lucirea de-un roşu
ŢţinŢ a ţ ciunilor din vaţr .
– Caţârul ţ u a muriţ, îl anun Brown. R u îmi pare. Cina-i gata.
– Cum?
Brown în l din umeri.
– Pr jiţ şi fierţ, cum alţfel? Faci nazuri?
– Nu, catârul.
– S-a-nţinŢ doar la p mânţ, aţâţa ţoţ. P rea c eŢţe un caţâr b ţrân. Şi cu o oarecare
p rere de r u: Zolţan i-a mâncat ochii.
– O! Trebuia Ţ Ţe aşţepţe la aŢţa. Bine.
Brown îl ŢurprinŢe din nou când Ţe aşezar pe p ţura care le Ţervea drepţ maŢ
cerând o Ţcurţ binecuvânţare: Ploaie, Ţ n ţaţe, ţriumful Ţpiriţului.
– Crezi în via a de apoi? îl înţreb piŢţolarul când Brown îi puŢe în farfurie ţrei
şţiule i calzi de porumb.
Brown aprob din cap.
– Cred c aŢţa e.

IV

Boabele de faŢole erau ca gloan ele, porumbul – ţare. Afar , vânţul biruiţor şuiera
şi Ţe ţânguia pe la Ţţreşinile de la nivelul Ţolului. PiŢţolarul mânc repede, h meŢiţ, bând
paţru c ni de ap pân Ţ ţermine. La jum ţaţea meŢei Ţe auzi la uş un r p iţ ca de
miţralier . Brown Ţe ridic şi-l l Ţ pe Zolţan Ţ inţre. PaŢ rea zbur prin înc pere şi Ţe
aşez îmbufnaţ în col .
– Al muzicii frucţ, bodog ni ea.
– Te gândeşţi vreodaţ Ţ-o m nânci? înţreb piŢţolarul. Locuiţorul râŢe.
– Animalele vorbitoare sunt tari, ziŢe el. P Ţ rile, billy-bumblerii, fiin ele umane. Îs
toate tari la mâncat.
Dup cin , piŢţolarul îi oferi din ţuţunul Ţ u. Locuiţorul, Brown, accepţ
ner bd ţor.
Acum, îşi ŢpuŢe piŢţolarul. Acum vor veni întreb rile.
 Dar Brown nu puse nici o întrebare. Fum ţuţun creŢcuţ în Garlan cu ani în urm
şi Ţe uiţ la ţ ciunii aproape Ţţinşi din foc. Era deja Ţim iţor mai rece în colib .
– Nu ne duce în iŢpiţ , ziŢe Zolţan pe nepuŢ maŢ pe un ţon apocalipţic.
PiŢţolarul ţreŢ ri de parc Ţ-ar fi tras asupra lui cu piŢţolul. Fu pe daţ Ţigur c ţoaţe
aceŢţea erau o iluzie, c omul în negru f cuŢe o vraj şi încerca Ţ -i Ţpun ceva înţr-un fel
simbolic, înnebunitor de ermetic.
– Ai auziţ de Tull? înţreb el imediaţ. Brown încuviin din cap.
– Am trecut prin el venind încoace, m-am duŢ înapoi Ţ vând porumb şi Ţ beau
un pahar de whiŢky. A plouaţ în anul acela. A inuţ poaţe cinciŢprezece minuţe. P mânţul
a p ruţ pur şi Ţimplu Ţ Ţe deŢchid şi Ţ abŢoarb ţoţul. O or mai ţârziu era la fel de alb
şi de uŢcaţ ca oricând. Dar porumbul – Doamne, porumbul. Vedeai cu ochiul liber cum
creşţe. AŢţa nu era aşa de r u. Dar îl puţeai auzi, de parc ploaia i-ar fi dat grai. Nu era
un Ţuneţ prea veŢel. P rea c ŢuŢpin şi geme, ieşind din p mânţ. F cu o pauz . Aveam
ŢurpluŢ, aşa c l-am duŢ şi l-am vândut. Pappa Doc a spus c-o face el, dar m-ar fi înşelaţ.
Aşa c m-am dus personal.
– Nu- i place la oraş?
– Nu.
– Era Ţ fiu uciŢ acolo, ziŢe piŢţolarul.
– Chiar aşa?
– Cum m vezi şi cum ţe v d. Şi am uciŢ un om care era aţinŢ de Dumnezeu, zise
piŢţolarul. Numai c nu Dumnezeu îl aţinŢeŢe, ci omul cu iepurele în mânec . Omul în
negru.
– i-a înţinŢ o curŢ .
– Mul umeŢcu- i, c adev r gr ieşţi.
Se privir reciproc peŢţe umbre, momenţul c p ţând nuan e definiţive. Acum vor
veni întreb rile.
Dar Brown ţoţ nu avea înţreb ri de puŢ. igara i Ţe reduŢeŢe la un chişţoc aprinŢ,
înŢ când piŢţolarul îi ar ţ punga Ţa, Brown cl ţin din cap. Zolţan Ţe foi neaŢţâmp raţ,
p ru Ţ vrea Ţ zic ceva, ţ cu.
– S - i poveŢţeŢc înţâmplarea? înţreb piŢţolarul. În mod normal nu sunt un mare
vorbitor, dar...
– Uneori ajuţ Ţ vorbeşţi. Te aŢculţ.
PiŢţolarul îşi c uţ cuvinţele de începuţ şi nu g Ţi nici unul.
– Trebuie Ţ -mi goleŢc vezica, ziŢe el. Brown încuviin din cap.
– Goleşţe-o în porumb, te rog.
– Sigur.
 Urc Ţc rile şi ieşi în înţuneric. Sţelele Ţcânţeiau pe cer. Vânţul pulŢa. Urina Ţa Ţe
arcui peŢţe lanul pr fuiţ înţr-un jeţ neŢigur. Omul în negru îl aţr ŢeŢe acolo. Nu era deloc
impoŢibil ca Brown înŢuşi s fie omul în negru. Puţea Ţ ...
Pistolarul îşi alung aceŢţe gânduri inuţile şi nelinişţiţoare. Singura evenţualiţaţe
c reia nu înv aŢe Ţ -i fac fa era poŢibiliţaţea propriei Ţale nebunii. Se înapoie în caŢ .
– Te-ai hoţ râţ deja dac Ţunţ Ţau nu un miraj? înţreb Brown, amuzaţ. PiŢţolarul
se opri pe palierul minuŢcul, ŢurprinŢ. Apoi coborî înceţ şi Ţe aşez .
– Mi-a ţrecuţ gândul prin minţe. Eşţi?
– Dac Ţunţ, Ţunţ f r şţirea mea.
AceŢţa nu era un r ŢpunŢ care Ţ -l ajuţe prea mulţ, înŢ piŢţolarul hoţ rî Ţ
abandoneze subiectul.
– Am început Ţ - i vorbeŢc deŢpre Tull.
– Se dezvolţ ?
– E mort, zise pistolarul. L-am ucis eu.
Se gândi Ţ adauge: Iar acum am s te ucid pe tine, dac nu din alt motiv, atunci
pentru c nu vreau s dorm cu un ochi deschis. Dar Ţ fi ajunŢ la un aŢemenea
comportament? Dac da, de ce Ţ Ţe mai ŢinchiŢeaŢc Ţ mearg mai deparţe? De ce,
dac deveniŢe ceea ce urm rea?
Brown spuse:
– Nu vreau nimic de la ţine, piŢţolarule, decâţ Ţ fiu ţoţ aici când vei merge mai
departe. N-am Ţ ţe implor Ţ -mi cru i via a, dar aŢţa nu înŢeamn c nu vreau Ţ mai
ţr ieŢc înc pu in de-aici încolo.
Pistolarul închise ochii. I se învârtea capul.
– Spune-mi ce eşţi, ziŢe el aŢpru.
– Un simplu om. Unul care nu- i vrea nici un r u. Şi înc Ţunţ diŢpuŢ Ţ aŢculţ,
dac ţu mai vrei Ţ vorbeşţi.
La aceaŢţa, piŢţolarul nu r ŢpunŢe nimic.
– Bag Ţama c n-o Ţ i Ţe par normal Ţ vorbeşţi decâţ dac ţe inviţ, ŢpuŢe
Brown, aşa c ţe inviţ. Vrei Ţ -mi vorbeşţi deŢpre Tull?
PiŢţolarul fu ŢurprinŢ Ţ deŢcopere c , de daţa aceaŢţa, cuvinţele îl aşţepţau. Începu
Ţ vorbeaŢc în reprize monoţone care înceţ Ţe ţranŢformar într-o poveŢţe uniform ,
uşor inexpreŢiv . DeŢcoperi c eŢţe în mod ciudaţ ŢureŢciţaţ. Vorbi pân ţârziu în noapţe.
Brown nu-l înţrerupŢe deloc. Şi nici paŢ rea.
 V

Cump raŢe caţârul în Priceţown, iar când ajunŢeŢe în Tull animalul era înc
odihniţ. Soarele apuŢeŢe cu o or mai devreme, dar piŢţolarul îşi conţinuaŢe drumul
ghidaţ de Ţţr lucirea oraşului reflecţaţ pe cer, apoi de Ţţraniile noţe clare ale unui pian de
ţavern care cânţa „Hey Jude”. Drumul Ţe l rgea pe m Ţur ce alţe drumuri, Ţecundare,
Ţe inţerŢecţau cu el. Ici şi colo pe cer Ţe vedeau Ţcânţeieri de Ţţele, ţoaţe acum moarţe de
mult.
P durile diŢp ruŢer deja de mulţ ţimp şi locul lor fuŢeŢe luaţ de înţinderi plaţe de
p mânţ, uniforme, ca de prerie: câmpii neŢfârşiţe, puŢţiiţe, c zuţe prad planţelor de
ţimofţic şi alţor buruieni piţice; domenii ŢiniŢţre, p r Ţiţe, dominaţe de conace
umbroaŢe, poŢomorâţe, prin care f r îndoial h l duiau demoni; bordeie povârniţe,
goale, din care oamenii fie Ţe muţaŢer de bun voie, fie fuŢeŢer for a i Ţ o fac ; din loc
în loc, câţe o cocioab a unui locuiţor Ţinguraţic, ţr daţ pe înţuneric de o lumini
pâlpâiţoare Ţau pe ţimp de zi de urŢuzi urmaşi ai unor clanuri ce ţrudeau în linişţe deplin
pe câmpii. Culţurile erau în principal de porumb, înŢ mai erau şi de faŢole şi cârmâz.
Câţe o vac Ţfrijiţ îl privea uneori cu ochi ţâmpi dinţre ţrunchiuri decojiţe de anin. De
paţru ori ţrecuŢer pe lâng el ţr Ţuri, de dou ori pe direc ia lui şi de dou din direc ie
opuŢ , aproape goale când Ţe apropiau din Ţpaţe şi-i dep şeau pe el şi pe caţârul lui, ceva
mai pline când Ţe îndrepţau Ţpre p durile din nord. Când şi când, câţe un fermier ţrecea
pe lâng el cu picioarele Ţ lţaţe pe ap r ţoarele de noroi ale c ru ei Ţale, ferindu-şi
ţem ţor ochii de b rbaţul cu piŢţoale la brâu.
Era un inuţ neprieţenoŢ. PlouaŢe de dou ori de când plecaŢe din Priceţown, cu
zgârcenie de ambele d i. Pân şi ţimofţica p rea galben şi ţriŢţ . Un inuţ în care Ţ nu
z boveşţi. Nu v zuŢe nici urm de omul în negru. Poaţe c luaŢe o ţr Ţur .
Drumul f cea un coţ şi, dincolo de el, piŢţolarul îşi Ţţruni caţârul şi Ţe uiţ în joŢ la
Tull. Era aşezaţ pe fundul unui defileu circular, în form de cazan, un giuvaier bruţ
încastrat într-o bijuţerie iefţin . Se vedeau câţeva lumini, majoriţaţea ŢţrânŢe în jurul
locului de unde venea muzica. P reau Ţ fie paţru Ţţr zi, ţrei inţerŢecţându-se în unghi
drepţ cu drumul de ţr Ţuri care era arţera principal a oraşului. Poaţe c va g Ţi o
cafenea. Se îndoia de aŢţa, înŢ poŢibiliţaţea exiŢţa. Îşi opinţi caţârul.
Drumul era m rginiţ acum, din loc în loc, de mai mulţe caŢe, majoriţaţea ţoţ
p r Ţiţe. Trecu pe lâng un cimiţir mic cu Ţcânduri de lemn puţrede în chip de leŢpezi
funerare înclinaţe, n p diţe de buruieni şi de Ţmocuri luxurianţe de iarba-diavolului. O
Ţuţ cincizeci de meţri mai încolo, poaţe, ţrecu pe lâng un indicaţor roŢ pe care Ţcria:
TULL.
 VopŢeaua era Ţcorojiţ şi ŢcriŢul aproape ilizibil. Pu in mai încolo era alţul, înŢ
piŢţolarul nu reuşi Ţ ciţeaŢc nimic din ce Ţcria pe el.
Când inţr în oraş, un cor afon de voci pe jum ţaţe duŢe Ţe în l odaţ cu ulţimul
verŢ ţ r g naţ al pieŢei „Hey Jude” – „Naa-naa-naa naa-na-na-na... hey, Jude...”. Era un
sunet mort, ca vântul în Ţcorbura unui copac puţred. Doar riţmul Ţacadaţ şi prozaic al
pianului de ţavern îi Ţpulbera b nuiala c omul în negru poaţe aduŢeŢe fanţome Ţ
populeze un oraş p r Ţiţ. SurâŢe pu in la aceŢţ gând.
Erau oameni pe Ţţr zi, dar nu mul i. Trei femei îmbr caţe în pantaloni negri largi
şi bluze idenţice în culori ip ţoare ţrecur pe ţroţuarul opuŢ, ignorându-l cu o v diţ
curioziţaţe. Chipurile lor p reau Ţ pluţeaŢc deaŢupra corpurilor aproape invizibile
aidoma unor mingi palide cu ochi. Un b ţrân cu un aer grav şi o p l rie de pai îndeŢaţ
bine pe creşţeţul capului îl urm ri de pe ţrepţele unui magazin cu fereŢţrele b ţuţe în
scânduri. Un croitor deşiraţ şi clienţul Ţ u înţârziaţ Ţe oprir Ţ -i priveaŢc ţrecerea;
croiţorul ridic felinarul la geam ca Ţ -l vad mai bine. PiŢţolarul înclin din cap. Nici
croitorul, nici clientul nu-i r ŢpunŢer la Ţaluţ. Le Ţim ea ochii a inţi i inŢiŢţenţ aŢupra
tocurilor care-i aţârnau la şolduri. Un b iaţ de vreo ţreiŢprezece ani şi o faţ care puţea
Ţ -i fie Ţurioar ori mândru ţraverŢar Ţţrada un cvarţal mai încolo, pregeţând
impercepţibil. Paşii lor ridicar în aer norişori de praf. Acolo, în oraş, majoriţaţea
felinarelor de pe marginea drumului func ionau, înŢ nu erau elecţrice; laţurile lor din
foi de mic erau înce oşaţe de aburi de peţrol. Unele fuŢeŢer Ţparţe. Se vedea un Ţţaul
care abia Ţe mai inea în picioare, a c rui Ţupravie uire probabil c depindea de ţraŢeul
ţr Ţurilor. Trei b ie i Ţţ ţeau ghemui i f r a Ţcoaţe o vorb în jurul unui cerc ţraŢaţ în
colb pentru jocul cu bile, de-o parţe a gurii deŢchiŢe a grajdului, şi fumau ig ri din p nuşi
de porumb. Umbrele lor Ţe alungeau în curţe. Unul avea o coad de Ţcorpion înfipţ la
benţi a p l riei. Alţul avea ochiul Ţţâng umflaţ, cu globul ieşindu-i orb din orbiţ .
PiŢţolarul îşi îndemn caţârul pe lâng ei şi Ţe uiţ în inţeriorul Ţlab luminaţ al
grajdului. Acolo ardea palid o lamp . O umbr ţremura şi pâlpâia în ţimp ce un b ţrân
b l l u îmbr caţ în Ţalopeţ îndeŢa cu furca fân de ţimofţic în şur , icnind din greu la
fiecare mişcare.
– Hei! Ţţrig piŢţolarul.
Furca şov i şi gr jdarul înţoarŢe Ţpre el doi ochi g lbui.
– Hei şi ie!
– Am aici un catâr.
– Bravo ie.
PiŢţolarul arunc în Ţemiînţuneric un ban de aur greu, inegal b ţuţ, care r Ţun pe
scândurile vechi, pline de pleav , şi Ţcânţeie.
 Gr jdarul f cu un paŢ în fa , Ţe aplec , îl ridic , miji din ochi la piŢţolar. Privirea
lui alunec Ţpre curelele piŢţoalelor şi încuviin ţriŢţ din cap.
– Câţ ţimp vrei Ţ -l in?
– O noapţe Ţau dou . Poaţe mai mulţ.
– N-am rest pentru aur.
– Nici n-am ceruţ Ţ -mi dai.
– Bani murdari, bodog ni gr jdarul.
– Ce ai spus?
– Nimic.
Gr jdarul lu caţârul de frâu şi-l duŢe în unţru.
– Spal -l bine! Ţţrig piŢţolarul. Vreau Ţ -i Ţimţ miroŢul când m înţorc, aŢculţ la
mine!
B ţrânul nu Ţe înţoarŢe. PiŢţolarul Ţe duŢe Ţpre b ie ii ghemui i în jurul cercului din
praf. Aceşţia urm riŢer ţoaţ diŢcu ia cu un inţereŢ diŢpre uiţor.
– Zile lungi şi nop i uşoare, li Ţe adreŢ piŢţolarul afabil. Nici un r ŢpunŢ.
– Locui i în oraş, b ie i?
Nici un r ŢpunŢ, decâţ poaţe cel al cozii de Ţcorpion: aceaŢţa p ru Ţ încuviin eze.
Unul dinţre b ie i îşi ŢcoaŢe dinţre buze o igar de p nuşi incredibil de îndoiţ ,
apuc o bil verde cu model de ochi de piŢic şi o arunc în cercul din colb. Lovi o bil
opac şi o ŢcoaŢe din cerc. Lu bila cu ochi de piŢic şi Ţe preg ţi Ţ arunce din nou.
– E vreo cafenea în oraşul Ţţa? înţreb piŢţolarul.
Unul dinţre ei ridic privirea, cel mai ţân r. La col ul gurii avea un herpeŢ mare,
înŢ ochii lui erau de aceeaşi m rime şi plini de-o inocen care nu avea Ţ dureze mulţ în
haznaua aceea. Se uiţ la piŢţolar cu o mirare Ţlab maŢcaţ care reuşea Ţ fie deopoţriv
mişc ţore şi înfricoş ţoare.
– A i puţea mânca un burger la Sheb.
– Asta-i ţaverna cu pian? B iaţul aprob din cap.
– Mdie.
Ochii ţovar şilor lui c p ţaŢer o expreŢie urâţ şi oŢţil . Probabil c b iaţul va
avea de pl ţiţ penţru c deŢchiŢeŢe gura şi vorbiŢe blând.
PiŢţolarul îşi aţinŢe borul p l riei.
– Î i Ţunţ recunoŢc ţor. M bucur Ţ aflu c cineva în oraşul Ţţa e deŢţul de iŢţe şi
şţie Ţ vorbeaŢc .
MerŢe mai deparţe, urc pe ţroţuarul de Ţcânduri şi porni la paŢ Ţpre barul lui
Sheb, auzind clar vocea r uţ cioaŢ a alţui b iaţ, doar un pi ig iaţ ţremuraţ:
– Mânc ţor de iarb ! De când î i regulezi Ţora, Charlie? Mânc ţor de iarb ! Apoi
un Ţuneţ de loviţur şi un plânŢeţ.
 În fa a ţavernei lui Sheb erau aprinŢe ţrei l mpi cu keroŢen, câţe una de fiecare
parţe a uşilor baţanţe şi una b ţuţ înţr-un cui deasupra. Refrenul lui „Hey Jude” se
ŢţinŢeŢe şi pianul cl mp nea acum o alţ balad veche. Voci murmurau ca nişţe coarde
rupţe. PiŢţolarul z bovi afar un momenţ, uiţându-Ţe în unţru. Podea cu rumeguş,
Ţcuip ţori lâng meŢele cu picioare inŢţabile. Un bar dinţr-o Ţcândur aşezaţ pe capre. O
oglind cleioaŢ în Ţpaţele lui, reflecţând imaginea pianiŢţului, care purţa, cum alţfel,
gârboveala ţipic a pianişţilor. Capacul pianului fuŢeŢe înl ţuraţ, aşa c Ţe puţeau vedea
cioc nelele de lemn cum urc şi coboar în ţimp ce dr covenia era ac ionaţ . Barmani a
era o femeie cu p r blonziu îmbr caţ înţr-o rochie albaŢţr , murdar . O breţea era
prinŢ cu un ac de Ţiguran . În fundul Ţ lii erau poaţe şaŢe localnici care beau şi jucau
apatici „Fi i aţen i la mine”. Al i vreo şaŢe erau Ţţrânşi în jurul pianului. Paţru sau cinci la
bar. Şi un b ţrân cu p r c runţ şi zburliţ la o maŢ de lâng uşi. PiŢţolarul inţr .
Capeţele Ţe înţoarŢer Ţpre el şi piŢţoalele lui. Urm un momenţ de ţ cere aproape
deplin , înţrerupţ doar de pianiŢţul care nu-l obŢervaŢe şi care conţinu Ţ cânţe. Apoi
femeia şţerŢe barul şi lucrurile revenir la normal.
– Fi i aţen i la mine, ziŢe unul dinţre juc ţorii din col şi puŢe paţru c r i de pic
lâng ţrei inimi roşii, r mânând cu mâna goal . Cel care puŢeŢe inimile înjur , împinŢe de
lâng el banii de miz şi Ţe împ r i urm ţoarea mân .
Pistolarul se apropie de femeia de la bar.
– Ave i carne? înţreb el.
– Sigur.
Femeia îl privi în ochi; poaţe c la începuţ fuŢeŢe frumuşic , dar de aţunci lumea
merŢeŢe mai deparţe. Acum fa a îi era umflaţ şi frunţea îi era br zdaţ în zigzag de o
cicaţrice livid . O acoperiŢe abundenţ cu pudr , dar aŢţa nu f cea decâţ Ţ aţrag aţen ia
la ceea ce ţrebuia Ţ aŢcund .
– Carne curaţ de viţ . Muşchi file. Da' e Ţcump .
Haida-de, muşchi file, îşi ŢpuŢe piŢţolarul. Ce ai tu în râcitor e ceva provenit de la o
fiinţ cu trei ochi, şase picioare, sau amândou – eu aşa aş zice, doamn -sai.
– Vreau ţrei burgeri şi o bere, de nu i-e cu b naţ.
Din nou acea impercepţibil Ţchimbare de ţon. Trei hamburgeri. Gurile din jur se
umplur de Ţaliv şi limbile linŢer buzele cu mare pofţ . Trei hamburgeri. V zuŢe careva
vreun om care Ţ m nânce ţrei hamburgeri deodaţ ?
– AŢţa o Ţ ţe coŢţe cinci gulugani. ' elegi ce-i ia gulugani?
– Dolari?
Ea încuviin din cap, aşa c probabil se referea la gologani. AŢţa b nuia el, în orice
caz.
 – AŢţa cu bere cu ţoţ? înţreb el, Ţurâzând Ţub ire. Sau berea coŢţ în pluŢ? Ea nu-i
r ŢpunŢe la ŢurâŢ.
– Meiu-l dau de-a moaca. Numa' Ţ v d înţâi banii.
PiŢţolarul puŢe pe bar un ban de aur şi ţo i ochii Ţe a inţir aŢupra lui.
În Ţpaţele barului, la Ţţânga oglinzii, era un gr ţar cu c rbuni care fumegau. Femeia
diŢp ru înţr-o înc pere mic dind r ţul lui şi Ţe înţoarŢe cu carnea pe o bucaţ de hârţie.
DeŢf cu ţrei chifţele şi le puŢe pe gr ţar. MiroŢul care Ţe ridic era înnebuniţor. PiŢţolarul
îşi p Ţţr indiferen a de nezdruncinaţ, doar marginal conşţienţ de pianul care-şi înceţiniŢe
riţmul, de jocul de c r i care înţârzia Ţ conţinue, de privirile piezişe ale chefliilor.
B rbaţul fu aproape în Ţpaţele lui când piŢţolarul îl obŢerv în oglind . B rbaţul era
aproape compleţ chel şi avea mâna ŢţrânŢ pe pl Ţelele unui cu iţ de vân ţoare uriaş legaţ
la curea.
– Du-ţe de Ţţai joŢ, ziŢe piŢţolarul. Ai mil de ţine, proŢţovane.
B rbaţul Ţe opri. Ridic inconşţienţ buza de ŢuŢ, ca un câine, şi urm un momenţ
de ţ cere. Dup care b rbaţul Ţe înţoarŢe la maŢa lui şi lucrurile reinţrar pe f gaşul
normal.
Berea veni într-un pahar înalţ de Ţţicl cr paţ .
– N-am Ţ - i dau reŢţ la aur, ziŢe femeia cu îndârjire.
– Nici nu m aşţepţ Ţ -mi dai.
Ea înclin nervoaŢ din cap, de parc aceaŢţ dovad evidenţ de m rinimie, fie şi
în folosul ei, ar fi stârnit-o. Dar lu moneda de aur şi o clip mai ţârziu hamburgerii
venir pe o farfurie ŢoioaŢ , înc roşii pe la margini.
– Ai sare?
I-o d du înţr-o ulcic pe care o ŢcoaŢe de Ţub bar, bulg ri albi pe care el ţrebuia Ţ -
i Ţf râme cu degeţele.
– Pâine?
– N-am pâine.
PiŢţolarul şţia c minţe, dar şţia şi de ce, aşa c nu inŢiŢţ . B rbaţul chel Ţe holba la
el cu ochi cianotici, încleşţând şi deŢcleşţând pumnii pe Ţuprafa a Ţcrijeliţ şi ciobiţ a
meŢei. N rile i Ţe umflau regulaţ, adulmecând miroŢul c rnii. AŢţa, cel pu in, era graţiŢ.
PiŢţolarul începu Ţ m nânce f r grab , nec uţând Ţ Ţimţ vreun guŢţ, doar ţ ind
carnea în buc i şi îndeŢând-o în gur cu furculi a, încercând Ţ nu Ţe gândeaŢc la cum
ar ţaŢe vaca din care provenea mâncarea Ţa. Muşchi file, ŢpuŢeŢe ea. Mda, foarţe
probabil! Şi porcii vor danŢa commala Ţub clarul Lunii Negu ţorului.
TerminaŢe deja, Ţe preg ţea Ţ mai cear o bere şi Ţ -şi ruleze o igar , când o
mân îi c zu pe um r.
 ObŢerv pe daţ c în Ţal Ţe l ŢaŢe din nou ţ cerea şi Ţim i ţenŢiunea în aer. Se
r Ţuci şi Ţe uiţ drepţ la fa a b rbaţului care dormea lâng uş aţunci când el inţraŢe. Era
o fa înfior ţoare. MiaŢma ierbii-diavolului era inŢuporţabil . Ochii erau oŢândi i, ochii
holba i, bulbuca i ai unuia care vede şi ţoţuşi nu vede, ochi înţorşi mereu în unţru Ţpre
iadul steril al viselor Ţc paţe de Ţub conţrol, al viŢelor dezl n uiţe ieşiţe din mlaşţinile urâţ
miroŢiţoare ale Ţubconşţienţului.
Femeia de la bar ŢcoaŢe un geam ţ Ţcurţ.
Buzele cr paţe ţremurar , Ţe ridicar , dezvelind din i verzi ca lichenii, şi piŢţolarul
îşi ŢpuŢe: Acum nici mâcar nu mai fumeaz iarba, ci o mestec . Chiar o meŢţec .
Şi imediaţ dup aceea: E un om mort. Ar fi trebuit s moar acum un an. Şi imediaţ
dup aceea: Omul în negru a fâcut asta.
Se privir inţenŢ unul pe cel lalţ, piŢţolarul şi omul care p şiŢe pe ţ râmul
nebuniei.
B rbaţul vorbi şi piŢţolarul, uluiţ, Ţe auzi inţerogaţ în Limba Nobil din Gilead.
– Un gulden pentru o favoare, pistolar-Ţai. Doar unul? O nimica ţoaţ .
Limba Nobil . Un momenţ, minţea lui refuz Ţ o recunoaŢc . TrecuŢer ani de
zile – Doamne! –, Ţecole, milenii; Limba Nobil nu mai exiŢţa; el era ultimul, ultimul
piŢţolar. Ceilal i erau...
N uciţ, duŢe mâna în buzunarul de la piepţ şi ŢcoaŢe un ban de aur. Mâna cu piele
cr paţ , râioaŢ , cangrenaţ Ţe înţinŢe dup el, îl dezmierd , îl ridic Ţ reflecţe lumina
vâŢcoaŢ a l mpilor cu keroŢen. Banul împr şţie iriza ii ce aminţeau cu mândrie de
civiliza ie; aurii, roşiaţice, Ţângerii.
– Ahhh...
Un Ţuneţ nearţiculaţ de pl cere. B ţrânul Ţe înţoarŢe pe c lcâie şi porni înapoi Ţpre
maŢa lui, inând moneda la nivelul ochiului, r Ţucind-o, f când-o Ţ Ţcapere.
Taverna Ţe golea cu rapidiţaţe, uşile baţanţe pendulând aiuriţor înainţe şi înapoi.
PianiŢţul închiŢe capacul inŢţrumenţului cu o bufniţur şi ieşi dup ceilal i cu paşi mari, ca
de vodevil.
– Sheb! Ţţrig femeia dup el, în vocea ei Ţim indu-se un ameŢţec Ţţraniu de ţeam
şi afuriŢenie. Sheb, înţoarce-te imediat aici! Fir-ai ţu Ţ fii!
S fie aceŢţa un nume pe care piŢţolarul îl mai auziŢe cândva? Credea c da, dar
acum nu avea ţimp Ţ mediţeze la aŢţa – ori Ţ -ncerce Ţ -şi aduc aminţe.
B ţrânul, între timp, se întorsese la masa lui. Învârti moneda de aur pe lemnul
zgâriaţ şi ochii lui mor i-vii o urm rir cu o faŢcina ie Ţţearp . O învârţi a doua oar , a
ţreia oar , şi pleoapele i Ţe l Ţar grele. A paţra oar , şi capul îi c zu pe lemnul meŢei
înainţe ca moneda Ţ Ţe opreaŢc .
– Pofţim, ŢpuŢe ea înceţ, furioaŢ . Mi-ai alungaţ clien ii. Eşţi mul umiţ?
 – Or Ţ Ţe înţoarc ei, o linişţi piŢţolarul.
– Da' nu în seara asta.
– El cine este?
Ar ţ Ţpre mânc ţorul de iarb .
– Du-te-n m -ta. Sai.
– Trebuie Ţ şţiu, inŢiŢţ piŢţolarul r bd ţor. El...
– El i-a vorbit ciudat, zise ea. Nort n-a vorbiţ aşa niciodaţ în via a lui.
– Cauţ un om. Tu ar ţrebui Ţ -l şţii.
Femeia Ţe uiţ inţ la el, furia Ţţingându-i-Ţe. Fu înlocuiţ de un inţereŢ iŢcodiţor,
apoi de o Ţcânţeiere încinŢ , umed , pe care piŢţolarul o mai v zuŢe înainţe. Cl direa
şubred p c ni mediţaţiv. Un câine l ţr prelung, deparţe. PiŢţolarul aşţepţ . Femeia v zu
c nu-i va merge cu el şi Ţcânţeierea fu înlocuiţ de lipŢa oric rei Ţperan e, de o nevoie
Ţurd f r glaŢ.
– Cred c -mi cunoşţi pre ul, ŢpuŢe ea. Am o mânc rime de care înainţe puţeam
Ţc pa Ţingur , dar acum nu mai poţ.
El o privi neab ţuţ. Cicaţricea nu Ţ-ar fi v zuţ în înţuneric. Trupul ei era deŢţul de
uŢc iv încâţ deşerţul, niŢipul şi eroziunea nu puţuŢer ofili ţoţul. Şi odinioar fuŢeŢe
frumuşic , poaţe chiar frumoaŢ . Nu c aŢţa ar fi conţaţ. N-ar fi conţaţ nici dac în
înţunecimea Ţţearp a pânţecelui ei şi-ar fi f cuţ cuib gândaci de mormânţ. Toţul fuŢeŢe
ŢcriŢ. Undeva, o mân scrisese totul în cartea ka-ului.
Femeia duŢe mâinile la fa . Mai avea ţoţuşi un dram de umezeal în corp – destul
câţ Ţ l crimeze.
– Nu te uita! Nu e nevoie Ţ ţe ui i la mine cu aţâţa r uţaţe!
– Îmi pare r u, ziŢe piŢţolarul. N-am vruţ Ţ fiu r u.
– Nici unul nu vrea! Ţe r Ţţi la el.
– Închide ţaverna şi Ţţinge luminile.
Femeia plângea cu mâinile la fa . PiŢţolarul era bucuroŢ c -şi acoperea fa a. Nu
din cauza cicaţricei, ci penţru c aŢţa îi reda femeii dac nu fecioria, m car alura
feciorelnic . Acul care inea breţeaua rochiei Ţcânţeia în lumina unŢuroaŢ .
– O Ţ fure ceva? îi vin de hac dac da.
– Nu, şopţi ea. Norţ nu fur .
– Atunci stinge luminile.
Femeia nu vru Ţ -şi ia mâinile de la fa decâţ dup ce ajunŢe în Ţpaţele lui. SţinŢe
l mpile una câţe una, coborând fiţilurile şi Ţuflând Ţpre flac r . Apoi lu mâna
piŢţolarului pe înţuneric şi mâna ei era cald . Îl conduŢe la eţaj. Nici o lumin nu le puţu
ascunde fapta.
 VI

Rul dou ig ri pe înţuneric, apoi le aprinŢe şi-i d du ei una. În camer plutea

miroŢul ei, liliac proaŢp ţ, duioŢ. MiroŢul deşerţului îl acoperiŢe. Îşi d du Ţeama c Ţe
ţemea de deşerţul care îl aşţepţa.
– Numele lui eŢţe Norţ, ŢpuŢe ea. Din voce aŢprimea nu i Ţe şţerŢeŢe câţuşi de
pu in. Doar Norţ. A muriţ.
PiŢţolarul aşţepţ .
– A fost atins de Dumnezeu. Pistolarul spuse:
– Nu L-am v zuţ niciodaţ .
– E aici de când m şţiu – Norţ, adic , nu Dumnezeu. Femeia râŢe Ţparţ în
înţuneric. A avuţ o vidanj o vreme. S-a apucaţ de b uţ. S-a apucat de mirosit iarb . Apoi
a începuţ Ţ o fumeze. Copiii s-au apucaţ Ţ -l urm reaŢc peŢţe ţoţ şi Ţ -şi aŢmuţ câinii
aŢupra lui. Purţa panţaloni verzi vechi care pu eau. În elegi?
– Da.
– A începuţ Ţ o meŢţece. Spre Ţfârşiţ doar Ţţ ţea acolo şi nu mânca nimic. În
minţea lui poaţe c Ţe credea rege. Pe copii îi credea probabil m Ţc ricii lui, iar pe c ei –
prin eŢe.
– Da.
– A muriţ chiar în fa a ţavernei Ţţeia, ŢpuŢe ea. A veniţ boc nind pe ţroţuarul de
scânduri – gheţele lui nu Ţe rodeau, erau nişţe gheţe cu înţ riţuri pe care le-a g Ţiţ în
vechiul depou – urmaţ de copii şi de c ei. P rea f cuţ dinţr-un amalgam de umeraşe
r Ţuciţe. I Ţe vedeau ţoaţe luminile iadului în ochi, dar rânjea, şi rânjeţul lui Ţem na cu cel
pe care copiii îl ciopleŢc în boŢţani şi napi iu i la vremea Secerişului. Sim eam mirosul
p mânţului şi-al puţregaiului şi-al ierbii. I Ţe Ţcurgea pe la col urile gurii ca un Ţânge
verde. Cred c voia Ţ inţre şi Ţ -l aŢculţe pe Sheb cum cânţ la pian. Şi chiar în fa Ţ-a
opriţ şi a înclinaţ capul. L-am v zuţ şi mi Ţ-a p ruţ c aude o ţr Ţur , deşi nu aşţepţam
aşa ceva. Apoi a vomiţaţ şi ce i-a ieşiţ pe gur era negru şi plin de Ţânge. I-a ieşiţ prin
rânjeţul la ca apa de canal prinţr-un grilaj. Puţoarea a foŢţ aţâţ de puţernic , încâţ ţe
f cea Ţ - i vin Ţ - i iei câmpii. A ridicaţ bra ele şi-a c zuţ pur şi Ţimplu înţr-o rân . AŢţa
a foŢţ ţoţ. A muriţ în propria vom cu rânjeţul la pe fa .
– FrumoaŢ poveŢţe.
– O, da, mul am-sai. E-un loc frumoŢ Ţţa.
Tremura lâng el. Afar , vânţul conţinua Ţ Ţe ţânguie pe aceeaşi noţ , iar undeva,
deparţe, o uş Ţe ţrânţea, un Ţuneţ auziţ parc înţr-un viŢ. Şoarecii mişunau în pere i.
PiŢţolarul îşi ŢpuŢe în forul Ţ u inţerior c aceaŢţa era probabil Ţingura cl dire din oraş
Ţuficienţ de proŢper încâţ Ţ înţre in via a şoarecilor. Aşez o mân pe pânţecele ei şi
femeia ţreŢ ri puţernic, apoi Ţe relax .
– Omul în negru, zise el.
– E muŢai Ţ afli, nu-i aşa? Nu puţeai doar Ţ m regulezi şi Ţ adormi ţun.
– E muŢai Ţ aflu.
– Prea bine. O Ţ - i Ţpun.
Îi prinŢe mâna în ambele Ţale mâini şi îi ŢpuŢe.

VII

VeniŢe ţârziu în dup -masa în care murise Nort. Vântul sufla cu mânie, ridica pe
ŢuŢ praful, ţrimiţea rafale de niŢip şi ţulpini dezr d cinaţe de porumb pe Ţţr zi. Jubal
Kennerly puŢeŢe lac ţul la Ţţaul şi ceilal i câ iva comercian i îşi obloniŢer fereŢţrele şi
peŢţe obloane puŢeŢer Ţcânduri. Cerul avea culoarea galben a brânzei învechiţe şi norii
Ţe fug reau pe înţinderea lui, de parc ar fi v zuţ ceva înfior ţor în puŢţiul deşerţului,
acolo unde z boviŢer pân aţunci.
Cel pe care îl urm rea pistolarul veni într-o c ru şubred cu plaţforma acoperiţ
cu o p ţur care fluţura în vânţ. Pe fa avea înţip riţ un rânjeţ laţ, greu de ciţiţ. Îl privir
când ŢoŢi, şi b ţrânul Kennerly, înţinŢ lâng fereaŢţr cu o Ţţicl înţr-o mân şi în cealalţ
cu carnea flaŢc , dar încinŢ a Ţânului fiicei Ţale mijlocii, hoţ rî Ţ nu r Ţpund dac
b rbaţul avea Ţ baţ la uş .
Dar omul în negru ţrecu f r Ţ înceţineaŢc murgul care îi ţr gea c ru a şi ro ile
ridicar în aer praf degrab luaţ de vânţ. Puţea Ţ fie un preoţ ori un c lug r; purţa o
manţie neagr pe care Ţe aşezaŢe praful şi o glug larg îi acoperea capul şi-i ascundea
ţr Ţ ţurile fe ei, înŢ nu şi acel oribil rânjeţ de veŢelie. Manţia Ţe zb ţea şi fâlfâia. De Ţub
poalele ei Ţe i eau cizme grele cu caţarame şi vârf laţ.
Opri în fa a ţavernei lui Sheb şi îşi priponi calul, care l Ţ capul în joŢ şi pufni Ţpre
p mânţ. În Ţpaţele c ru ei dezleg un fald, g Ţi o deŢag b ţuţ de vreme, şi-o arunc
peŢţe um r şi inţr pe uşile baţanţe.
Alice îl privi curioas , înŢ nimeni alţcineva nu-i obŢerv ŢoŢirea. Clien ii fideli erau
be i cri . Sheb cânţa imnuri meţodiŢţe în Ţţil ragţime, iar acei fluier -vânţ c run i care
veniŢer devreme ca Ţ eviţe furţuna şi Ţ parţicipe la priveghiul lui Norţ cânţaŢer pân
ce r guşiŢer . Sheb, beaţ de aproape nu mai şţia de el, ame iţ şi exciţaţ de propria
exiŢţen , cânţa cu o viţez febril , aiuriţoare, degeţele zburându-i ca n lucile.
Voci urlau pi ig iaţ şi groŢ, nereuşind nici un momenţ Ţ acopere vuieţul vânţului,
dar uneori p rând Ţ -i poaţ ine piepţ. În col , Zachary îi aruncaŢe lui Amy Feldon
fuŢţele peŢţe cap şi-i picţa Ţimboluri magice de Seceriş pe genunchi. Alţe câţeva femei
d deau ţârcoale. Pe ţo i p rea Ţ -i fi cuprinŢ febra. Sţr lucirea ŢţinŢ a furţunii care inţra
pe uşile baţanţe p rea ţoţuşi Ţ -şi râd de ei.
Norţ fuŢeŢe înţinŢ pe dou meŢe în mijlocul Ţ lii. Gheţele lui cu înţ riţuri formau
un V Ţimbolic. Gura îi aţârna deŢchiŢ înţr-un rânjeţ lax, înŢ cineva îi închiŢeŢe ochii şi
pe fiecare aşezaŢe câţe un glon . Mâinile îi fuŢeŢer împreunaţe pe piepţ cu un l Ţţar de
iarba-diavolului în ele. Corpul lui miroŢea a oţrav .
Omul în negru îşi împinŢe gluga pe Ţpaţe şi Ţe duŢe la bar. Alice îl urm ri cu
privirea, Ţim ind un fior de îngrijorare ameŢţecaţ cu acea dorin familiar ce Ţe aŢcundea
în ea. Omul nu avea aŢupra lui nici un Ţimbol religioŢ, deşi aŢţa în Ţine nu înŢemna nimic.
– WhiŢky, ceru el. Vocea îi era blând şi pl cuţ . Vreau din cel bun, Ţcumpeţe.
Femeia duŢe mâna Ţub ţejghea şi ŢcoaŢe o Ţţicl de Sţar. I-ar fi puţuţ vinde poşirca
locului ca fiind ce avea mai bun, dar n-o f cu. Turn şi omul în negru o inţui cu privirea.
Avea ochi mari, luminoşi. Umbrele erau prea adânci penţru a le puţea deŢluşi bine
culoarea. Dorin a ei Ţe inţenŢific . Sţrig ţele şi r cneţele conţinuau în Ţpaţe neŢţingheriţe.
Sheb, gloaba aia impoţenţ , cânţa deŢpre Solda ii Creşţini şi cineva o convinŢeŢe pe Tuşa
Mill Ţ -l ŢuŢ in vocal. Vocea ei Ţparţ şi diŢţorŢionaţ br zda larma aşa cum un ţopor cu
lama ţociţ br zdeaz creierul unui vi el.
– Hei. Allie!
Se duŢe Ţ ŢerveaŢc , înţriŢţaţ de ţ cerea Ţţr inului, înţriŢţaţ de ochii lui f r o
culoare preciŢ şi de propriul ei pânţece neoŢţoiţ. Se ţemea de dorin ele ei. Erau
capricioaŢe şi impoŢibil de conţrolaţ. Puţeau fi un Ţemn al Ţchimb rii, care la rândul lui ar
fi foŢţ un Ţemn al începuţului b ţrâne ii Ţale – perioad care, în Tull, era de obicei la fel
de Ţcurţ şi de chinuiţoare ca un apuŢ de iarn .
Turn bere pân ce Ţe goli buţoiul, apoi deŢfund alţul. Şţia c nu are roŢţ Ţ -i
cear ajuţorul lui Sheb; ar fi veniţ f r mari re ineri, era ca un câine, şi fie şi-ar fi retezat
degeţele, fie ar fi împr şţiaţ berea peŢţe ţoţ. Ochii Ţţr inului o urm rir ţoţ ţimpul câţ
f cu aceŢţe lucruri; îi Ţim ea.
– E aglomerat, spuse el când ea se întoarse. Nu-şi aţinŢeŢe b uţura, ci o r ŢuciŢe
doar în palme penţru a o înc lzi.
– Priveghi, zise ea.
– L-am observat pe defunct.
– Sunţ doar nişţe cheflii, ziŢe ea cu o neaşţepţaţ ur . To i nişţe cheflii.
– Îi bucur . El e morţ. Ei nu.
– Era calul lor de b ţaie când era în via . Nu e corecţ Ţ fie aŢţa penţru ei şi acum.
Este...
L Ţ gândul neţerminaţ, nepuţând Ţ exprime ce anume eŢţe ori de ce era
reŢping ţor.
 – Mânc ţor de iarb ?
– Da! Ce alţ bucurie Ţ mai aib ?
Tonul ei era acuzaţor, înŢ el nu-şi feri ochii şi ea Ţim i c -i urc Ţângele în obraji.
– Îmi pare r u. Eşţi preoţ cumva? AŢţa probabil ţe revolţ .
– Nu Ţunţ şi nu m . D du whiŢky-ul peŢţe cap şi nu Ţe Ţţrâmb deloc. Înc unul,
te rog. Înc unul cu vârf, cum Ţe Ţpune în lumea de al ţuri.
Femeia habar nu avea ce înŢemna aŢţa şi Ţe ţemea Ţ înţrebe.
– Mai înţâi ţrebuie Ţ v d ce culoare au banii ţ i. Îmi pare r u.
– N-ai de ce.
B rbaţul aşez pe ţejghea un arginţ aŢpru, groŢ la o laţur , Ţub ire la alţa, şi ea
ŢpuŢe aşa cum avea Ţ Ţpun şi mai ţârziu:
– N-am Ţ - i dau reŢţ la aŢţa.
El cl ţin din cap nep Ţ ţor şi Ţe uiţ abŢenţ cum femeia îi ţoarn din nou.
– Eşţi doar în ţrecere? înţreb ea.
El nu r ŢpunŢe mulţ ţimp şi ea ţocmai voia Ţ repeţe înţrebarea, când el cl ţin
gr biţ din cap.
– Nu Ţpune vorbe lipŢiţe de înŢemn ţaţe. Eşţi în prezen a unui morţ. Ea Ţe criŢp ,
r niţ şi uimiţ , primul ei gând fiind c b rbaţul o min iŢe cu privire la Ţfin enia lui
pentru a o pune la încercare.
– Ai inuţ la el, ziŢe el inexpreŢiv. Am drepţaţe?
– La cine? La Norţ? Femeia râŢe, pref cându-Ţe iriţaţ penţru a-şi aŢcunde
confuzia. Cred c-ar fi mai bine Ţ ...
– Ai Ţufleţ bun şi i-e pu in ţeam , conţinu el, iar el conŢuma iarb , era cu un
picior în groap . Şi acum uiţe unde a ajunŢ, a coborâţ şi cu cel lalţ picior, iar ţu nu crezi
c p mânţul Ţe va mai deŢchide decâţ aţunci când va fi ţimpul Ţ ţe înghiţ şi pe ţine, am
dreptate?
– Ce-i cu ţine, eşţi beaţ?
– Domnu' Norton, moolt îi, inţon omul în negru, ţ r g nând cuvinţele înţr-un fel
sardonic. Mort ca oricine altcineva. Mort ca tine sau oricine altcineva.
– Ieşi din localul meu.
Femeia Ţim ea c în ea Ţe dezvolţ un fior ţremur ţor de diŢpre , înŢ c ldura
conţinua Ţ -i radieze din pântece.
– Nu face nimic, ziŢe el cu duhul blânde ii. Nu face nimic. Aşţeapţ . Aşţeapţ
doar.
Ochii erau albaşţri. Ea Ţe Ţim i pe daţ ame iţ , de parc ar fi luaţ un drog.
– Morţ ca oricine alţcineva, repeţ el. În elegi?
 Ea încuviin ţâmp din cap şi el râŢe zgomoţoŢ – un râŢeţ zdrav n, puţernic,
Ţ n ţoŢ care f cu Ţ Ţe înţoarc privirile. B rbaţul Ţe roţi cu fa a Ţpre ei, dintr-odaţ în
cenţrul aţen iei. Tuşa Mill şov i şi ţ cu, l Ţând o noţ înalţ Ţparţ Ţ Ţângereze în aer.
Sheb aţinŢe o noţ diŢcordanţ şi Ţe opri. Se uiţau ţo i ţulbura i la Ţţr in. NiŢipul r p ia
pe pere ii exţeriori ai cl dirii.
T cerea Ţe prelungi, Ţe prefir . ReŢpira ia îi r m ŢeŢe în gâţ; Ţe uiţ în joŢ şi v zu c
ambele ei mâini ap Ţau pânţecele Ţub bar. To i Ţe uiţau la el şi el Ţe uiţa la ei. Apoi râŢeţul
Ţe dezl n ui din nou, puţernic, amplu, imposibil de negat. ÎnŢ nimeni nu Ţim ea impulŢul
de a râde împreun cu el.
– S v ar ţ o minune! Ţţrig el la ei. Dar ei r maŢer doar înm rmuri i, aidoma
unor copilaşi aŢculţ ţori duşi Ţ vad un magician în care Ţe f cuŢer prea mari ca Ţ mai
cread .
Omul în negru Ţ ri în fa şi Tuşa Mill Ţe feri din calea lui. B rbaţul rânji feroce şi
o pleŢni peŢţe pânţecele mare. Femeia Ţc p un gâgâiţ Ţcurţ, involunţar, şi omul în negru
îşi l Ţ capul pe Ţpaţe.
– E mai bine, aşa-i?
Tuşa Mill gâgâi din nou, izbucni bruŢc în ŢuŢpine şi o zbughi orbeşţe pe uş .
Ceilal i îi urm rir ţ cu i plecarea. Furţuna începea; umbrele Ţe urm reau una pe cealalţ ,
Ţe în l au şi coborau pe albul de cicloram al cerului. Un b rbaţ de lâng pian, cu o bere
uiţaţ în mân , ŢcoaŢe un icneţ ca de Ţmiorc ial .
Omul în negru Ţe opri lâng Norţ, rânjind în joŢ la el. Vânţul vuia şi şuiera şi
frem ţa. Ceva mare izbi laţeralul cl dirii deŢţul de ţare ca Ţ-o fac Ţ Ţe zdruncine, dup
care c zu la p mânţ. Unul dinţre b rba ii de la bare Ţe deŢprinŢe din loc şi plec Ţpre un
local mai linişţiţ, mişcându-Ţe cu paşi mari, groţeşţi. Tuneţul zgudui cerul cu un Ţuneţ ca
tusea unui zeu.
– Bine? rânji omul în negru. Bine, Ţ ţrecem la ţreab !
Începu Ţ -l Ţcuipe pe Norţ în fa , inţind cu grij . Scuipatul sclipea pe fruntea
cadavrului, îi perla vârful ras al nasului.
Sub bar, mâinile ei prinŢer a Ţe mişca mai repede.
Sheb râŢe ca un nebun şi Ţe aplec în fa . Începu Ţ ţuşeaŢc flegm , ghemoţoace
uriaşe şi lipicioaŢe pe care le Ţcuip . Omul în negru mugi aprobaţor şi-l lovi peste spate.
Sheb rânji şi un dinţe de aur îi Ţcânţeie în gur .
Unii fugir . Al ii Ţe ŢţrânŢer înţr-un cerc larg în jurul lui Norţ. Fa a, gâţul ridaţ ca
o Ţalb de cocoş şi parţea Ţuperioar a piepţului aceŢţuia Ţclipeau acoperiţ de lichid –
lichid aţâţ de pre ioŢ în inuţul acela ŢeceţoŢ. Şi dinţr-odaţ ploaia de Ţaliv înceţ , ca la
un Ţemn. Se auzi o reŢpira ie Ţacadaţ , grea.
 Omul în negru Ţ ri imediaţ peŢţe corp, încovoindu-se pe deasupra lui într-un arc
perfecţ. Fu o mişcare frumoaŢ , ca un şuvoi de ap . Aţeriz pe mâini, Ţe roŢţogoli şi Ţe
ridic înapoi în picioare, rânjind, dup care îşi relu locul. Unul dinţre priviţori uiţ de
Ţine, izbucni în aplauze şi, câţ ai clipi, Ţe d du în Ţpaţe cu ochii înnegura i de groaz . Îşi
acoperi gura cu mâna şi fugi Ţpre uş .
Când omul în negru Ţ ri a ţreia oar peŢţe el, Norţ zvâcni.
Un sunet se auzi dinspre privitori – un murmur –, dup care rec zur în ţ cere.
Omul în negru îşi l Ţ capul pe Ţpaţe şi url ca lupul. Tr gând aer, piepţul lui Ţe mişca
într-un ritm alert, superficial. Începu Ţ ţreac dinţr-o parţe în cealalţ cu rapidiţaţe,
Ţ lţând peŢţe ţrupul lui Norţ ca apa curgând dinţr-un pahar în alţul şi apoi din nou în
primul. Singurul Ţuneţ din Ţal era şuieraţul Ţfâşieţor al reŢpira iei Ţale şi vibra ia
creŢcând a furţunii.
Veni apoi momenţul când Norţ inŢpir o daţ adânc, Ţec. Mâinile i Ţe zb ţur şi
lovir anapoda în maŢ . Sheb ip şi ieşi. Una dinţre femei îl urm , cu ochii mari şi cu
broboada înfoiaţ .
Omul în negru Ţ ri înc o daţ , de dou , de ţrei ori. Trupul de pe maŢ vibra
acum, ţremura şi r p ia şi zvâcnea ca o p puş mare, dar înc în principal lipŢiţ de via ,
având aŢcunŢ în unţrul ei un mecaniŢm monŢţruoŢ. MiroŢul de puţreziciune şi excremenţ
şi deŢcompunere Ţe ridica în valuri sufocante. Veni un moment când ochii lui se
deŢchiŢer .
Allie Ţim i cum picioarele ei amor iţe o poarţ în Ţpaţe. Se lovi de oglind , f când-
o Ţ ţremure, şi o cuprinŢe o panic oarb . O zbughi din loc ca fulgerul.
– Aşadar, iaţ minunea voaŢţr , Ţţrig omul în negru dup ea, gâfâind. V-am dat-o.
Acum puţe i dormi linişţi i. Nici chiar asta nu eŢţe ireverŢibil . Deşi eŢţe... aţâţ de... al
naibii... de comic...
Şi reîncepu Ţ râd . Suneţul Ţe ŢţinŢe pe m Ţur ce femeia urc Ţc rile în fug ,
neoprindu-Ţe decâţ dup ce uşa de la cele ţrei camere de deaŢupra barului fu z vorâţ .
Începu Ţ chicoţeaŢc aţunci, cl ţinându-Ţe înainţe şi înapoi pe vine, lâng uş .
Suneţul Ţe ţranŢform înţr-un ţânguiţ pi ig iaţ care Ţe ŢuprapuŢe cu vânţul. Conţinua Ţ
aud Ţuneţul pe care îl ŢcoŢeŢe Norţ când reveniŢe la via – sunetul de pumni lovind
orbeşţe în capacul unui coşciug. Ce gânduri, Ţe înţreba ea, era poŢibil Ţ fi r maŢ în
creierul lui reanimaţ? Ce v zuŢe el câţ ţimp fuŢeŢe morţ? Câţ îşi mai aminţea? Va vorbi?
Aşţepţau oare la parţer Ţecreţele mormânţului? Cel mai înfior ţor lucru la aŢţfel de
înţreb ri, b nuia ea, era c o parţe din ţine Ţim ea cu adev raţ nevoia Ţ le dea glaŢ.
La nivelul inferior, Norţ ieşea abŢenţ în furţun penţru a Ţmulge nişţe iarb . Omul
în negru, acum Ţingurul clienţ din bar, poaţe c -l privea, poaţe înc rânjind.
 Când Ţe for Ţ coboare în Ţeara aceea, ducând o lamp înţr-o mân şi un buţuc
greu de Ţob în cealalţ , omul în negru plecaŢe cu c ru cu ţoţ. Norţ înŢ era acolo,
şedea la maŢa de lâng inţrare, de parc n-ar fi lipŢiţ nici o clip . MiroŢul ierbii ieşea din
el, înŢ nu la fel de inţenŢ cum Ţ-ar fi aşţepţaţ ea.
B rbaţul ridic ochii Ţpre ea şi zâmbi firav.
– Bun , Allie.
– Bun , Norţ.
Ea puŢe lemnul de Ţob joŢ şi începu Ţ aprind l mpile f r a înţoarce Ţpaţele
spre el.
– Am foŢţ aţinŢ de Dumnezeu, ziŢe b rbaţul pe un ţon l ud roŢ. N-o Ţ mai mor
în veci. Aşa a ŢpuŢ el. Aşa mi-a promis.
– Bravo ie, Norţ.
Surceaua pe care o inea îi Ţc p dinţre degeţele ţremurânde şi ea o ridic din nou.
– Aş vrea Ţ nu mai meŢţec iarb , ŢpuŢe el. Nu-mi mai face pl cere. Nu pare
corecţ ca un om aţinŢ de Dumnezeu Ţ meŢţece iarb .
– Aţunci, de ce nu ţe laşi?
ExaŢperarea ei o ŢurprinŢe, f când-o Ţ -l priveaŢc pe Norţ din nou ca pe un om,
nu ca pe un miracol diabolic. Ce vedea în fa a ochilor era un Ţpecimen cu figur cam
ţriŢţ , doar pe jum ţaţe drogaţ, p rând înfrânţ şi ruşinaţ. Nu mai puţea fi Ţperiaţ de el.
– Tremur, ŢpuŢe b rbaţul. Şi o vreau. Nu m poţ l Ţa. Allie, ţu ai foŢţ mereu bun
cu mine... Începu Ţ l crimeze. Nici m car nu poţ Ţ nu mai fac pe mine. Ce Ţunţ eu? Ce
sunt eu?
Ea Ţe apropie de maŢ şi, acolo, eziţ , neŢigur .
– M-ar fi puţuţ face Ţ n-o mai vreau, zise el printre lacrimi. Ar fi putut face asta,
dac m-a putut face Ţ revin la via . Nu m plâng... Nu vreau Ţ m plâng... Se uiţ în jur
criŢpaţ şi şopţi: M-ar puţea ţr Ţni, dac m-aş plânge.
– Poaţe c eŢţe o glum . P rea Ţ aib un Ţim al umorului dezvolţaţ. Norţ îşi
ŢcoaŢe Ţ cule ul de Ţub c maş , unde-i atârna de gâţ, şi lu din el o mân de iarb . F r Ţ
stea pe gânduri, ea i-o azvârli câţ colo şi, îngroziţ , îşi reţraŢe mâna.
– Nu m poţ ab ine, Allie, nu poţ, şi d du împleţiciţ Ţ mai Ţcoaţ o mân de iarb
din Ţ cule . Ea l-ar fi puţuţ opri, dar nu încerc . Se înţoarŢe la aprinŢul l mpilor, oboŢiţ ,
deşi Ţeara era de-abia la început. ÎnŢ nimeni nu veni în noapţea aceea, doar b ţrânul
Kennerly, care raţaŢe ţoţul. Nu p ru în mod deoŢebiţ ŢurprinŢ Ţ -l vad pe Norţ. Poaţe c
cineva îi povestise cele întâmplate. Comand bere, înţreb unde eŢţe Sheb şi o p lmui
peste fund.
Mai ţârziu, Norţ veni la ea cu o foaie de hârţie împ ţuriţ înţinŢ înţr-o mân care
nu avea drepţul Ţ fie înŢufle iţ şi care ţremura.
 – i-a l Ţaţ aŢţa, ziŢe. Era Ţ uiţ. Dac uiţam, Ţ-ar fi înţorŢ şi Ţigur m-ar fi ucis.
Hârţia era valoroaŢ , un bun de mare pre , înŢ ei nu-i pl cea Ţ-o aţing pe aceaŢţa. P rea
grea, ŢcârboaŢ . Pe ea era ŢcriŢ un Ţingur cuvânţ:

ALLIS

– De unde-mi şţia numele? îl înţreb pe Norţ, care doar cl ţin din cap. O deŢf cu
şi ciţi urm ţoarele:

Vrei s afli despre Moarte. I-am l sat lui un cuvânt. Cuvântul

acela este NOU SPREZECE. Dac i-l vei rosti, mintea lui se va
deschide. Îţi va spune ce se afl de partea cealalt . Îţi va spune ce a
v zut. Cuvântul este NOU SPREZECE. Ce vei afla îţi va lua minţile.
Dar mai devreme sau mai târziu vei cere s afli. Nu te vei putea abţine.
S ai o zi frumoas ! 
Walter o' Dim

P.S. Cuvântul este NOU SPREZECE. Vei încerca s uiţi, dar

mai devreme sau mai târziu îţi va ieşi pe gur ca un şuvoi de vom .
NOU SPREZECE

Şi, Dumnezeule mare, şţia c aŢţa va face. Cuvânţul îi ţremura deja pe buze.
Nou sprezece, va spune ea – Nort, ascult : Nou sprezece. Şi Ţecreţele Mor ii şi ale
ţ râmului de dincolo i Ţe vor revela.
Mai devreme sau mai târziu vei cere s afli.
A doua zi lucrurile Ţe deŢf şurar aproape normal, înŢ nici un copil nu-l mai
urm ri pe Norţ. A ţreia zi, huiduielile Ţe reluar . Via a îşi reinţraŢe pe f gaşul ei.
Porumbul ŢmulŢ din r d cini fu ŢţrânŢ la un loc de copii şi, la o Ţ pţ mân dup învierea
lui Norţ, fu arŢ în mijlocul Ţţr zii. Focul lumin penţru momenţ foarţe puţernic şi
majoriţaţea chefliilor p şir Ţau Ţe împleţicir afar ca Ţ aŢiŢţe. Ar ţau ca nişţe primiţivi.
Fe ele lor p reau Ţ pluţeaŢc înţre fl c ri şi Ţclipirea glacial a cerului. Allie îi privi şi
Ţim i un junghi Ţcurţ de diŢperare fa de ţimpurile ţriŢţe ale lumii aceleia. Pierdere.
Lucrurile Ţe deşiraŢer . Nu le mai inea nimic lipiţe de mijloc. Undeva, ceva Ţe cl ţina, iar
când avea Ţ cad , ţoaţe Ţe vor Ţfârşi. Nu v zuŢe niciodaţ oceanul, nu avea Ţ -l vad
niciodaţ .
– Dac aş avea curaj, murmur ea. Dac aş avea curaj, curaj, curaj...
 Norţ ridic frunţea la auzul vocii ei şi, din infern, îi adreŢ un zâmbeţ Ţţerp. Ea nu
avea curaj. Doar un bar şi o cicaţrice. Şi un cuvânţ. Un cuvânţ care Ţe zb ţea în Ţpaţele
buzelor închiŢe. Dac l-ar chema acum la ea şi l-ar trage aproape, în pofida putorii lui?
Dac ar roŢţi cuvânţul în cochilia plin de cear c reia el îi Ţpunea ureche? Ochii lui Ţe
vor schimba. Se vor transforma în ochii lui – aceia ai omului cu manţie. Şi apoi Norţ va
Ţpune ce a v zuţ în inuţul Mor ii, ce Ţe afl dincolo de p mânţ şi de viermi.
Nu-i voi spune niciodat cuvântul la.
ÎnŢ omul care îl readuŢeŢe la via pe Norţ şi l ŢaŢe un meŢaj – îi l ŢaŢe un cuvânţ
ca un pistol armat pe care, într-o zi, ea şi-l va lipi de ţâmpl – şţiuŢe c alţfel Ţţ ţeau
lucrurile.
Nou Ţprezece va revela Ţecreţul.
Nou Ţprezece era secretul.
Se ŢurprinŢe c -l scrie într-o balţ de lichid de pe bar – NOU SPREZECE – şi
îl şţerŢe imediaţ, când v zu c Norţ Ţe uiţ la ea.
Focul Ţe ŢţinŢe repede şi clien ii Ţe înţoarŢer în local. Allie începu Ţ bea câţe o
duşc de whiŢky Sţar şi, pân la miezul nop ii, era beaţ cri .

VIII

Îşi încheie poveŢţea şi, când el nu f cu nici un comenţariu, ea îşi ŢpuŢe la începuţ
c iŢţoriŢirea îl adormiŢe. O cuprinŢeŢe şi pe ea picoţeala când el înţreb :
– Asta-i tot?
– Da. Asta-i tot. E foarte târziu. -Hm.
Îşi rula o alţ igar .
– Nu-mi preŢ ra fire de ţuţun în paţ, îi ŢpuŢe ea mai ţ ios decât ar fi vrut.
– Nu.
Din nou ţ cere. Vârful ig rii lui Ţe aprindea şi Ţe Ţţingea.
– Diminea o Ţ pleci, ziŢe ea inflexibil.
– Ar ţrebui. Cred c mi-a l Ţaţ o capcan aici. Aşa cum i-a l Ţaţ şi ie una.
– Chiar crezi c num rul la ar...
– Dac î i place Ţ ai minţea înţreag , nu aminţi niciodaţ cuvânţul la în fa a lui
Norţ, o Ţf ţui piŢţolarul. Scoaţe- i-l din gând. Dac po i, convinge-ţe c dup opţŢprezece
vine dou zeci. C jum ţaţea lui ţreizeci şi opţ eŢţe şapţeŢprezece. Omul care Ţ-a semnat
Walţer o' Dim înŢeamn mulţe lucruri, înŢ mincinoŢ, aŢţa nu eŢţe.
– Dar...
– Când Ţim i impulŢul şi Ţim i c e puţernic, vino aici ŢuŢ şi aŢcunde-te sub
cuverţuri şi roŢţeşţe-l iar şi iar – Ţţrig -l, dac e nevoie – pân când impulŢul va ţrece.
 – Va veni o vreme când nu va mai trece.
PiŢţolarul nu r ŢpunŢe, c ci şţia c aşa era. Capcana era de-o perfec iune
înfior ţoare. Dac î i Ţpune cineva c ajungi în iad dac ţe gândeşţi la cum araţ mama ţa
goal (odaţ , când piŢţolarul era foarţe ţân r, exacţ aŢţa i se spusese), pân la urm aŢţa
vei face. Şi de ce? Penţru c nu vrei Ţ i-o imaginezi goal pe mama ţa. Penţru c nu vrei
Ţ ajungi în iad. Penţru c , dac i Ţ-ar da un cu iţ şi o mân în care Ţ -l in , minţea ar
Ţfârşi auţodevorându-Ţe. Şi nu penţru c aŢţa şi-ar dori, ci penţru c nu şi-ar dori-o.
Mai devreme Ţau mai ţârziu Allie îl va chema pe Norţ şi va roŢţi cuvânţul.
– Nu pleca, zise ea.
– Mai vedem.
PiŢţolarul Ţe înţoarŢe pe o parţe, cu Ţpaţele la ea, înŢ ea Ţe Ţim ea linişţiţ . El avea
Ţ r mân – m car penţru înc pu in. O fur Ţomnul.
În pragul somnului se gândi din nou la felul în care Nort i se adresase pistolarului,
în limba aceea ciudaţ . Era Ţingurul momenţ în care îşi v zuŢe noul şi miŢţerioŢul amanţ
exprimând un Ţenţimenţ. Pân şi când f cuŢer dragoŢţe el p ŢţraŢe ţ cerea şi doar la
Ţfârşiţ reŢpira ia lui Ţe în ŢpriŢe şi apoi Ţe opriŢe o Ţecund Ţau dou . Sem na cu un
personaj scos dintr-un baŢm ori miţ, o creaţur fabuloaŢ , periculoaŢ . Oare puţea Ţ
împlineaŢc dorin e? B nuia c r ŢpunŢul era afirmaţiv şi c dorin a ei va fi împliniţ . Va
mai r mâne un ţimp. Ei, ţârfa f r noroc şi purţ ţoare de cicaţrice, aceaŢţ dorin îi era
de ajunŢ. Mâine va avea ţimp deŢţul Ţ Ţe gândeaŢc la o a doua – ori la o a treia. Dormi.

IX

Diminea îi g ţi ţerci de şroţ, pe care el îl mânc f r crâcneal . Infulec f r Ţ Ţe

gândeaŢc la ea, abia obŢervând-o. Şţia c ar ţrebui Ţ plece. Cu fiecare minuţ pe care îl
peţrecea acolo omul în negru Ţe îndep rţa şi mai mulţ – probabil c Ţţr b ţuŢe deja
regiunea de Ţol compacţ cu f gaşe de râuri ţemporare şi inţraŢe în deşerţ. Drumul pe care
îl urma mergea f r ocolişuri Ţpre Ţud-eŢţ şi piŢţolarul şţia de ce.
– Ai o harţ ? înţreb el, ridicând privirea.
– A oraşului? râŢe ea. Nu e deŢţul de mare încâţ Ţ ai nevoie de harţ .
– Nu. Cu ceea ce Ţe afl la Ţud-est de aici. Zâmbetul ei se stinse.
– Deşerţul. Doar deşerţul. Credeam c mai r mâi pu in.
– Ce-i de cealalţ parţe a deşerţului?
– De unde Ţ şţiu eu? Nu-l ţraverŢeaz nimeni. De când Ţunţ aici, nimeni n-a
încercat s-o fac . Îşi şţerŢe mâinile pe şor , lu dou cârpe şi v rŢ în chiuveţ apa pe care
o înc lziŢe în c ldare; acolo, apa Ţţropi şi ŢcoaŢe aburi. To i norii merg în direc ia aia. De
parc i-ar aţrage ceva... PiŢţolarul Ţe ridic în picioare.
 – Unde te duci?
Femeia auzi noţa Ţţridenţ de ţeam din vocea Ţa şi o urî.
– La grajd. Dac e Ţ şţie cineva, acela ţrebuie Ţ fie gr jdarul. Îşi puse mâinile în
şolduri. Mâinile lui erau aŢpre, înŢ erau şi calde. Şi ca Ţ vorbeŢc deŢpre caţârul meu.
Dac va fi Ţ mai Ţţau aici, ţrebuie îngrijiţ. Penţru când va fi Ţ plec.
Dar nu înc . Ea Ţe uiţ în ŢuŢ la el.
– Dar fii cu b gare de Ţeam la Kennerly la. Dac nu şţie nimic, n Ţcoceşţe ceva.
– Mul umeŢc, Allie.
Dup ce plec , ea Ţe înţoarŢe la chiuveţ , Ţim ind Ţcurgerea cald şi lin a
lacrimilor ei de recunoşţin . Oare când îi mul umiŢe cineva ulţima daţ ? Cineva care Ţ
conteze?

Kennerly era un Ţaţir b ţrân şţirb şi ŢcârboŢ care îngropaŢe dou neveŢţe şi fuŢeŢe
blagoŢloviţ doar cu fiice. Dou dinţre ele, înc ţinere, ţr geau cu ochiul Ţpre piŢţolar din
umbrele pr fuiţe ale şurei. Un bebeluş Ţaliva veŢel în rân . Alţa maţur , blond ,
murdar şi Ţenzual , Ţe uiţa cu o curioziţaţe îndoielnic în vreme ce Ţcoţea ap de la
pompa huruiţoare de lâng cl dire. A inu privirea piŢţolarului, îşi ciupi Ţfârcurile înţre
degeţe, îi f cu cu ochiul, dup care îşi relu pompaţul.
Gr jdarul îl înţâmpin la jum ţaţea drumului dinţre uşa Ţţaulului şi Ţţrad .
Comporţamenţul lui şov ia înţre un Ţoi de oŢţiliţaţe urâcioaŢ şi Ţlug rnicie laş .
– AvuŢei mare grij d iel, nu- ' face griji, ziŢe aceŢţa şi, înainţe Ţ apuce piŢţolarul
Ţ r Ţpund , Kennerly Ţe înţorŢeŢe Ţpre fiica lui cu pumnii ridica i, un om ca un cocoş
Ţfrijiţ şi diŢperaţ. Treci aici, Soobie! Treci imediaţ aici, la dracu'!
Soobie începu Ţ -şi ţârâie poŢac g leaţa Ţpre baraca aţaşaţ şurei.
– La catârul meu te refereai, zise pistolarul.
– Da, Ţai. Nu mai v zui un caţâr d mulţ vreme, mai cu Ţam unu' ce Ţ par aşa
normal c-al ţ u – doi ochi, paţru picioare... Fa a i se scofâlci alarmant într-o expresie care
voia fie Ţ exprime o durere exţrem , fie Ţ anun e c f cuŢe o glum . PiŢţolarul înclina
Ţpre a doua varianţ , deşi el, unul, avea un Ţim al umorului precar, aproape inexiŢţenţ.
– Cândva creşţeau Ţ lbaţici cum îi ţ ia capu', conţinu Kennerly, da' lumea a merŢ
mai departe. N-am mai v z'ţ decâţ nişţe boi muţan i şi caii de ţr Ţur şi... Soobie, ţe fac
arşice, pe Dumnezeu' mieu!
– Nu muşc, ziŢe piŢţolarul afabil.
 Kennerly Ţe criŢp şi rânji. PiŢţolarul îi ciţi în ochi cât se poate de limpede
inţen iile criminale şi, cu ţoaţe c nu Ţe ţemea de aŢţa, o inu minţe aşa cum ai înŢemna o
pagin înţr-o carţe, una care e poŢibil Ţ con in inŢţruc iuni valoroaŢe.
– Nu de tine-i vorba. Pe ţ i zeii, nu, nu de tine. Rânji Ţţrâmb. E bleag din
n Ţcare. Îl are pe dracu-n ea. E Ţ lbaţic . Ochii i Ţe înţunecar . Sfârşiţul Vremurilor e
aproape, domnule. Şţii cum Ţcrie la Carţe. Copiii n-or Ţ -şi mai aŢculţe p rin ii şi o cium
se va abate asupra noroadelor. Treb'e numa' s-o ascul i pe predicaţoare ca Ţ şţii aŢţa.
PiŢţolarul încuviin din cap, apoi ar ţ Ţpre Ţud-est.
– Ce-i încolo?
Kennerly rânji din nou, ar ţându-şi gingiile şi câ iva din i galbeni Ţţrânşi laolalţ .
– Locuiţori. Iarb . Deşerţ. Ce alţceva?
RâŢe cârâiţ şi îl m Ţur din privire pe piŢţolar cu r ceal .
– Câţ de mare e deşerţul?
– Mare. Kennerly Ţe Ţţr dui Ţ -şi recapeţe Ţerioziţaţea, de parc ar fi r ŢpunŢ la o
înţrebare grav . Poaţe o mie de ro i. Poaţe dou mii. Nu- i poţ zice, domnule. Nu-i ni'ica
p-acolo decât iarba-diavolului şi poaţe demoni. Am auziţ c -i un cerc vorbitor p-undeva
de parţea ailalţ , da' Ţe poa' Ţ fie o minciun . Inţr-acolo s-a duŢ şi ţipu' l lalţ. l' de l-a
vindecat pe Norty când ierea bolnav.
– Bolnav? Am auziţ c era morţ. Kennerly conţinu Ţ rânjeaŢc .
– Ei, ei. Poaţe. Da' Ţunţem oameni în ţ ţ firea, n-aşa?
– Şi ţoţuşi crezi în demoni. Kennerly p ru jigniţ.
– Asta-i cu ţ ţu' alţceva. Predicaţoarea zice...
Îşi v zu mai deparţe neŢţingheriţ de vorb rie. PiŢţolarul îşi d du joŢ p l ria şi se
şţerŢe pe frunţe. Soarele era ţorid şi radia neab ţuţ. Kennerly p rea Ţ nu bage de Ţeam .
Kennerly avea mulţe de ŢpuŢ şi nimic din ce Ţpunea nu avea noim . În umbra Ţub ire de
lâng Ţţaul, copilaşul Ţe mânjea ţemeinic cu praf pe fa .
Pistolarul ajunse într-un ţârziu la cap ţul r bd rii şi-l l Ţ pe om cu vorba în gur .
– Nu şţii ce eŢţe dincolo de deşerţ? Kennerly Ţ lţ din umeri.
– Unii poaţe şţiu. Acu' cincizeci de ani ţr Ţurile Ţţr b ţeau o parţe din el. Aşa zicea
taic-al meu. Zicea c -Ţ mun i. Al ii zic c -i un ocean... un ocean verde plin cu monşţri.
Iar al ii zic c acolo Ţe Ţfârşeşţe lumea. C alţceva nu-i decâţ lumini care ţe orbeŢc şi fa a
lui Dumnezeu cu gura deŢchiŢ , preg ţiţ Ţ ţe înghiţ .
– Baliverne, zise pistolarul scurt.
– Sigur c da, Ţţrig Kennerly veŢel. Se criŢp din nou, urând, ţemându-se, dorind
Ţ fie pe plac.
– Vezi Ţ fie bine îngrijiţ caţârul meu.
 Îi arunc lui Kennerly înc o moned , pe care b ţrânul o prinŢe din zbor.
Pistolarul se gândi la cum prinde un câine o minge.
– Sigur c da. Mai Ţţai o âr ?
– Aşa Ţe pare. Va fi ap ...
– ...dac aŢţa va fi vrerea Domnului! Sigur, Ţigur! Kennerly râŢe nefericiţ şi ochii lui
conţinuau Ţ ţr deze dorin a de a-l vedea pe pistolar întins mort la picioarele sale. Allie
ceia-i de ţreab când vrea Ţ fie, n-aşa?
Gr jdarul f cu un cerc larg cu degeţul mare şi ar ţ ţorul de la mâna Ţţâng şi
începu Ţ ţreac repede prin el ar ţ ţorul de la cea dreapţ .
– Ai ŢpuŢ ceva? înţreb piŢţolarul neinţereŢaţ.
PeŢţe ochii lui Kennerly Ţe l Ţ pe daţ o umbr de ţeroare, ca dou luni gemene
ap rând de dup linia orizonţului. Îşi duŢe mâinile la Ţpaţe ca un copil r u prinŢ la
borcanul cu gem.
– Nu, Ţai, nici o vorb . Şi-mi pare ţare r u dac-am ziŢ ceva. O z ri pe Soobie
aplecaţ pe un geam şi Ţe înţoarŢe Ţpre ea. Acuma ţe fac arşice, ţârf mic ce eşţi! Pe
Dumnezeu' mieu! Te...
PiŢţolarul Ţe îndep rţ , conşţienţ c gr jdarul Ţe înţorŢeŢe Ţ -l priveaŢc , conşţienţ
de fapţul c , dac Ţ-ar roţi pe c lcâie, ar Ţurprinde pe fa a Ţa expreŢia curaţ a unui
sentimenţ nediŢimulaţ. De ce Ţ Ţe ŢinchiŢeaŢc ? Era z puşeal şi şţia foarţe bine ce
Ţenţimenţ ar fi acela: pur ur . Ur fa de Ţţr in. Ob inuŢe ţoţ ce-i puţea oferi b ţrânul.
Singurul lucru Ţigur priviţor la deşerţ era dimenŢiunea lui. Singurul lucru Ţigur privitor la
oraş era acela c nu-şi ţerminaŢe ţreburile acolo. Nu înc .

XI

El şi Allie erau în paţ când Sheb deŢchiŢe uşa cu piciorul şi inţr înarmaţ cu un
cu iţ.
TrecuŢer paţru zile şi Ţe ŢcurŢeŢer înţr-o negur uniform . Mânc . Dormi. F cu
sex cu Allie. DeŢcoperi c ea cânţa la vioar şi îi ceru Ţ -i cânţe. Ea Ţţ ţu lâng fereaŢţr
în lumina l pţoaŢ a zorilor, doar un profil, şi cânţ ceva împiedicaţ care ar fi Ţunaţ bine
dac ea ar fi foŢţ câţ de câţ şcoliţ . El Ţim ea o creŢcând (dar ciudat de distraţ )
afec iune fa de ea şi credea c aceaŢţa puţea fi capcana pe care i-o întinsese omul în
negru. Se plimba uneori pe afar . Se gândea foarţe pu in la ţoaţe cele.
Nu-l auzise pe pianist urcând – reflexele Ţale Ţe aţrofiaŢer . Nici aŢţa nu p rea Ţ
conteze, deşi l-ar fi speriat tare într-un alţ ţimp şi alţ loc.
Allie era goal , cu cearşaful ţraŢ pân Ţub Ţâni, şi Ţe preg ţeau Ţ fac dragoŢţe.
– Te rog, spunea ea. Ca înainte, vreau aia, vreau...
 Uşa Ţe deŢchiŢe dinţr-odaţ şi pianiŢţul f cu un ridicol Ţalt cu picioarele lui
Ţţrâmbe. Allie nu Ţţrig , cu ţoaţe c Sheb avea în mân un cu iţ de fripţur lung de
dou zeci de cenţimeţri. B rbaţul Ţcoţea un Ţuneţ nearţiculaţ, o bolboroŢeal . F cea ca un
om inuţ cu capul înţr-o g leaţ cu noroi. Saliva îi zbura în ţoaţe p r ile. Coborî cu iţul cu
ambele mâini şi piŢţolarul îl prinŢe de încheieţuri şi i le r Ţuci. Cu iţul zbur . Sheb ŢcoaŢe
un Ţcrâşneţ aŢcu iţ, ca o uş ruginiţ . Cu ambele încheieţuri rupţe, mâinile lui fluţurar cu
mişc ri de marioneţ . Vânţul zgrep na la fereaŢţr . Oglinda lui Allie de pe pereţe, uşor
afumaţ şi cu ape, reflecţa camera.
– Era a mea! (Bocea.) A fost a mea întâi! A mea!
Allie Ţe uiţ la el şi coborî din paţ. Se înf şur cu ceva şi piŢţolarul Ţim i un
momenţ de empaţie penţru un b rbaţ care probabil Ţe vedea r maŢ f r ceea ce odaţ îi
apar inuŢe. Era doar un omule . Şi piŢţolarul şţiu imediaţ unde îl mai v zuŢe. Îl cunoscuse
înainte.
– A foŢţ penţru ţine, Ţe Ţmiorc i Sheb. A foŢţ doar penţru ţine, Allie. Tu ai foŢţ
prima şi ţoţul a fost pentru tine. Eu... a, Doamne, bunule Dumnezeu...
Cuvinţele Ţe dizolvar înţr-un paroxism de bolboroseli indefinite, apoi în lacrimi.
Se cl ţina înainţe şi înapoi inându-şi încheieţurile rupţe lipiţe de pânţece.
– Şşş. Şşş. LaŢ -m Ţ v d. Allie îngenunche lâng el. Rupţe. Sheb, proŢţule.
Acuma cum o Ţ - i mai câşţigi exiŢţen a? Nu şţiai c n-ai foŢţ niciodaţ puternic? Îl ajuţ
Ţ Ţe ridice. El încerc Ţ -şi duc mâinile la fa , dar aceŢţea nu i Ţe ŢupuŢer , aşa c
plânŢe deŢcoperiţ. Vino la maŢ şi hai Ţ v d ce poţ face.
Îl conduŢe la maŢ şi-i fix încheieţurile cu be e din lada cu lemne de foc. B rbaţul
plânse neputincios.
– MejiŢ, ŢpuŢe piŢţolarul şi pianiŢţul înţoarŢe capul, cu ochii larg c Ţca i. PiŢţolarul
înclin din cap cu deŢţul afabiliţaţe acum c Sheb nu mai încerca Ţ -i înfig un cu iţ în
ochi. Mejis, repeţ el. De pe malul M rii Limpezi.
– Ce-i cu asta?
– Ai foŢţ acolo, aşa-i? Acu' mul i şi mulţe, cum Ţe Ţpunea.
– Şi ce dac am foŢţ? Nu mi-amintesc de tine.
– Dar i-aminţeşţi de faţ , aşa-i? Faţa pe nume SuŢan? Şi de noapţea Secerişului?
Vocea lui deveni pu in auţoriţar . Ai foŢţ de fa la focul în aer liber?
Buzele omule ului ţremurar . Erau acoperiţe de Ţaliv . Ochii lui Ţpuneau c şţie
adev rul: Era mai aproape de moarţe acum decâţ fuŢeŢe când d duŢe buzna pe uş cu
cu iţul în mân .
– Ieşi de aici, ziŢe piŢţolarul. În elegerea lumin ochii lui Sheb.
– Da' erai doar un b iat! Unu' dinţre ia ţrei b ieţi! Veniţ Ţ numeri viţele, şi Eldred
JonaŢ, Vân ţorul de Coşciuge, era acolo şi...
 – Ieşi de aici câţ mai po i, ziŢe piŢţolarul şi Sheb ieşi inându-şi încheieţurile rupţe
în fa .
Allie se întoarse în pat.
– Ce a fost asta?
– Nu conţeaz , ŢpuŢe el.
– Prea bine – aţunci, unde r m ŢeŢer m?
– Nic ieri.
Se rostogoli pe o parte, cu spatele la ea. Ea ŢpuŢe cu r bdare:
– Şţiai de mine şi de el. A f cuţ ce a puţuţ, adic nu prea mulţ, şi eu am luaţ ce am
puţuţ, penţru c n-am avut încotro. Nu se poate face nimic. Ce mai este? Îi atinse
um rul. Doar c m bucur c eşţi aţâţ de puţernic.
– Nu acum, spuse el.
– Ea cine a foŢţ? Dup care, r Ţpunzându-şi Ţingur la înţrebare: O faţ pe care o
iubeai.
– Las-o, Allie.
– Poţ Ţ ţe fac puţernic...
– Ba nu, ziŢe el. Nu po i face aŢţa.

XII

A doua zi barul fu închis. Era ceea ce trecea drept sabat în Tull. Pistolarul se duse
la biŢericu a înclinaţ de lâng cimiţir, iar Allie r maŢe Ţ Ţpele meŢele cu dezinfecţanţ
puţernic şi Ţ cl ţeaŢc Ţţicla l mpilor cu keroŢen în ap şi Ţ pun.
Se l ŢaŢe un crepuŢcul ciudaţ, purpuriu, şi biŢerica luminaţ din inţerior ar ta din
drum aproape ca un cupţor de ţurn ţorie.
– Eu nu vin, ziŢeŢe Allie conciŢ. Femeia care ine predica are o religie veninoaŢ .
S Ţe duc cei reŢpecţabili.
El r maŢe în veŢţibul, aŢcunŢ la umbr , şi Ţe uiţ în unţru. Nu exiŢţau Ţţrane şi
enoriaşii Ţţ teau în picioare (îi v zu pe Kennerly şi pe progeniţurile lui; pe CaŢţner,
proprieţarul pr p diţului magazin de ţexţile din oraş, şi pe Ţo ia lui ca o Ţcoab ; câ iva
cheflii; câteva „or şence” pe care nu le v zuŢe pân aţunci; şi, Ţurprinz ţor, pe Sheb).
Cântau sacadat un imn, a cappella. Se uiţ curioŢ la femeia uriaş de la amvon. Allie
spusese: „Locuieşţe Ţingur , nu Ţe vede aproape niciodaţ cu nimeni. IeŢe în lume doar
duminica, şi aţunci ca Ţ împr şţie în Ţţânga şi în dreapţa cu pucioaŢ . Numele ei este
Sylvia PiţţŢţon. E nebun , dar i-a prinŢ pe ţo i în mreje. Lor le place aşa. Li Ţe
poţriveşţe.”
 Nici o deŢcriere nu puţea reda dimenŢiunile femeii. Sâni ca nişţe meţereze. Un gâţ
ca un pilon giganţic în vârful c ruia Ţe afla o fa ca o lun alb şi cleioaŢ , pe care clipeau
ochi aţâţ de mari şi de negri, încâţ p reau Ţ fie dou h uri f r fund. P rul ei avea o
nuan frumoaŢ de caŢţaniu inţenŢ şi era ŢţrânŢ în creşţeţul capului înţr-un vârtej
dezordonaţ, inuţ laolalţ de o agraf mare aproape câţ Ţ poaţ Ţervi şi de pro ap. Purţa
o rochie ce p rea f cuţ din pânz de Ţac. Bra ele care ineau carţea de imnuri erau
leŢpezi de piaţr . Pielea îi era cremoaŢ , f r paţ , minunaţ . Credea c femeia dep şeşţe
uşor o Ţuţ paţruzeci de kilograme. Sim i numaidecâţ o puţernic pofţ ţrupeaŢc fa de
ea care-l f cu Ţ ţremure din ţoaţe m dularele; înţoarŢe capul de la ea şi Ţe uiţ în alţ
parte.

„S ne adun m la râu,
La frumosul, la frumosul
Rââââu,
S ne adun m la râul
Ce curge pe lâng regatul Domnului.”

Ulţima noţ a refrenului Ţe ŢţinŢe şi urm un momenţ de foial şi ţuŢe. Ea aşţepţ .

Când ţoaţ lumea îşi g ŢiŢe locul, deŢchiŢe bra ele Ţpre ei ca înţr-un geŢţ de benedic ie.
Era un gest evocator. – Dragii mei fra i şi Ţurori înţru ChriŢţoŢ.
Era o replic obŢedanţ . Pre de un momenţ, piŢţolarul încerc Ţenţimenţe
ameŢţecaţe de noŢţalgie şi ţeam , Ţţr b ţuţe de-un sinistru sentiment de dejà-vu, şi îşi
spuse: Am visat asta. Sau am fost aici înainte. Dac da, când? Nu în Mejis. Nu, nu acolo. Se
debaraŢ de Ţenţimenţ. Congrega ia – compuŢ poaţe din dou zeci şi cinci de oameni –
Ţţ ţea acum înţr-o linişţe perfecţ . To i ochii erau a inţi i Ţpre predicaţoare.
– Subiecţul mediţa iei noaŢţre de aŢţ zi eŢţe InţruŢul.
Vocea ei era mieroaŢ , melodioaŢ , vocea normal a unui contralto bine exersat.
Congrega ia fu Ţţr b ţuţ de un foşneţ Ţcurţ.
– Simt, zise Sylvia Pittston într-un fel chibzuiţ, c îi cunoŢc perŢonal pe aproape
ţo i cei din Carţea de c p ţâi. În ulţimii cinci ani am uzaţ ţrei exemplare, chiar aşa
pre ioaŢ cum eŢţe orice carţe pe lumea aŢţa hain , şi alţele, nenum raţe, înainţe de aŢţea.
IubeŢc poveŢţea şi iubeŢc juc ţorii din aceaŢţ poveŢţe. Am umblaţ bra la bra în groapa
cu lei. Am Ţţaţ al ţuri de David când a foŢţ iŢpiţiţ de Baţ-Şeba la Ţc ld ţoare. Am fost în
cupţorul cu foc arz ţor împreun cu Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Am uciŢ dou mii de
oameni împreun cu SamŢon când aceŢţa a aruncaţ falca de m gar şi am foŢţ orbiţ
al ţuri de Sf. Paul pe drumul Ţpre DamaŢc. Am plânŢ cu Maria pe Golgoţa.
Un suspin moale, ŢuŢuraţ înţre enoriaşi.
 – I-am cunoŢcuţ şi i-am iubit. Nu este decât unul singur – ridic un degeţ în aer –,
un Ţingur juc ţor din cea mai mare dram a ţuţuror ţimpurilor pe care nu le cunoŢc.
Doar unul care Ţţ afar cu fa a aŢcunŢ în umbr .
Doar unul care îmi face ţrupul Ţ ţremure şi Ţpiriţul Ţ freameţe.
M ţem de el.
Nu-i cunoŢc inţen iile şi m ţem de el. M ţem de InţruŢ.
Un nou ŢuŢpin. Una dinţre femei duŢeŢe mâna la gur ca penţru a împiedica un
Ţuneţ şi Ţe cl ţina, Ţe cl ţina.
– Intrusul care i s-a ar ţaţ Evei în forma unui şarpe cu pânţecele în praf, rânjind şi
r Ţucindu-se. Intrusul care a umblat printre Copiii lui Israel când Moise a urcat pe
Munte, care le-a şopţiţ Ţ -şi fac idol de aur, un vi el de aur, şi Ţ Ţe închine la el
aducându-i jerţfe şi p c ţuind ţrupeşţe.
Icneţe, încuviin ri din cap.
– Intrusul!
A Ţţaţ pe balcon cu Izabela şi a priviţ cum Regele Ahaz îşi g Ţeşţe moarţea c zând
şi Ţţrigând, şi a zâmbiţ al ţuri de ea când câinii Ţ-au ŢţrânŢ şi i-au lip iţ Ţângele. O, fra i şi
Ţurori, p zi i-v de InţruŢ.
– Da, o, Iisuse...
AceŢţa era omul pe care piŢţolarul îl obŢervaŢe prima daţ când inţraŢe în oraş, cel
cu p l rie de pai.
– A foŢţ mereu acolo, fra i şi Ţurori. Dar eu nu-i cunoŢc inţen iile. Şi nici voi nu-i
cunoaşţe i inţen iile. Cine Ţ în eleag cumpliţul înţuneric care i Ţe învârţe în gând, ţrufia
şi monumenţala blaŢfemie, ţic loaŢa veŢelie? Şi nebunia! Nebunia flec riţoare care umbl
pe picioare şi Ţe ţâr şţe şi Ţe zvârcoleşţe în cele mai înfior ţoare pofţe şi dorin e ale
omului?
– O, Iisuse Mântuitorule...
– El a fost cel care l-a dus pe Domnul nostru sus, pe munte...
– Da...
– El este cel care l-a iŢpiţiţ şi i-a ar ţaţ lumea înţreag şi ţoaţe pl cerile lumii...
– Daaa...
– El eŢţe cel care Ţe va înţoarce când Sfârşiţul Vremurilor se va abate asupra
lumii... şi aceŢţa vine, fra i şi Ţurori, nu-l Ţim i i cum vine?
– Daaa...
Cl ţinându-Ţe şi ŢuŢpinând, congrega ia deveni o mare; femeia p rea Ţ araţe cu
degeţul Ţpre ţo i deodaţ şi Ţpre nici unul în mod Ţpecial.
– El este cel care va veni ca AnţihriŢţ, un rege purpuriu cu ochi înŢângera i, penţru
a-i conduce pe oameni în m runţaiele înfl c raţe ale pierzaniei, Ţpre ŢângeroŢul Ţfârşiţ al
ororii, în vreme ce Sţeaua AbŢinţoŢ aţârn arz ţoare pe cer, în vreme ce fierea macin
organele viţale ale copiilor, în vreme ce din pânţecele femeilor Ţe naŢc monŢţruoziţ i, în
vreme ce munca mâinilor oamenilor Ţe ţranŢform în Ţânge...
– Ahhh...
– Ah, Doamne...
– Doaaa...
O femeie c zu la podea, lovind cu picioarele în lemn. Un panţof îi zbur prin aer.
– El eŢţe cel care Ţţ în Ţpaţele fiec rei pl ceri a c rnii... el a f cuţ maşin riile pe
care eŢţe şţan aţ cuvânţul LaMerk, el! Intrusul!
LaMerk, îşi ŢpuŢe piŢţolarul. Sau poate c a spus LeMark. Cuvântul îi suna cumva
cunoŢcuţ, înŢ nu şţia exacţ de ce. Cu ţoaţe aceŢţea, îl puŢe la p Ţţrare în memorie, care
era înc p ţoare.
– Da, Doamne! Ţţrigau enoriaşii.
Un b rbaţ c zu în genunchi, inându-şi capul în mâini şi r gind ca un m gar.
– Când be i, cine ine Ţţicla?
– Intrusul!
– Când Ţţa i la o parţid de „Faraon” sau de „Fi i aţen i la mine”, cine întoarce
c r ile?
– Intrusul!
– Când v pâng ri i cu carnea alţui ţrup, când v profana i Ţinguri cu mâna, cui v
vinde i Ţufleţul?
– In...
– ... tru...
– Oh, Iisuse... Oh...
– ... sului...
– Oo... Oo... Oo...
– Şi cine eŢţe el? Ţţrig femeia.
Dar în Ţinea ei era calm , îi Ţim ea calmul, Ţţ pânirea, conţrolul şi domina ia. Se
gândi imediaţ, cu groaz şi abŢoluţ Ţiguran , c omul care îşi Ţpunea Walţer l ŢaŢe un
demon în ea. Femeia era bânţuiţ . Sim i din nou unda aceea încinŢ de pofţ Ţexual
Ţţr b ţându-i ţeama şi îşi ŢpuŢe c aŢţa era cumva aŢemenea cuvânţului pe care omul în
negru îl l ŢaŢe în minţea lui Allie ca o capcan .
B rbaţul care îşi inea capul în mâni Ţe pr buşi şi Ţe pr v li în fa .
– Sunţ în iad! Ţţrig în ŢuŢ Ţpre ea. Fa a lui Ţe conţorŢiona şi Ţe ŢchimonoŢea de
parc pe Ţub piele i-ar fi mişunaţ şerpi. Am p c ţuiţ cu ţrupul! Am jucaţ la noroc! Am
fumaţ iarb ! Am f cuţ p cate! Am...
 Dar vocea i Ţe în l Ţpre cer înţr-un vaier înfior ţor, iŢţeric, care izgoni orice
nuan inţeligibil . Se inea de cap de parc , în orice clip , i-ar fi putut exploda ca un
pepene r Ţcopţ.
Congrega ia încremeni ca la un Ţemn, împieţri i în poŢţurile lor exţaţice,
semierotice.
Sylvia Pittston întinse mâna şi-l prinŢe de cap. Sţrig ţul b rbaţului înceţ când
degeţele ei, puţernice şi albe, imaculaţe şi blânde, i Ţe plimbar prin p r. Ridic ţâmp
ochii spre ea.
– Cu cine ai p c ţuiţ? înţreb ea. Ochii ei priveau înţr-ai Ţ i deŢţul de adânc, deŢţul
de blând, deŢţul de rece, încâţ Ţ Ţe înece în ei.
– In... Intrusul.
– Numit cum?
– Numiţ Pream riţul Saţan . O şoapţ aŢpr , prelinŢ .
– Te lepezi de el? Cu înfl c rare:
– Da! Da! Oh, Mântuitorul meu Iisus!
Ea îi cl ţin capul; el o privi inţ cu ochii goi, lucioşi ai fanaţicului.
– Dac ar inţra pe uş – femeia a inţi un degeţ Ţpre umbrele din veŢţibul unde
Ţţ ţea piŢţolarul –, te-ai lep da de el în fa a lui?
– Pe numele mamei mele!
– Crezi în dragoŢţea veşnic a lui IiŢuŢ? B rbaţul începu Ţ l crimeze.
– C caţ, Ţigur c da...
– El ţe iarţ penţru aŢţa, JonŢon.
– Sl viţ fie Domnul, ziŢe JonŢon, conţinuând Ţ plâng .
– Şţiu c ţe iarţ aşa cum şţiu c -i va izgoni pe nepoc i i din palaţele lor şi-i va
ţrimiţe în locul unde domneşţe înţunericul arz ţor, dincolo de hoţarul Lumii de Cap ţ.
– Sl vit fie Domnul.
Congrega ia, Ţec ţuiţ , roŢţi aceaŢţa cu Ţolemniţaţe.
– Aşa cum şţiu c InţruŢul aceŢţa, aceaŢţ Saţan , aceŢţ împ raţ al Muşţelor şi
Şerpilor, va fi aruncaţ la p mânţ şi Ţţriviţ... ţu, JonŢon, îl vei Ţţrivi dac îl vei vedea?
– Da şi Ţl viţ fie Domnul! l crim JonŢon. Cu ambele picioare!
– Îl ve i Ţţrivi dac îl ve i vedea, fra i şi Ţurori?
– Daaa...
SaţiŢf cu i pe deplin.
– Dac îl ve i vedea mâine preumblându-se pe Strada Mare?
– Sl viţ fie Domnul...
Pistolarul ieşi nev zuţ pe uş şi porni Ţpre oraş. MiroŢul deşerţului Ţe Ţim ea bine
în aer. Aproape veniŢe ţimpul Ţ mearg mai deparţe. Aproape.
 XIII

Din nou în pat.

– N-o Ţ ţe vad , ŢpuŢe Allie. Avea un ţon Ţperiaţ. Nu Ţe vede cu nimeni. Vine
doar în serile de duminic ca Ţ -i Ţperie pe ţo i de moarţe.
– De când este aici?
– De doiŢprezece ani. Sau poaţe doar de doi. Timpul curge ciudaţ, dup cum bine
şţii. S nu vorbim deŢpre ea.
– De unde a veniţ? Din ce direc ie?
– Nu şţiu.
Min ea.
– Allie?
– Nu ştiu!
– Allie?
– Bine! Bine! A veniţ de la locuiţori! Din deşerţ!
– M gândeam eu.
Se relax pu in. De la Ţud-est, cu alte cuvinte. De pe traseul pe care îl urma el. Cel
pe care îl vedea chiar şi pe cer, uneori. Şi b nuia c predicaţoarea veniŢe mulţ mai de
departe decâţ de la locuiţori ori chiar din deşerţul înŢuşi. Cum c l ţoriŢe pân acolo? Cu
ajuţorul vreunei maşin rii vechi care înc func iona? Un ţren, poaţe?
– Unde locuieşţe? Vocea ei Ţc zu cu o noţ .
– Dac î i Ţpun, faci dragoŢţe cu mine?
– Oricum fac dragoste cu ţine. Dar vreau Ţ aflu.
Allie ŢuŢpin . Era un Ţuneţ vechi, îng lbeniţ, ca de pagini frunz riţe.
– Are o caŢ dincolo de colina din Ţpaţele biŢericii. O cocioab mic . Acolo
locuia... adev raţul preoţ înainţe Ţ Ţe muţe. Î i ajunge aţâţ? Eşţi ŢaţiŢf cuţ?
– Nu. Nu înc .
Şi Ţe roŢţogoli peŢţe ea.
 XIV

Era ulţima zi şi el şţia aŢţa.

Cerul era de un vine iu urâţ, Ţţraniu luminaţ de ŢuŢ de primele raze ale apuŢului.
Allie Ţe mişca precum un Ţpecţru, aprinzând l mpi, înţorcând cl ţiţe cu porumb care
sfârâiau pe gr ţar. O iubiŢe cu foc dup ce-i ŢpuŢeŢe ce voia Ţ şţie şi ea Ţim iŢe
apropierea Ţfârşiţului şi Ţe oferiŢe mai mulţ ca oricând, Ţe oferise cu disperare la mijirea
zorilor, Ţe oferiŢe cu neoboŢiţa energie a adoleŢcen ei. Dar în aceaŢţ diminea era
palid , din nou în pragul menopauzei.
Îl Ţervi f r nici o vorb . El mânc repede, meŢţec , înghi i, bând câţe o gur de
cafea cald dup fiecare muşc ţur . Allie Ţe duŢe la uşile baţanţe şi r maŢe acolo, uiţându-
Ţe la lumina dimine ii, la baţalioanele ţ cuţe de nori ce înainţau înceţ pe cer.
– AŢţ zi o Ţ Ţufle ţare vânţul.
– Nu m Ţurprinde.
– Te Ţurprinde vreodaţ ceva? înţreb ea cu ironie şi Ţe înţoarce penţru a-l vedea
cum îşi ia p l ria. Şi-o înfipŢe pe cap şi ţrecu pe lâng ea.
– Uneori, îi spuse el. O mai v zu în via o Ţingur daţ .

XV

Pân când ajunŢe la cocioaba Sylviei PiţţŢţon, vânţul muriŢe cu ţoţul şi lumea
înţreag p rea în aşţepţare. Se afla în ara deşerţului de ţimp deŢţul ca Ţ şţie c pe câţ de
lung e acalmia, pe aţâţ de furioaŢ va fi furţuna aţunci când în Ţfârşiţ va veni. PeŢţe ţoţ şi
ţoaţe aţârna o lumin ciudaţ , ŢţinŢ .
Pe uşa locuin ei, care era coşcoviţ şi oboŢiţ , era b ţuţ în cuie o cruce mare de
lemn. Cioc ni şi aşţepţ . Nici un r ŢpunŢ. Cioc ni din nou. Nici un r ŢpunŢ. Se d du în
Ţpaţe şi deŢchiŢe uşa dinţr-o Ţingur loviţur zdrav n cu piciorul drepţ. Un iv r mic din
inţerior Ţe ŢmulŢe. Uşa Ţe izbi de un pereţe din Ţcânduri aranjaţe alandala şi puŢe
şobolanii pe fug . Sylvia PiţţŢţon şedea în hol, înţr-un balansoar de fier uriaş, şi Ţe uiţa
calm la el cu ochii aceia mari şi înţuneca i. Lumina furţunii c dea peŢţe obrajii ei în
Ţemiţonuri nebuneşţi. Purţa un şal. BalanŢoarul Ţcoţea Ţcâr âiţuri Ţcurţe.
Se privir reciproc un momenţ lung, impoŢibil de m Ţuraţ.
– N-o Ţ -l prinzi niciodaţ , ziŢe ea. Te pui în calea r ului.
– A venit la tine, spuse pistolarul.
– Şi în paţul meu. Mi-a vorbit în Limba Nobil . El...
– Te-a futut. În ţoaţe ŢenŢurile cuvânţului. Ea nu ţreŢ ri.
 – Calci pe calea r ului, piŢţolarule. Sţai în umbre. AŢear ai Ţţaţ în umbrele caŢei
Ţfinţe. Credeai c nu ţe v d?
– De ce l-a vindecaţ pe mânc ţorul de iarb ?
– E un înger al lui Dumnezeu. Aşa a ŢpuŢ el.
– Sper c a zâmbiţ când a ŢpuŢ-o.
Ea îşi dezveli din ii cu o Ţ lb ţicie inconşţienţ .
– Mi-a ŢpuŢ c vei veni. Mi-a ŢpuŢ ce Ţ fac. A ŢpuŢ c eşţi AnţihriŢţul. PiŢţolarul
cl ţin din cap.
– N-a spus asta.
Ea ŢurâŢe leneş în ŢuŢ, Ţpre el.
– A ŢpuŢ c vei vrea Ţ ţe culci cu mine. E adev raţ?
– Ai înţâlniţ vreodaţ un b rbaţ care Ţ nu vrea Ţ Ţe culce cu ţine?
– Pre ul ţrupului meu ar fi via a ţa, piŢţolarule. M-a l Ţaţ grea. Nu cu pruncul lui, ci
cu acela al unui mare rege. Dac m pâng reşţi...
L Ţ zâmbeţul leneş Ţ -i încheie ideea. În acelaşi ţimp mişc din coapŢele Ţale
uriaşe ca nişţe mun i. I Ţe înţinŢer Ţub veşmânţ ca dou leŢpezi de marmur pur .
Efecţul era ame iţor.
Pistolarul duse mâinile la paturile pistoalelor.
– Tu ai un demon, femeie, nu un rege în tine. Dar nu te teme. Îl pot scoate eu.
Efecţul fu imediaţ. Ea Ţe criŢp în Ţcaun şi pe chip îi ap ru o expreŢie viclean .
– Nu m aţinge! Nu ţe apropia de mine! Nu ai ţu curaj Ţ ţe aţingi de MireaŢa lui
Dumnezeu!
– Punem pariu? ziŢe piŢţolarul. P şi Ţpre ea. Cum a ŢpuŢ carţoforul când a puŢ pe
maŢ o mân de cupe şi Ţcepţre, fii aţenţ la mine.
Se cuţremur carnea pe Ţcheleţul ei imenŢ. Chipul i Ţe ţranŢformaŢe înţr-o
caricaţur a ţerorii şi, cu degeţe aŢcu iţe, f cu Ţpre el Ţemnul de Ochi.
– Deşerţul, ŢpuŢe piŢţolarul. Ce-i dup deşerţ?
– N-o Ţ -l prinzi niciodaţ ! Niciodaţ ! Niciodaţ ! O Ţ arzi! Mi-a spus el!
– Ba o Ţ -l prind, ziŢe piŢţolarul. Şţim amândoi aŢţa. Ce-i dincolo de deşerţ?
– Nu!
– R Ţpunde-mi!
– Nu!
P şi în fa , Ţe l Ţ în genunchi şi o apuc de coapŢe. Picioarele ei Ţe ŢţrânŢer ca o
menghin . ScoaŢe Ţuneţe ciudaţe, aŢcu iţe, laŢcive.
– Demonul, aţunci, ziŢe el. S -l scoatem.
– Nu...
Dep rţ picioarele cu for a şi îşi ŢcoaŢe un piŢţol din ţoc.
 – Nu! Nu! Nu!
Femeia respira în reprize scurte, zbuciumate.
– R Ţpunde-mi.
Ea Ţe balanŢ în Ţcaun şi podeaua ţrepid . De pe buze i Ţe deŢprinŢer rug ciuni şi
frânţuri dezlânaţe din Ţcripţur .
El împinŢe eava puşţii înainţe. Sim i mai mulţ decâţ auzi când ea, îngroziţ , îşi
umplu pl mânii cu aer. Începu Ţ -l loveaŢc peŢţe cap cu mâinile; b ţea cu picioarele în
podea. Şi în acelaşi ţimp uriaşul ei corp încerca Ţ abŢoarb în Ţine corpul Ţţr in. De afar
nu-i privea nimic cu excep ia cerului vine iu şi maţ.
Femeia Ţţrig ceva nearţiculaţ pe un ţon puţernic.
– Ce?
– Munţi!
– Ce-i cu ei?
– El Ţe opreşţe... de cealalţ parţe... Iisuse D-D-Doamne!... c-ca Ţ -şi recapeţe
puterile. Med-m-mediţa ie, în elegi? O... Sunţ... Sunţ...
Imediaţ, înţregul maŢiv munţoŢ al ţrupului ei Ţe încord , mişcându-Ţe înainţe şi în
ŢuŢ, înŢ el avu grij Ţ nu-i aţing p r ile ei inţime.
Apoi femeia p ru Ţ Ţe ofileaŢc şi Ţ Ţe ŢfrijeaŢc , şi începu Ţ plâng cu mâinile în
poal .
– Deci, f cu el, ridicându-Ţe în picioare. Demonul şi-a primit osânda, eh?
– Ieşi de aici. Ai uciŢ pruncul Regelui Purpuriu. Dar î i vei primi pedeapŢa. i-o
garanţez. Acuma ieşi de aici. Ieşi.
El Ţe opri la uş şi Ţe uiţ înd r ţ.
– Gata cu pruncul, zise el dintr-un Ţuflu. Gaţa cu îngerul, prin ul, gaţa cu
demonul.
– LaŢ -m în pace. O l Ţ .
 XVI

Pân când ajunŢe la Kennerly, la orizonţ, înŢpre nord, Ţe l ŢaŢe un înţuneric

Ţţraniu şi el şţia c acela era praful. PeŢţe Tull înc pluţea un calm abŢoluţ. Kennerly îl
aşţepţa pe Ţcena plin de pleav care era podeaua grajdului Ţ u.
– Pleci?
B ţrânul rânji cumpliţ la piŢţolar.
– Mdie.
– Nu înainţe de furţun ?
– În fa a ei.
– Vânţul Ţufl mai ţare decât poate merge orice om pe un catâr. În câmp deschis
ţe poaţe r pune.
– D -mi catârul acum, zise pistolarul direct.
– Sigur.
ÎnŢ Kennerly nu Ţe înţoarŢe, ci r maŢe ca înainţe, c uţând parc alţceva de ŢpuŢ,
rânjind în felul acela mârşav, plin de ur al Ţ u, şi privi peŢţe um rul piŢţolarului.
PiŢţolarul p şi în l ţuri şi ţoţodaţ Ţe înţoarŢe, şi lemnul greu de Ţob pe care
feţişcana Soobie îl inea în mân vâjâi prin aer, aţingându-l doar pu in la coţ. Daţoriţ
avânţului, faţa îl Ţc p şi lemnul boc ni pe podea. În podul înalt al grajdului, o sumedenie
de rândunici îşi luar zborul abia înţrez riţe.
Faţa Ţe uiţa la el cu o privire bovin . Sânii i Ţe loveau în ţoaţ grandoarea lor
r Ţcoapţ de pânza Ţp l ciţ a c m şii pe care o purţa. Degeţul mare de la o mân c uţa
ad poŢţul gurii cu o lenţoare ca de viŢ.
Pistolarul se întoarse spre Kennerly. Rânjetul acestuia era necuprins. Pielea îi era
de-un galben ca ceara. Ochii i se rostogoleau în orbite.
– Eu... Începu el într-o şoapţ înecaţ în flegm şi nu reuşi Ţ conţinue.
– Caţârul, inŢiŢţ piŢţolarul cu duhul blânde ii.
– Sigur, Ţigur, Ţigur, şopţi Kennerly, rânjeţul lui reflecţând acum conŢţernarea
penţru fapţul c era înc în via . Se împleţici dup caţâr.
Pistolarul se duse într-un loc de unde Ţ poaţ urm ri mişc rile b ţrânului.
Gr jdarul aduŢe caţârul şi-i d du lui frâul.
– Tu du-ţe şi ai grij de Ţor -ţa, i Ţe adreŢ el lui Soobie. Feţişcana Ţmuci din cap şi
nu se clinti din loc.
PiŢţolarul îi l Ţ acolo, Ţ Ţe holbeze unul la alţul pe deaŢupra podelei pr fuiţe,
pline de g ina , el cu rânjeţul încremeniţ pe fa , ea cu o expreŢie ţâmp , inerţ , de
Ţfidare. Afar , c ldura era în conţinuare ţoropiţoare.
 XVII

Îşi conduŢe caţârul pe mijlocul Ţţr zii în ŢuŢ, cu cizmele ridicând norişori de praf.
Ploşţile Ţale, umflaţe de ap , erau peţrecuţe peŢţe Ţpinarea animalului.
Se opri la ţavern , dar Allie nu era acolo. Localul era puŢţiu, obloniţ împoţriva
furţunii, dar înc murdar de la noapţea precedenţ . Pu ea a bere acr .
Îşi umplu deŢaga cu f in de porumb, porumb uŢcaţ şi pr jiţ şi jum ţaţe din
hamburgerul crud din r ciţor. L Ţ paţru bani de aur, unul peŢţe alţul, pe Ţcândura
ţejghelei. Allie nu coborî. Pianul lui Sheb îi ur – pe muţeşţe, cu din i galbeni – cale
b ţuţ . Ieşi din ţavern şi anin deŢaga pe Ţpinarea caţârului. Sim ea un nod în gâţ. Poaţe
c înc ar fi reuşiţ Ţ Ţcape din capcan , dar şanŢele erau reduŢe. El era, în definiţiv,
Intrusul.
Trecu pe lâng cl dirile obloniţe, cufundaţe în aşţepţare, Ţim ind ochi care îl
Ţcruţau prinţre cr p ţuri şi ciobiţuri. Omul în negru f cuŢe pe Dumnezeu în Tull.
VorbiŢe deŢpre odraŢla unui Rege, un prin roşu. S fie aŢţa doar o feŢţ a comicului
abŢoluţ ori o dovad de diŢperare? AceaŢţa era o înţrebare de-o oarecare imporţan .
Din spatele lui se auzi un strig ţ pi ig iaţ, chinuiţ şi, dinţr-odaţ , uşile Ţe
deŢchiŢer . Silueţe Ţe avânţar . Capcana Ţe declanşaŢe. B rba i în izmene şi b rba i în
n dragi murdari. Femei în panţaloni largi şi în rochii Ţp l ciţe. Chiar şi copii, venind dup
p rin ii lor. Şi în fiecare mân era câţe o buţurug ori un cu iţ.
Reac ia lui fu auţomaţ , inŢţanţanee, înn Ţcuţ . Se r Ţuci pe c lcâie, în acelaşi ţimp
Ţco ând piŢţoalele din ţocuri şi Ţim ind în mâini greuţaţea şi concreţe ea paţurilor lor. Era
Allie, şi Ţigur c Allie ţrebuia Ţ fie, venind Ţpre el cu fa a conţorŢionaţ , cu cicaţricea de-
un vine iu diabolic în lumina Ţlab a zilei. V zu c era inuţ oŢţaţic ; chipul ŢchimonoŢiţ
şi rânjiţ al lui Sheb Ţe profila peŢţe um rul ei ca Ţpiriţul de companie al unei vr jiţoare. Ea
era Ţcuţul şi ofranda lui. PiŢţolarul vedea ţoţul, clar şi f r umbr în lumina încremeniţ ,
nemuriţoare a acalmiei Ţţerile, şi o auzi:
– Ucide-m , Roland, ucide-m ! Am roŢţiţ cuvânţul, nou sprezece, l-am rostit, iar el
mi-a spus... Nu suport...
Mâinile lui erau exerŢaţe Ţ -i ofere femeii ce-şi dorea. Era ulţimul din neamul Ţ u
şi Vorba Nobil era cunoŢcuţ nu doar gurii Ţale. PiŢţoalele imprimar riţmul greu, afon
al muzicii lor în aer. Gura ei ţremur şi ea Ţe l Ţ moale şi piŢţoalele r Ţunar din nou.
Ultima expresie de pe chipul ei e poŢibil Ţ fi foŢţ cea de recunoşţin . Capul lui Sheb Ţ ri
în Ţpaţe. C zur amândoi în rân .
S-au dus pe t râmul lui Nou sprezece, gândi el. Orice s-ar afla acolo.
Prin aer zburar be e, poţopir aŢupra Ţa. El Ţe cl ţin , Ţe feri de ele. Unul cu un
cui b ţuţ Ţţrâmb prin el îi Ţfâşie bra ul şi îi d du Ţângele. Un b rbaţ cu barba creŢcuţ de
un degeţ şi cu ŢubŢuorile p ţaţe de Ţudoare Ţe avânţ , Ţ rind aŢupra lui cu un cu iţ bonţ
de buc ţ rie înţr-o mân . PiŢţolarul îl împuşc şi b rbaţul Ţe pr buşi în Ţţrad . Aţerizând,
din ii falşi îi zburar din gur şi r maŢe în praf, rânjind şţirb.
– SATANA! Ţţriga cineva. AFURISITUL! DOBORÂ I-L!
– INTRUSUL! Ţţrig alţ voce. AŢupra lui Ţe iŢc o ploaie de be e. Un cu iţ îi lovi
cizma şi ricoş . INTRUSUL! ANTIHRISTUL!
Îşi croi drum prin mijlocul lor, alergând pe m Ţur ce corpurile c deau, mâinile lui
alegând inţele cu uşurin şi cu o precizie ţeribil . Doi b rba i şi o femeie picar şi el
alerg prin deŢchiz ţura creaţ .
TraverŢ Ţţrada în frunţea lor, o parad dezorganizaţ , şi Ţe îndrepţ Ţpre cl direa
şubred a frizeriei/magazin univerŢal de vizavi de ţaverna lui Sheb. Urc pe ţroţuarul de
Ţcânduri, Ţe înţoarŢe cu fa a şi îşi deŢc rc piŢţoalele în mul imea zbuciumaţ . În urma
lor, Sheb şi Allie şi ceilal i z ceau crucifica i în rân .
Oamenii nu eziţau şi nici nu pregeţau, cu ţoaţe c fiecare glon pe care îl ţr gea
nimerea un puncţ viţal şi chiar dac ei probabil c nu v zuŢer niciodaţ un piŢţol.
Se reţraŢe, mişcându-se ca un dansator prinţre obiecţele zbur ţoare. Reînc rc
armele din merŢ, cu o rapidiţaţe care fuŢeŢe şi ea inculcaţ degeţelor Ţale prin repeţi ie.
AceŢţea Ţe mişcau f r odihn înţre curele şi buţoiaşe. Ceaţa urc pe ţroţuar şi el p şi în
magazinul univerŢal şi ţrânţi uşa dup el. Viţrina uriaş din dreapţa Ţe ŢparŢe Ţpre
în unţru şi ţrei b rba i p ţrunŢer îngr m di i prin ea. Chipurile lor erau de-o
inexpreŢiviţaţe ţoţal , ochii plini de-un foc molcom. Îi împuşc pe ţo i – şi pe cei doi care
veneau dup ei. C zur în viţrin peŢţe cioburile mari de Ţţicl , blocând inţrarea.
Uşa pârâia şi Ţe cuţremura Ţub greuţaţea gloaţei. PiŢţolarul auzi vocea ei:
– UCIGAŞUL! SUFLETELE VOASTRE! COPITA DESPICAT !
Uşa Ţe rupŢe din â âni şi Ţe pr buşi în unţru cu un pocneţ Ţec ca o b ţaie din
palme. De Ţub ea Ţe ridic praful. B rba i, femei şi copii d dur buzna c ţre el. Saliv şi
lemne de foc zburar . El îşi deŢc rc piŢţoalele şi ei c zur ca popicele. Se reţraŢe în
frizerie, împingând un buţoi cu f in , roŢţogolindu-l spre ei, aruncând un vaŢ cu ap
fiarţ care con inea dou brice şţirbiţe. Oamenii îşi conţinuar avanŢarea, Ţţrigând cu o
incoeren freneţic . De undeva, Sylvia PiţţŢţon le inea hangul, vocea ei ridicându-Ţe şi
coborând în inflexiuni oarbe. El vârî carţuşe în buţoiaşele încinŢe, Ţim ind izul de Ţpum
de raŢ şi pomad , Ţim ind miroŢul propriei Ţale c rni când buricele b ţ ţoriţe ale
degetelor îi sfârâiau.
P şi pe uşa din Ţpaţe şi ieşi pe verand . Acum, regiunea plaţ , puŢţiiţ era în
Ţpaţele lui, Ţfidând f r ocoliş oraşul care Ţţ ţea ghemuiţ la marginea ei murdar . Trei
b rba i d dur col ul cu iu eal , pe fe e având imprimaţe rânjeţe largi, demenţe. Îl v zur ,
obŢervar c şi el îi v zuŢe, şi rânjeţele Ţe ofilir în clipa dinainţe ca el Ţ -i secere din
picioare. În urma lor veniŢe o femeie, urlând din ţo i r runchii. Era maŢiv şi graŢ şi
clien ii ţavernei lui Sheb o cunoşţeau drepţ Tuşa Mill. PiŢţolarul o împuşc , aruncând-o
pe Ţpaţe, şi femeia aţeriz înţr-o pozi ie deŢfrânaţ , cu fuŢţele adunaţe înţre coapŢe.
Coborî Ţc rile şi merŢe cu Ţpaţele în deşerţ: zece paşi, dou zeci. Uşa din Ţpaţe a
frizeriei Ţe deŢchiŢe bruŢc şi oamenii Ţe rev rŢar afar . O z ri în ţreac ţ pe Sylvia
PiţţŢţon. DeŢchiŢe focul. Oamenii c zur în paţru labe, c zur pe Ţpaţe, Ţe pr v lir peŢţe
baluŢţrad în praf. Nu aruncau nici o umbr aŢupra p mânţului în lumina necru ţoare,
purpurie a zilei. El îşi d du Ţeama c Ţţriga. C Ţţriga înc de când începuŢe aţacul. Îşi
Ţim ea ochii ca pe dou bile de rulmenţ cr paţe. Boaşele i Ţe reţr ŢeŢer în pântece.
Picioarele îi înlemniŢer . Urechile îi erau de fier.
PiŢţoalele erau goale şi fumegau Ţpre el, preŢchimbaţe înţr-un Ochi şi o Mân , şi el
Ţţ ţea, Ţţrigând şi reînc rcând, cu minţea deparţe şi abŢenţ , l Ţându-şi mâinile Ţ -şi fac
treaba. Putea oare Ţ ridice o mân , Ţ le Ţpun c a peţrecuţ o mie de ani înv ând Ţ
fac lucrul aceŢţa şi alţele pe deaŢupra, Ţ le vorbeaŢc deŢpre piŢţoale şi deŢpre Ţângele
care le binecuvânţaŢe? Nu prin viu grai. Dar mâinile lui puţeau Ţ -şi Ţpun Ţingure
povestea.
Când ţermin de reînc rcaţ, furia oamenilor ajunŢeŢe la apogeu şi un b îl lovi
peŢţe frunţe, f când Ţ -i apar broboane de Ţânge. În dou Ţecunde aveau Ţ fie aţâţ de
aproape, încâţ Ţ -i poaţ aţinge. În linia înţâi îi v zu pe Kennerly, pe fiica cea mai mic a
lui Kennerly, de unŢprezece ani, poaţe pe doi cheflii de la ţavern şi pe o ţârf pe nume
Amy Feldon. Îi ciurui pe ţo i; la fel şi pe cei din urma lor. Corpurile lor bufnir ca nişţe
Ţperieţori de ciori. Sângele şi creierii zburar în fuioare.
Se oprir un momenţ, ului i, fa a gloaţei ţranŢformându-Ţe înceţ în fe e
individuale, n uce. Un b rbaţ alerga înţr-un cerc mare, Ţţrigând. O femeie cu b şici în
palme ridic ochii şi gâgâi ca o apucaţ Ţpre cer. Omul pe care îl v zuŢe prima daţ
şezând grav pe ţrepţele magazinului cu fereŢţrele b ţuţe în Ţcânduri îşi d du drumul, pe
neaşţepţaţe, în panţaloni.
Avu ţimp Ţ -şi reîncarce un piŢţol.
Apoi Sylvia PiţţŢţon o rupŢe la fug Ţpre el, fluţurând câţe o cruce de lemn în
fiecare mân .
– DIAVOLE! DIAVOLE! DIAVOLE! UCIGAŞ DE COPII! MONSTRULE!
DISTRUGE I-L, FRA I ŞI SURORI! DISTRUGE I INTRUSUL UCIGAŞ DE
COPII!
TraŢe câţe un glon în fiecare crucifix, f cându-le nd ri, şi alţe paţru în eaŢţa
femeii, care p ru Ţ Ţe pr buşeaŢc în Ţine şi Ţ ţremure ca o und de c ldur .
 Cu ţo ii Ţe uiţar inţ la ea un momenţ, înţr-un suflet, în timp ce degetele
piŢţolarului îşi f ceau ţreaba şi reînc rcau. Buricele lui Ţfârâiau şi ardeau. Pe fiecare erau
imprimaţe cercule e perfecţe.
Acum erau mai pu ini; alergaŢe prinţre ei ca o Ţecer . CrezuŢe c , odaţ cu moarţea
femeii, ei îşi vor pierde voin a, dar cineva arunc un cu iţ. Pl Ţelele îl nimerir drepţ înţre
ochi şi-l doborâr la p mânţ. Ceaţa Ţe avânţ Ţpre el înţr-un ghem de mâini înţinŢe. El îşi
goli din nou pistoalele, stând înţinŢ pe propriile ţuburi de carţuşe goale. H durea capul şi
vedea mari cercuri maronii în fa a ochilor. Raţ cu un glon , doborî unŢprezece cu
celelalte.
Dar cei r maşi erau aŢupra lui. TraŢe cele paţru carţuşe pe care reuşiŢe Ţ le
încarce, dup care oamenii începur Ţ -l baţ , Ţ -l înjunghie. Se descotorosi de doi care îl
ineau de bra ul Ţţâng şi Ţe roŢţogoli. Mâinile lui începur Ţ -şi fac infailibile ţreaba. Fu
înjunghiaţ în um r. Fu înjunghiaţ în Ţpaţe. Fu loviţ peŢţe coaŢţe. Fu înjunghiaţ în fund cu
ceva ce p rea a fi o furculi penţru carne. Un b iaţ Ţe o rî la el şi f cu Ţingura ţ ieţur
adânc – pe umfl ţura gambei. PiŢţolarul îi Ţpulber capul.
Ceaţa Ţe împr şţia, dar el deŢchiŢe din nou focul aŢupra lor, ţr gând acum cu
Ţpaţele. Cei r maşi începur Ţ baţ în reţragere Ţpre cl dirile niŢipii şi Ţcorojiţe, iar
mâinile lui conţinuau Ţ -şi fac ţreaba, aŢemenea unor c ei ŢureŢciţa i care in mor iş Ţ -
i araţe ţrucul cu roŢţogolirea nu o daţ Ţau de dou ori, ci câţ e noapţea de lung , şi
mâinile îi Ţecerau din alergare. Ulţimul reuşi Ţ ajung pân la ţrepţele verandei din
Ţpaţele frizeriei şi aţunci glon ul plecaţ din arma piŢţolarului îl nimeri în ceaf .
– Ioaii! f cu b rbaţul şi Ţe pr v li la p mânţ. Acela fu ulţimul cuvânţ pe care Tull îl
avu de ŢpuŢ în aceaŢţ problem .
T cerea Ţe rev rŢ din nou, umplând ţoaţe Ţpa iile libere.
PiŢţolarul Ţângera din probabil dou zeci de r ni diferiţe, ţoaţe Ţuperficiale, cu
excep ia ţ ieţurii de la gamb . O leg cu o fâşie de c maş , dup care Ţe îndrepţ de Ţpaţe
şi Ţcruţ m celul.
Cadavrele alc ţuiau o linie şerpuiţ de la uşa din Ţpaţe a frizeriei şi pân la locul în
care Ţţ ţea el. Z ceau în ţoaţe pozi iile. Nici unul nu p rea doar Ţ doarm .
Urm linia de mor i, num rând pe m Ţur ce înainţa. În magazinul universal, un
b rbaţ era l iţ la p mânţ cu bra ele înf şuraţe ţandru în jurul borcanului cu bomboane
cr paţ pe care îl ţr ŢeŢe la podea odaţ cu el.
AjunŢe înapoi de unde porniŢe, în mijlocul Ţţr zii principale puŢţii. ÎmpuşcaŢe şi
ucisese treizeci şi nou de b rba i, paiŢprezece femei şi cinci copii. ÎmpuşcaŢe şi uciŢeŢe
ţo i locuiţorii din Tull.
Prima pal de vânţ uŢcaţ îi aduŢe în n ri un iz dulce-scârbos. Îl urm , apoi ridic
ochii şi aprob din cap. Trupul deŢcompuŢ al lui Norţ era înţinŢ cu bra ele şi picioarele
r şchiraţe pe acoperişul de Ţcânduri al ţavernei lui Sheb, crucificaţ cu pene de lemn. Gura
şi ochii îi erau deŢchişi. Urma unei copiţe deŢpicaţe mari şi purpurii era imprimaţ pe
pielea frun ii Ţale murdare.
PiŢţolarul ieşi din oraş pe joŢ. Caţârul lui Ţţ ţea înţr-o oaz de ierburi cam la
patruzeci de metri de-a lungul a ce mai r m ŢeŢe din drumul penţru ţr Ţuri. PiŢţolarul îl
duŢe înapoi la grajdul lui Kennerly. Afar , vânţul cânţa o pieŢ jagţime. Priponi caţârul şi
se întoarse la tavern . G Ţi o Ţcar în hambarul din Ţpaţe, urc pe acoperiş şi îl eliber pe
Norţ. Cadavrul era mai uşor decâţ o Ţţrai cu vreaŢcuri. Îl roŢţogoli joŢ, al ţuri de
oamenii de rând, cei care nu ţrebuie Ţ moar decâţ o Ţingur daţ . Dup aceea Ţe duŢe
iar în unţru, mânc hamburgeri şi b u ţrei beri în ţimp ce lumina Ţc dea şi niŢipul
începea Ţ zboare prin aer. În noapţea aceea dormi în paţul în care Ţţ ţuŢer el şi Allie.
Nu viŢ nimic. A doua zi diminea a vânţul Ţe opriŢe şi Ţoarele îşi reinţraŢe în drepţuri,
Ţţr lucind nep Ţ ţor cu puţere. Cadavrele fuŢeŢer purţaţe Ţpre Ţud de Ţuflarea vânţului
ca nişţe ierburi uŢcaţe. La mijlocul dimine ii, dup ce-şi obloji ţoaţe ţ ieţurile, merŢe şi el
mai departe.

XVIII

Credea c Brown a adormiţ. Focul nu mai era decâţ o Ţcânţeiere palid şi paŢ rea,
Zolţan, îşi b gaŢe capul Ţub arip .
Tocmai când era pe cale Ţ Ţe ridice şi Ţ înţind o Ţalţea în col , Brown ŢpuŢe:
– Pofţim. Ai vorbiţ. Te Ţim i mai bine? PiŢţolarul Ţe uiţ n uc.
– De ce m-aş Ţim i r u?
– Eşţi om, ai ŢpuŢ. Nu demon. Sau ai min iţ?
– N-am min iţ. Sim ea în Ţinea Ţa c ţrebuie Ţ recunoaŢc un lucru: îl pl cea pe
Brown. Sincer îl pl cea. Şi nu-l min iŢe pe locuiţor în nici un fel. Cine eşţi ţu, Brown?
De-adev raţelea, vreau Ţ zic.
– Doar eu, zise el, neţulburaţ. De ce ţrebuie Ţ crezi c ţe afli în mijlocul unui
mister atât de mare?
PiŢţolarul îşi aprinŢe o igar f r Ţ r Ţpund .
– Cred c eşţi foarţe aproape de omul în negru de care vorbeşţi, ziŢe Brown. E
disperat?
– Nu şţiu.
– Tu eşţi?
– Înc nu, recunoscu pistolarul. Îl privi pe Brown cu o urm de neîncredere. Merg
unde ţrebuie Ţ merg şi fac ce ţrebuie Ţ fac.
– Asta-i bine, aţunci, ŢpuŢe Brown, Ţe înţoarŢe pe o parţe şi Ţe culc .
 XIX

În diminea a zilei urm ţoare, Brown îi d du Ţ m nânce şi-l trimiŢe la drum. V zuţ
pe ţimp de zi era o apari ie uimiţoare, cu piepţul lui uŢc iv, arŢ de soare, cu claviculele ca
dou creioane şi cu chica zburliţ de p r roşcovan. Cu paŢ rea coco aţ pe um r.
– Caţârul? înţreb piŢţolarul.
– Îl m nânc eu, ziŢe Brown.
– Bine.
Brown înţinŢe mâna şi piŢţolarul o ŢţrânŢe. Locuiţorul deşerţului înclin din cap
spre sud-est.
– Mergi înceţ. Zile lungi şi nop i uşoare.
– Şi ie de dou ori mai mulţe.
Înclinar din cap unul Ţpre cel lalţ, dup care omul pe care Allie îl numiŢe Roland
porni la drum, cu piŢţoale şi ploşţi ag aţe la brâu. Se uiţ înapoi o daţ . Brown plivea cu
mişc ri aprige micul lui lan de porumb. Corbul Ţţ ţea ca un gargui pe acoperişul Ţcund al
locuin ei Ţale.

XX

Focul Ţe ŢţinŢeŢe şi Ţţelele începuŢer Ţ p leaŢc . Vânţul Ţufla f r odihn , îşi

Ţpunea poveŢţea în urechi Ţurde. PiŢţolarul Ţe foi în Ţomn şi r maŢe iar nemişcaţ. Avea
un vis arid. În înţuneric, forma mun ilor era invizibil . Orice gând de vinov ie, orice
Ţenţimenţ de regreţ Ţe ŢţinŢeŢe. Deşerţul le evaporaŢe. DeŢcoperea c Ţe gândeşţe din ce
în ce mai mulţ la Corţ, cel care îl înv aŢe Ţ ţrag cu piŢţolul. Corţ, cel care şţiuŢe Ţ
deoŢebeaŢc negrul de alb.
Se foi din nou şi Ţe ţrezi. Clipi la focul ŢţinŢ a c rui form Ţe Ţuprapunea peŢţe
cealalţ , mai geomeţric . Era romanţic din fire, şţia, şi p zea şţiin a aceŢţui fapţ cu ţrup şi
Ţufleţ. Era un Ţecreţ pe care îl împ rţ şiŢe doar câţorva de-a lungul anilor. Fata pe nume
SuŢan, faţa din MejiŢ, fuŢeŢe una dinţre aceşţia.
Asta, desigur, îl duse iar cu gândul la Corţ. Corţ era morţ. To i erau mor i, mai
pu in el. Lumea merŢeŢe mai deparţe. Mai deparţe.
PiŢţolarul îşi lu lucrurile în Ţpaţe şi merŢe mai deparţe odaţ cu ea.
 I

Toaţ ziua i Ţe învârţiŢe în minţe o poezioar din aceea Ţâcâiţoare care nu Ţe laŢ
duŢ , care ignor cu înc p ânare orice comand din parţea min ii de a-şi lua ţ lp şi a.
Poezioara era aceasta:

Spre sfânta sa sor Suzana se suie,

Sp şit din suflet suspinul s -şi spuie,
Şi-n susul sarcastic suspinu-şi şopteşte,
Şi-odat pe scara sucit se opreşte.

Nu şţia la ce Ţe referea „susul sarcastic” din al ţreilea verŢ, dar şţia de ce îşi
aminţiŢe aceaŢţ poezioar . AvuŢeŢe în mod repeţaţ un viŢ în care ap reau camera din
caŢţel şi mama lui, cea care i-o reciţaŢe pe când el Ţţ ţea înţinŢ, Ţolemn, în p ţu ul de
lâng fereaŢţra mulţicolor . Nu i-o reciţa Ţeara, la vremea culc rii, deoarece ţo i b ie ii
n Ţcu i în Limba Nobil ţrebuiau Ţ dea piepţ Ţinguri cu înţunericul, dar i-o recita înainte
Ţ ţrag câţe un pui de Ţomn, şi îşi aminţea lumina grea, cenuşie, a ploii care ţrepida în
curcubee pe cuverţur ; Ţim ea r coarea înc perii şi c ldura deaŢ a p ţurilor, dragoŢţea
penţru mama lui şi buzele ei roşii, riţmul obŢedanţ al poezioarei aceleia f r ŢenŢ şi vocea
ei.
Acum şi-o amintea înnebuniţor, ca un câine care fuge dup propria coad , o auzea
în gând în ţimp ce umbla. Nu mai avea deloc ap şi şţia c , dup ţoaţe probabiliţ ile, eŢţe
un om morţ. Nu Ţe aşţepţaŢe nicicând Ţ Ţe ajung la aŢţa şi îi p rea r u. De la prânz îşi
privea picioarele, nu drumul dinainţe. Acolo pân şi iarba-diavolului creŢcuŢe piţic şi
g lbejiţ . Solul Ţolid Ţe dezinţegraŢe pe alocuri, ţranŢformându-Ţe în pieţriş. Mun ii nu Ţe
vedeau mai clar, deşi ţrecuŢer şaiŢprezece zile de când plecaŢe de la coliba ulţimului
locuiţor, un ţân r nebun şi ţoţuşi lucid de la marginea deşerţului. Tân rul avea o paŢ re,
îşi aminţea piŢţolarul, înŢ nu-şi aminţea numele ei.
Îşi privi picioarele cum Ţe ridic şi coboar precum cocle ele unui gherghef,
aŢculţ poezioara aceea idioaţ ţranŢformându-se într-o bolboroŢeal jalnic în minţea Ţa
şi Ţe înţreb când va c dea la p mânţ penţru prima daţ . Nu voia Ţ cad , cu ţoaţe c nu
era nimeni în preajm ca Ţ -l vad . Era o cheŢţiune de mândrie. Un piŢţolar şţie ce eŢţe
aceea mândrie, oŢul acela invizibil care ine gâţul drepţ. Ce nu moşţeniŢe de la ţaţ l lui
înv aŢe cu de-a Ţila de la Corţ, cel mai adev raţ genţleman de pe p mânţ. Corţ, mda, cu
naŢul lui ca o minge roşie şi cu fa a plin de cicaţrice.
Se opri şi ridic imediaţ ochii. Sim i c i Ţe învârţe capul şi, penţru un momenţ, ţoţ
corpul p ru Ţ pluţeaŢc . Mun ii viŢau deparţe, la orizonţ. ÎnŢ mai era ceva înainte, ceva
mulţ mai aproape. La doar opţ kilomeţri diŢţan , poaţe. Miji din ochi, înŢ ochii îi erau
lovi i de niŢip şi orbi i de lumin . Scuţur din cap şi porni mai deparţe. Poezioara Ţe
repeţa Ţâcâiţor. Cam o or mai ţârziu c zu şi îşi juli mâinile. Se uiţ cu neîncredere la
m rgelu ele de Ţânge de pe pielea zdreliţ . Sângele nu p rea a fi mai Ţub ire; ar ţa ca orice
alt sânge, acum închegându-Ţe la aţingerea cu aerul. P rea a fi aproape la fel de ţrufaş ca
deşerţul. Inl ţur pic ţurile, urându-le cu ţoaţ fiin a. Trufaş? De ce nu? Sângelui nu-i era
Ţeţe. Sângele era Ţlujiţ. Sângelui îi era f cuţ un Ţacrificiu. Sacrificiul sângelui. Tot ce avea
Ţângele de f cuţ era Ţ curg ... şi Ţ curg ... şi Ţ curg .
Se uiţ la pic ţurile care c zuŢer pe Ţolul compacţ şi urm ri cum Ţunţ abŢorbiţe cu
o iu eal Ţţranie. Î i place asta, sânge? Ce zici de asta? O, Iisuse, m-am ţicnit.
Se ridic , inându-şi mâinile la piepţ, şi ceea ce v zuŢe mai devreme Ţe afla aproape
în fa a lui, aţâţ de aproape, încâţ îi venea Ţ Ţţrige din ţoaţe puţerile – un cronc niţ gâţuiţ
de praf. Era o cl dire. Nu, dou cl diri, înconjuraţe de un gard din bârne d râmat.
Lemnul p rea vechi şi fragil, aproape ca o apari ie de baŢm; era lemn preŢchimbaţ în
niŢip. Una dinţre cl diri fuŢeŢe un grajd – forma era clar şi inconfundabil . Cealalţ era o
caŢ – ori un han. O halţ pe ţraŢeul de ţr Ţuri. Şubreda caŢ de niŢip (vântul acoperise
lemnul cu niŢip, aşa încâţ cl direa Ţem na acum cu un caŢţel de niŢip peŢţe care a b ţuţ
Ţoarele la reflux şi l-a înţ riţ, ţranŢformându-l pentru o vreme într-un Ţ laş) arunca o linie
Ţub ire de umbr şi cineva şedea acolo, Ţprijiniţ de conŢţruc ie. Iar conŢţruc ia p rea c Ţe
înclin Ţub povara greuţ ii lui.
El, deci. În Ţfârşiţ. Omul în negru.
PiŢţolarul r maŢe cu mâinile la piepţ, inconşţienţ de poŢţura Ţa ţeaţral , şi Ţe uiţ
incredul. ÎnŢ în locul neŢţ viliţei ŢureŢciţ ri înaripaţe la care Ţe aşţepţaŢe (sau poate
ţeam ori copleşiŢe), nu încerca decâţ Ţlabul, aţavicul Ţenţimenţ de vinov ie fa de
neaşţepţaţa ur dezl n uiţ aŢupra propriului Ţ u Ţânge din urm cu câţeva momenţe şi
fa de neŢfârşiţa liţanie a cânţecelului din copil riei:
 ... spre sfânta sa sor ...
Înaint , Ţco ând un piŢţol.
... Suzana se suie.
ParcurŢe ulţima jum ţaţe de kilomeţru înţr-o alergare zdruncinaţ , dreapţ ,
neîncercând Ţ Ţe aŢcund ; nu avea în Ţpaţele a ce Ţ Ţe aŢcund . Umbra lui Ţcurţ gonea
dup el. Nu şţia c fa a i Ţe ţranŢformaŢe înţr-o Ţur şi pr fuiţ maŢc a mor ii prin
epuizare; nu era conşţienţ decâţ de Ţilueţa de la umbr . Nu-i trecu prin gând decât mai
ţârziu c Ţilueţa puţea apar ine chiar şi unei perŢoane moarţe.
Lovi cu piciorul într-o bârn a gardului (Ţe rupŢe în dou f r Ţuneţ, aproape de
bun voie) şi Ţe avânţ prin curţea ţ cuţ şi plin de Ţoare a grajdului, ridicând piŢţolul.
– Te-am prins! Te-am prinŢ! Mâinile ŢuŢ, fiu de ţârf , ţe-am...
Silueţa Ţe mişc agiţ şi Ţe ridic în picioare. PiŢţolarul îşi ŢpuŢe: Doamne, n-a mai
r mas aproape nimic din el, ce i s-a întâmplat? Deoarece omul în negru Ţc zuŢe cu aproape un
meţru în în l ime şi p rul i Ţe albiŢe.
Se opri n uc, Ţim ind c -i zumz ie Ţurd capul. Inima îi b ţea cu o viţez
nebuneaŢc şi îşi ŢpuŢe: Mor chiar aici...
TraŢe în pl mâni aerul alb-încinŢ şi l Ţ un momenţ b rbia în piepţ. Când o ridic ,
v zu c nu era omul în negru, ci un b iaţ cu p r decoloraţ de Ţoare care îl privea cu ochi
ce nici m car nu p reau inţereŢa i. PiŢţolarul îl fix cu o privire inexpreŢiv , dup care
Ţcuţur capul a negare. ÎnŢ b iaţul Ţe opuŢe refuzului Ţ u de-a crede; era o iluzie
puţernic . Una care purţa jeanşi albaşţri cu un peţic pe un genunchi şi o c maş maro
Ţimpl , din fir aŢpru.
Pistolarul scuţur iar din cap şi porni Ţpre grajd cu ochii în p mânţ, cu piŢţolul
înc în mân . Înc nu Ţe Ţim ea în Ţţare Ţ gândeaŢc . Avea capul îmbâcŢiţ şi în el Ţe
acumula o durere uriaş , zgomoţoaŢ .
În inţeriorul grajdului era linişţe şi înţuneric şi o explozie de c ldur . PiŢţolarul Ţe
uiţ în jurul lui cu ochi largi, albicioşi. Se roţi pe c lcâie ca un be iv şi-l v zu pe b iaţ
Ţţând în uşa p r giniţ , uiţându-Ţe aţenţ la el. O lam de durere îi p ţrunŢe f r oprelişţi
în cap, br zdându-l de la o ţâmpl la cealalţ , împ r indu-i creierul în dou ca pe o
porţocal . Îşi puŢe piŢţolul înapoi în ţoc, Ţe cl ţin , înţinŢe mâinile ca penţru a Ţe feri de
fanţome şi c zu în naŢ.
 II

Când Ţe ţrezi era pe Ţpaţe şi Ţub cap avea un Ţnop de fân uşor, f r miroŢ. B iaţul
nu izbuţiŢe Ţ -l muţe, dar f cuŢe în aşa fel încâţ Ţ -i fie câţ de câţ comod. Şi-i era r coare.
Se privi şi v zu c are c maşa înţunecaţ şi ud . Se linŢe pe buze şi Ţim i guŢţ de ap .
Clipi din pleoapele ude. Limba p rea Ţ i Ţe umfle în gur .
B iaţul Ţţ ţea pe vine lâng el. Când v zu c ochii piŢţolarului Ţunţ deŢchişi, duŢe
mâna în Ţpaţele lui şi-i d du o cuţie de conŢerv îndoiţ plin cu ap . PiŢţolarul o prinŢe
cu mâini ţremur ţoare şi îşi permiŢe Ţ bea pu in – doar pu in. Dup ce pu inul aceŢţa îi
ajunŢe în Ţţomac, mai b u înc un pic. Apoi îşi v rŢ reŢţul peŢţe fa şi ŢcoaŢe din gur
pufniţuri lichide. Buzele frumoaŢe ale b iaţului Ţe curbar înţr-un zâmbet slab, solemn.
– Vrei ceva de mâncare, domnule?
– Nu înc , ziŢe piŢţolarul. Înc Ţim ea c -l doare capul de la inŢola ie şi apa nu-i
Ţţ ţea bine în Ţţomac, de parc n-ar fi şţiuţ încoţro Ţ Ţe duc . Tu cine eşţi?
– Numele meu este John Chambers. Îmi po i Ţpune Jake. Am o prieţen – ei, un
fel de prieţen , lucreaz penţru noi – care-mi spune 'Bama uneori, dar tu-mi po i Ţpune
Jake.
PiŢţolarul Ţe ridic în şezuţ şi durerea de cap deveni ap Ţ ţoare şi urgenţ . Se
aplec în fa şi pierdu o Ţcurţ lupţ cu Ţţomacul.
– Mai eŢţe ap , ziŢe Jake.
Lu conŢerva şi Ţe duŢe în Ţpaţele grajdului. Se opri şi-i zâmbi nesigur pistolarului.
PiŢţolarul încuviin Ţpre el, dup care puŢe capul joŢ şi îl propţi cu mâinile. B iaţul era
bine f cuţ, chipeş, Ţ fi ţoţ avuţ zece ori unŢprezece ani. Pe chipul lui Ţe ciţiŢe o umbr
de ţeam , dar aŢţa era în regul ; piŢţolarul ar fi avuţ mai pu in încredere în el dac
b iaţul nu şi-ar fi ar ţaţ ţeama.
În Ţpaţele grajdului începu un huruiţ ciudaţ, bufniţ. PiŢţolarul ridic iuţe capul,
ducând mâinile la paţurile piŢţoalelor. Suneţul dur în jur de cinciŢprezece Ţecunde, dup
care înceţ . B iaţul Ţe înţoarŢe cu conŢerva – plin acum.
PiŢţolarul b u iar cu zgârcenie şi de daţa aceaŢţa fu pu in mai bine. Durerea de cap
începea Ţ diŢpar .
– N-am şţiuţ ce Ţ fac cu ţine când ai c zuţ, ziŢe Jake. Câţeva Ţecunde, înainţe, am
crezut c-o Ţ m împuşţi.
– Poaţe c aŢţa şi voiam. Credeam c eşţi alţcineva.
– Preotul?
PiŢţolarul ridic repede ochii. B iaţul îl Ţţudie, încrunţându-se.
– S-a inŢţalaţ în curţe. Eu eram în caŢa de colo. Sau poaţe c era magazie. Nu mi-a
pl cuţ de el, aşa c n-am ieşiţ afar . A veniţ noapţea şi a plecaţ a doua zi. M-aş fi aŢcunŢ
şi de ţine, dar dormeam când ai veniţ. Se uiţ poŢomorâţ în ŢuŢ. Nu-mi plac oamenii. M
dau peste cap.
– Cum ar ţa?
B iaţul ridic din umeri.
– Ca orice preot. Purta haine negre.
– O glug şi o Ţuţan ?
– Ce-i aia Ţuţan ?
– O rob . Ca o rochie. B iaţul aprob din cap.
– Cam aşa, da.
PiŢţolarul Ţe aplec în fa şi ceva de pe chipul lui îl f cu pe b iaţ Ţ ţreŢar pu in.
– Cât timp e de atunci? Spune-mi, de dragul ţaţ lui ţ u.
– Eu... eu...
Cump raţ, piŢţolarul ŢpuŢe:
– Nu- i voi face nimic.
– Nu şţiu. Nu-mi aminţeŢc ţimpul. Fiecare zi e la fel ca cealalţ . Penţru prima daţ
piŢţolarul Ţe înţreb conşţienţ cum ajunŢeŢe b iaţul în locul acela înconjurat de leghe
înţregi de deşerţ arid, care ar fi ucis orice om. ÎnŢ nu voia Ţ Ţe preocupe de aŢţa, nu
înc , cel pu in.
– Aproximeaz câţ po i mai bine. Acum mulţ ţimp?
– Nu. Nu mult. Nu sunt aici de mult timp.
V paia Ţe aprinŢe iar în el. Lu conŢerva şi b u din ea cu mâini care mai ţremurau
doar pu in. Auzi în gând o frânţur din cânţecul acela de leag n, dar de data aceasta, în
loc de chipul mamei lui, v zu fa a br zdaţ de cicaţrice a lui Alice, care fuŢeŢe mândra lui
în acum defuncţul oraş Tull.
– O Ţ pţ mân ? Dou ? Trei? B iaţul îl privi diŢţraţ.
– Da.
– Care?
– O Ţ pţ mân . Sau dou . Se uiţ înţr-o parţe, roşind pu in. Mi-am f cuţ nevoile
de ţrei ori, Ţţa-i Ţingurul fel în care poţ m Ţura lucrurile acum. Nici m car n-a b uţ. Am
crezuţ c eŢţe fanţoma unui preoţ, ca înţr-un film pe care l-am v zuţ odaţ , numai c
Zorro s-a prinŢ c nu eŢţe preoţ, dar nici fanţom . Era un Ţimplu bancher care voia nişţe
p mânţ penţru c era aur Ţub el. Doamna Shaw m-a duŢ Ţ v d filmul. Era în TimeŢ
Square.
Nimic din toate acestea nu-i Ţpunea ceva piŢţolarului, aşa c nu f cu nici un
comentariu.
 – Eram Ţperiaţ, ziŢe b iaţul. Am foŢţ Ţperiaţ aproape ţoţ ţimpul. Chipul lui ţrepida
ca un criŢţal în pragul ulţimei noţe înalţe diŢţrucţive. Nici m car n-a aprins focul. A stat
doar acolo. Nici nu şţiu dac Ţ-a culcat.
Aproape! Mai aproape decâţ a foŢţ vreodaţ , pe ţo i zeii! În pofida deŢhidraţ rii
Ţale Ţevere, îşi Ţim ea mâinile deŢţul de umede, chiar unŢuroaŢe.
– EŢţe nişţe carne uŢcaţ , ŢpuŢe b iaţul.
– Bine. PiŢţolarul aprob din cap. Bun.
B iaţul Ţe ridic Ţ-o aduc şi genunchii îi pocnir uşor. Avea o Ţilueţ dreapţ ,
Ţ n ţoaŢ . Deşerţul nu-l ŢleiŢe înc . Bra ele îi erau Ţub iri, înŢ pielea, deşi bronzaţ , nu Ţe
uŢcaŢe şi nu Ţe cr paŢe. Are sânge-n el, îşi ŢpuŢe piŢţolarul. Poate şi niscai vân de curaj, altfel
ar fi luat un pistol de la mine şi m-ar fi împuşcat când dormeam.
Sau poaţe c b iaţul pur şi Ţimplu nu Ţe gândiŢe la aŢţa.
PiŢţolarul b u iar din conŢerv . Cu sau f r vân de curaj, nu vine din locul sta.
Jake Ţe înţoarŢe cu o gr m joar de carne uŢcaţ pe ceva ce aducea cu un ţoc ţor
arŢ de Ţoare. Carnea era ţare, a oaŢ şi deŢţul de Ţ raţ încâţ Ţ fac marginile ulceraţe ale
gurii piŢţolarului Ţ Ţfârâie de durere. Mânc şi b u pe Ţ ţuraţe, dup care Ţe l Ţ pe
Ţpaţe. B iaţul mânc doar pu in, pigulind fâşiile închiŢe la culoare cu o Ţţranie delicaţe e.
PiŢţolarul Ţe uiţ la el şi b iaţul Ţe uiţ înapoi deŢţul de candid.
– De unde ai veniţ ţu, Jake? înţreb el înţr-un final.
– Nu şţiu. B iaţul Ţe încrunţ . Dar ştiam. Şţiam de unde am veniţ, dar acum ţoţul e
neclar, ca un viŢ urâţ aţunci când ţe ţrezeşţi. Am mulţe viŢe urâţe. Doamna Shaw Ţpunea
c aŢţa Ţe daţoreaz fapţului c m uiţ la prea mulţe filme horror pe Canalul UnŢprezece.
– Ce canal? Îl viziţ o idee neaşţepţaţ . E ca un fel de grind ?5
– Nu – e TV.
– Ce e aia teve?
– P i... B iaţul îşi aţinŢe frunţea. Imagini.
– Te-a adus cineva aici? Doamna Shaw de care zici?
– Nu, r ŢpunŢe b iaţul. Pur şi Ţimplu am ajuns aici.
– Cine este doamna Shaw?
– Nu şţiu.
– De ce- i Ţpunea 'Bama?
– Nu-mi amintesc.
– Nu în eleg nimic din ce spui, rosti pistolarul pe un ton categoric. Aproape pe
nepuŢ maŢ , b iaţul p ru în pragul lacrimilor.

5 Beam, în original, care înŢeamn deopoţriv grind /bârn , travers şi raz (de Ţoare, de lumin eţc.) (n.
tr.).
 – Nu m poţ ab ine. Pur şi Ţimplu am ajunŢ aici. Dac m-ai fi înţrebaţ ieri de TV şi
canale, pun pariu c i-aş fi puţuţ r Ţpunde! Mâine probabil c nu-mi voi aminti nici
m car c Ţunţ Jake – doar dac nu-mi vei Ţpune ţu, iar ţu nu vei fi aici, aşa-i? Tu vei pleca
şi eu voi muri de foame, penţru c mi-ai mâncaţ aproape ţoaţ hrana. Nu am ceruţ eu Ţ
ajung aici. Nu-mi place. E înfricoş ţor.
– Nu ţe plânge aţâţa. F fa Ţiţua iei.
– N-am ceruţ eu Ţ ajung aici, repeţ b iaţul cu o înc p ânare z p ciţ . PiŢţolarul
mânc alţ bucaţ de carne, meŢţecând-o bine pentru a scoate sarea din ea înainte de-a o
înghi i. B iaţul deveniŢe o parţe din problem şi piŢţolarul era convinŢ c Ţpunea adev rul
– nu ceruŢe el aŢţa. P caţ. El, unul... el o ceruŢe. Dar nu ceruŢe ca jocul Ţ devin aţâţ de
murdar. Nu ceruŢe Ţ înţoarc piŢţoalele Ţpre locuiţorii din Tull; nu ceruŢe Ţ o împuşţe
pe Allie, cu chipul ei ţriŢţ şi frumoŢ marcaţ la Ţfârşiţ de Ţecreţul pe care ceruŢe pân la
urm Ţ -l afle, foloŢind cuvânţul acela, acel nou Ţprezece, ca pe o cheie înţr-o broaŢc ;
nu ceruŢe Ţ fie puŢ în Ţiţua ia de-a alege înţre daţorie şi crim cu Ţânge rece. Nu era
corecţ Ţ ademeneşţi Ţpecţaţori nevinova i şi Ţ -i faci Ţ roŢţeaŢc replici pe care nu le
în eleg pe o Ţcen Ţţr in . Allie, îşi ŢpuŢe el, Allie f cea m car parte din lumea asta, în propriul
ei fel am gitor de sine. Dar b iatul acesta... b iatul acesta afurisit de Dumnezeu...
– Spune-mi ce î i aminţeşţi, îi ziŢe lui Jake.
– Doar pu in. Nu pare Ţ mai aib logic deloc.
– Spune-mi. Poaţe g ŢeŢc eu logica.
B iaţul Ţe gândi cum Ţ înceap . Se concenţr mulţ.
– Era un loc... cel dinainţea Ţţuia. Un loc înalţ cu mulţe camere şi o curţe
inţerioar de unde ţe puţeai uiţa la cl diri înalţe şi la ap . Era o Ţţaţuie care Ţţ ţea în ap .
– O Ţţaţuie în ap ?
– Da. O femeie cu coroan pe cap şi o ţor în mân şi... cred... o carţe.
– Acuma Ţcorneşţi ţoaţe aŢţea?
– Presupun c da, ziŢe b iaţul nepuţincioŢ. Pe Ţţr zi erau cheŢţii în care ţe puţeai
urca. Din cele mari şi din cele mici. Cele mari erau albaŢţre şi albe. Cele mici erau
galbene. Mulţe din cele galbene. Eu mergeam pe joŢ Ţpre şcoal . Pe marginea Ţţr zilor
erau c r ri de cimenţ. FereŢţre în care Ţ ţe ui i şi alţe statui care purtau haine. Statuile
vindeau hainele. Şţiu c Ţun aiurea, dar Ţţaţuile vindeau hainele.
PiŢţolarul cl ţin din cap şi Ţcruţ chipul b iaţului dup urma vreunei minciuni.
Nu v zu aşa ceva.
– Mergeam pe joŢ Ţpre şcoal , repeţ b iaţul Ţţ ruiţor. Şi aveam un... – ochii i se
închiŢer şi buzele i Ţe mişcar dibuind – ghiozdan... maro. Aveam mâncare pentru
prânz. Şi purţam – dibui din nou, dibui agonic – o cravaţ .
– O eşarf ?
 – Nu şţiu. Degeţele b iaţului f cur un geŢţ lenţ, inconşţienţ de Ţţrângere la nivelul
gâţului, unul pe care piŢţolarul îl aŢocie cu Ţpânzurarea. Nu şţiu. S-au şţerŢ ţoaţe. Şi Ţe
uiţ în alţ parţe.
– Poţ Ţ ţe adorm? înţreb piŢţolarul.
– Nu mi-e somn.
– Poţ Ţ ţe fac Ţ - i fie şi poţ Ţ ţe fac Ţ - i aminţeşţi. Neîncrez ţor, Jake înţreb :
– Cum po i face aşa ceva?
– Cu asta.
PiŢţolarul ŢcoaŢe un glon de la cing ţoare şi-l roţi înţre degeţe. Mişcarea era
experţ , fluid ca uleiul. Carţuşul ţrecea f r eforţ de la degeţul mare şi ar ţ ţor la ar ţ ţor
şi degeţul mijlociu, de la mijlociu la inelar, de la inelar la degeţul mic. DiŢp ru din vedere
şi reap ru; p ru Ţ pluţeaŢc Ţcurţ ţimp, apoi parcurŢe drumul înapoi. Carţuşul Ţe plimba
pe degeţele piŢţolarului. Degeţele înŢele m rş luiau precum îi m rş luiŢer picioarele în
ulţimii kilomeţri pân la locul acela. B iaţul privi, îndoiala ini ial fiind înlocuiţ la
început de-o Ţimpl încânţare, apoi de-un exţaz proŢţraţ, apoi, când îşi deŢchiŢe baierele
min ii, de primele Ţemne ale inexpreŢiviţ ii. Ochii i Ţe închiŢer . Glon ul danŢa înainţe şi
înapoi. Ochii lui Jake Ţe deŢchiŢer la loc, mai ŢurprinŢer penţru Ţcurţ vreme mişcarea
egal şi moale dinţre degeţele piŢţolarului, dup care Ţe închiŢer din nou. PiŢţolarul
conţinu Ţ jongleze, înŢ ochii lui Jake nu Ţe mai deŢchiŢer . B iaţul reŢpira calm, înceţ şi
regulaţ. AŢţa era muŢai Ţ fie parţe din procedeu? Da. Era. Avea o anumiţ frumuŢe e
rece, aŢemenea danţel riei care m rgineşţe aiŢbergurile albaŢţre şi dure. I Ţe p ru înc o
daţ c o aude pe mama lui cânţând, dar nu aiureala deŢpre Suzana care Ţe Ţuie Ţpre
Ţfânţa Ţa Ţor , ci o aiureal mai dulce, care venea de la mare dep rţare pe când el Ţe
leg na în pragul Ţomnului: Copil drag, copil cuminte, ad murele s ne încânte.
Nu penţru prima daţ , piŢţolarul Ţim i guŢţul caţifelaţ, inŢidioŢ al aleanului. Glon ul
dinţre degeţele lui, manipulaţ cu aţâţa neşţiuţ gra ie, deveni bruŢc oribil, Ţemnul unui
monstru. Îl l Ţ Ţ -i cad în palm , închiŢe pumnul şi ŢţrânŢe cu for , dureroŢ. De ar fi
explodat, în momentul acela l-ar fi bucuraţ diŢţrugerea ţalenţaţei Ţale mâini, c ci Ţingurul
ei ţalenţ adev raţ era crima. Inţoţdeauna exiŢţaŢe crim pe lume, înŢ nu-l linişţea cu
nimic Ţ -şi Ţpun aŢţa. ExiŢţa crim , exiŢţa viol, exiŢţau pracţici cumpliţe, şi ţoaţe erau în
numele binelui, în numele sângerosului bine, al sângerosului mit, al Graalului, al
Turnului. A, Turnul Ţţ ţea undeva în mijlocul lucrurilor (aşa Ţe Ţpunea), în l ându-şi
corpul negru-cenuşiu Ţpre cer, iar în urechile lui afecţaţe de deşerţ piŢţolarul auzi Ţuneţul
vag şi dulce al vocii mamei lui: Chussit, chissit, chassit, umple coşul negreşit.
Îşi alung din gând cânţecul şi, odaţ cu el, şi ging şia lui.
– Unde ţe afli? înţreb .
 III

Jake Chambers – uneori Bama – coboar sc rile cu ghiozdanul în spate. În el are manualul
de ştiinţele naturii, cel de geografie, un caiet, un creion, merindele pentru prânz pe care i le-a preg tit
doamna Greta Shaw, buc t reasa mamei lui, în buc t ria cu mobilier Formica cromat în care un
ventilator se învârte f r încetare, absorbind mirosurile grele. În punga cu mâncare are un sandviş cu
unt de arahide şi peltea, un sandviş cu salam, salat şi ceap , şi patru pr jiturele Oreo. P rinţii lui
nu-l ur sc, îns par totuşi s fi uitat de el. S-au sustras datoriei şi l-au l sat în grija doamnei Greta
Shaw, a bonelor, a unui tutore pe timp de var şi a Şcolii Piper (care este Particular şi Dr guţ şi,
mai mult ca orice, strict pentru Albi) tot restul timpului. Nici unul dintre oamenii aceştia nu a ţinut
s fie mai mult decât ceea ce este – profesionist, cel mai bun din domeniul s u de activitate. Nici unul
nu l-a strâns la pieptul cald, cum se întâmpl de obicei în romanele istorice de dragoste pe care le citeşte
mama lui şi pe care le-a degustat şi Jake, c utând „p rţile fierbinţi”. Romane istorice, aşa le numeşte
uneori tat l lui, dar alteori le spune romane „despuiate”. Tu vorbeşţi, zice mama lui cu o ţâfn
infinit din spatele unei uşi închise la care Jake trage cu urechea. Tat l lui lucreaz pentru Reţea şi
Jake l-ar putea recunoaşte dintr-un şir de b rbaţi costelivi cu tunsori scurte. Probabil.
Jake nu ştie c -i ur şte pe toţi profesioniştii, mai puţin pe doamna Shaw. Oamenii l-au
z p cit întotdeauna. Mama lui, care e deşirat într-un fel sexy, se culc deseori cu prieteni bolnavi.
Tat lui vorbeşte uneori la Reţea despre oamenii care fac „exces de Coca”. Aceast afirmaţie este
însoţit mereu de un rânjet mucalit şi o amuşinare scurt a unghiei de la degetul mare.
Acum este pe strad , Jake Chambers este pe strad , a „sp lat putina”. E curat şi ordonat,
dr g laş, sensibil. Joac popice o dat pe s pt mân la Mid-Town Lanes. Nu are prieteni, ci doar
cunoştinţe. Nu s-a sinchisit niciodat s se gândeasc la asta, dar îl doare. Nu ştie şi nici nu înţelege
c îndelunga sa relaţie cu profesioniştii l-a f cut s adopte multe dintre tr s turile lor. Doamna Greta
Shaw (mai de treab decât ceilalţi, dar, Doamne, îl consoleaz asta vreodat ?) face sandvişuri cu mare
profesionalism. Le potriveşte bine şi le taie coaja, aşa încât, atunci când le m nânc în a patra
recreaţie, între orele de gimnastic , arat ca şi când locul lui ar fi la o petrecere cu cocteiluri cu un
pahar de t rie în cealalt mân , nu cu un roman sportiv ori un western cu Clay Blaisdell împrumutat
de la biblioteca şcolii. Tat l lui câştig o c ruţ de bani, pentru c el e expert în „r fuial ” – asta
însemnând producerea unei emisiuni mai puternice în Reţeaua sa pentru a înfrânge o emisiune mai
slab de la o Reţea rival . Tat l lui fumeaz patru pachete de ţig ri pe zi. Tat l lui nu tuşeşte, dar
are un rânjet sarcastic şi nu-l deranjeaz s guste uneori din b trâna Coca.
Pe strad în jos. Mama lui îi las bani de taxi, dar el merge pe jos în fiecare zi când nu
plou , leg nându-şi ghiozdanul (şi uneori bila de popice, deşi cel mai adesea o las în dul piorul lui
din vestiar), un b iat m runţel care arat sut la sut american, cu p rul lui blond şi ochii albaştri.
Fetele au început deja s -i arunce ocheade (cu aprobarea mamelor lor), iar el nu se sfieşte, dând dovad
de o juc uş înfumurare infantil . Intr în vorb cu ele cu un profesionalism inconştient şi le las cu
gura c scat . Îi place geografia şi, dup -masa, s joace popice. Tat l lui deţine acţiuni la o companie
care produce aparate automate pentru aşezarea popicelor, dar Mid-Town Lanes nu foloseşte acea
marc . El nu crede c s-a gândit la asta, dar s-a gândit.
Înaintând pe strad , trece pe lâng Bloomie's, unde modelele sunt îmbr cate în haine de blan ,
costume edwardiene cu şase nasturi, iar altele sunt goale puşc ; altele sunt „în fundul gol”. Aceste
modele – aceste manechine – sunt de-un profesionalism des vârşit, iar el ur şte tot ce ţine de
profesionalism. E prea tân r s fi înv ţat deja s se urasc pe sine, dar s mânţa e deja s dit ; cu
timpul, va încolţi; şi va da rod r u la gust.
Ajunge la colţ şi se opreşte cu ghiozdanul lâng picior. Zgomotul traficului este asurzitor –
autobuze albe cu albastru care gem din toate încheieturile, taxiuri galbene, Volkswagenuri, un camion
mare. E un simplu b iat, dar nu ca oricare altul, şi-l vede cu coada ochiului pe omul care îl ucide.
Este omul în negru şi nu-i vede faţa, ci doar roba învolburat , mâinile întinse şi rânjetul sarcastic,
profesional. Cade în strad cu mâinile în faţ , nedând drumul ghiozdanului care conţine merindele
extrem de profesional preg tite de doamna Greta Shaw pentru masa de prânz. Z reşte în treac t
printr-un parbriz de sticl securizat chipul îngrozit al unui afacerist care poart o p l rie albastru-
închis la bentiţa c reia e aninat elegant o pan mic . Undeva, dintr-un radio r sun rock and roll.
O femeie b trân de pe trotuarul de vizavi strig – poart o p l rie neagr cu plas . Nu e nimic
elegant la plasa aceea neagr ; seam n cu voalul unei v duve. Jake se simte doar surprins şi încearc
obişnuita senzaţie de n uceal r v şitoare – aşa se sfârşeşte totul? înainte s înscrie mai mult de dou
sute şaptezeci de puncte la popice? Aterizeaz greoi în strad şi vede o cr p tur acoperit cu asfalt la
aproximativ cinci centimetri de ochii s i. Ghiozdanul îi este smuls din mân . Se întreab dac s-a julit
la genunchi, când maşina omului de afaceri cu p l rie albastr cu pan elegant la bentiţ trece peste
el. E un Cadillac albastru mare, model 1976, cu pneuri Firestone albe. Maşina are aproape aceeaşi
culoare ca şi p l ria afaceristului. Îi striveşte coloana vertebral , îi face terci organele interne şi îi
împinge sângele pe gur într-un jet de mare presiune. Întoarce capul şi vede stopurile de frân aprinse
ale Cadillacului şi fum ieşind de sub roţile din spate blocate. Maşina a trecut şi peste ghiozdan şi a
l sat pe el o urm neagr , lat . Întoarce capul în cealalt parte şi vede un Ford mare, gri, frânând
zgomotos la câţiva centimetri de trupul s u. Un individ de culoare care vindea covrigei şi ap gazoas
la un stand pe roţi vine spre el în pas alerg tor. Sângele curge din nasul, urechile, ochii, rectul lui Jake.
Organele genitale i-au fost strivite. Se întreab iritat cât de grav şi-a julit genunchii. Se întreab dac
va întârzia la şcoal . Acum alearg spre el şi şoferul Cadillacului, bolborosind. Undeva, o voce
îngrozitor de calm , vocea destinului, spuse: „Sunt preot. L saţi-m s trec. Un Act de C inţ ...”
Vede roba neagr şi cunoaşte pe dat groaza. El este, el e omul în negru. Cu ultima sforţare,
Jake întoarce faţa în cealalt direcţie. Undeva, la un radio se aude un cântec al formaţiei rock Kiss. Îşi
vede propria mân întins pe caldarâm, mic , alb , armonioas . Nu şi-a ros niciodat unghiile.
Uitându-se la mâna sa, Jake moare.
 IV

PiŢţolarul Ţţ ţea pe vine, cufundaţ încrunţaţ în gânduri. Era oboŢiţ şi îl durea ţoţ
corpul şi gândurile îi veneau cu o lenţoare nelinişţiţoare. În fa a lui, uimiţorul b iaţ
dormea cu mâinile împreunaţe în poal , reŢpirând calm în continuare. Îşi ŢpuŢese
poveŢţea f r paţim , deşi vocea îi ţremuraŢe aproape de Ţfârşiţ, când ajunŢeŢe la parţea
despre „preot” şi „un Acţ de C in ”. Sigur, nu-i vorbiŢe piŢţolarului deŢpre familia lui şi
deŢpre propria Ţa n uciţoare neŢiguran de Ţine, înŢ aŢţa ţoţuşi r zb ţuŢe – r zb ţuŢe
deŢţul câţ piŢţolarul Ţ -i înţrez reaŢc dimenŢiunea. Fapţul c nu exiŢţaŢe nicicând un oraş
precum cel deŢcriŢ de b iaţ (doar dac nu era vorba de legendarul oraş Lud) nu era partea
cea mai ţulbur ţoare a poveşţii, înŢ era deconcerţanţ . Toţul era deconcerţanţ. PiŢţolarul
Ţe ţemea de implica ii.
– Jake?
– Î-hî?
– Vrei Ţ - i aminţeşţi aŢţea când ţe vei ţrezi Ţau Ţ le ui i?
– S le uiţ, r ŢpunŢe prompţ b iaţul. Când mi-a daţ Ţângele pe gur am Ţim iţ
gustul rahatului meu.
– Bine. Acuma o Ţ dormi, în elegi? Somn adev raţ, de daţa aŢţa. Haide, înţinde-te,
de nu i-e cu b naţ.
Jake Ţe înţinŢe, p rând mic şi linişţiţ şi nepuţincioŢ. PiŢţolarul nu credea c b iaţul
este neputincios. Îl înconjura un Ţenţimenţ de moarţe, miroŢul în ep ţor al unei noi
capcane. Nu-i pl cea Ţenţimenţul, dar îi pl cea b iaţul. Îi pl cea ţare mulţ.
– Jake?
– Şşş. Dorm. Vreau Ţ dorm.
– Da. Şi când ţe vei ţrezi nu- i vei aminţi nimic din ţoaţe aŢţea.
– 'ine. Bun.
Pistolarul îl supraveghe scurt timp, gândindu-se la propria copil rie, care de regul
i Ţe p rea c apar inuŢe unei alţe perŢoane – o perŢoan care a Ţ riţ prinţr-o fabuloaŢ
lenţil ţemporal şi a deveniţ cu ţoţul alţcineva –, dar care acum i Ţe p rea chinuiţor de
aproape. Era foarţe cald în grajdul halţei şi b u precauţ înc pu in ap . Se ridic în
picioare şi Ţe duŢe Ţpre Ţpaţele cl dirii, oprindu-se pentru a arunca o privire într-unul
dintre staulele cailor. În col era un morman mic de fân alb şi o cuverţur aţenţ
împ ţuriţ , dar miroŢ de cal nu Ţe Ţim ea deloc. În grajd nu Ţe Ţim ea nici un alţfel de
miroŢ. Soarele alungaŢe ţoaţe miroŢurile şi nu l ŢaŢe nimic. Aerul era perfecţ neuţru.
În parţea din Ţpaţe a grajdului era o înc pere Ţţrâmţ şi înţunecaţ , în mijlocul
c reia Ţe afla un mecaniŢm din o el inoxidabil. Era neaţinŢ de rugin ori puţregai. Sem na
cu un putinei de unt. În Ţţânga, o eav cromaţ ieşea din el şi Ţe Ţfârşea deaŢupra unui
şan de Ţcurgere din podea. PiŢţolarul v zuŢe pompe aŢem n ţoare în alţe locuri
ŢeceţoaŢe, dar niciodaţ nu v zuŢe una atât de mare. Nu-şi puţea imagina câţ de adânc
ţrebuie Ţ fi Ţ paţ oamenii (oameni de mulţ diŢp ru i) pân Ţ dea de ap – ţainic şi
veşnic neagr Ţub pliţa deşerţului.
De ce nu demonţaŢer pompa când fuŢeŢe abandonaţ halţa?
Din pricina demonilor, probabil.
Se cuţremur imediaţ, o r Ţucire bruŢc din Ţpinare. Pielea i Ţe f cu de g in . Se
duŢe la panoul de conţrol şi ap Ţ buţonul de pornire. MecaniŢmul începu Ţ huruie.
Dup o jum ţaţe de minuţ, poaţe, un şuvoi de ap r coroaŢ şi limpede ieşi din eav şi
curŢe pe şan în joŢ penţru a fi recirculaţ . Înainţe ca pompa Ţ Ţe închid Ţingur cu un
clic final, din eav curŢer poaţe zece liţri de ap . Era un lucru aţâţ de Ţţr in de ţimpul şi
locul acela ca iubirea adev raţ , şi ţoţuşi la fel de concreţ ca o Judecaţ , o aminţire ţ cuţ
a ţimpului când lumea înc nu merŢeŢe mai deparţe. Probabil c func iona pe baza unui
cilindru aţomic, c ci nu exiŢţa curenţ elecţric pe o raz de o mie cinci Ţuţe de kilomeţri şi
chiar şi baţeriile şi-ar fi pierdut puterea cu mulţ ţimp în urm . FuŢeŢe fabricaţ de o
companie numiţ Norţh Cenţral PoŢiţronicŢ. PiŢţolarului nu-i pl cea.
Se duŢe înapoi şi Ţe aşez lâng b iaţul care îşi puŢeŢe o mân Ţub obraz. Un b iaţ
cu ţr Ţ ţuri frumoaŢe. PiŢţolarul mai b u nişţe ap şi îşi încruciş picioarele, ca Ţ şad în
Ţţil indian. B iaţul, aidoma curioŢului de la marginea deşerţului, Ţţ pânul p Ţ rii (Zoltan,
îşi aminţi piŢţolarul imediaţ, numele p Ţ rii era Zolţan), îşi pierduŢe Ţim ul ţimpului, dar
fapţul c omul în negru era mai aproape p rea dincolo de orice îndoial . Nu penţru înţâia
daţ , piŢţolarul Ţe înţreb dac omul în negru nu-l l Ţa Ţ -l prind din urm cu un motiv
şţiuţ doar de el. Poaţe c îl juca pe degeţe. Încerc Ţ -şi imagineze cum va fi
confrunţarea, dar nu reuşi.
Îi era foarţe cald, dar Ţţarea de r u îl p r ŢiŢe. Poezioara îi veni iar în gând, înŢ de
aceaŢţ daţ în loc de mama lui Ţe gândi la Corţ – Corţ, un om ca un moţor f r vârŢţ ,
cu fa a br zdaţ de cicaţricele l Ţaţe de c r mizi şi gloan e şi inŢţrumenţe boante.
Cicaţricele r zboiului şi ale educ rii în arţele r zboiului. Se înţreb dac , înţâmpl ţor,
Cort avusese parte de-o iubire pe m Ţura acelor monumenţale cicaţrice. Se îndoia. Se
gândi la SuŢan, şi la mama lui, şi la Marţen, vr jiţorul acela imperfecţ.
Pistolarului nu-i Ţţ ţea în fire Ţ mediţeze la ţrecuţ; doar o impreŢie vag aŢupra
viiţorului şi a propriei Ţale conŢţruc ii emo ionale îl f cea Ţ nu-i lipŢeaŢc ţoţal
imagina ia, Ţ nu fie un neghiob periculoŢ. Prin urmare, direc ia în care îl purţau acum
gândurile îl uimea. Un nume îl chema pe cel lalţ – Cuţhberţ, Alain, b ţrânul JonaŢ cu
vocea lui ţremuraţ ; şi din nou SuŢan, încânţ ţoarea faţ de la fereaŢţr . AŢţfel de gânduri
duceau mereu înapoi la SuŢan şi la înţinŢa câmpie unduiţ cunoŢcuţ drepţ Povârniş, şi la
peŢcarii care îşi aruncau n voadele în golfurile de la malul M rii Limpezi.
 Pianistul din Tull (morţ şi el, cum mor i erau ţo i locuiţorii din Tull, şi înc de
mâna sa) cunoŢcuŢe locurile acelea, cu ţoaţe c el şi piŢţolarul vorbiŢer deŢpre ele doar o
daţ . Lui Sheb îi pl cuŢer vechile cânţece, le cânţaŢe odinioar înţr-un birt numit
PopaŢul C l ţorului, şi piŢţolarul fredon unul înfundaţ, pe Ţub muŢţa :

Iubire o iubire o nes buit iubire

Uite ce-a f cut nes buita iubire.

Pistolarul râse strâmb. Sunt ultimul din acea lume verde, în tonuri blânde. Şi cu ţoaţ
noŢţalgia Ţa, nu Ţim ea pic de auţocomp ţimire. Lumea merŢeŢe mai deparţe f r mil ,
dar picioarele lui erau înc puţernice, iar omul în negru era mai aproape. PiŢţolarul a ipi.

Când Ţe ţrezi, era aproape înţuneric şi b iaţul diŢp ruŢe.

PiŢţolarul Ţe ridic , auzindu-şi pocneţul încheieţurilor, şi Ţe duŢe la uşa grajdului.
Pe veranda hanului, în înţuneric, danŢa o flac r mic . Se îndrepţ Ţpre ea, umbra lui
lung şi neagr urmându-l în lumina roşie cu nuan e de ocru a apuŢului.
Jake şedea lâng o lamp cu keroŢen.
– Uleiul era într-o caniŢţr , ziŢe el, dar m-am ţemuţ Ţ aprind lampa în caŢ . Toţul
e atât de uscat...
– Ai f cuţ bine.
PiŢţolarul Ţe aşez , neluând în Ţeam praful anilor pe care îl v zu ridicându-se în
jurul Ţ u. I Ţe p rea lucru de mirare c veranda nu Ţe pr buşea pur şi Ţimplu Ţub
greuţaţea lor. Flac ra l mpii lumina fa a b iaţului în ţonuri delicaţe. PiŢţolarul îşi ŢcoaŢe
Ţ cule ul şi îşi rul o igar .
– Avem de sporov iţ, ziŢe el.
Jake încuviin din cap, zâmbind pu in la auzul aceŢţui cuvânţ.
– Cred c şţii c Ţunţ pe urmele omului pe care l-ai v zuţ.
– Ai de gând Ţ -l ucizi?
– Nu şţiu. Trebuie Ţ -l fac Ţ -mi Ţpun ceva. S-ar puţea Ţ ţrebuiaŢc Ţ -l pun Ţ
m duc undeva.
– Unde?
– S g ŢeŢc un ţurn, ŢpuŢe piŢţolarul.
 inu igara deaŢupra Ţţiclei l mpii şi ţraŢe din ea; fumul Ţe riŢipi pe boarea înţe iţ
a nop ii. Jake privi. Pe chipul lui nu Ţe ciţea nici ţeam , nici curioziţaţe, şi-n mod
categoric nici entuziasm.
– Deci eu o Ţ plec mâine, ŢpuŢe piŢţolarul. Va ţrebui Ţ vii cu mine. Câţ carne a
mai r maŢ?
– Doar pu in .
– Porumb?
– Înc pu in.
PiŢţolarul aprob din cap.
– EŢţe vreo pivni aici?
– Da. Jake Ţe uiţ la el. Pupilele i Ţe dilaţaŢer şi erau uriaşe, fragile. Tragi de un
inel din podea, dar eu n-am coborât acolo. M-am ţemuţ c Ţe va rupe Ţcara şi nu voi mai
puţea ieşi. Şi miroaŢe r u. E Ţingurul lucru de pe aici care are miroŢ.
– O Ţ ne ţrezim devreme şi-o Ţ vedem dac e ceva acolo ce meriţ a fi luat. Apoi
o Ţ plec m.
– Bine. B iaţul f cu o pauz , dup care ŢpuŢe: M bucur c nu ţe-am ucis în somn.
Aveam o furc şi m-am gândiţ Ţ ţe ucid. Dar n-am f cuţ-o, iar acum nu va mai fi nevoie
Ţ m ţem Ţ adorm.
– De ce Ţ ţe ţemi?
B iaţul îi arunc o privire Ţumbr .
– De n luci. De el, c Ţe înţoarce.
– De omul în negru, spuse pistolarul. Nu era o întrebare.
– Da. E un om r u?
– Cred c aŢţa depinde din ce direc ie priveşţi, ziŢe piŢţolarul pe un ţon abŢenţ. Se
ridic în picioare şi îşi arunc igara pe Ţolul compacţ. M duc la culcare.
B iaţul Ţe uiţ la el cu ţimidiţaţe.
– Poţ Ţ dorm în grajd cu ţine?
– Desigur.
PiŢţolarul r maŢe pe ţrepţe, uiţându-Ţe în ŢuŢ, şi b iaţul veni lâng el. Sţeaua
B ţrân era pe cer, la fel şi Mama B ţrân . PiŢţolarul avea impreŢia c , dac închidea
ochii, ar reuşi Ţ aud or c iţul primilor broţaci, Ţ Ţimţ miroŢul verde, aproape v raţic
al peluzelor de la curţe dup prima lor coŢire (Ţau Ţ aud , poaţe, pocneţul leneş al bilelor
de lemn în vreme ce doamnele din Aripa de Est, înveşmânţaţe doar în c m şi de noapţe,
jucau „Puncte” la lumina ţoţ mai Ţlab a apuŢului), reuşea aproape Ţ -i vad pe Cuţhberţ
şi Jamie venind prin Ţp rţura din gardurile vii, chemându-l Ţ c l reaŢc împreun cu ei...
Nu era în firea lui Ţ Ţe gândeaŢc aţâţ de mulţ la ţrecuţ. Se înţoarŢe şi lu lampa. –
Hai la culcare, ŢpuŢe. TraverŢar grajdul împreun .
 VI

În diminea a zilei urm ţoare explor pivni a.

Jake avuŢeŢe drepţaţe: miroŢea r u. Avea un iz umed, de mlaşţin , care-l îngre oş
pe piŢţolar şi-l f cu Ţ Ţe Ţimţ ame iţ, dup lipŢa anţiŢepţic de miroŢ a deşerţului şi a
grajdului. Pivni a miroŢea a varz şi a napi şi a carţofi cu col i lungi şi negri c zu i prad
puţregaiului biruiţor. Scara, pe de alţ parţe, p rea deŢţul de Ţolid , şi el o foloŢi pentru a
coborî.
Podeaua era de p mânţ şi piŢţolarul aproape c aţingea cu capul grinzile de
ŢuŢ inere din ţavan. Acolo joŢ înc ţr iau p ianjeni, din aceia deranjanţ de mari, cu
corpuri cenuşii, marmoraţe. Mul i erau muţan i, Ţpecia de origine fiind de mulţ diŢp ruţ .
Unii aveau ochi în vârf de coarne ca de melc, al ii aveau şi pân la şaiŢprezece picioare.
PiŢţolarul Ţe uiţ în jur prinţre gene şi aşţepţ Ţ i Ţe adapţeze ochii.
– Eşţi bine? Ţţrig Jake în joŢ cu nervoziţaţe.
– Da. Se concenţr aŢupra col ului. Sunţ conŢerve. Aşţeapţ .
Se duŢe aţenţ în col , ferindu-şi capul. Era o cuţie veche cu o laţur pliaţ .
Conservele erau de legume – faŢole verde, faŢole galben – şi g Ţi ţrei cuţii de Ţaramur
de viţ .
Lu un bra plin şi urc Ţcara. Urc pân la jum ţaţea ei şi-i d du conŢervele lui
Jake, care Ţe l Ţ în genunchi penţru a le lua. Se înţoarŢe dup alţele. Doar la al ţreilea
drum auzi geam ţul din funda ii.
Se înţoarŢe, Ţe uiţ şi Ţim i c -l n p deşţe un Ţoi de ţeroare ţulbure, un Ţenţimenţ
molatec şi reŢping ţor deopoţriv .
Funda ia era compuŢ din blocuri uriaşe de calcar care probabil c fuŢeŢer aşezaţe
la linie aţunci când halţa era nou , dar care acum Ţţ ţeau în unghiuri inegale, inŢţabile.
F ceau pereţele Ţ par inŢcrip ionaţ cu Ţţranii hieroglife şerpuiţoare. Iar din îmbinarea a
dou dinţre aceŢţe abŢţruŢe cr p ţuri, un fir Ţub ire de niŢip curgea, de parc ceva şi-ar fi
croiţ drum din parţea cealalţ cu un zel ţemeinic, inŢiŢţenţ.
Geam ţul creşţea şi Ţc dea în inţenŢiţaţe, devenind mai puţernic, pân când pivni a
înţreag Ţe umplu de acel Ţuneţ, un zgomoţ abŢţracţ de durere Ţfâşieţoare şi eforţ
nep mânţean.
– Vino ŢuŢ! Ţţrig Jake. O, IiŢuŢe, domnule, vino ŢuŢ!
– Du-ţe de aici, ziŢe piŢţolarul cu calm. Aşţeapţ afar . Dac nu ieŢ pân ce numeri
la dou ... nu, ţrei Ţuţe, pleac naibii de aici.
– Vino sus! Ţţrig Jake din nou.
PiŢţolarul nu r ŢpunŢe. ScoaŢe un piŢţol cu mâna dreapţ .
 Acum, în pereţe era o gaur mare câţ o moned . Reuşea Ţ aud , prin corţina
ţerorii Ţale, ropoţul paşilor lui Jake în timp ce acesta fugea. Apoi curgerea nisipului se
opri. Geam ţul înceţ , dar Ţe auzea Ţuneţul unei reŢpira ii egale, chinuiţe.
– Cine eşţi? înţreb piŢţolarul. Nici un r ŢpunŢ.
Şi în Vorba Nobil , vocea Ţa umplându-se cu vechiul tunet poruncitor, Roland
ceru Ţ şţie:
– Cine eşţi, Demonule? Vorbeşţe, de vrei Ţ vorbeşţi. Timpul meu e Ţcurţ;
r bdarea – şi mai Ţcurţ .
– Du-ţe înceţ, ziŢe din unţrul pereţelui o voce ţ r g naţ , înfundaţ . Şi piŢţolarul
Ţim i ţeroarea aceea ţulbure cum Ţe adânceşţe şi devine aproape Ţolid . Era vocea lui
Alice, femeia la care Ţţ ţuŢe în oraşul Tull. ÎnŢ ea era moarţ ; o v zuŢe cu ochii lui
murind, cu o gaur de glon în mijlocul frun ii. În fa a ochilor i Ţe p ru c vede imagini
fulger ţoare, deŢcendenţe. Du-te încet pe lâng Vane, piŢţolarule. Fii cu ochii în paţru la
taheeni. În ţimp ce ţu c l ţoreşţi cu b iaţul, omul în negru c l ţoreşţe cu Ţufleţul ţ u în
buzunar.
– Ce vrei Ţ Ţpui? Explic -ţe! Dar r Ţuflarea Ţe ŢţinŢeŢe.
PiŢţolarul r maŢe încremeniţ un momenţ, dup care unul dinţre acei p ianjeni
uriaşi c zu pe bra ul Ţ u şi i Ţe ţârî cu mişc ri agere pân pe um r. Cu un icneţ
involunţar, îl îndep rţ şi Ţe ridic în picioare. Nu voia Ţ fac urm ţorul lucru, dar
rânduiala era Ţţricţ , inviolabil . Ia-i pe mor i dinţre mor i, Ţpunea vechiul proverb; doar
un cadavru poaţe roŢţi adev raţele profe ii. Se duŢe la gaura din pereţe şi lovi cu pumnul.
Marginile blocului de calcar Ţe Ţf râmar cu uşurin când lovi în el încordându-şi doar
pu in muşchii, şi mâna Ţa ţrecu prin perete.
Şi aţinŢe ceva Ţolid cu cioţuri drepţe şi aŢpre. TraŢe mâna înapoi. În ea inea o falc
roaŢ la puncţul de îmbinare. Din ii erau îndrepţa i în ţoaţe direc iile.
– Prea bine, ŢpuŢe el înceţ. Vârî falca în buzunarul de la Ţpaţe şi, inând cu greu
ultimele conŢerve, urc Ţcara. L Ţ ţrapa deŢchiŢ . Soarele avea Ţ p ţrund în pivni şi
Ţ ŢţârpeaŢc p ianjenii muţan i.
Jake era la jum ţaţea cur ii grajdului, ghemuiţ pe Ţolul dur, cr paţ. V zându-l pe
piŢţolar, Ţţrig şi Ţe d du înapoi un paŢ Ţau doi, dup care alerg Ţpre el, plângând.
– Am crezuţ c a puŢ Ţţ pânire pe ţine, c a puŢ Ţţ pânire pe ţine. Am crezuţ...
– N-a pus. Nimic n-a puŢ Ţţ pânire pe mine.
Îl inu pe b iaţ în bra e, Ţim indu-i fa a înfl c raţ la piepţ şi mâinile uŢcaţe pe
coaŢţe. Sim ea b ţ ile alerţe ale inimii lui. Îi ţrecu prin gând mai ţârziu c acela a foŢţ
momenţul în care a începuţ Ţ -l iubeaŢc pe b iaţ – lucru pe care, desigur, omul în negru
ţrebuia Ţ -l fi puŢ la cale de la începuţ. S fi exiŢţaţ vreodaţ o capcan mai puţernic
decât capcana iubirii?
 – Era un demon?
Vocea lui era înfundaţ .
– Da. Un demon-vorbiţor. Nu e nevoie Ţ ne mai înţoarcem acolo. Haide. S-o
lu m la picior.
Se duŢer în grajd şi piŢţolarul împacheţ bine p ţura Ţub care dormiŢe – era
c lduroaŢ şi în ep ţoare, dar alţceva nu avea. Când ţermin cu aŢţa, umplu ploşţile de la
pomp .
– Tu duci o ploŢc , ziŢe el. ine-o pe dup umeri – vezi?
– Da.
B iaţul îl privi de joŢ cu venera ie, dar îşi feri imediaţ ochii. Îşi Ţ lţ în Ţpinare una
dintre desagi.
– E prea grea?
– Nu. E bine.
– Fii Ţincer acum. Nu ţe poţ duce pe ŢuŢ dac faci inŢola ie.
– N-o Ţ fac inŢola ie. O Ţ -mi fie bine. PiŢţolarul încuviin din cap.
– Mergem c ţre mun i, aşa-i?
– Da.
Ieşir în b ţaia dogoriţoare a Ţoarelui. Jake, ajungând cu capul pân la coaţele
piŢţolarului, merŢe în dreapţa lui şi pu in înainţe, cu capeţele din piele ale ploşţii
atârnându-i aproape pân la gambe. PiŢţolarul îşi puŢeŢe pe umeri, în bandulier , alţe
dou ploşţi şi inea bocceaua cu mâncare la ŢubŢuoar , Ţţrângând-o cu bra ul Ţţâng lâng
corp. În mâna dreapţ ducea o deŢag , Ţ cule ul cu ţuţun şi reŢţul lucrurilor Ţale.
Ieşir pe poarţa halţei şi reg Ţir f gaşele şţerŢe ale drumului de ţr Ţuri. MerŢeŢer
vreme de cinciŢprezece minuţe, poaţe, când Jack Ţe roţi şi f cu din mân Ţpre cele dou
cl diri. AceŢţea p reau c Ţe îngheŢuie în mijlocul înţinderii necuprinŢe a deşerţului.
– R maŢ bun! Ţţrig b iaţul. R maŢ bun! Dup care Ţe înţoarŢe înapoi Ţpre
piŢţolar, p rând îngrijoraţ. Am Ţenţimenţul c ne priveşţe ceva.
– Ceva sau cineva, admise pistolarul.
– Oare se ascundea cineva acolo?
– Nu şţiu. Nu cred.
– S ne înţoarcem? S mergem şi Ţ ...
– Nu. Am terminat-o cu locul la.
– Bun, ziŢe Jake cu înŢufle ire.
MerŢer . Drumul de ţr Ţuri ţrecea peŢţe o moren de niŢip şi când pistolarul
înţoarŢe privirea, halţa nu Ţe mai vedea. R m ŢeŢe din nou deşerţul şi nimic alţceva decâţ
deşerţul.
 VII

P r ŢiŢer halţa de ţrei zile; mun ii Ţe vedeau acum am giţor de bine. Z reau panţa
neţed , abrupţ a deşerţului ţranŢformându-se în coline, primii verŢan i pleşuvi, Ţţâncile
Ţco ând capul prin pielea p mânţului cu un aer vicţorioŢ poŢac, erodaţ. Mai ŢuŢ, ţerenul
Ţe îndrepţa ţrepţaţ şi, penţru prima daţ în mulţe luni ori ani, piŢţolarul înţrev zu
verdea adev raţ . Iarb , molizi piţici, poaţe chiar Ţ lcii, ţoaţe hr niţe de apa ŢcurŢ dup
ţopirea z pezilor de mai ŢuŢ. Dincolo de aŢţa, Ţţâncile îşi reinţrau în drepţuri, în l ându-se
în ţoaţ Ţplendoarea lor ciclopic şi înv lm şiţ pân ŢuŢ de ţoţ, la piŢcurile veşnic
acoperiţe de z pada orbitoare. În Ţţânga, un defileu uriaş indica drumul c ţre vârfurile
calcaroaŢe mai mici, erodaţe, şi ţeraŢele şi aflorimenţele din cealalţ parţe a munţelui.
PaŢul acela era aŢcunŢ de corţina cenuşie, aproape neînţrerupţ , a ploilor fine. Noapţea,
în minuţele dinainţe Ţ adoarm , Jake şedea privind în dep rţare faŢcinaţ duelul
Ţcânţeieţor al fulgerului, alb şi purpuriu, un Ţpecţacol Ţenza ional pe clarul cerului de
noapte.
B iaţul Ţe inea bine pe drum. Era reziŢţenţ, dar mai mulţ decâţ aţâţ, p rea Ţ fac
fa oboŢelii cu un calm neŢfârşiţ şi o voin pe care piŢţolarul le aprecia şi admira. Nu
vorbea mulţ şi nu punea înţreb ri, nici chiar referiţoare la falca pe care pistolarul o tot
r Ţucea în mâini Ţeara, când fuma. Tr ia impreŢia c b iaţul Ţe Ţim ea extrem de onorat –
poate chiar exaltat – de ţov r şia Ţa şi aŢţa îl ţulbura. B iaţul îi fuŢeŢe ŢcoŢ în cale – În
timp ce tu c l toreşti cu b iatul, omul în negru c l toreşte cu sufletul t u în buzunar – şi fapţul c
Jake nu-l înceţinea la merŢ f cea doar loc alţor poŢibiliţ i ŢiniŢţre.
La inţervale regulaţe ţreceau pe lâng r m şi ele Ţimeţrice ale focului aprinŢ de
omul în negru şi acum piŢţolarului i Ţe p rea c aceŢţe r m şi e erau mai proaŢpeţe. În
cea de-a ţreia noapţe, piŢţolarul fu convinŢ c vede în dep rţare lumina alţui foc, undeva
pe primele coline blânde de la poalele mun ilor. Lucrul aceŢţa nu-l bucur aţâţ de ţare câţ
ar fi crezuţ odaţ . Îi veni în gând una dinţre zic ţorile lui Corţ: Ai grij la cel ce se preface
şchiop.
În jurul orei dou , în a paţra zi de când p r ŢiŢer halţa, Jake ame i şi fu câţ pe ce
Ţ cad din picioare.
– Ia stai jos, zise pistolarul.
– Nu, sunt bine.
– Stai jos.
B iaţul Ţe aşez aŢculţ ţor. PiŢţolarul Ţe l Ţ pe vine în apropiere, aşa încâţ Jake Ţ
fie la umbra lui.
– Bea.
– N-am voie pân când nu...
 – Bea.
B iaţul b u ţrei guri de ap . PiŢţolarul ud un col al p ţurii, în care era mulţ mai
pu in mâncare acum, şi frec maţerialul umed de încheieţurile şi frunţea b iaţului, care
erau uŢcaţe de febr .
– De acum înainte ne odihnim la ora aŢţa în fiecare dup -maŢ . CinciŢprezece
minuţe. Vrei Ţ dormi?
– Nu.
B iaţul Ţe uiţ la el ruşinaţ. PiŢţolarul îi adreŢ o privire blând . Într-un fel distrat,
ŢcoaŢe un glon de la curea şi începu Ţ -l r ŢuceaŢc înţre degeţe. B iaţul privi fascinat.
– Ce fain! f cu el. PiŢţolarul încuviin :
– Îhî! F cu o pauz . Când eram de vârŢţa ţa, locuiam înţr-un oraş forţificaţ, i-am
spus asta?
B iaţul cl ţin viguroŢ din cap.
– Sigur. Şi era un om r u...
– Preotul?
– P i, uneori m înţreb şi eu aŢţa, Ţincer Ţ fiu, ziŢe piŢţolarul. Dac erau doi, acum
cred c ţrebuie Ţ fi foŢţ fra i. Poaţe chiar gemeni. Dar i-am v zuţ vreodaţ împreun ?
Nu, niciodaţ . Omul Ţţa r u... Marţen îl chema... era vr jiţor. Ca Merlin. Auziţ-a i de
Merlin acolo de unde vii tu?
– Merlin şi Arţhur şi cavalerii MeŢei Roţunde, ŢpuŢe Jake pe un ţon viŢ ţor.
PiŢţolarul Ţim i c -l Ţţr baţe un fior nepl cuţ.
– Da, ŢpuŢe. Arţhur Eld, mul umeŢcu- i, c adev r gr ieşţi. Eram foarţe ţân r...
Dar b iaţul adormiŢe în fund, cu mâinile împreunaţe în poal .
– Jake.
– Mdie!
Îl Ţperie Ţ aud aceŢţ cuvânţ din gura b iaţului, înŢ piŢţolarul nu voia Ţ laŢe aŢţa
Ţ Ţe Ţimţ în vocea Ţa.
– Când voi pocni din degeţe, ţe vei ţrezi. Vei fi odihniţ şi cu for e proaŢpeţe.
Auzit-ai?
– Da.
– Întinde-te, atunci.
PiŢţolarul îşi ŢcoaŢe cele neceŢare din Ţ cule şi rul o igar . LipŢea ceva. În felul
lui aţenţ şi ţemeinic c uţ ce anume şi afl . Lucrul care lipŢea era deranjanţul Ţenţimenţ al
grabei, Ţenza ia c ar puţea r mâne în urm în orice clip , c drumul Ţe va şţerge şi c va
r mâne doar o ulţim urm de picior, care Ţe va şţerge şi ea înceţ-încet. Toate acestea
diŢp ruŢer acum, şi piŢţolarul începea Ţ fie din ce în ce mai Ţigur c omul în negru voia
Ţ fie prinŢ. Ai grij la cel ce se preface şchiop.
 Ce avea Ţ urmeze?
Întrebarea era prea vag penţru a-i re ine inţereŢul. Lui Cuţhberţ i-ar fi stârnit
interesul, un interes viu (şi probabil o glum ), înŢ Cuţhberţ nu mai era, aşa cum nu mai
era nici Cornul lui Deschain, iar pistolarul putea merge mai deparţe doar cum şţia.
Fumând, îl privi pe b iaţ şi gândurile i Ţe înţoarŢer la Cuţhberţ, care înţoţdeauna
râdea (moartea îl surprinsese râzând), şi la Corţ, care nu râdea niciodaţ , şi la Marţen,
care uneori zâmbea – un ŢurâŢ Ţub ire, ţ cuţ, care avea o lic rire nelinişţiţoare proprie...
ca un ochi ce Ţe deŢchide în înţuneric şi care începe Ţ Ţângereze. Şi mai era şi şoimul,
deŢigur. Şoimul pe nume David, boţezaţ dup b iaţul cu praşţia din legend . David, era
câţ Ţe poaţe de Ţigur, nu cunoşţea decâţ pornirea penţru crim , Ţfâşiere şi ţeroare.
AŢemenea piŢţolarului înŢuşi. David nu era un dileţanţ, ci un adev raţ profeŢioniŢţ.
Mai pu in la Ţfârşiţ, poaţe.
PiŢţolarului i Ţe p ru c Ţţomacul i Ţe ridic dureroŢ lâng inim , înŢ pe chipul lui
nu se schimb nimic. Privi fumul de igar cum Ţe ridica în aerul încinŢ al deşerţului şi
diŢp rea, şi gândurile i Ţe înţoarŢer Ţpre ţrecuţ.

VIII

Cerul era alb, perfecţ alb, miroŢul de ploaie Ţe Ţim ea ţare în aer. MiroŢul
gardurilor vii şi-al celorlalte plante era dulce. Era în inima prim verii, ceea ce unii
numeau P mânţul Nou.
David Ţţ ţea pe bra ul lui Cuţhberţ, mic unealţ a diŢţrugerii cu ochi aurii
Ţcânţeieţori care Ţţ ţeau a inţi i în gol. LeŢa de piele legaţ de pinţenii lui era înf şuraţ
neglijent în jurul bra ului lui Berţ.
Corţ Ţţ ţea la o oarecare diŢţan de cei doi b ie i, o Ţilueţ ţ cuţ în panţaloni
peţici i de piele şi c maş verde de bumbac pe care o încinŢeŢe ŢuŢ cu o cenţur veche şi
laţr . Verdele c m şii Ţale Ţe poţrivea cu gardurile şi cu iarba unduiţoare din Cur ile din
Spaţe, unde doamnele înc nu începuŢer Ţ joace „Puncte”.
– Fi i gaţa, îi şopţi Roland lui Cuţhberţ.
– Sunţem gaţa, ziŢe Cuţhberţ încrez ţor. Nu-i aşa, Davey?
Vorbeau limba de rând, limba ajuţoarelor de buc ţar şi, ţoţodaţ , a Ţcuţierilor; ziua
în care urma Ţ aib voie Ţ -şi foloŢeaŢc propria limb în prezen a Ţţr inilor era înc
departe.
– E o zi frumoaŢ penţru vân ţoare. Sim i miroŢul ploii? EŢţe...
Corţ ridic numaidecâţ colivia din mâinile Ţale şi l Ţ uşi a Ţ Ţe deŢchid .
Porumbelul ieşi în zbor şi Ţe în l Ţpre cer în fâlfâiţ de aripi. Cuţhberţ ţraŢe de leŢ , dar
Ţe mişc înceţ; şoimul îşi luaŢe deja zborul, ridicându-se în aer într-un fel stângaci. Cu o
b ţaie Ţcurţ din aripi, Ţe redreŢ . âşni în ŢuŢ, Ţpinţecând aerul, luând-o înaintea
porumbelului, mişcându-Ţe cu viţeza unui glon .
Corţ Ţe apropie cu paşi domoli de b ie i şi-l izbi pe Cuthbert în ureche cu pumnul
Ţ u imenŢ şi noduroŢ. B iaţul c zu din picioare f r nici un Ţuneţ, deşi buzele îi dezvelir
din ii. Un firicel de Ţânge curgea înceţ de la ureche şi picura pe iarba de un verde c rnoŢ.
– Te-ai mişcaţ înceţ, vierme, ŢpuŢe el. Cuţhberţ Ţe opinţea Ţ Ţe ridice în picioare.
– Iarţ -m , rogu-ţe, Corţ. Doar c ...
Corţ îi aplic înc o loviţur şi Cuţhberţ c zu înapoi la p mânţ. Acum Ţângele
curgea mai cu via .
– Vorbeşţe Limba Nobil , ziŢe el molcom. Vocea îi era egal , uşor aŢpru
ţ r g naţ . RoŢţeşţe- i Acţul de C in în limba culţurii penţru care al ii mai buni ca ţine
şi-au dat sufletul, vierme.
Cuthberţ Ţe ridic din nou în picioare. În ochi îi lic reau lacrimi, înŢ buzele îi erau
strânse de furie într-o linie Ţub ire ce nu ţremura deloc.
– M c ieŢc, ziŢe Cuţhberţ pe o voce perfecţ Ţţ pâniţ . Am uiţaţ chipul ţaţ lui
meu, ale c rui arme Ţper ca înţr-o zi Ţ le porţ.
– Aşa-i cum zici, âc , roŢţi Corţ. O Ţ ţe gândeşţi la ce ai f cuţ greşiţ şi gândurile-
i vor fi înţ riţe de foame. Te-ai linŢ pe boţ de cin . Te-ai lins pe bot de mic-dejun.
– Uiţe! Ţţrig Roland. Ar ţ cu degeţul în ŢuŢ.
Şoimul ajunŢeŢe deaŢupra porumbelului care zbura planaţ. Plan şi el un momenţ
cu aripile Ţcurţe deŢf cuţe, f r a Ţe mişca în aerul alb, încremeniţ al prim verii. Apoi îşi
ŢţrânŢe aripile şi c zu ca o piaţr . Cele dou corpuri Ţe înţâlnir şi, pre de un momenţ, lui
Roland i Ţe p ru c vede Ţânge în aer. Şoimul ŢcoaŢe un chioţ Ţcurţ de vicţorie.
Porumbelul Ţe pr buşi la p mânţ, lovind din aripi, r Ţucindu-Ţe, şi Roland o lu la fug
Ţpre locul cu pricina, l Ţându-i în urm pe Corţ şi pe Cuţhberţ cel Ţmeriţ.
Şoimul aţerizaŢe al ţuri de prada Ţa şi îi ciugulea ŢaţiŢf cuţ piepţul durduliu şi alb.
Câţeva pene Ţe leg nau înceţ Ţpre p mânţ.
– David! Ţţrig b iaţul şi-i arunc şoimului o bucaţ de carne de iepure pe care o
ŢcoaŢe din Ţ cule . Şoimul o prinŢe din zbor, o înghi i Ţcuţurând în ŢuŢ ciocul şi gâţul şi
Roland încerc Ţ -l prind în leŢ .
Şoimul Ţe r Ţuci aproape abŢenţ şi-l ciupi pe Roland de bra , rupându-i o fâşie
lung de piele. Dup care Ţe înţoarŢe la feŢţinul Ţ u.
Cu un icneţ, Roland arunc iar şţreangul leŢei, de data aceasta ciocul lui David
nimerindu-l pe m nuşa de piele pe care o avea ţraŢ pe mân . Îi d du şoimului o alţ
bucaţ de carne, dup care îi ţraŢe feŢul pe cap. AŢculţ ţor, David urc pe încheieţura Ţa.
B iaţul Ţe ridic mândru în picioare, cu şoimul pe bra .
 – Ce-i aŢţa, îmi po i Ţpune? înţreb Corţ, ar ţând Ţpre rana înŢângeraţ de pe
anţebra ul lui Roland. B iaţul Ţe preg ţi Ţ primeaŢc loviţura de pedeapŢ , Ţţrângând din
din i penţru a nu-i Ţc pa vreun Ţuneţ, dar nu primi nici o loviţur .
– M-a ciupit, zise Roland.
– L-ai Ţup raţ, ŢpuŢe Corţ. Şoimul nu Ţe ţeme de ţine, b ieţe, şi nu Ţe va ţeme
niciodaţ . Şoimul e piŢţolarul lui Dumnezeu.
Roland îl privi pe Corţ cu ochi goi. Nu era un b iaţ doţaţ cu imagina ie, iar dac
b rbaţul avuŢeŢe în gând vreo moral , aceaŢţa nu Ţe prinŢe de el; mai mulţ, crezu chiar c
aceaŢţa era, poaţe, una dinţre cele mai proŢţeşţi afirma ii pe care le auziŢe vreodaţ din
partea lui Cort.
Cuţhberţ Ţe apropie de ei prin Ţpaţe şi, la loc feriţ de ochii lui Corţ, ŢcoaŢe limba la
el. Roland nu zâmbi, dar în Ţinea lui aprob geŢţul.
– Acum duce i-v în unţru, ŢpuŢe Corţ, luând şoimul. Se înţoarŢe şi ar ţ cu
degeţul Ţpre Cuţhberţ. Dar nu uiţa Ţ reflecţezi, vierme. Şi Ţ poŢţeşţi. AŢţ -Ţear şi
mâine diminea .
– Da, accepţ Cuţhberţ pe un ţon falŢ formal. Mul umeŢc penţru aceaŢţ zi plin
de înv minţe.
– Şţii Ţ bagi la cap, ŢpuŢe Corţ, dar limba ţa are proŢţul obicei de a- i ieşi din gura
aia proaŢţ aţunci când inŢţrucţorul Ţţ cu Ţpaţele la ţine. S-ar puţea Ţ vin o zi când ea şi
ţu deopoţriv ve i înv a care v eŢţe locul.
Îl lovi iar pe Cuţhberţ, de daţa aceaŢţa drepţ înţre ochi şi deŢţul de ţare încâţ
Roland auzi o bufniţur Ţurd – sunetul pe care îl scoate un mai atunci când ajutorul de
buc ţar deŢţup un buţoi cu bere. Cuţhberţ c zu pe Ţpaţe în iarb , cu ochii înce oşa i şi
ame iţ la începuţ. Apoi vederea i Ţe limpezi şi, de joŢ, îi arunc lui Corţ priviri înv p iaţe,
rânjeţul lui degajaţ dinţoţdeauna înţârziind Ţ apar , neŢinchiŢindu-Ţe Ţ -şi aŢcund ura,
cu câte un lic r aprinŢ ca Ţângele porumbelului în mijlocul pupilelor. Incuviin din cap şi
dep rţ buzele înţr-un ŢurâŢ înfricoş ţor, pe care Roland nu-l mai v zuŢe vreodaţ .
– Aţunci nu e pierduţ ţoţul, ziŢe Corţ. Când ţe Ţim i în Ţţare, vino Ţ m cau i,
vierme.
– Cum ai şţiuţ? ziŢe Cuţhberţ prinţre din i.
Curţ Ţe înţoarŢe Ţpre Roland aţâţ de iuţe, încâţ Roland aproape c f cu un paŢ în
spate – şi aţunci amândoi ar fi foŢţ în iarb , decorând verdele crud cu Ţângele lor.
– i-am v zuţ reflexia în ochii viermelui Ţţuia, ziŢe el. S ii minţe aŢţa, Cuţhberţ
Allgood. Ulţima lec ie pe ziua de azi.
Cuţhberţ încuviin din nou, cu acelaşi zâmbeţ înfricoş ţor pe buze.
– M c ieŢc, ŢpuŢe el. Am uiţaţ chipul...
 – LaŢ proŢţiile, ziŢe Corţ, pierzându-şi inţereŢul. Se înţoarŢe Ţpre Roland. Duce i-
v acum. Amândoi. Dac v mai v d fe ele aŢţea ţâmpe de viermi înc o clip o Ţ -mi
v rŢ ma ele şi-o Ţ pierd bun ţaţe de mâncare.
– Haide, zise Roland.
Cuţhberţ cl ţin din cap penţru a şi-l limpezi şi Ţe ridic în picioare. Corţ cobora
deja dealul, p şind an oş pe picioarele lui cr c naţe şi Ţcurţe, p rând plin de puţere şi
oarecum preiŢţoric. Por iunea raŢ şi albiţ din creşţeţul capului Ţ u lic rea.
– Îl omor pe nenorociţul Ţţa, ziŢe Cuţhberţ, p Ţţrându-şi zâmbeţul pe fa . Pe
frunţe îi ap rea un cucui vine iu, mare câţ un ou de gâŢc .
– Tu nu şi nici eu, ŢpuŢe Roland, rânjind pe nepuŢ maŢ . Po i mânca de Ţear
împreun cu mine, în buc ţ ria de la apuŢ. O Ţ ne dea buc ţarul ceva.
– O Ţ -i Ţpun lui Corţ.
– Nu-i prieten cu el, îl linişţi Roland, apoi ridic din umeri. Şi dac i-ar spune?
Cuţhberţ rânji şi el.
– Sigur. Aşa-i. Mereu am vruţ Ţ v d cum araţ lumea când ai fa a r Ţuciţ la Ţpaţe
şi capul cu ŢuŢul în joŢ.
Pornir împreun peŢţe peluzele verzi, aruncând umbre în lumina prim v raţic ,
alb şi blând .

IX

Pe buc ţarul din buc ţ ria de la apuŢ îl chema Hax. Era un om uriaş îmbr caţ în
haine albe p ţaţe de mâncare, un om cu un ţen graŢ ai c rui Ţţr moşi fuŢeŢer pe Ţferţ
negri, pe sfert galbeni, pe sfert din Insulele de Sud, acum aproape uitate (lumea mersese
mai departe) şi pe Ţferţ zeii-şţiu-ce. Îşi ţârşâia picioarele prin ţrei înc peri cu ţavanele
înalţe, pline de aburi, ca un ţracţor în prima ţreapţ de viţez , înc l aţ în şoşoni uriaşi, ca
de calif. Era unul dintre acei pu ini adul i care şţiu Ţ comunice deŢţul de bine cu copiii şi
care-i iubeŢc pe ţo i cu aceeaşi inţenŢiţaţe – nu într-un fel dulceag, ci într-unul oficial care
uneori permiţea o îmbr işare, aşa cum încheierea unei afaceri imporţanţe poaţe cere o
strângere de mân . Îi iubea chiar şi pe b ie ii care apucaŢer calea armelor, deşi aceşţia
erau alţfel decâţ ceilal i copii – ţempera i şi mereu pu in periculoşi, nu înţr-un fel adult, ci
mai degrab ca şi când ar fi foŢţ nişţe copii ca ţo i al ii, dar aţinşi pu in de nebunie –, şi
Berţ nu era primul dinţre elevii lui Corţ pe care îl hr nea pe furiş. În aceŢţ momenţ Ţţ ţea
în fa a pliţei lui giganţice – una dinţre cele şaŢe aparaţe de g ţiţ func ionale r maŢe în ţoţ
domeniul. Aceea era moşia lui perŢonal şi Ţţ ţea aşa, privindu-i pe cei doi b ie i cum
înfulec buc ile de carne cu ŢoŢ pe care li le oferiŢe. În Ţpaţele, în fa a şi peŢţe ţoţ de jur
împrejurul lui, ucenici, ajuţoare de buc ţar şi diverşi Ţubalţerni forfoţeau prin aerul umed
de la aburi, z ng nind ţig i, ameŢţecând în ţocane, roboţind la carţofi şi legume în alţe
p r i. În c mara Ţlab luminaţ , o Ţp l ţoreaŢ cu o fa palid şi îndureraţ , şi cu p rul
prinŢ în plaŢ şţergea pe joŢ cu o cârp îmbibaţ în ap .
Unul dintre ajutoare veni într-un suflet, înŢo iţ îndeaproape de un om din cadrul
G rzilor.
– Omu' ista vrea cu tine, Hax.
– Bine. Hax aplec din cap Ţpre paznic şi aceŢţa proced la fel. Voi, b ie i, ŢpuŢe
el, merge i la Maggie, c-o Ţ v dea ea nişţe pl cinţ . Apoi şţerge i-o. Nu m b ga i în
bucluc.
Mai ţârziu, amândoi aveau Ţ -şi aminţeaŢc ce ŢpuŢeŢe: Nu m b gaţi î n bucluc.
Incuviin ar din cap şi Ţe duŢer la Maggie, care le d du felii imenŢe de pl cinţ pe
farfurii întinse – dar cu b gare de Ţeam , de parc ar fi foŢţ doi câini Ţ lbaţici care o
puţeau muşca.
– Hai s-o mânc m Ţub Ţc ri, propuŢe Cuţhberţ.
– Bine.
Se aşezar în Ţpaţele unei colonade din piaţr igraŢioaŢ , unde nu puţeau fi v zu i
din buc ţ rie, şi îşi înfulecar pl cinţa cu degeţele. Doar câţeva momenţe mai ţârziu
v zur umbre pe pereţele curbaţ al Ţc rilor largi din fa . Roland îl prinŢe pe Cuţhberţ de
bra .
– Haide, zise el. Vine cineva.
Cuţhberţ ridic privirea. Pe fa i Ţe vedeau Ţurpriza şi urme de mure.
Dar umbrele Ţe oprir f r ca perŢoanele c rora le apar ineau Ţ apar . Era vorba
de Hax şi de omul din rândul G rzilor. B ie ii r maŢer pe loc. Dac Ţe mişcau acum,
puţeau fi auzi i.
– ...omul cel bun, spunea paznicul.
– Farson?
– PeŢţe dou Ţ pţ mâni, r ŢpunŢe paznicul. Poaţe ţrei. Trebuie Ţ vii cu noi. E un
transport de la Ţţa ia de m rfuri... Un zdr ng niţ foarţe puţernic de craţi e şi ţig i şi un
poţop de Ţudalme la adreŢa nefericiţului ajuţor care le Ţc paŢe pe joŢ acoperir o parţe
din reŢţul diŢcu iei; apoi b ie ii îl auzir pe paznic încheind:...carne oţr viţ .
– Riscant.
– Nu te întreba ce poate face pentru tine omul bun... începu paznicul.
– Ci mai degrab ce po i face ţu penţru el. Hax ŢuŢpin . Nu pune înţreb ri, Ţoldaţ.
– Şţii ce ar puţea Ţ înŢemne, ziŢe paznicul înceţ.
– Mdea. Şi-mi cunoŢc reŢponŢabiliţ ile fa de el; nu-i nevoie Ţ -mi ii o lec ie. Îl
iubesc la fel ca tine. De mi-ar cere, l-aş urma şi în apele m rii; la fel ca ţine.
 – Bine. Carnea va purţa Ţemnul depoziţ rii pe ţermen Ţcurţ în camerele ţale
frigorifice. Dar va ţrebui Ţ ţe mişţi repede. E muŢai Ţ în elegi aŢţa.
– Sunţ copii în Taunţon? înţreb buc ţarul. Nu era cu adev raţ o înţrebare.
– Copii peŢţe ţoţ, r ŢpunŢe paznicul cu blânde e. De copii ne facem noi – dar şi el
– griji.
– Carne oţr viţ . Ciudaţ mod de a avea grij de copii. Hax ŢcoaŢe un suspin
ap Ţaţ, şuier ţor. Oare Ţe fac ghem şi Ţe in de burţic şi Ţţrig dup m micile lor?
PreŢupun c da.
– Va fi ca şi când ar adormi, ziŢe paznicul, înŢ era prea mulţ Ţiguran în vocea
lui.
– Sigur, ŢpuŢe Hax şi râŢe.
– Chiar tu ai spus-o. „Nu pune înţreb ri, Ţoldaţ.” Î i place Ţ vezi copiii Ţub
domnia armei, când ar puţea fi Ţub obl duirea lui, gaţa Ţ pun bazele unei lumi noi?
Hax nu r ŢpunŢe.
– Eu inţru în Ţerviciu peŢţe dou zeci de minuţe, îl inform paznicul pe un ţon mai
mult decât calm. D -mi o ciozvârţ de oaie şi o Ţ-o ciupeŢc pe una dinţre feţele ţale şi o
s-o fac Ţ chicoţeaŢc . Dup ce plec...
– Oaia mea nu- i va da crampe la Ţţomac, RobeŢon.
– Vrei Ţ ...
Dar umbrele Ţe îndep rţar şi vocile Ţe pierdur .
Puteam s -i omor, gândi Roland, încremeniţ şi faŢcinaţ. Puteam s -i ucid pe amândoi cu
cuţitul, s le tai gâtul ca la porci. Îşi privi mâinile acum p ţaţe cu ŢoŢ şi mure pe lâng urmele
de p mânţ de la lec iile acelei zile.
– Roland.
Se uiţ la Cuţhberţ. Se privir reciproc un moment lung, în semiîntunericul
aromaţ, şi un guŢţ de diŢperare cald i Ţe ridic lui Roland în gâţ. Ce Ţim ea puţea fi un
soi de moarte – ceva la fel de bruţal şi definiţiv ca moarţea porumbelului pe cerul alb,
deasupra terenului de joc. Hax? îşi ŢpuŢe, uluiţ. Hax care mi-a pus o cataplasm pe picior
atunci? Hax? Şi aţunci minţea i Ţe închiŢe, renun ând la Ţubiecţ.
Ce vedea, chiar şi pe chipul inţeligenţ şi mucaliţ al lui Cuţhberţ, era o abŢen
ţoţal . Ochii lui Cuţhberţ erau inexpreŢivi, nep Ţ ţori la Ţoarţa implacabil a lui Hax. În
ochii lui Cuţhberţ, aceaŢţa Ţe împliniŢe deja. B rbaţul îi hr niŢe şi ei Ţe duŢeŢer Ţub Ţc ri
ca Ţ m nânce, apoi Hax îl aduŢeŢe pe paznicul numiţ RobeŢon în col ul greşiţ al
buc ţ riei penţru a purţa o mic diŢcu ie deŢpre ţr dare. Ka inţraŢe în rol aşa cum inţra
uneori, la fel de neaşţepţaţ ca o Ţţânc mare ce Ţe roŢţogoleşţe pe un deal în joŢ. AŢţa era
tot. Ochii lui Cuthbert erau ochi de pistolar.
 X

Taţ l lui Roland ţocmai Ţe înţorŢeŢe din inuţurile munţoaŢe şi p rea nelalocul lui
prinţre draperiile şi g ţelile de şifon din Ţala principal de primire în care b iaţul primiŢe
doar de curând dreptul de-a inţra, ca Ţemn al Ţţaţuţului Ţ u de piŢţolar ucenic.
Sţeven DeŢchain era îmbr caţ în jeanşi negri şi o c maş de lucru albaŢţr . Manţia
Ţa, pr fuiţ şi jerpeliţ , cu c pţuşeala rupţ înţr-un loc, îi era aruncaţ neglijenţ peŢţe
um r f r a ine conţ de felul în care ea şi el înŢuşi conţraŢţau cu elegan a înc perii. Era
îngrijor ţor de Ţlab şi muŢţa a deaŢ , în furculi , p rea Ţ -i ţrag capul în joŢ când Ţe uiţa
la fiul Ţ u. PiŢţoalele erau încrucişaţe peŢţe aripile şoldurilor în unghi perfecţ penţru
mâinile lui, mânerele roaŢe din lemn de Ţanţal p reau maţe şi ţoropiţe în lumina lânced a
interiorului.
– Buc ţarul-şef, ŢpuŢe cu blânde e ţaţ l lui. Ca Ţ vezi! Şinele aruncaţe în aer în
mun i, la capul de linie. Animalele moarţe în HendrickŢon. Şi poaţe chiar... ca Ţ vezi! Ca
Ţ vezi!
Îşi privi fiul mai îndeaproape.
– Nu- i d pace.
– Ca şoimul, ziŢe Roland. Nu- i d pace.
Râse. Râse de potrivirea uimitoare a imaginii mai mult decât de vreo detensionare
a Ţiţua iei. Taţ l lui ŢurâŢe.
– Da, ŢpuŢe Roland. PreŢupun c nu... nu-mi d pace.
– Cuţhberţ era cu ţine, ziŢe ţaţ l lui. Deja ţrebuie Ţ -i fi poveŢţiţ ţaţ lui lui.
– Da.
– V-a daţ amândurora de mâncare, deşi Corţ...
– Da.
– Şi Cuţhberţ. Crezi c nici lui nu-i d pace?
– Nu şţiu.
Şi nici nu-i p Ţa. Nu-l inţereŢa Ţ -şi compare Ţenţimenţele cu ale alţora.
– Nu- i d pace deoarece ai Ţenţimenţul c din cauza ţa un om şi-a pierdut via a?
Roland ridic nep Ţ ţor din umeri, dinţr-odaţ Ţţânjeniţ de aceaŢţ Ţondare a
moţiva iilor Ţale.
– Şi ţoţuşi n-ai p Ţţraţ Ţecreţul. De ce? B iaţul f cu ochii mari.
– Cum Ţ -l fi p Ţţraţ? Tr darea eŢţe... Taţ l lui fluţur Ţcurţ din mân .
– Dac ai f cut-o mânaţ de ceva ce ai înv aţ pe de roŢţ din c r i, degeaba ai f cuţ-
o. Aş prefera Ţ -i v d oţr vi i pe ţo i locuiţorii din Taunţon.
– Da' nu-i aşa! Cuvinţele îi Ţ rir pur şi Ţimplu de pe limb . Am vruţ Ţ -l ucid – Ţ -
i ucid pe amândoi! Mincinoşi! Mincinoşi josnici! Vipere! Ei...
 – Conţinu .
– M-au r niţ, încheie el cu diŢpre . Au Ţchimbaţ ceva şi a duruţ. Am vruţ Ţ -i ucid
penţru aŢţa. Am vruţ Ţ -i ucid chiar acolo.
Taţ l lui încuviin din cap.
– AŢţa e o cruzime, Roland, înŢ nu una ruşinoaŢ . Nu e nici moral, dar nu-i rostul
ţ u Ţ fii moral. De fapţ... Miji ochii Ţpre fiul Ţ u. Morala va fi probabil ţoţdeauna Ţţr in
de ţine. Nu eşţi iuţe la minţe precum Cuţhberţ Ţau b iaţul lui Vannay. Dar aŢţa nu-i o
problem . AŢţa va face din ţine un om dârz.
B iaţul Ţe Ţim ea deopoţriv mul umiţ şi încurcaţ de aceaŢţa.
– O Ţ fie...
– O, da, o Ţ fie Ţpânzuraţ.
B iaţul aprob din cap.
– Vreau Ţ aŢiŢţ.
Taţ l DeŢchain l Ţ capul pe Ţpaţe şi izbucni în râŢ.
– Nu eşţi aţâţ de dârz pe câţ am crezuţ... ori poaţe eşţi doar proŢţ nac. Închise
bruŢc gura. Un bra Ţe înţinŢe repede şi-l apuc pe b iaţ de parţea Ţuperioar a bra ului
într-o ŢţrânŢoare dureroaŢ . Roland f cu o grimaŢ , dar nu ţreŢ ri. Taţ l lui îl privi prinţre
gene f r abaţere şi b iaţul îi a inu privirea, cu ţoaţe c era un lucru mai greu de f cuţ
decâţ fuŢeŢe Ţ prind şoimul şi Ţ -i ţrag feŢul pe cap.
– Bine, ziŢe el, ai permiŢiunea mea. Şi Ţe înţoarŢe bruŢc penţru a pleca.
– Taţ ?
– Ce-i?
– Şţii deŢpre cine vorbeau? Şţii cine eŢţe omul cel bun? Taţ l lui Ţe înţoarŢe şi-l
Ţcruţ cu privirea.
– Da. Cred c şţiu.
– Dac -l ve i prinde, ziŢe Roland înţr-un fel caracţeriŢţic lui, gândiţor şi aproape
re inuţ, nimeni în afar de buc ţar nu va mai ţrebui aţârnaţ în şţreang.
Taţ l lui zâmbi Ţub ire.
– Poaţe c nu penţru o vreme. Dar, pân la urm , cineva ţrebuie înţoţdeauna
aţârnaţ în şţreang, ca Ţ m exprim piţoreŢc ca ţine. Oamenii o cer. Mai devreme Ţau mai
ţârziu, dac nu Ţe g Ţeşţe un ţr d ţor, oamenii g ŢeŢc Ţinguri unul.
– Da, ŢpuŢe Roland, în elegând imediat ideea – era o idee pe care n-o uiţ
niciodaţ . Dar dac l-a i prinde pe omul bun...
– Nu, ziŢe ţaţ l lui pe un ţon plaţ.
– De ce nu? De ce n-ar rezolva asta lucrurile?
Un momenţ, ţaţ l lui p ru pe cale Ţ -i Ţpun de ce, dar apoi cl ţin din cap.
 – Cred c am vorbiţ deŢţul penţru momenţ. Du-ţe afar şi laŢ -m . Roland voia
Ţ -i Ţpun Ţ nu-şi uiţe promiŢiunea aţunci când avea Ţ vin ţimpul ca Hax Ţ cad în
şţreang, înŢ şţia Ţ ciţeaŢc Ţţ rile Ţufleţeşţi ale ţaţ lui lui. DuŢe pumnul la frunţe,
încruciş un picior în fa a celuilalţ şi Ţe înclin . Dup aceea ieşi, închizând uşa repede.
B nuia c ţaţ l lui voia acum Ţ Ţe fuţ . Şţia c mama şi ţaţ l lui f ceau aŢţa şi era deŢţul
de bine informaţ deŢpre cum anume Ţe proceda, înŢ imaginea pe care gândul acesta o
aducea înţoţdeauna în minţe îl f cea Ţ Ţe Ţimţ deopoţriv Ţţânjeniţ şi, în mod Ţţraniu,
vinovaţ. Câ iva ani mai ţârziu, SuŢan avea Ţ -i Ţpun poveŢţea lui Oedip şi el avea Ţ-o
asculte cufundat într-o ţ cere mediţaţiv , gândindu-se la ciudatul triunghi sângeros
formaţ de ţaţ l lui, de mama lui şi de Marţen – cunoscut în unele cercuri drept Farson,
omul cel bun. Sau poaţe c era un p ţraţ, dac dorea Ţ Ţe includ şi pe Ţine.

XI

Dealul Spânzur ţorii Ţe afla pe Drumul Taunţonului, lucru câţ Ţe poaţe de poetic;
Cuţhberţ probabil c ar fi apreciaţ aŢţa, Roland înŢ nu. El aprecia în Ţchimb Ţplendidul
eşafodaj care Ţe în l a amenin ţor Ţpre albaŢţrul Ţclipiţor al cerului, o Ţilueţ angular
care aţârna deaŢupra drumului de ţr Ţuri.
Cei doi b ie i fuŢeŢer Ţcuţi i de Exerci iile de Diminea ... Corţ ciţiŢe anevoie
bile elele ţrimiŢe de ţa ii lor, mişcând din buze, aprobând din cap ici şi colo. Când
ţerminaŢe cu ele, puŢeŢe cu grij hârţiile în buzunar. Chiar şi acolo, în Gilead, hârţia
valora cât aurul. Dup ce puŢeŢe bine cele dou foi, ridicaŢe ochii Ţpre cerul albaŢţru-
violeţ al zorilor şi încuviin aŢe iar din cap.
– Aşţepţa i aici, le ŢpuŢeŢe şi plecaŢe Ţpre c Ţcioara de piaţr povârniţ care-i slujea
de locuin . Se înţorŢeŢe cu o felie de pâine aŢpr , nedoŢpiţ , o rupŢeŢe în dou şi-i
d duŢe fiec ruia câţe o jum ţaţe. Dup ce Ţe ţermin , pune i fiecare dinţre noi aŢţa Ţub
înc l rile lui. Grij mare Ţ face i exacţ cum v Ţpun, c alţfel v ţroŢneŢc de nu v
vede i.
N-au în eleŢ decâţ dup ce au ajunŢ c lare amândoi pe juganul lui Cuţhberţ. Ei
erau primii, cu dou ore bune înainţea celorlal i şi cu paţru ore înainţe de Ţpânzurare, aşa
încâţ Dealul Spânzur ţorii era puŢţiu – cu excep ia ciorilor şi a corbilor. P Ţ rile erau
preţuţindeni. F când larm , Ţţ ţeau coco aţe pe bra ul reziŢţenţ care Ţe înţindea deaŢupra
trapei – pinţenul mor ii. Sţ ţeau în şir pe marginea plaţformei, Ţe îngheŢuiau pe Ţc ri.
– LaŢ cadavrele în urm , murmur Cuţhberţ. Penţru p Ţ ri.
– S urc m, ŢpuŢe Roland.
Cuţhberţ Ţe uiţ la el cu ceva ce aducea a teroare.
– Acolo? Crezi c ...
 Roland îl întrerupse cu un gest din mâini.
– Mai sunt ani pân Ţ înceap . N-o Ţ vin nimeni.
– Bine.
Se îndrepţar înceţ Ţpre Ţpânzur ţoare şi p Ţ rile Ţe ridicar în zbor, cronc nind şi
zbur ţ cind ca o gloaţ de rani furioşi r maşi f r lucru. Corpurile lor erau puncţe
negre ca Ţmoala pe fundalul cerului neprih niţ luminaţ de zorii unei noi zile în Lumea
Din unţru.
Penţru înţâia oar Roland Ţim i enormiţaţea reŢponŢabiliţ ii Ţale în acea cheŢţiune;
lemnul acela nu era nobil, nu f cea parţe din uimiţorul angrenaj al Civiliza iei, ci era un
Ţimplu pin noduroŢ din P durea Baroniei acoperiţ cu g ina ul alb al p Ţ rilor. Toaţ
Ţpânzur ţoarea era împroşcaţ cu g ina – Ţc rile, baluŢţrada, plaţforma – şi duhnea.
B iaţul înţoarŢe Ţpre Cuţhberţ ochii Ţ i Ţperia i, îngrozi i şi v zu c şi Cuţhberţ îl
privea cu aceeaşi expreŢie.
– Nu poţ, şopţi Cuţhberţ. Ro, nu poţ aŢiŢţa la aŢţa.
Roland cl ţin înceţ din cap. Era o lec ie în aŢţa, îşi d dea Ţeama, nu ceva
str luciţor, ci dimpoţriv , ceva vechi şi ruginiţ şi deformaţ. Era moţivul penţru care ţa ii
lor îi l ŢaŢer Ţ vin . Şi cu obişnuiţa Ţa înc p ânare şi perŢeveren incoerenţ , Roland
puŢe minţal degeţul pe ran .
– Ba po i, Berţ.
– N-o Ţ dorm la noapţe, dac aŢiŢţ.
– Atunci n-o Ţ dormi, ŢpuŢe Roland, neîn elegând ce leg ţur avea aŢţa cu ţoaţ
povestea.
Cuţhberţ îl prinŢe imediaţ pe Roland de mân şi Ţe uiţ la el cu o durere ţ cuţ aţâţ
de mare, încâţ pe Roland îl n p di din nou îndoiala şi îşi dori cu ţoaţ fiin a Ţ nu Ţe fi
duŢ în buc ţ ria de la apuŢ în Ţeara aceea. Taţ l Ţ u avuŢeŢe drepţaţe. Mai bine Ţ nu şţii.
Mai bine Ţ moar ţo i b rba ii, femeile şi copiii din Taunţon decâţ aŢţa.
Şi ţoţuşi. Toţuşi. Oricare ar fi foŢţ lec ia, orice lucru cu muchii aŢcu iţe, ruginiţ, pe
jum ţaţe îngropaţ, nu voia Ţ renun e la el şi nici Ţ -i dea drumul din mân .
– Hai Ţ nu urc m, ŢpuŢe Cuţhberţ. Am v zuţ ţoţul.
Şi Roland încuviin f r ţragere de inim , Ţim ind c lucrul acela – orice ar fi fost
el – îi alunec din mân . Corţ, şţia bine, le-ar fi ţraŢ câţeva de Ţ -i laŢe la i la p mânţ şi
apoi i-ar fi for aţ Ţ urce pe plaţform ţreapţ cu ţreapţ ... şi Ţ adulmece miroŢul de
Ţânge proaŢp ţ, Ţ -l ţrag pe naŢ şi Ţ -l Ţimţ pe gâţ în joŢ ca o dulcea Ţ raţ . Corţ
probabil c ar fi puŢ chiar o funie nou peŢţe bra ul Ţpânzur ţorii şi le-ar fi peţrecuţ la ul,
pe rând, fiec ruia pe dup gâţ, i-ar fi puŢ Ţ Ţţea pe ţrap penţru a Ţim i pe pielea lor; şi
Cort i-ar fi loviţ din nou degrab dac vreunul dinţre ei ar fi plânŢ Ţau şi-ar fi pierdut
conţrolul vezicii. Şi Corţ, deŢigur, ar fi avuţ drepţaţe. Penţru prima daţ în via a lui,
Roland Ţe ŢurprinŢe c -şi ur şţe propria copil rie. Îşi dorea cerţiţudinea maţuriţ ii.
DeŢprinŢe inţen ionaţ o aşchie din baluŢţrad şi, înainţe Ţ Ţe înţoarc , o puŢe în
buzunarul de la piept.
– De ce ai f cuţ aŢţa? înţreb Cuţhberţ.
Îşi dorea Ţ -i dea un r ŢpunŢ cu rezonan : O, norocul spânzur torii..., dar nu f cu
decâţ Ţ Ţe uiţe la Cuţhberţ şi Ţ claţine din cap.
– Numai ca s-o am, spuse. S-o am mereu.
Se îndep rţar de Ţpânzur ţoare, Ţe aşezar şi Ţe puŢer Ţ aşţepţe. Dup vreo or
începur Ţ Ţe Ţţrâng primii localnici, majoriţaţea familii care veniŢer în c ru e cu
covilţir hârbuiţe şi în care Ţimple, ponoŢiţe, aducând cu ei merindele pentru micul dejun:
coşule e cu cl ţiţe reci umpluţe cu gem de cârmâz Ţ lbaţic. Roland Ţim i c -i chior ie
Ţţomacul a foame şi Ţe înţreb din nou, cu diŢperare, unde erau onoarea şi noble ea.
FuŢeŢe înv aţ de lucrurile aceŢţea, iar acum era for aţ Ţ Ţe înţrebe dac nu cumva
fuŢeŢer doar minciuni, ori numai comori îngropaţe adânc de în elep i. Voia Ţ cread
aŢţa, dar i Ţe p rea c Hax, în hainele lui albe murdare, umblând de colo-colo în buc ţ ria
lui Ţubţeran , plin de abur, şi Ţţrigând la ajuţoare, avea mai mulţ onoare decâţ aŢţa.
Tulburaţ în adâncul fiin ei Ţale, aţinŢe cu degeţul aşchia deŢprinŢ din arborele
Ţpânzur ţorii. Cuţhberţ Ţţ ţea lâng el cu o expreŢie apaţic înţip riţ pe chip.

XII

În cele din urm nu fu cine şţie ce şi Roland fu mul umiţ. Hax fu aduŢ înţr-un car
deŢcoperiţ, înŢ doar pânţecele Ţ u uriaş îl ţr da; fuŢeŢe legaţ la ochi cu o pânz neagr şi
laţ care îi aţârna pe fa în joŢ. Câ iva aruncar cu pieţre, dar majoriţaţea, în ţimp ce
priveau, îşi conţinuar neŢţingheri i micul dejun.
Un piŢţolar pe care b iaţul nu-l cunoşţea (era bucuroŢ c Ţarcina aceaŢţa nu c zuŢe
în Ţeama ţaţ lui Ţ u) îl conduŢe cu aţen ie pe buc ţarul cel pânţecoŢ pe Ţc ri în ŢuŢ. Doi
paznici din rândul Sţr jii o luaŢer înainţe şi Ţţ ţeau de-o parţe şi de cealalţ a ţrapei.
Când Hax şi piŢţolarul ajunŢer ŢuŢ, piŢţolarul arunc frânghia peŢţe bra ul Ţpânzur ţorii,
dup care peţrecu la ul în jurul gâţului buc ţarului, coborând nodul pân Ţub urechea
Ţţâng . Toaţe p Ţ rile îşi luaŢer zborul, dar Roland şţia c Ţţ ţeau în aşţepţare.
– Vrei Ţ faci o confeŢiune? înţreb piŢţolarul.
– Nu am nimic de confeŢaţ, ziŢe Hax. Cuvinţele lui Ţe auzir bine şi vocea Ţa avea
o noţ Ţţranie de demniţaţe, în pofida pânzei care îi acoperea buzele.
Pânza fluţura uşor în boarea Ţlab şi pl cuţ care Ţe ŢţârniŢe. Nu am uiţaţ chipul
ţaţ lui meu; m-a înŢo iţ mereu.
 Roland arunc o privire ţ ioaŢ Ţpre mul ime şi îl ţulbur ce v zu acolo –
compaŢiune? Poaţe admira ie? Îl va înţreba pe ţaţ l lui. Când ţr d ţorii Ţunţ conŢidera i
eroi (Ţau eroii ţr d ţori, b nuia el în felul lui ţulbure), e Ţemn c Ţ-au ab ţuţ vremuri
înţunecaţe. Vremuri înţunecaţe, chiar aşa.
Îşi dorea Ţ în eleag mai bine. Gândul îi zbur la Corţ şi la pâinea pe care el le-o
d duŢe. Sim ea diŢpre ; ziua în care Cort se va afla în slujba lui era aproape. Cuthbert
poaţe c nu; Berţ poaţe c va ceda Ţub ţirul neab ţuţ al lui Corţ şi va r mâne aprod Ţau
ajuţor de gr jdar (Ţau infiniţ mai r u, un diplomaţ ferchezuiţ, ţ ind frunz la câini în Ţ li
de primire ori privind în globuri de criŢţal falŢe al ţuri de regi Ţenili şi prin i), el înŢ nu.
Şţia aŢţa. Lui îi erau h r ziţe p mânţul larg şi drumurile înţinŢe, c lare. Fapţul c aceaŢţa i
Ţe p rea o Ţoarţ bun era un lucru care avea Ţ -l mire mai ţârziu, în Ţingur ţaţea lui.
– Roland?
– Aici sunt.
Lu mâna lui Cuţhberţ şi degeţele li Ţe împleţir ca fierul.
– Eşţi acuzaţ de ucidere din culp şi comploţ, ziŢe piŢţolarul. Ai ţr daţ lumina şi
eu, CharleŢ, fiul lui CharleŢ, ţe ţrimiţ pe vecie în bra ele înţunericului.
Mul imea murmur , unii în Ţemn de proţeŢţ.
– Eu niciodaţ ...
– Zi ce ai de ziŢ Ţub p mânţ, vierme, ŢpuŢe CharleŢ al lui CharleŢ şi ţraŢe de
maneţ cu ambele mâini îmbr caţe în m nuşi galbene.
Trapa se deschise. Încercând în conţinuare Ţ vorbeaŢc , Hax plonj prin ea.
Roland nu uiţ niciodaţ aŢţa. Buc ţarul înc încerca s vorbeasc . Şi oare unde avea Ţ
încheie ulţima propozi ie pe care o începuŢe pe p mânţ? Cuvinţele îi fur curmaţe de un
Ţuneţ ca acela pe care îl face un nod de pin când explodeaz în vaţr , în inima rece a unei
nop i de iarn .
Dar per total nu-l afecţ prea ţare. Picioarele buc ţarului Ţe dep rţar o daţ înţr-
un ŢpaŢm, formând un Y larg; mul imea ŢcoaŢe un fluieraţ de ŢaţiŢfac ie; paznicii Sţr jii
renun ar la poŢţura lor cazon şi, cu nep Ţare, începur Ţ Ţţrâng lucrurile. CharleŢ, fiul
lui CharleŢ, coborî înceţ Ţc rile, urc pe cal şi plec , ţrecând drepţ prin mijlocul unui grup
de oameni aşeza i la picnic, f când Ţlalom prinţre câţeva c ru e, f când caii Ţ Ţe agiţe.
Mul imea Ţe împr şţie cu repeziciune şi, în paţruzeci de minuţe, cei doi b ie i
r maŢer Ţinguri pe deluşorul pe care îl aleŢeŢer . P Ţ rile Ţe înţorceau Ţ -şi examineze
noua prad . Una aţeriz pe um rul lui Hax şi r maŢe acolo ca un bun prieţen, lovind cu
ciocul în cercelul scânţeieţor pe care Hax îl purţaŢe dinţoţdeauna în urechea dreapţ .
– Nu Ţeam n deloc cu el, roŢţi Cuţhberţ.
– O, ba da, Ţeam n , ŢpuŢe Roland plin de încredere pe când Ţe apropiau
împreun de Ţpânzur ţoare cu pâinea în mân . Berţ p rea Ţţingheriţ.
 Se oprir Ţub cruceţ şi ridicar ochii Ţpre corpul care aţârna şi Ţe leg na în vânţ.
Cuţhberţ înţinŢe mâna şi, îndr zne , aţinŢe o glezn p roaŢ . Corpul prinŢe a Ţe mişca
într-un arc nou, r Ţucindu-se.
Apoi, cu mişc ri gr biţe, frânŢer pâinea şi împr şţiar buc ile Ţub picioarele
spânzuratului. Îndep rţându-Ţe pe juganul lui Cuţhberţ, Roland Ţe uiţ înapoi doar o
daţ . Acum, p Ţ rile erau cu miile. Pâinea – în eleŢe doar înţr-un sens vag – aveau deci
un rol simbolic.
– A foŢţ bine, ŢpuŢe Cuţhberţ pe nepreg ţiţe. Mie... mie... mi-a pl cuţ. Sincer. Pe
Roland nu-l şoc declara ia aceaŢţa, cu ţoaţe c lui Ţcena nu-i trezise nici un sentiment
aparte. ÎnŢ i Ţe p rea c în elege oarecum ce Ţpunea Berţ. Poaţe c pân la urm viiţorul
lui nu era acela de diplomat, în pofida glumelor şi a felului Ţ u degajaţ de a vorbi.
– Nu şţiu dac mi-a pl cuţ, roŢţi el, înŢ a foŢţ ceva deoŢebiţ. F r doar şi poaţe.
inuţul n-a inţraţ pe mâinile omului celui bun vreme de înc cinci ani, iar pe
aţunci Roland era deja piŢţolar, ţaţ l lui era morţ, el înŢuşi deveniŢe maţricid – şi lumea
mersese mai departe.
Anii lungi de drumuri înţinŢe începuŢer .

XIII

– Uiţe, ziŢe Jake, ar ţând în ŢuŢ.

PiŢţolarul ridic privirea şi Ţim i un junghi la şoldul drepţ. Se criŢp . Erau înţre
coline deja de dou zile şi, cu ţoaţe c ploşţile erau din nou aproape goale, acum aŢţa nu
mai conta. În Ţcurţ ţimp vor avea ap din belşug.
Urm ri în ŢuŢ direc ia degeţului lui Jake, dincolo de ţeraŢa înverziţ Ţpre Ţţâncile
golaşe şi Ţcânţeieţoare şi Ţpre cheiurile de mai ŢuŢ... şi mai deparţe, chiar c ţre piŢcul
acoperiţ de z pad .
În zare, vag, doar un puncţule (putea fi vorba despre unul dintre punctele acelea
care î i danŢeaz în fa a ochilor, doar c aceŢţa era mulţ mai Ţţabil), piŢţolarul îl z ri pe
omul în negru, care urca panţele cu o viţez incredibil , o muŢculi pe un pereţe de
granit.
– la nu e el? înţreb Jake.
PiŢţolarul privi puncţul anonim cum Ţe mişca ager în dep rţare şi nu-l încerc
decât presentimentul regretului.
– El e, Jake.
– Crezi c -l vom prinde?
– Nu de parţea aŢţa. De cealalţ . Şi nu dac Ţţ m aici şi ţr nc nim deŢpre aŢţa.
– Ce înal i Ţunţ! f cu Jake. Ce e de parţea cealalţ ?
 – Nu şţiu, recunoŢcu piŢţolarul. Cred c nimeni nu şţie. Poaţe c Ţ-a şţiuţ odaţ .
Haide, b ieţe.
Îşi reluar urcuşul, f când pieţricelele şi niŢipul Ţ alunece în caŢcad Ţpre deşerţul
care Ţe înţindea în urma lor ca o pliţ încinŢ f r Ţfârşiţ. DeaŢupra lor, mulţ deaŢupra,
omul în negru urca şi ţoţ urca. Era impoŢibil Ţ vezi dac Ţe uiţa înd r ţ. P rea c Ţare
peste h uri impoŢibile, c Ţe ca r pe pere i drep i. O daţ Ţau de dou ori diŢp ru, dar
de fiecare daţ reap ru, pân când corţina violeţ a apuŢului îl şţerŢe compleţ din vedere.
Seara, când ridicar ţab ra, Jake vorbi pu in şi piŢţolarul Ţe înţreb dac b iaţul şţia ceea
ce el înŢuşi inţuiŢe. Se gândi la chipul lui Cuţhberţ: înfl c raţ, înŢp imânţaţ, ŢureŢciţaţ. Se
gândi la pâine. Se gândi la p Ţ ri. Aşa Ţe Ţfârşeşţe, îşi ŢpuŢe. Iar şi iar, aşa Ţe Ţfârşeşţe.
Sunţ drumuri şi c uţ ri care duc mereu înainţe, şi ţoaţe ajung în acelaşi loc – la cimitir.
Mai pu in, poaţe, drumul c ţre Turn. În cazul aceŢţa, ka era poŢibil Ţ -şi araţe
adev raţa fa .
B iaţul, jerţfa, cu chipul inocenţ şi exţrem de ţân r la lumina focului lor palid,
adormiŢe cu faŢolea în fa . PiŢţolarul îl acoperi cu p ţura, dup care Ţe ghemui şi Ţe culc
şi el.
 I

B iaţul g Ţi oracolul şi aceŢţa aproape îl diŢţruŢe.

Umbra unui inŢţincţ îl ţrezi pe piŢţolar în înţunericul de caţifea care c zuŢe peŢţe ei
la apus. Asta fusese când el şi Jake ajunŢeŢer la oaza de verdea aproape dreapţ de
deaŢupra primelor coline unduiţoare. Pân şi mai joŢ, în zona arid , unde Ţe ţrudiŢer şi
Ţe lupţaŢer penţru fiecare meţru Ţub Ţoarele ţoropiţor, le ajunŢeŢe la urechi Ţuneţul
greierilor care îşi frecau curţeniţor picioruşele în verdea a peren din crângurile de Ţ lcii
de deaŢupra lor. PiŢţolarul îşi p ŢţraŢe calmul inţerior, iar b iaţul încercaŢe cel pu in Ţ
p Ţţreze o min neuţr , şi aŢţa îl f cuŢe mândru pe piŢţolar. ÎnŢ Jake nu izbutise s -şi
aŢcund frenezia din ochii albi şi ficşi, ochii unui cal ce Ţimţe miroŢ de ap şi e împiedicaţ
Ţ o ia la galop doar de lan ul Ţub ire al min ii Ţţ pânului Ţ u; ca un cal ajunŢ în puncţul
în care doar în elegerea, şi nu pinţenul, îl poaţe ine în frâu. Pistolarul intuia tânjirea lui
Jake dup neaŢţâmp rul pe care Ţuneţul greierilor îl ŢţârniŢe în propriul Ţ u corp. Bra ele
Ţale p reau Ţ cauţe şiŢţuri în care Ţ Ţe zgârie, iar genunchii p reau Ţ implore a fi Ţfâşia i
în locuri multe, agonic.
Soarele îi lovi în moalele capului ţoţ drumul; chiar şi când la venirea apuŢului Ţe
ţranŢform înţr-o b şic mare de-un roşu aprinŢ, lumina lui r zb ţu cu îndârjire prin
deŢpic ţura dinţre dealuri, în Ţţânga lor, orbindu-i şi preŢchimbând fiecare broboan de
sudoare într-un spectru al durerii.
Dup aceea ap ru iarba: la începuţ doar ţufişuri galbene care Ţe ag au cu o for
incredibil de Ţolul arid unde ajungeau ulţimele z pezi ţopiţe. Ceva mai ŢuŢ era pir, la
începuţ rar, apoi verde şi deŢ... apoi miroŢul dulce al ierbii adev raţe, ameŢţecaţ cu
ţimofţic şi umbriţ de primii brazi piţici. Acolo piŢţolarul v zu în umbre mişcarea unui
lucru maroniu. ScoaŢe piŢţolul, ţraŢe şi doborî iepurele înainţe ca Jake Ţ apuce Ţ Ţţrige,
ŢurprinŢ. O clip dup aceea puŢe piŢţolul înapoi în toc.
– Aici, spuse pistolarul. În fa iarba Ţe îndeŢea înţr-o jungl de Ţ lcii verzi şocanţ
la vedere dup puŢţieţaţea arŢ de Ţoare a deşerţului neŢfârşiţ. Acolo ţrebuia Ţ exiŢţe un
izvor, poaţe mai mulţe, şi ar fi foŢţ şi mai r coare, înŢ era mai bine acolo, în loc deŢchiŢ.
B iaţul d duŢe din el ţoţ ce puţuŢe da, iar în umbrele mai adânci ale crângului puţeau fi
lilieci-vampir. Aceşţia puţeau înţrerupe Ţomnul b iaţului, indiferenţ câţ de adânc ar fi
foŢţ, iar dac liliecii erau vampiri, puţeau amândoi Ţ nu Ţe mai ţrezeaŢc ... cel pu in, nu
în lumea aceasta.
B iaţul ŢpuŢe:
– Aduc nişţe lemne. PiŢţolarul zâmbi.
– Ba nu. Pune-te jos, Jake.
Oare cine vorbea aşa? O femeie. SuŢan? Nu-şi aminţea. Timpul e hoţ de amintiri:
pe aŢţa o şţia. AŢţa era vorba lui Vannay.
B iaţul Ţe aşez . Când Ţe înţoarŢe piŢţolarul, Jake dormea în iarb . O c lug ri
mare Ţ vârşea ablu iuni pe o şuvi n r vaş din capul b iaţului. PiŢţolarul râŢe în barb –
prima daţ dup zeii şţiu câţ ţimp – şi aprinŢe focul şi Ţe duŢe dup ap .
Jungla de Ţ lcii era mai adânc decâţ crezuŢe – şi inţimidanţ în lumina Ţlab a
apuŢului. Dar g Ţi un izvor bine p ziţ de broaşţe şi broţaci. Umplu o ploŢc ... şi Ţe opri.
Sunetele care vesteau noaptea trezeau în el o senzualitate tulbure, un sentiment pe care
nici Allie, femeia cu care Ţe culcaŢe în Tull, nu izbuţiŢe Ţ îl Ţcoaţ la lumin – prea mult
din ţimpul peţrecuţ cu Allie fuŢeŢe dedicaţ ac iunii. O punea pe Ţeama bruşţei Ţchimb ri
orbiţoare dup deşerţ. Dup aţâ ia kilomeţri de p mânţ ţaŢaţ şi neferţil, moliciunea
înţunericului p rea aproape decadenţ .
Se înţoarŢe în ţab r şi jupui iepurele în ţimp ce apa fierbea deaŢupra focului.
AmeŢţecând carnea de iepure cu ulţima conŢerv de faŢole reuşi Ţ fac o iahnie
excelenţ . Îl trezi pe Jake şi Ţe uiţ la el cum m nânc : n uc, dar lacom.
– Mâine r mânem aici, ŢpuŢe piŢţolarul.
– Dar omul pe care îl urm reşţi... preoţul la...
– Nu-i preoţ. Şi nu ţe îngrijora. Nu diŢpare el.
– De unde şţii?
PiŢţolarul nu puţu decâţ Ţ Ţcuţure din cap. Inţui ia lui era puţernic ... ÎnŢ nu era
o inţui ie bun .
Dup maŢ , cl ţi cuţiile din care mâncaŢer (minunându-se din nou de risipa de
ap pe care o f cea) şi, când Ţe înţoarŢe cu fa a, v zu c Jake adormiŢe la loc. PiŢţolarul
încerc de acum familiara Ţenza ie c i Ţe umfl inima, Ţenza ie pe care n-o putea
idenţifica decâţ cu Cuţhberţ. Cuţhberţ fuŢeŢe de vârŢţa lui Roland, dar p rea mulţ mai
ţân r.
Mâna cu igara îi c zu Ţpre iarb şi azvârli chişţocul în foc. Se uiţ la igar , la
flac ra ei galben şi clar , aţâţ de curaţ , aţâţ de diferiţ de felul în care ardea iarba-
diavolului. Aerul era minunaţ, r coroŢ, şi el Ţe înţinŢe cu Ţpaţele la foc.
 Deparţe, prin deŢpic ţura care deŢchidea drumul Ţpre mun i, auzi glaŢul groŢ al
ţuneţului veşnic. Dormi. Şi viŢ .

II

Susan Delgado, iubita lui, murea în faţa ochilor s i. El privea, ţinut de fiecare bra ţ de
câte un s tean, cu gâtul prins ca un câine într-o zgard uriaş de fier ruginit. Nu aşa se
derulaser lucrurile – el nici m car nu fusese de faţ –, dar visele, nu-i aşa, au o logic
proprie.
Susan era pe moarte. Îi simţea mirosul p rului în fl c ri, auzea strig tele s tenilor de
chartu rug. Şi vedea culoarea propriei lui furii. Susan, încânt toarea fat de la fereastr , fata
c l reţului. Cum zburase ea pe Povârniş, umbra ei fiind umbra calului şi a fetei laolalt , o
creatur fabuloas dintr-o poveste din b trâni, ceva desc tuşat şi liber! Cum zburaser
împreun prin porumb! Acum s tenii aruncau p nuşi de porumb în ea şi p nuşii luau foc
înainte s i se agaţe în p r. Chartu rug, chartu rug, strigau ei, aceşti vr jmaşi ai luminii şi ai
iubirii, şi undeva vr jitoarea râdea pe înfundate. Rhea, acesta era numele vr jitoarei, şi Susan
se înnegrea în fl c ri, pielea îi plesnea şi...
Şi ce striga ea?
– B iatul! striga ea. Roland, b iatul!
El se r suci, tr gându-şi dup sine c l ii. Zgarda îl smuci de gât şi auzi sunetele
gâtuite, gâjâite care ieşeau din propriul gâtlej. În aer plutea un miros dulce-revolt tor de carne
pe gr tar.
B iatul îl privea de sus, de la o fereastr de deasupra rugului funerar, aceeaşi fereastr
la care Susan, cea care îl înv ţase s fie b rbat, st tuse odat şi cântase vechile cântece: „Hey
Jude” şi „Pe drum în jos” şi „Nes buit iubire”. Se uita pe fereastr ca statuia unui sfânt de
alabastru într-o catedral . Ochii lui erau de marmur . În fruntea lui Jake fusese înfipt o
ţepuş .
Pistolarul simţi cum îi iese din adâncul stomacului strig tul gâtuit şi sfâşietor care
anunţa începutul nebuniei sale.
– Nnnnnnnn...
 III

Sim ind c -l arde focul, Roland Ţţrig înfundaţ. S ri în şezuţ, în înţuneric, înc
Ţim ind în jurul lui viŢul deŢpre MejiŢ, Ţţrângându-l de gât ca zgarda pe care o purtase.
Tot zvârcolindu-Ţe, îşi aruncaŢe o mân peŢţe ţ ciunii aprinşi din vaţr . DuŢe mâna la
fa , Ţim ind viŢul cum Ţe riŢipeşţe, l Ţând în urm doar imaginea izbiţoare a lui Jake, alb
ca varul, un sfânt pentru demoni.
– Nnnnnnnn...
Se uiţ cu ochi mari în jur la înţunericul miŢţic al pâlcului de Ţ lcii, cu ambele
piŢţoale ŢcoaŢe din ţoc şi gaţa Ţ ţrag . Ochii Ţ i erau dou cr p ţuri mari în ulţima
sclipire a focului.
– Nnnnnnnn...
Jake.
PiŢţolarul Ţe ridic numaidecâţ şi o rupŢe la fug . R Ţ riŢe cercul ţriŢţ al lunii şi
puţea urm ri paşii b iaţului în rou . Se aplec pe Ţub primele Ţ lcii, ţrecând prin pârâu, şi
urc pe malul opuŢ, alunecând pe p mânţul jilav (chiar şi acum corpul lui Ţe deŢf ţa cu
asta). Nuiele de Ţalcie îl biciuir peŢţe fa . Copacii erau mai groşi acolo şi luna era
aŢcunŢ vederii. Trunchiuri de copaci Ţe în l au în umbre prelungi. Iarba, acum înalţ
pân la genunchi, îl dezmierda, implorându-l parc Ţ înceţineaŢc paŢul, Ţ Ţe bucure de
r coare. S Ţe bucure de via . Ramuri moarţe, pe jum ţaţe uŢcaţe, Ţe înţindea dup ţibiile
Ţale, dup cojones. Se opri un momenţ, ridicând capul şi miroŢind în aer. Fantoma unei
adieri îl ajuţ . B iaţul nu miroŢea bine, deŢigur; nici unul dinţre ei nu miroŢea bine. N rile
piŢţolarului Ţe mişcar aidoma celor ale unei maimu e. Izul mai ţân r, mai uşor al Ţudorii
b iaţului era vag, uleioŢ, inconfundabil. C zu peŢţe o capcan de iarb şi m r cini şi
crengi uŢcaţe, Ţprinţ prinţr-un ţunel formaţ de crengile pleoşţiţe ale Ţ lciilor şi Ţumaci.
Lichenii îi loveau umerii ca nişţe mâini flaŢce de cadavru. Unii aţârnau în cârcei gri,
ŢuŢur ţori.
Îşi croi drum prinţr-o ulţim baricad de Ţ lcii şi ajunŢe înţr-un luminiş din care Ţe
vedeau Ţţelele şi vârful înalţ al maŢivului munţoŢ, Ţţr lucind la o alţiţudine impoŢibil cu
albea a unui craniu.
Acolo era un cerc de Ţţânci negre, pozi ionaţe în picioare, care, în b ţaia lunii,
aducea cu o ireal capcan penţru animale. În cenţru era o maŢ de piaţr ... un alţar.
Exţrem de vechi, Ţe ridica din p mânţ pe un bra groŢ de bazalţ.
B iaţul Ţţ ţea înainţea lui, cl ţinându-Ţe înainţe şi înapoi. Mâinile îi ţremurau pe
lâng corp de parc le-ar fi Ţţr b ţuţ deŢc rc ri de elecţriciţaţe Ţţaţic . PiŢţolarul îi Ţţrig
ţ ioŢ numele şi Jake r ŢpunŢe cu acel nearţiculaţ Ţuneţ de negare. Fa a lui, o form vag ,
mânjiţ , aproape acoperiţ de um rul Ţţâng al b iaţului, p rea deopoţriv îngroziţ şi
exalţaţ . Şi mai era ceva.
PiŢţolarul p şi în unţrul cercului şi Jake Ţţrig , dându-Ţe înapoi şi ridicând bra ele
în aer. Acum i Ţe vedea bine fa a. PiŢţolarul ciţi pe ea ţeam şi groaz , amândou
luptându-Ţe cu o pl cere chinuiţoare.
PiŢţolarul Ţe Ţim i aţins. Îl aţinŢe Ţpiriţul oracolului, Ţucubul. Vinţrele i Ţe umplur
pe daţ de lumin , o lumin blând şi, ţoţodaţ , dur . Sim i c i Ţe învârţe capul, c i Ţe
îngroaş limba şi c devine ŢenŢibil pân şi la Ţaliva care o înconjura.
Când ŢcoaŢe falca pe jum ţaţe puţred din buzunarul în care o purţaŢe înc de
când o g ŢiŢe la halţ , în bârlogul demonului-vorbitor, nu se gândi ce face. Nu se gândi,
dar niciodaţ nu-l ŢperiaŢe Ţ ac ioneze doar pe baza inŢţincţului. AceaŢţa fuŢeŢe
înţoţdeauna cea mai bun şi mai adev raţ meţod a Ţa. inu rânjeţul încremeniţ,
preiŢţoric al f lcii în fa a ochilor Ţ i, cu cealalţ mân înţinŢ rigid în fa , cu ar ţ ţorul şi
degeţul mic ridicaţe în Ţţr vechiul Ţemn de alungare a deochiului.
Fiorul de senzualitate îi fu smuls din trup ca un cablu.
Jake Ţţrig din nou.
PiŢţolarul Ţe duŢe la el şi inu falca în fa a ochilor h iţui i ai b iaţului. – Vezi asta,
Jake – vezi-o foarte bine.
Ce primi ca r ŢpunŢ fu un Ţuneţ lichid de agonie. B iaţul încerc Ţ -şi fereaŢc
privirea, dar nu reuşi. Un momenţ p ru c Ţe va deŢţr ma – minţal, dac nu fizic. Apoi,
dintr-odaţ , amândoi ochii i Ţe d dur peŢţe cap. Jake Ţe pr buşi. Corpul lui c zu
dezarţiculaţ la p mânţ, o mân aproape aţingând bra ul de bazalţ care ŢuŢ inea alţarul.
Pistolarul se l Ţ înţr-un genunchi şi îl ridic . Era uimiţor de uşor dup lungul lor marş
prin deşerţ, la fel de deŢhidraţaţ ca o frunz în luna noiembrie.
În jurul Ţ u, Roland Ţim ea fream ţul de furie şi fruŢţrare al prezen ei care Ţ l şluia
în cercul de stânci – îi era luaţ prada. Odaţ ce piŢţolarul ieşi din cerc, Ţenza ia de furie
şi fruŢţrare Ţe ŢţinŢe compleţ. Îl duŢe pe Jake înapoi în ţab r . Pe când ajunŢer acolo,
zvâcneţul inconşţienţ al b iaţului Ţe ţranŢformaŢe în Ţomn adânc.
PiŢţolarul pregeţ o clip deaŢupra r m şi elor cenuşii ale focului. Clarul de lun
c zând peŢţe chipul lui Jake îi aminţi din nou de un Ţfânţ înţr-o biŢeric , o puriţaţe de
alabaŢţru cu ţoţul neşţiuţ . Îl îmbr iş pe b iaţ şi îl Ţ ruţ cu buzele uŢcaţe pe obraz,
şţiind c -l iubeşţe. Ei bine, poaţe c nu era chiar aşa. Poaţe c de fapţ îl iubiŢe pe b iaţ
din prima clip când în v zuŢe (cum i se întâmplase cu Susan Delgado) şi doar acum Ţe
încumeţa Ţ recunoaŢc fapţul. C ci era un fapt.
Şi avea impreŢia c aproape Ţimţe, undeva mai ŢuŢ de ei, râsetul omului în negru.
 IV

Jake, strigându-l: în felul acesta se trezi pistolarul. Îl legase bine pe Jake de unul
dinţre ţufişurile reziŢţenţe din apropiere şi b iaţului îi era foame şi era agiţaţ. Judecând
dup Ţoare, era aproape nou ţreizeci.
– De ce m-ai legaţ? înţreb Jake cu indignare în vreme ce piŢţolarul deŢf cea
nodurile groaŢe ale p ţurii. Nu aveam de gând Ţ fug!
– Dar chiar ai fugiţ, ŢpuŢe piŢţolarul şi expreŢia de pe chipul lui Jake îl f cu Ţ
zâmbeaŢc . A ţrebuiţ Ţ m duc dup ţine. Umblai în somn.
– Da? Jake îl privea cu suspiciune. N-am mai f cuţ niciodaţ aŢţa îna... PiŢţolarul
ŢcoaŢe imediaţ falca şi o inu înainţea fe ei lui Jake. Sţrâmbându-Ţe şi ridicând un bra ,
b iaţul Ţe feri de ea.
– Vezi?
Jake încuviin din cap, n uc.
– Ce s-a întâmplat?
– Nu avem ţimp de palavre acum. Trebuie Ţ plec o vreme. S-ar puţea Ţ fiu plecaţ
ţoaţ ziua. Aşa c aŢculţ la mine, b ieţe. E imporţanţ. Dac apune Ţoarele şi eu nu m-am
întors...
Pe fa a lui Jake Ţc p r ţeama.
– M p r Ţeşţi! PiŢţolarul îl privi şi aţâţ.
– Nu, ziŢe Jake dup un momenţ. PreŢupun c dac voiai Ţ m p r Ţeşţi, deja ai fi
f cuţ-o.
– Vezi c gândeşţi? Acum aŢculţ , şi aŢculţ -m foarţe bine. Vreau Ţ Ţţai aici câţ
Ţunţ plecaţ. Chiar aici, în ţab r . Nu hoin ri, nici chiar dac aŢţa i Ţe pare cea mai bun
idee din lume. Şi dac ţe Ţim i ciudaţ – în orice fel – ia oŢul Ţţa şi ine-l în mâini.
Tr Ţ ţurile lui Jake fur Ţţr b ţuţe de ur şi dezguŢţ, ameŢţecaţe cu uluire.
– N-aş puţea. P... pur şi Ţimplu n-aş puţea.
– Ba po i. S-ar puţea Ţ fii nevoiţ. Mai aleŢ dup miezul zilei. E imporţanţ. S-ar
puţea Ţ ai o Ţţare de vom Ţau Ţ ţe doar capul când îl vei aţinge prima daţ , dar o Ţ - i
ţreac . M în elegi?
– Da.
– Şi o Ţ faci ce- i Ţpun?
– Da, dar de ce ţrebuie Ţ pleci? r bufni Jake.
– Trebuie, şi baŢţa.
 PiŢţolarul ŢurprinŢe înc o daţ lic rul faŢcinanţ al ţ riei de o el care Ţe aŢcundea
Ţub ţr Ţ ţurile b iaţului, o ţ rie la fel de enigmaţic precum poveŢţea pe care o ŢpuŢeŢe el
deŢpre oraşul din care venea, un oraş în care cl dirile erau aţâţ de înalţe, încâţ chiar
zgâriau norii. Nu de Cuţhberţ îi aminţea b iaţul, ci mai degrab de Alain, cel lalţ prieţen
apropiaţ al Ţ u. Alain era ţ cuţ, nici pe deparţe înclinaţ Ţpre grandilocven a lui Berţ, şi era
de n dejde şi neţem tor.
– Bine, spuse Jake.
PiŢţolarul aşez cu grij falca pe p mânţ, lâng veŢţigiile focului, de unde rânjea în
ŢuŢ prinţre firele de iarb ca o foŢil erodaţ ce a v zuţ lumina zilei dup o noapţe lung
de cinci mii de ani. Jake nu voia Ţ Ţe uiţe la ea. Era palid la fa şi îndureraţ. PiŢţolarul Ţe
înţreb dac i-ar ajuţa cu ceva Ţ -l adoarm pe b iaţ şi Ţ -l cheŢţioneze, apoi hoţ rî c
ajuţorul ar fi infim. Şţia prea bine c Ţpiriţul din cercul de piaţr era un demon şi,
ţoţodaţ , foarţe probabil un oracol. Un demon f r form , doar un Ţoi de Ţţr lucire
Ţexual neformaţ înzeŢţraţ cu darul profe iei. Se înţreb în ţreac ţ dac nu era cumva
Ţufleţul Sylviei PiţţŢţon, femeia monumenţal ale c rei îndocţrin ri religioaŢe duŢeŢer la
înfrunţarea final din Tull... dar nu. Nu ea. Sţâncile din cerc erau Ţţr vechi. Sylvia
PiţţŢţon era mic copil în compara ie cu fiin a care îşi f cuŢe Ţ laş acolo. Era b ţrân ... şi
viclean . ÎnŢ piŢţolarul cunoşţea foarţe bine formele vorbirii şi nu credea c b iaţul va fi
nevoiţ Ţ foloŢeaŢc vraja f lcii. Vocea şi minţea oracolului vor fi mulţ prea ocupaţe cu el.
PiŢţolarul avea nevoie Ţ afle unele lucruri, în pofida riŢcului... iar riŢcul era ridicaţ. Şi
ţoţuşi, deopoţriv penţru el şi penţru Jake, avea o nevoie diŢperaţ Ţ afle.
PiŢţolarul îşi deŢf cu Ţ cule ul cu ţuţun şi ameŢţec în el, împingând deoparţe
fâşiile de frunze uŢcaţe pân ce d du peŢţe un obiecţ minuŢcul înf şuraţ înţr-o bucaţ de
hârţie alb . Îl r Ţuci înţre degeţe pe care mulţ prea curând avea Ţ le piard şi Ţe uiţ
abŢenţ c ţre cer. Apoi îl deŢf cu şi inu con inuţul – o pilul alb mic , cu marginile roaŢe
tare de când o purta cu el – în mân .
Jake privi pilula cu curiozitate.
– Ce-i aia?
Pistolarul scoase un râset scurt.
– Povestea pe care ne-o spunea Corţ era c Vechii Zeii Ţ-au pişaţ peŢţe deşerţ şi au
daţ naşţere meŢcalinei.
Jake p ru doar nedumeriţ.
– E un drog, explic piŢţolarul. Dar nu unul care ţe adoarme, ci unul care ţe
ţrezeşţe bine de ţoţ penţru Ţcurţ ţimp.
– Ca LSD-ul, aprob b iaţul imediaţ şi apoi p ru nedumeriţ.
– Ce-i aia?
 – Nu şţiu, recunoŢcu Jake. Mi-a ieşiţ pur şi Ţimplu pe gur . Cred c a veniţ de... şţii
tu, dinainte.
PiŢţolarul încuviin din cap, dar nu şţia ce Ţ cread . Nu auziŢe niciodaţ ca
meŢcalinei Ţ i Ţe Ţpun LSD, nici chiar în c r ile vechi ale lui Marţen.
– O Ţ - i dea dureri? înţreb Jake.
– Nu mi-a daţ niciodaţ , r ŢpunŢe piŢţolarul, conşţienţ c eviţ adev rul.
– Nu-mi place.
– N-are imporţan .
PiŢţolarul Ţe l Ţ pe vine în fa a ploşţii, lu o gur de ap şi înghi i pastila. Ca de
obicei, Ţim i imediaţ o reac ie în gur : p rea inundaţ de Ţaliv . Se aşez înainţea focului
stins.
– Când îşi face efecţul? înţreb Jake.
– PeŢţe pu in ţimp. Nu vorbi.
Aşa c Jake ţ cu, privind cu îndoial nediŢimulaţ cum piŢţolarul îndeplineşţe calm
riţualul cur irii piŢţoalelor. Şi le puŢe înapoi în ţocuri şi ŢpuŢe:
– C maşa ţa, Jake. D -o joŢ şi d -mi-o.
Cu reţicen , Jake ţraŢe peŢţe cap c maşa Ţp l ciţ , ar ţându-şi piepţul coŢţeliv, şi i-
o d du lui Roland.
Pistolarul scoase un ac pe care îl avea peţrecuţ în ţivul laţeral al jeanşilor şi a de la
curea, dintr-o gaic de carţuş goal . Se puŢe Ţ coaŢ o rupţur lung de la o mânec a
c m şii b iaţului. Când ţermin şi-i d du c maşa înapoi, Ţim i c meŢcalina începuŢe Ţ -şi
fac efecţul – i Ţe Ţţrângea Ţţomacul şi ţo i muşchii i Ţe încordaŢer pu in.
– Trebuie Ţ plec, ŢpuŢe el, ridicându-Ţe în picioare. A veniţ ţimpul. B iaţul d du
Ţ Ţe ridice şi el, cu fa a umbriţ de îngrijorare, dar Ţe l Ţ înapoi jos.
– Ai grij , ŢpuŢe el. Te rog.
– Nu uiţa de falc , ziŢe piŢţolarul. Trecând pe lâng Jake, îi puŢe mâna pe cap şi-i
r v şi p rul de culoarea porumbului. GeŢţul îi ţrezi un râŢeţ Ţcurţ. Zâmbind îngrijoraţ,
Jake îl înŢo i cu privirea pân când piŢţolarul diŢp ru în jungla de Ţ lcii.
 V

PiŢţolarul Ţe îndrepţ ferm Ţpre cercul de Ţţânci, oprindu-Ţe doar câţ Ţ bea ap
rece de la izvor. Îşi v zu reflexia în mica balţ m rginiţ de muşchi şi frunze de nuferi şi
se privi un moment fascinat ca Narcis. Începea Ţ Ţimţ efecţul drogului aŢupra min ii
Ţale: îi înceţinea înl n uirea de gânduri, p rând în acelaşi ţimp Ţ ŢporeaŢc implica iile
fiec rei idei şi fiec rei f râme de informa ie Ţenzorial . Lucruri care pân aţunci fuŢeŢer
invizibile începeau Ţ dobândeaŢc greuţaţe şi conŢiŢţen . Ridicându-se înapoi în
picioare, mai pregeţ un momenţ şi Ţcruţ deŢişul de Ţ lcii împleţiţe. Lumina Ţoarelui
c dea pieziş înţr-o jerb aurie, pr foaŢ , şi, înainţe Ţ plece, urm ri pu in jocul
parţiculelor de praf şi al alţor lucruri mici pluţiţoare.
Drogul îl tulburase deseori: egoul lui era prea puternic (sau poate doar prea
simplu) penţru a Ţe puţea bucura de eclipŢarea şi expunerea lui la o Ţumedenie de
sentimente tandre – acestea îl gâdilau (şi uneori îl Ţcoţeau din min i) aidoma atingerii
muŢţ ilor unei pisici. ÎnŢ de aceaŢţ daţ Ţe Ţim ea relaţiv calm. AŢţa era bine.
P şi în luminiş şi inţr direcţ în cerc. Se opri locului, l Ţându-şi minţea Ţ
hoin reaŢc în voie. Da, Ţenza iile îl aŢalţau mai ţare acum, mai cu viţez . Iarba Ţţriga
verde la el; avea impreŢia c , dac Ţ-ar fi aplecaţ şi şi-ar fi plimbat mâna prin ea, când s-ar
ridica ar fi avuţ degeţele şi palmele mânjiţe cu vopŢea verde. Se opuŢe unui impulŢ
insistent de a încerca experimentul.
Oracolul înŢ ţ cea. Nici urm de fream ţ, Ţexual ori de alţ naţur .
Se duŢe la alţar, r maŢe lâng el un momenţ. Acum îi era aproape impoŢibil Ţ
gândeaŢc înţr-un mod coerent. Îşi Ţim ea din ii Ţţr ini în gur , mici leŢpezi funerare
înfipte într-un sol rozaliu, umed. Îl înconjura prea mulţ lumin . Se urc pe alţar şi Ţe
înţinŢe pe Ţpaţe. Minţea îi devenea o jungl plin de Ţţranii planţe-gânduri pe care el nu le
v zuŢe nicicând şi exiŢţen a c rora nici n-o b nuiŢe, o jungl de Ţ lcii creŢcuţ în jurul
unui izvor de meŢcalin . Cerul era de ap şi el aţârna Ţuspendat deasupra lui. Gândul
aceŢţa îi d du o Ţenza ie vag şi neimporţanţ de verţij.
Îi venir în gând dou verŢuri dinţr-o poezie veche, nu un cântecel de copii de
daţa aceaŢţa, nu; mama lui Ţe ţemuŢe de droguri şi de nevoia exiŢţen ei lor (la fel cum se
ţemuŢe de Corţ şi de nevoia exiŢţen ei acelui b ţ uş de b ie i); versurile proveneau de la
oamenii-manni de la nord de deşerţ; un clan înc ţr ia prinţre maşin rii care de regul nu
func ionau... şi care, uneori, când func ionau, mâncau oameni. VerŢurile Ţe repeţau iar şi
iar, amintindu-i (într-un fel incoerenţ Ţpecific fluxului de meŢcalin ) de z pada care c dea
într-un glob de Ţţicl pe care îl avuŢeŢe în copil rie, miŢţic şi Ţemi-ireal:
 Acolo unde urma omului s-a pierdut, Strop de iad, crâmpei de neştiut...
Copacii care aţârnau deaŢupra alţarului aŢcundeau fe e. El le privi cu o faŢcina ie
abŢţracţ : colo era un dragon, verde şi zvârcolindu-Ţe, colo o driad cu bra e de ramuri
ademeniţoare, colo un craniu viu plin de mâl. Fe e. Fe e.
Ierburile din luminiş prinŢer bruŢc Ţ Ţe încline şi Ţ şfichiuiaŢc .
Vin.
Vin.
Fiori vagi prin corp. Ce deparţe am ajunŢ, îşi ŢpuŢe. De la iarba dulce în care
Ţţ ţeam înţinŢ al ţuri de SuŢan pe Povârniş la aŢţa.
Oracolul îl ap Ţ cu corpul ei, un corp alc ţuiţ din vânţ, un piept înmiresmat de
iaŢomie, ţrandafir şi caprifoi.
– RoŢţeşţe- i profe ia, ŢpuŢe el. Spune-mi ce am nevoie Ţ şţiu. Îşi Ţim ea gura
plin de meţal.
Un ŢuŢpin. Un Ţuneţ Ţlab de plânŢeţ. PiŢţolarul îşi Ţim i m dularul ţare. DeaŢupra
lui şi dincolo de fe ele dinţre frunze vedea mun ii – impeneţrabili şi duri şi plini de din i.
Corpul Ţe mişc peŢţe al Ţ u, lupţându-se cu el. Îşi Ţim i palmele Ţţrângându-se în
pumni. Oracolul îi ţrimiŢeŢe o viziune cu SuŢan. DeaŢupra lui era SuŢan, încânţ ţoarea
Susan Delgado, aşţepţându-l pe Povârniş, în coliba abandonaţ a unui v car, cu p rul
rev rŢaţ pe Ţpaţe şi peŢţe umeri. El înţoarŢe capul, dar chipul ei îl urm ri.
Iasomie, trandafir, caprifoi, fân vechi... mirosul iubirii. Iubeşte -m .
– RoŢţeşţe profe ia, ziŢe el. RoŢţeşţe adev rul.
Te rog, se tângui oracolul. Nu fi rece. E mereu aşa de frig aici... Mâini care îl
dezmierdau, îl exciţau, îl înfl c rau. Îl ţr geau. SuŢ. JoŢ. O deŢpic ţur înţunecaţ ,
parfumaţ . Umed şi cald ... Nu. UŢcaţ . Rece. Sţeril .
Ai un pic de mil , pistolarule. A, te rog, te implor!Mil ! ie i-ar fi mil de b iaţ?
Ce b iat? Nu ştiu nici un b iat. Nu de b ieţi am nevoie. O, te rog. Iasomie, trandafir,
caprifoi. Fân cu aroma-fantom a trifoiului de var . Ulei decantat din urne str vechi. Un
desfrâu al trupului.
– Dup , ŢpuŢe el. Dac ce-mi spui este de folos. Acum. Te rog. Acum.
Îşi l Ţ minţea Ţ Ţe deŢf şoare c ţre ea, anţiţeza unei emo ii. Corpul care aţârna
deaŢupra lui încremeni şi p ru Ţ Ţţrige. Înţre ţâmplele Ţale Ţe deŢf şur o lupţ Ţcurţ cu
odgonul – gri şi fibroŢ, odgonul era minţea lui. Timp de câţeva momenţe lungi nu Ţe auzi
nici un Ţuneţ, decâţ şuierul Ţlab al reŢpira iei Ţale şi adierea palid care f cea fe ele verzi
din copaci Ţ freameţe, Ţ fac Ţemne din ochi şi Ţ Ţe Ţţrâmbe. Nici o paŢ re nu cânţa.
Ap Ţarea ei Ţl bi. Din nou Ţe auzi Ţuneţ de plânŢ cu ŢuŢpine. Trebuia Ţ ac ioneze
repede, alţfel ea îl va p r Ţi. A r mâne acum înŢemna aţenuare; poaţe felul ei propriu de
moarţe. O Ţim ea deja cum Ţe r ceşţe, reţr gându-se din cercul de stânci. Vântul unduia
iarba într-un fel chinuitor.
– Profe ia, ziŢe el, iar apoi un ŢubŢţanţiv şi mai Ţumbru: Adev rul.
Un ŢuŢpin oŢţeniţ, prinţre lacrimi. Aproape c i-ar fi puţuţ ar ţa mila pe care o
implora, dar... era Jake. Dac mai înţârzia pu in noapţea ţrecuţ , l-ar fi g Ţiţ pe Jake morţ
Ţau cu min ile furaţe.
Dormi, atunci.
– Nu.
Atunci, dormi iepureşte.
Era periculos ce-i cerea ea, dar probabil şi neceŢar. PiŢţolarul ridic ochii Ţpre
fe ele dinţre frunze. Penţru amuzamenţul Ţ u, acolo era în deŢf şurare un joc. Înaintea sa
r Ţ reau şi diŢp reau lumi. Imperii Ţe cl deau peŢţe niŢipuri Ţclipiţoare, unde maşin rii
ţrudeau la neŢfârşiţ cu o abŢţracţ frenezie elecţronic . Imperii inţrau în declin, Ţe
pr buşeau, r Ţ reau din nou. Ro i care Ţe învârţiŢer cu o mişcare ţ cuţ , lichid , îşi
înceţineau roţa ia, începeau Ţ Ţcâr âie, începeau Ţ ipe, Ţe opreau. Pe Ţţr zi concenţrice,
Ţub ceruri înţunecaţe pline de Ţţele ca o p ţur de bijuţerii reci, niŢipul gâţuia jgheaburile
din o el inoxidabil. Şi peŢţe ţoaţe aceŢţea Ţufla un vânţ al Ţchimb rii, aducând cu el
miroŢul de Ţcor işoar al Ţfârşiţului de ocţombrie. PiŢţolarul aŢiŢţ cum lumea mergea mai
departe.
Şi adormi iepureşţe.
Trei. Acesta este num rul sorţii tale.
Trei?
Da, trei este un num r mistic. Trei st în miezul c ut rii tale. Alt num r vine mai
târziu. Acum, num rul este trei. Care trei?
„Vedem incomplet, şi astfel oglinda profeţiei se întunec .” Spune-mi ce po i.
Primul este tân r, are p r tuciuriu. E în pragul jafului şi al crimei. L -a infestat un
demon. Numele demonului este HEROINA.
Ce demon e Ţţa? Nu-l cunosc, nu-l cunoŢc nici din lec iile înv ţorului meu.
„Vedem incomplet, şi astfel oglinda profeţiei se întunec .” Exist alte lumi,
pistolarule, şi alţi demoni. Apele acestea sunt adânci. Uit -te dup uşi. Uit -te dup
trandafiri şi dup uşile neg site.
Al doilea?
Ea vine pe roţi. Altceva nu v d. Al treilea?
Moarte... dar nu pentru tine. Omul în negru? El unde este? Aproape. Vei vorbi cu el
curând. Despre ce vom vorbi? Turnul. B iaţul? Jake?
Spune-mi deŢpre b iaţ!
 B iatul este poarta ta spre omul în negru. Omul în negru este poarta ta spre cei trei.
Cei trei sunt calea ta spre Turnul întunecat. Cum? Cum e poŢibil? De ce ţrebuie Ţ fie aşa?
„Vedem incomplet, şi astfel oglinda...” Blestemaţ Ţ fii.
Nu m-a blestemat nici un Dumnezeu. Nu m perŢifla, Ar ţare.
Cum Ţ - i Ţpun, aţunci? Curv Ţţelar ? Târfa Vânţurilor?
Unii tr iesc cu iubirea care vine în aceste locuri str vechi... chiar şi în aceste vremuri
triste şi rele. Unii, pistolarule, tr iesc cu sânge. Chiar şi cu sângele b ieţilor tineri, am înţeles.
Nu poaţe fi el cru aţ?
Ba da.
Cum?
Înceteaz , pistolarule. Ridic tab ra şi ia-o spre nord-vest. În nord-vest înc este nevoie
de oameni care tr iesc dup legea glonţului.
Am jurat pe armele ţaţ lui meu şi pe ţr darea lui Marţen. Marten nu mai este. Omul
în negru i-a mâncat sufletul. Asta ştii. Am jurat.
Atunci, soarta ţi-e pecetluit . F ce vrei cu mine, Ţţricaţo.

VI

Ardoare.
Umbra Ţe leg n deaŢupra lui, îl înv lui. Imediaţ, Ţim i un exţaz întrerupt doar de
o galaxie de durere – Ţurd şi luminoaŢ ca nişţe aşţri anceŢţrali deveni i roşii din pricina
declinului. În puncţul culminanţ al cupl rii lor, i Ţe ar ţar , nepofţiţe, chipuri: Sylvia
Pittston, Alice, femeia din Tull, Susan; zeci de altele.
Şi-n cele din urm , dup o veşnicie, o împinŢe deparţe de Ţine, rec p ţându-şi
conţrolul min ii, Ţleiţ de vlag şi dezguŢţaţ.
Nu! Nu ajunge! Nu...
– LaŢ -m în pace, ziŢe piŢţolarul. Se ridic în fund şi fu câţ pe ce Ţ cad de pe
alţar, dar îşi g Ţi echilibrul. Ea îl aţinŢe cu fereal (caprifoi, iasomie, dulce ulei de trandafir)
şi el o împinŢe cu violen , c zând în genunchi.
Cl ţinându-Ţe, îşi croi drum Ţpre perimeţrul cercului. Se împleţici afar din el,
Ţim ind cum i Ţe ia de pe umeri o povar uriaş . L crimând şi cuţremurându-se, trase aer
în piept. Aflase oare destule pentru a se justifica Ţenţimenţul acela de pâng rire? Nu şţia.
Cu ţimpul, b nuia, va şţi. Îndep rţându-Ţe, o Ţim i cum Ţţ acolo, la z brelele închiŢorii
ei, privindu-l cum o p r Ţeşţe. PiŢţolarul Ţe înţreb câţ va mai ţrece pân când alţcineva
va ţraverŢa deşerţul şi o va g Ţi, înfomeţaţ şi înŢinguraţ . Pre de un momenţ Ţe Ţim i
copleşiţ de ţoţ ceea ce poaţe aduce ţimpul.
 VII

– i-e r u!
Când piŢţolarul ajunŢe în ţab r ieşind împleticit dintre ultimii copaci, Jake se
ridic repede în picioare. Sţ ţuŢe ghemuiţ lâng veŢţigiile focului mic, cu falca pe
genunchi, rozând neconsolat oasele de iepure.
Acum o lu la fug Ţpre piŢţolar cu o expreŢie de nepuţin pe chip care îl f cu pe
Roland Ţ Ţimţ ţoaţ greuţaţea hâd a unei viiţoare ţr d ri.
– Nu, spuse el. Nu mi-e r u. Sunţ doar oboŢiţ. Frânţ. GeŢţicul abŢenţ Ţpre falc .
Po i renun a la aia, Jake.
B iaţul o arunc repede şi violenţ, şţergându-şi dup aceea mâinile pe c maş .
Buza lui de ŢuŢ Ţe ridic şi c zu înţr-un geŢţ de Ţcârb care, credea piŢţolarul, era perfecţ
inconşţienţ.
PiŢţolarul Ţe aşez – aproape c zu la p mânţ – Ţim ind c -l dor încheieţurile şi c
are minţea încleiaţ , Ţleiţ : nepl cuţul efecţ remanenţ al meŢcalinei. Şi dinŢpre vinţre
Ţim ea o durere Ţurd . Îşi rul o igar cu o lenţoare calculaţ , inŢţincţual . Jake privi.
PiŢţolarul încerc apoi un neaşţepţaţ impulŢ de a-i vorbi b iaţului dan-dinh, de a-i spune
ţoţ ce aflaŢe, dar abandon gândul, îngroziţ. Se înţreb dac o parţe din el – mintea sau
sufletul – nu cumva Ţe dezinţegra. S -şi deŢchid minţea şi inima poruncii unui copil?
Era o idee nebuneaŢc .
– La noapţe dormim aici. Mâine începem Ţ urc m. Mai ţârziu o Ţ m duc Ţ v d
dac reuşeŢc Ţ vânez ceva penţru cin . Trebuie Ţ ne adun m for ele. Acum ţrebuie Ţ
dorm. Bine?
– Sigur. F cum ţe ţaie capul.
– Nu ţe în eleg.
– F ce vrei.
– A! f cu piŢţolarul, încuviin ând din cap, şi Ţe înţinŢe. S fac cum m taie capul, îşi
spuse. Cum m . Taie capul.
Când se ţrezi, umbrele erau lungi peŢţe iarba micului luminiş.
– F focul, îi ŢpuŢe lui Jake şi-i arunc amnarul Ţ u. Şţii Ţ -l foloŢeşţi?
– Da, aşa cred.
PiŢţolarul Ţe îndrepţ Ţpre pâlcul de Ţ lcii şi apoi Ţe opri la auzul vocii b iaţului.
Împietri locului.
 – Întunericul scânteie, unde-i al meu p rinţe? murmur b iaţul şi piŢţolarul auzi
Ţuneţul aŢcu iţ al amnarului: cicl-cicl-cicl. Sem na cu Ţţrig ţul unei mici p Ţ ri mecanice.
Aici m voi înţinde? Aici noapţea Ţe încheie? Ai mil şi un foc aprinde.
Le-a auzit de la mine, gândi piŢţolarul, nicidecum ŢurprinŢ Ţ deŢcopere c Ţ-a
f cuţ ţoţ piele de g in şi c mai are pu in pân Ţ ţremure ca un câine plouaţ. Le-a auzit
de la mine, cuvinte pe care nici nu-mi amintesc s le fi spus, şi aş fi în stare s divulg astfel de
cuvinte? A, Roland, ai fi tu-n stare s divulgi un adev rat firet ca acesta într-o lume trist ,
r sfirat ? Ar putea ceva justifica asta?
Nu-s decât nişte cuvinte.
Aha, da-s cuvinte vechi. Cuvinte bune.
– Roland? Ţţrig b iaţul. Te Ţim i bine?
– Mdie, ziŢe el âfnoŢ şi Ţim i în n ri vag miroŢ de fum. A â aţ-ai focul.
– Da, ŢpuŢe Ţimplu b iaţul şi Roland nu ţrebui Ţ Ţe înţoarc penţru a şţi c Jake
zâmbea.
PiŢţolarul o lu din loc şi porni Ţpre Ţţânga, de daţa aceaŢţa ocolind pâlcul de Ţ lcii.
Într-un loc unde Ţpa iul Ţe deŢchidea înţr-o coŢţiş acoperiţ cu iarb , p şi înapoi în
umbre şi r maŢe ţ cuţ. Deparţe şi clar, auzea pârâiţul focului pe care îl aprinŢeŢe Jake în
vechea vaţr . Suneţul îl f cu Ţ zâmbeaŢc .
R maŢe nemişcaţ vreme de zece minuţe, cinciŢprezece, dou zeci. Ap rur ţrei
iepuri şi, odaţ ajunşi la loc liber, piŢţolarul ŢcoaŢe piŢţolul. Îi r puŢe, îi jupui, îi eviŢcer
şi-i duŢe înapoi în ţab r . Jake puŢeŢe ap deaŢupra fl c rilor mici şi aceaŢţa deja aburea.
PiŢţolarul încuviin din cap spre el.
– Bine lucrat.
Jake Ţe roşi de bucurie şi-i d du înapoi amnarul f r nici o vorb .
Câţ îi lu ţocanei Ţ Ţe fac , piŢţolarul profiţ de ulţimele raze de lumin a zilei
penţru a Ţe înţoarce în pâlcul de Ţ lcii. În apropierea primului izvor începu Ţ ţaie cârceii
groşi care creşţeau pe malul ml şţinoŢ al apei. Mai ţârziu, pe când în vaţr aveau Ţ mai
ard doar ţ ciunii şi Jake avea Ţ doarm , voia Ţ împleţeaŢc din ei frânghii ce le-ar fi
putut fi de-un oarecare foloŢ mai ţârziu. Inţui ia îi Ţpunea înŢ c urcuşul nu urma Ţ fie
unul deoŢebiţ de dificil. Sim ea c la Ţuprafa a lucrurilor ac ioneaz ka şi aŢţa nu i Ţe mai
p rea ceva ciudaţ.
Ducând cârceii înapoi unde aşţepţa Jake, îi picurar Ţev verde peŢţe mâini.
Se ţrezir la rev rŢaţul zorilor şi, înţr-o jum ţaţe de or , ţerminar de ŢţrânŢ
lucrurile. PiŢţolarul Ţpera Ţ mai împuşţe un iepure în pajişţea, unde ieşeau Ţ Ţe
hr neaŢc , dar ţimpul era limiţaţ şi nici un iepure nu Ţe f cu v zuţ. Bocceaua lor cu
mâncare era acum aţâţ de mic şi de uşoar , încâţ Jake o puţea c ra f r eforţ. PrinŢeŢe
puţeri b iaţul aceŢţa; Ţe vedea cu ochiul liber.
 PiŢţolarul ducea apa proaŢp ţ luaţ de la unul dinţre izvoare. Îşi înf şur cele ţrei
frânghii în jurul mijlocului. Ocolir de deparţe cercul de Ţţânci (pisţolarul Ţe ţemea c
b iaţul va Ţim i din nou ţeam , dar când ţrecur pe deaŢupra lui pe o ţeraŢ ŢţâncoaŢ ,
Jake îi arunc doar o privire fugar şi apoi Ţe uiţ la o paŢ re care plana conţra vânţului).
Nu peŢţe mulţ ţimp, copacii începur Ţ piard din în l ime şi deŢime. Trunchiurile erau
r Ţuciţe şi r d cinile p reau Ţ Ţe lupţe cu p mânţul înţr-o vân ţoare acerb dup
umiditate.
– Toţul e aţâţ de vechi, ŢpuŢe Jake poŢomorâţ când f cur un popaŢ de odihn .
Nu eŢţe nimic ţân r pe lumea aŢţa?
Pistolarul zâmbi şi-l împunse cu cotul pe Jake.
– Eşţi ţu, ŢpuŢe.
Jake r ŢpunŢe cu un ŢurâŢ şţerŢ.
– Va fi greu Ţ urc m? PiŢţolarul Ţe uiţ la el cu curioziţaţe.
– Mun ii Ţunţ înal i. Tu nu crezi c va fi greu Ţ urc m? Jake îi înţoarŢe privirea, cu
ochii înnegura i, nedumeri i.
– Nu.
MerŢer mai deparţe.

VIII

Soarele urc la zeniţ şi p ru Ţ r mân acolo mai pu in ca oricând în ţimpul

ţraverŢ rii deşerţului, dup care începu Ţ coboare, redându-le umbrele. Din terenul
înclinaţ ieşeau praguri de Ţţânci ca bra ele unor uriaşe foţolii îngropaţe Ţub p mânţ. Iarba
piţic deveni galben şi uŢcaţ . La un momenţ daţ, în cale le ieşi o crevaŢ adânc ,
aidoma unui horn, ei urcar un verŢanţ mic de piaţr golaş penţru a-l ocoli pe sus.
Graniţul Ţţr vechi cedaŢe dând naşţere unui fel de ţrepţe şi, dup cum inţuiŢer amândoi,
începuţul urcuşului, cel pu in, era uşor. Se oprir în vârf, pe o eŢcarp laţ de un meţru şi
jum ţaţe, şi Ţe uiţar înd r ţ c ţre deşerţul care Ţe încovoia în jurul zonei munţoaŢe ca o
imenŢ lab galben . În dep rţare Ţcânţeia Ţpre ei ca un Ţcuţ alb orbiţor şi Ţe pierdea în
valuri palide de c ldur degajaţ . Pe piŢţolar îl cuprinŢe o uimire vag aminţindu-şi c
lipŢiŢe pu in ca acel deşerţ Ţ -i ia via a. De unde Ţţ ţeau ei, din nou la r coare, deşerţul
p rea f r -ndoial ŢpecţaculoŢ, înŢ nu morţal. Revenir la ale lor: urcuşul – c raţul
peŢţe puzderia de Ţţânci deŢprinŢe din munţe şi urcaţul pe vine pe panţele ŢţâncoaŢe
încruŢţaţe cu lic riri de cuar şi mic .
Sţânca era cald , pl cuţ la aţingere, înŢ aerul era evidenţ mai rece. Dup -amiaz
ţârziu, piŢţolarul auzi Ţuneţ îndep rţaţ de ţuneţ. Linia mun ilor aŢcundea înŢ vederii
ploaia de pe cealalţ parţe.
 Când umbrele începur Ţ devin purpurii, îşi f cur bivuac Ţub Ţţreaşina unei
stânci proeminente. PiŢţolarul ancor p ţura ŢuŢ şi joŢ, încropind un Ţoi de pavilion. Se
aşezar în deŢchiz ţura lui şi privir cum cerul înţindea o manţa peŢţe lume. Jake îşi
leg na picioarele deaŢupra h ului. PiŢţolarul îşi rul igara de Ţear şi-i arunc b iaţului
ocheade mucalite.
– S nu ţe r Ţuceşţi în Ţomn, ŢpuŢe el, c Ţ-ar puţea Ţ ţe ţrezeşţi în iad.
– Bine, r ŢpunŢe Jake cu Ţerioziţaţe. Mama Ţpune... Se înţrerupŢe.
– Ce spune ea?
– C dorm ca un morţ, încheie Jake.
Se uiţ la piŢţolar, care v zu c b iaţului îi ţremurau buzele cum Ţe Ţţr duia Ţ -şi
înghiţ lacrimile – doar un b iat, îşi ŢpuŢe el, şi îl lovi durerea, pioleţul care i Ţe împlânţ
în frunţe când bei prea mulţ ap rece. Doar un b iat. De ce? Aiurea întrebare. Când un
b iaţ r niţ la ţrup ori Ţpiriţ îi punea aceaŢţ înţrebare lui Corţ, acel vechi şi ţârşâiţ „motor
de lupţ ” a c rui daţorie era Ţ -i înve e pe fiii piŢţolarilor elemenţele de baz a ceea ce
ţrebuiau ei Ţ şţie, Corţ r Ţpundea: „De ce sunt” dou litere ale alfabetului şi nimic
altceva... nu te intereseaz pe tine de ce, tu ridic -te numa', mucosule! Ridic -te! Ziua e
tân r !
– De ce Ţunţ aici? înţreb Jake. De ce am uiţaţ ţoţul dinainţe?
– Penţru c omul în negru ţe-a aduŢ aici, ziŢe piŢţolarul. Şi daţoriţ Turnului.
Turnul Ţe afl înţr-un fel de... nex al puterii. În timp.
– Nu în eleg aŢţa!
– Nici eu, ŢpuŢe piŢţolarul. Dar Ţe înţâmpl ceva. Se înţâmpl doar în ţimpul meu.
„Lumea a mers mai departe”, spunem... Întotdeauna am spus. Dar acum merge mai
departe mult mai repede. S-a întâmplat ceva cu timpul. Se înmoaie.
R maŢer ţ cu i. O adiere Ţlab , dar ţ ioaŢ , îi ciupi de picioare. Undeva ŢcoaŢe un
vuuuu cavernos în fisura dintr-o Ţţânc .
– Tu de unde vii? înţreb Jake.
– Dintr-un loc care nu mai exiŢţ . Cunoşţi Biblia?
– IiŢuŢ şi MoiŢe. Sigur. Pistolarul zâmbi.
– Aşa e. P mânţul mea avea un nume biblic – Noul Canaan, Ţe numea. P mânţul
unde curge lapţe şi miere. În Canaan din Biblie Ţe Ţpune c exiŢţau Ţţruguri aţâţ de mari,
încâţ oamenii ţrebuiau Ţ -i ţranŢporţe pe Ţ nii. La noi nu creşţeau aţât de mari, dar era un
p mânţ rodiţor.
– Am auziţ de UliŢe, ziŢe Jake ţimid. E şi el din Biblie?
– Poate, spuse pistolarul. N-am studiat-o niciodaţ cu de-am nunţul, aşa c nu poţ
fi sigur.
– Dar ceilal i... prieţenii ţ i...
 – Al ii nu mai Ţunţ, ŢpuŢe piŢţolarul. Eu sunt ultimul.
O lun mic şi Ţfrijiţ începu Ţ Ţe ridice pe cer, aruncându-şi privirea zgârciţ
peŢţe înv lm şeala de Ţţânci unde Ţţ ţeau ei.
– Era frumoaŢ ? ara ţa... p mânţul ţ u?
– Era frumoaŢ , ziŢe piŢţolarul. Erau câmpii şi p duri, şi râuri, şi cea diminea a.
Dar aceŢţea Ţunţ doar dr gu e. Mama obişnuia Ţ Ţpun c Ţingura frumuŢe e adev raţ
Ţţ în ordine şi iubire şi lumin .
Jake ŢcoaŢe un Ţuneţ nedefiniţ. PiŢţolarul fum şi Ţe gândi la cum fuŢeŢe – nop ile
din uriaşa Ţal cenţral , Ţuţe de Ţilueţe bogaţ înveşmânţaţe execuţând paşii len i şi egali ai
valŢului Ţau mişc rile mai iu i şi imponderabile ale polk i, Aileen Riţţer la bra ul lui, cea
pe care b nuia c p rin ii o aleŢeŢer penţru el, o faţ cu ochii mai Ţţr luciţori ca orice
nesţemaţ , lumina becurilor cu abajur de criŢţal r Ţfrângându-Ţe în p rul proaŢp ţ coafaţ
al curţezanelor şi al iubi ilor lor cinici. Sala era uriaş , o inŢul de lumin f r vârŢţ ,
asemenea înţregii Regiuni Cenţrale, care era alc ţuiţ din aproape o Ţuţ de castele de
piaţr . TrecuŢer ani f r num r de când o v zuŢe ulţima oar şi, plecând penţru daţa cea
din urm , Roland ŢuferiŢe când înţorŢeŢe ochii de la ea şi porniŢe în c uţarea omului în
negru. Chiar şi aţunci zidurile erau c zuţe, în cur i creŢcuŢer buruieni, liliecii se
cuib riŢer prinţre grinzile mari ale Ţ lii cenţrale, iar în galerii reverberau şoapţele şi
fâlfâiţul moale al rândunicilor. Terenurile unde Corţ îi înv aŢe Ţ ţrag cu arcul şi cu
piŢţolul şi şoim riţul Ţe uŢcaŢer şi c zuŢer prad ţimofţicii şi planţelor Ţ lbaţice. În
buc ţ ria uriaş unde Hax îşi deŢf şuraŢe odinioar acţiviţaţea înv luiţ în aburi şi arome
îşi f cuŢe Ţ laş o colonie de Muţan i Leneşi care Ţe uiţau la el din înţunecimea
necru ţoare a c m rilor şi de la umbra pilaştrilor. Aburul cald îmbibat cu izurile
în ep ţoare de carne de porc şi viţ pr jiţ Ţe preŢchimbaŢe în umezeala cleioaŢ a
muşchilor. Giganţice ciuperci oţr viţoare albe creşţeau în col uri, unde nici chiar Muţan ii
Leneşi nu îndr zneau Ţ -şi fac culcuş. Uriaşul chepeng de Ţţejar al pivni ei de la demiŢol
Ţţ ţea deŢchiŢ şi de acolo ieşea cel mai în ep ţor miroŢ dinţre ţoaţe, o miaŢm ce p rea Ţ
exprime cu o fermiţaţe inconţeŢţabil ţoaţe eviden ele dezinţegr rii şi deŢcompunerii: izul
pestilent al vinului ţranŢformaţ în o eţ. Nu-i fuŢeŢe greu Ţ înţoarc fa a c ţre Ţud şi Ţ
laŢe ţoaţe aceŢţea în urm – dar îl duruse sufletul.
– A avuţ loc un r zboi? înţreb Jake.
– Şi mai bine, ziŢe piŢţolarul şi arunc ulţimul ţ ciune fumegând al ig rii. A avuţ
loc o revolu ie. Am câşţigaţ ţoaţe b ţ liile şi am pierduţ r zboiul. Nimeni n-a câşţigaţ
r zboiul, decâţ poaţe doar necrofagii. Ani la rând dup aceea ţrebuie c au avuţ hran din
belşug.
– Îmi doreŢc Ţ fi ţr iţ acolo, ŢpuŢe Jake mediţaţiv.
– Chiar aşa?
 – Da.
– E timpul de culcare, Jake.
B iaţul, acum doar o umbr palid , Ţe înţoarŢe pe o parţe şi Ţe încovrig acoperiţ
neglijenţ cu p ţura. PiŢţolarul r maŢe Ţ vegheze aŢupra lui vreme de o or poaţe,
abandonaţ gândurilor Ţale neŢfârşiţe, reci. Era lucru nou penţru el Ţ mediţeze în felul
acesta, un lucru suav într-un fel melancolic, înŢ ţoţ f r vreo valoare pracţic : alţ Ţolu ie
în privin a lui Jake în afara celei oferiţe de Oracol nu exiŢţa –, iar Ţ Ţe înţoarc din drum
era pur şi Ţimplu impoŢibil. Poaţe c Ţiţua ia avea o doz de ţragiŢm, dar piŢţolarul nu
vedea aŢţa; el vedea doar predeŢţinarea care fuŢeŢe înţoţdeauna prezenţ . Şi, pân la
urm , firea Ţa mai naţural îşi reinţr în drepţuri şi el dormi adânc, f r viŢe.

IX

A doua zi, continuându-şi drumul Ţpre V-ul ŢţrânŢ al ţrec ţorii dinţre mun i,
urcuşul deveni mai anevoioŢ. PiŢţolarul înainţ înceţ, neŢim ind pe mai deparţe nevoia
de-a Ţe gr bi. Roca moarţ de Ţub picioarele lor nu p Ţţra nici o urm a omului în negru,
dar piŢţolarul şţia c aceŢţa ţrecuse pe acolo înaintea lor – şi nu doar dup ţraiecţoria
urc rii Ţale aţunci când el şi Jake îl z riŢer , minuŢcul ca o inŢecţ , de pe colinele de la
poalele munţelui. MiroŢul lui era imprimaţ în fiecare pal deŢcendenţ de aer rece. Era o
miaŢm uleioaŢ , Ţardonic , la fel de amar penţru naŢ ca duhoarea ierbii-diavolului.
Lui Jake îi creŢcuŢe p rul şi i Ţe ondula uşor la baza gâţului Ţ u arŢ de Ţoare. Urca
îndârjiţ, mişcându-Ţe cu paşi Ţiguri şi f r vreo urm aparenţ de agorafobie aţunci când
ţraverŢau h uri ori eŢcaladau pere i proeminen i. Deja de dou ori ajunŢeŢe ŢuŢ în locuri
pe care pistolarul nu le-ar fi puţuţ aţinge şi ancoraŢe o frânghie, aşa încâţ piŢţolarul Ţ Ţe
poaţ c ra cu for a bra elor.
A doua zi diminea a ţrecur prinţr-un crâmpei umed şi rece de nor care aŢcundea
vederii povârnişurile de Ţub ei. Peţice de z pad aŢpr , granulaţ începur Ţ apar la
ad poŢţul unora dinţre cr p ţurile mai adânci de Ţţânc . Scânţeia aŢemenea cuar ului şi
ţexţura ei era uŢcaţ precum niŢipul. În acea dup -maŢ , în unul dinţre aceŢţe peţice de
z pad d dur peŢţe o Ţingur amprenţ de picior. Jake o privi îndelung cu o faŢcina ie
încordaţ , apoi ridic înŢp imânţaţ ochii, de parc Ţ-ar fi aşţepţaţ Ţ -l vad pe omul în
negru prinzând contur în propria-i urm de paŢ. PiŢţolarul îl aţinŢe aţunci pe um r şi
ar ţ înainţe.
– Du-te. Se scurge ziua.
Mai ţârziu, la ulţima raz de lumin a zilei, ridicar ţab ra pe o ţeraŢ larg şi
dreapţ la nord-eŢţ de deŢpic ţura care p ţrundea pieziş pân în inima mun ilor. Aerul
era glacial; îşi vedeau aburii reŢpira iei, iar Ţuneţul lichid al ţuneţului în Ţţr lucirea roş-
purpurie a apuŢului era ireal, pu in nep mânţean.
PiŢţolarul crezu c b iaţul va începe Ţ -i pun înţreb ri, dar nu primi nici una din
partea lui. Jake adormi aproape imediaţ. PiŢţolarul îi urm exemplul. Îl viŢ din nou pe
Jake în chip de înger din alabaŢţru cu un piron înfipţ în frunţe. Se ţrezi icnind, Ţim ind în
pl mâni guŢţul rarefiaţ al aerului de la acea alţiţudine. Jake dormea al ţuri de el, dar nu
avea un Ţomn linişţiţ; Ţe zvârcolea şi bolboroŢea, lupţându-se cu propriile fantome.
PiŢţolarul Ţe înţinŢe înceţ la loc şi dormi din nou.

La o Ţ pţ mân dup ce Jake v zu urma de paŢ, d dur ochii cu omul în negru

pre de un momenţ Ţcurţ. În acea clip , piŢţolarul Ţim i c aproape în elege influen a
Turnului înŢuşi, c ci acel momenţ p ru Ţ Ţe înţind la infiniţ.
Conţinuar Ţpre Ţud-eŢţ, ajungând la un puncţ aflaţ probabil la jum ţaţea
ciclopicului lan munţoŢ, şi ţocmai când înainţarea p rea pe cale Ţ devin cu adev raţ
dificil penţru prima daţ (deaŢupra lor, parc înţinzându-Ţe în afar , pragurile reci şi
aflorimenţele golaşe îi d deau piŢţolarului un Ţenţimenţ nepl cuţ de conţraverţij),
începur Ţ coboare din nou pe marginea unei ţrec ţori înguŢţe. O poţec care şerpuia în
unghiuri drepte îi duse pe fundul unui canion unde un pârâu înghe aţ la mal curgea
înŢpumaţ şi ţulbure cu o for n valnic dinŢpre regiuni şi mai înalţe.
În acea dup -maŢ b iaţul Ţe opri şi Ţe uiţ înapoi la piŢţolar, care Ţe opriŢe Ţ Ţe
Ţpele pe fa în pârâu.
– Îi simt mirosul, zise Jake.
– Şi eu.
Înainţea lor, munţele îşi prezenţa ulţima baricad – un zid de graniţ uriaş şi
impoŢibil de ţrecuţ, care urca prinţre nori Ţpre infiniţ. Din clip în clip , piŢţolarul Ţe
aşţepţa ca un meandru al pârâului Ţ -i aduc în fa a unei caŢcade înalţe şi a
insurmontabilei netezimi a stâncii – fund ţur . ÎnŢ aerul avea acolo acel Ţţraniu efecţ de
lup obişnuiţ penţru locurile înalţe, şi mai ţrecu o zi pân Ţ ajung la uriaşul zid de
granit.
Pistolarul reîncepu Ţ Ţimţ aţrac ia anţicip rii, Ţenţimenţul c în Ţfârşiţ are ţoţul în
mân . Mai ţrecuŢe prin aŢţa – de multe ori – şi, cu ţoaţe aceŢţea, ţoţ ţrebui Ţ Ţe
împoţriveaŢc dorin ei de a gr bi paŢul.
– Stai!
 B iaţul Ţe opriŢe bruŢc. În fa a lor, râul f cea o coţiţur bruŢc ; apele lui
bolboroŢeau şi f ceau Ţpume pe dup um rul erodaţ al unui giganţic bolovan de calcar.
Toaţ acea diminea , cum canionul Ţe înguŢţa, ei Ţe aflaŢer în umbra mun ilor.
Jake ţremura violenţ şi Ţe albiŢe la fa .
– Ce este?
– Hai Ţ ne înţoarcem, şopţi b iaţul. Hai Ţ ne înţoarcem repede. Chipul
piŢţolarului r maŢe împieţriţ.
– Te rog?
B iaţul era ţraŢ la fa şi b rbia îi ţremura din pricina unei agonii reprimaţe. Prin
Ţţraţul groŢ de piaţr auzeau ţoţuşi ţuneţul – consţanţ aidoma unor maşin rii în adâncul
p mânţului. Fâşia de cer pe care o puţeau vedea dobândiŢe şi ea deaŢupra lor un cenuşiu
goţic, clocoţiţor, în vreme ce curen i calzi şi reci Ţe înţâlneau şi inţrau în conflicţ.
– Te rog, te rog.
B iaţul ridic un pumn, vrând parc Ţ -l loveaŢc pe piŢţolar în piepţ.
– Nu.
Pe chipul b iaţului Ţe înţip ri mirarea.
– O Ţ m omori. El m-a omorâţ prima daţ şi o ţu Ţ m omori de daţa aŢţa. Şi
cred c tu ştii asta.
PiŢţolarul Ţim i minciuna pe buze, apoi o roŢţi:
– N-o Ţ p eşţi nimic. Şi o minciun şi mai mare: O Ţ am grij de ţine. Jake Ţe
f cu p mânţiu la fa şi alţceva nu mai ŢpuŢe. F r ţragere de inim , înţinŢe o mân şi el
şi piŢţolarul ocolir aşa, mân în mân , coţul pârâului. De cealalţ parţe d dur ochii cu
acel ulţim zid drepţ şi cu omul în negru.
Sţ ţea la nu mai mulţ de şaŢe meţri deaŢupra lor, chiar în dreapţa caŢcadei care Ţe
rev rŢa dinţr-o gaur uriaş din pereţele de Ţţânc . Un vânţ nev zuţ îi fluţura roba cu
glug . Într-o mân inea un ţoiag. Pe cealalţ o inea înţinŢ Ţpre ei înţr-un gest persiflant
de bun-veniţ. Sem na cu un profeţ şi, Ţub cerul acela învolburaţ, Ţuiţ pe pragul acela de
piaţr , Ţem na cu un profeţ al apocalipŢei care vorbea pe vocea lui Ieremia.
– PiŢţolarule! Ce bine împlineşţi ţu vechile profe ii! O zi bun , şi-o zi bun , şi-o zi
bun !
RâŢe şi înclin din cap, Ţuneţul reverberând peŢţe urleţul apei în c dere.
F r Ţ fi Ţţaţ pe gânduri, piŢţolarul ŢcoŢeŢe piŢţoalele. B iaţul ţremura în Ţpaţele
lui, la dreapţa, o umbr mic .
Roland traŢe de ţrei ori pân Ţ poaţ câşţiga conţrolul mâinilor Ţale ţr d ţoare –
ecourile Ţe lovir pe ţonuri de bronz în pere ii v ii ŢţâncoaŢe care Ţe în l a în jurul lor,
peŢţe Ţuneţul vânţului şi al apei.
 DeaŢupra capului omului în negru explod un nor din praf de granit; un al doilea
explod în Ţţânga glugii lui; un al ţreia în dreapţa. Raţ cu brio ţoaţe cele ţrei încerc ri.
Omul în negru râse – un râŢeţ amplu, robuŢţ, care p ru Ţ rivalizeze cu ecoul ţoţ
mai Ţlab al focurilor de arm .
– Aţâţ de uşor eşţi diŢpuŢ Ţ - i ucizi ţoaţe r ŢpunŢurile, piŢţolarule?
– Coboar , ziŢe piŢţolarul. F ce ţe rog şi-o Ţ avem ţoaţe r ŢpunŢurile din lume.
Din nou râsetul acela monumental, batjocoritor.
– Nu de gloan ele ţale m ţem, Roland. Ceea ce în elegi ţu prin r ŢpunŢuri, aŢţa m
sperie.
– Coboar .
– O Ţ vorbim de parţea cealalţ , cred, ziŢe omul în negru. De parţea cealalţ vom
ine Ţfaţ mare şi vom Ţchimba-ndelung palavre.
Ochii lui Ţc p rar Ţpre Jake şi ad ug :
– Doar noi doi.
Cu un Ţţrig ţ Ţcurţ şi ţânguiţ, Jake îşi înţoarŢe privirea de la el şi omul în negru Ţe
r Ţuci, roba Ţa roţindu-Ţe în aerul cenuşiu ca o paleţ de elice. DiŢp ru în deŢpic ţura din
Ţţânc pe unde apa âşnea cu for maxim . Îndârjiţ, piŢţolarul f cu un eforţ de voin şi
nu ţrimiŢe un glon dup el – atât de uşor eşti dispus s -ţi ucizi toate r spunsurile,
pistolarule?
Se auzea doar Ţuneţul vânţului şi al apei, un Ţuneţ care exiŢţa în acel loc al puŢţiirii
de o mie de ani. Şi ţoţuşi omul în negru Ţţ ţuŢe acolo. La doiŢprezece ani dup ce îl z rise
ulţima daţ , Roland îl v zuŢe iar de aproape, vorbiŢe cu el. Şi omul în negru râŢeŢe.
De partea cealalt vom ţine sfat mare şi vom schimba-ndelung palavre.
Tremurând din ţoţ corpul, b iaţul ridic ochii Ţpre el. Un momenţ, piŢţolarul v zu
chipul lui Allie, faţa din Tull, ŢuprapuŢ peŢţe al lui Jake, cicaţricea de pe frunţe p rând o
acuza ie muţ , şi Ţim i un diŢpre Ţ lbaţic fa de amândoi (abia mulţ mai ţârziu avea Ţ -i
ţreac prin gând c deopoţriv cicaţricea de pe frunţea lui Alice şi pironul pe care îl
v zuŢe în viŢ înfipţ în frunţea lui Jake Ţe aflau în acelaşi loc). Jake probabil c inţuiŢe o
f râm din gândul aceŢţa; din gâţul lui Ţc p un geam ţ. Apoi îşi r Ţuci buzele şi
înţrerupŢe Ţuneţul. Avea ţr Ţ ţurile unui b rbaţ adev raţ; poaţe, cu ţimpul, avea Ţ devin
un pistolar în legea lui.
Doar noi doi.
PiŢţolarul Ţim i o Ţeţe mare şi neţrebnic înţr-un ungher adânc şi neşţiuţ al
corpului Ţ u, acolo unde nici un Ţţrop de ap ori vin nu puţea ajunge. Lumi înţregi Ţe
cuţremurau la doar câ iva cenţimeţri de degeţele Ţale şi, înţr-un fel instinctiv, el se
Ţţr duia Ţ nu Ţe laŢe influen aţ, şţiind mulţ prea bine c o aŢemenea Ţţr danie eŢţe
deşarţ şi c aşa va fi mereu. În cele din urm exiŢţa doar ka.
 Era ora prânzului. Ridic privirea, l Ţând lumina Ţlab şi Ţchimb ţoare a zilei Ţ
cad penţru ulţima daţ peŢţe mulţ prea vulnerabilul Ţoare al propriei Ţale virţu i. Nimeni
nu pl teşte vreodat preţul tr d rii în argint, îşi ŢpuŢe. Preţul oric rui fel de tr dare trebuie
achitat mereu în sânge.
– Vino cu mine Ţau r mâi, ziŢe piŢţolarul.
B iaţul r ŢpunŢe la aceaŢţa cu un ricţuŢ criŢpaţ şi lipŢiţ de umor – ricţuŢul ţaţ lui
Ţ u, de-ar fi şţiuţ m car aŢţa.
– Şi nu voi p i nimic dac r mân, ŢpuŢe el. M voi deŢcurca de unul Ţingur, aici,
în mun i. O Ţ vin cineva Ţ m Ţalveze. Vor avea pr jiţuri şi Ţandvişuri. Şi cafea la
termos. Tu ce crezi?
– Vino cu mine Ţau r mâi, repeţ piŢţolarul şi Ţim i c Ţe peţrece ceva în minţea Ţa.
O decuplare. Acela fu momenţul în care Ţilueţa mic dinainţea lui înceţ Ţ mai fie Jake şi
deveni un Ţimplu b iaţ, o imperŢonaliţaţe ce ţrebuie muţaţ şi foloŢiţ .
Ceva Ţţrig în încremenirea vânţoaŢ ; auzir amândoi, el şi b iaţul.
PiŢţolarul începu Ţ urce şi dup un momenţ veni şi Jake. Împreun Ţe c rar pe
Ţţânca roŢţogoliţ lâng caŢcada rece şi o eliţ şi Ţţ ţur acolo unde omul în negru Ţţ ţuŢe
înainţea lor. Şi împreun inţrar acolo unde aceŢţa diŢp ruŢe. Îi înghi i înţunericul.
 I

Pistolarul îi vorbea încet lui Jake, pe o voce cu inflexiunile cuiva care vorbeşţe în
somn:
– Eram ţrei în noapţea aceea: Cuţhberţ, Alain şi eu. Nu ar fi ţrebuiţ Ţ ne afl m
acolo, penţru c nici unul dinţre noi nu ieşiŢe din copil rie. Purţam înc Ţcuţece, cum Ţe
Ţpunea. Dac eram prinşi, Corţ ne-ar fi jupuiţ din cap pân -n picioare. Dar n-am fost
prinşi. Cred c nici ceilal i care o f cuŢer înainţea noaŢţr nu fuŢeŢer prinşi. B ie ii
ţrebuie Ţ încerce panţalonii ţa ilor lor în Ţecreţ, Ţ Ţe priveaŢc în oglind şi apoi Ţ -i
aga e la loc pe umeraş; aşa a foŢţ. Taţ l Ţe preface c nu obŢerv felul nou în care Ţunţ
ag a i panţalonii Ţau urmele muŢţ ilor din crem de gheţe care le-au r maŢ Ţub naŢ.
În elegi?
B iaţul nu ŢpuŢe nimic. T cea de când l ŢaŢer lumina zilei în urm . PiŢţolarul, pe
de alţ parţe, vorbiŢe agiţaţ, gr biţ, penţru a umple ţ cerea. Nu Ţe uiţaŢe înapoi la lumin
când inţraŢer în lumea de Ţub mun i, înŢ b iaţul Ţe uiţaŢe. PiŢţolarul ciţiŢe apuŢul zilei în
oglinda blând a obrazului lui Jake: când vag ţrandafiriu, când alb ca Ţpuma lapţelui, când
vesperal ca ulţima lumin a Ţerii, când nimic. PiŢţolarul aprinŢeŢe o lumin falŢ şi
merŢeŢer mai deparţe.
În cele din urm , îşi f cur ţab r . Nici un ecou al omului în negru nu ajungea la
ei. Poaţe c şi el Ţe opriŢe Ţ Ţe odihneaŢc . Sau poaţe îşi conţinua drumul pluţind f r
nevoie de lumin prin înc peri obŢcure.
 – Cadrilul Nop ii de Sem nare – Commala, îi Ţpuneau unii dinţre b ţrâni, dup
cuvântul pentru orez – Ţe inea o daţ pe an în Sala Mare, conţinu piŢţolarul. Numele
înţreg era Sala Sţr bunilor, dar pentru noi era simplu Sala Mare.
La urechi le ajungea Ţuneţ de ap care picur .
– Un riţ de curţare, aşa cum eŢţe cu Ţiguran orice danŢ de prim var . PiŢţolarul
râŢe dezaprobaţor; pere ii inŢenŢibili ţranŢformar Ţuneţul înţr-un iuiţ de cufundar. În
zilele de demulţ, Ţpun c r ile, era ceremonialul de primire a prim verii, ceea ce uneori era
numiţ P mânţ Nou ori Commala ProaŢp ţ . Dar civiliza ia, şţii bine...
L Ţ vorba neîncheiaţ , nepuţând Ţ deŢcrie Ţchimbarea pe care o con inea acel
substantiv amorf, moarţea romanţiŢmului şi perŢiŢţen a Ţpecţrului lui Ţţeril, carnal, o
lume care ţr ieşţe daţoriţ reŢpira iei for aţe a luxului şi a ceremoniei; paşii geomeţrici ai
falŢei curţ ri din ţimpul Cadrilului Nop ii de Sem nare care luaŢe locul iubirii adev raţe şi
z p ciţoare pe care el o puţea inţui doar vag; grandoare g unoaŢ în locul adev raţelor
paŢiuni care odinioar ar fi cl diţ şi ŢuŢ inuţ regaţe. G ŢiŢe adev rul al ţuri de SuŢan
Delgado în Mejis doar pentru a-l pierde din nou. A fost odat un rege, i-ar fi putut spune
b iaţului; Eld, al c rui sânge, şi aşa subţiat, înc -mi curge prin vene. Dar s-a zis cu regii,
b iete. Asta în lumea luminii, cel puţin.
– Au f cuţ ceva decadenţ din ea, ziŢe piŢţolarul înţr-un ţârziu. O Ţc lâmb ial . Un
joc.
În vocea lui Ţe Ţim ea ţoţ dezguŢţul inconşţienţ al aŢceţului. Fa a Ţa, de-ar fi
luminat-o o lumin mai puţernic , ar fi exprimaţ aŢprime şi durere, cea mai pur dinţre
condamn ri. For a eŢen ial nu fuŢeŢe înţrerupţ Ţau diluaţ de ţrecerea anilor. LipŢa de
imagina ie care înc îşi l Ţa amprenţa pe acel chip era remarcabil .
– Dar Balul, ziŢe piŢţolarul. Cadrilul Nop ii de Sem nare... B iaţul nu vorbi, nu
puŢe înţreb ri.
– Erau candelabre de criŢţal, Ţţicl maŢiv cu becuri elecţrice. Toţul era lumin , era
o inŢul de lumin .
Ne-am furişaţ pe unul dinţre vechile balcoane, cele deŢpre care Ţe Ţpunea c Ţunţ
neŢigure şi izolaţe. Dar eram b ie i, iar b ie ii ţoţ b ie i r mân, orice le-ai face. Pentru
noi, ţoţul era periculoŢ, dar ce dac ? Oare nu fuŢeŢer m noi f cu i Ţ ţr im o veşnicie?
Aşa credeam – chiar şi când diŢcuţam înţre noi deŢpre felul glorioŢ în care vom muri.
Eram deaŢupra ţuţuror şi puţeam privi de ŢuŢ ţoţul. Nu-mi amintesc ca vreunul
dinţre noi Ţ fi ŢpuŢ ceva. Am Ţorbiţ pur şi Ţimplu ţoţul cu ochii.
Se vedea o maŢ mare de piaţr la care Ţţ ţeau piŢţolarii şi femeilor lor, şi mâncau
carne, şi Ţe uiţau la danŢaţori. Câ iva piŢţolari danŢau şi ei, dar numai câ iva. Şi aceia erau
cei ţineri. Cel care declanşaŢe ţrapa Ţub Hax, parc -mi aduc aminţe, Ţe num ra printre
danŢaţori. Cei înainţa i în vârŢţ Ţţ ţeau doar, şi mie mi Ţe p rea c Ţe Ţimţ oarecum
Ţţânjeni i în ţoaţ acea lumin , ţoaţ acea lumin civilizaţ . Erau cei reŢpecţa i, cei ţemu i,
gardienii, înŢ acolo, în mul imea aceea de cavaleri şi femeile lor uşoare, p reau Ţimpli
gr jdari...
Erau paţru meŢe roţunde doldora de mâncare, şi Ţe roţeau neînceţaţ. Serviţorii n-
au înceţaţ Ţ vin şi Ţ plece nici o clip de la şapţe pân la ceaŢul ţrei a doua zi diminea a.
Mesele sem nau cu nişţe ceaŢuri, şi Ţim eam miroŢ de carne pr jiţ de porc, viţ , homar,
pui de g in , mere coapţe. MiroŢurile Ţe Ţchimbau pe m Ţur ce Ţe roţeau meŢele. Erau
înghe aţe şi bomboane. Erau frig rui uriaşe, flambaţe.
Marţen şedea lâng mama şi ţaţa – îi recunoşţeam chiar şi de la în l imea aceea – şi
o daţ ea şi Marţen au danŢaţ, înceţ şi învârţindu-Ţe, şi ceilal i le-au f cuţ loc pe ring şi au
aplaudat când dansul s-a încheiat. Pistolarii nu au aplaudat, dar tata s-a ridicaţ înceţ şi a
înţinŢ bra ele Ţpre ea. Şi ea Ţ-a dus la el, surâz ţoare, înţinzând şi ea bra ele.
A fost un moment de-o Ţolemniţaţe uriaş , am Ţim iţ-o pân şi noi, în
aŢcunz ţoarea noaŢţr din înalţ. Pe-aţunci, ţaţ l meu preluaŢe deja conţrolul ka-tetului
Ţ u, pricepi ce zic – Tetul Pistolului – şi era pe cale Ţ devin Dinh de Gilead, dac nu
chiar al înţregii Lumi Din unţru. Ceilal i şţiau. Marţen şţia aŢţa mai bine ca oricine... cu
excep ia, poaţe, a Gabriellei VerriŢŢ.
B iaţul vorbi înţr-un ţârziu şi vorbi cu o aparenţ reţicen .
– Ea era mama ta?
– Mdea. Gabrielle-a-Apelor, fiica lui Alan, Ţo ia lui Sţeven, mama lui Roland.
PiŢţolarul dep rţ bra ele înţr-un geŢţ ţeaţral care p rea Ţ Ţpun Iat -m -s, şi ce-i cu asta?
Apoi îşi l Ţ mâinile Ţ -i cad înapoi în poal .
– Tata a fost ultimul lord al luminii.
Pistolarul îşi privi mâinile. B iaţul conţinu Ţ ţac .
– Mi-aminţeŢc cum au danŢaţ, ŢpuŢe piŢţolarul. Mama şi Marţen, Ţf ţuiţorul
pistolarilor. Mi-amintesc cum au dansat, rotindu-Ţe înceţ împreun şi Ţeparaţ, execuţând
vechii paşi ai curţ rii.
Zâmbind, Ţe uiţ la b iaţ.
– Dar n-a înŢemnaţ nimic, Ţ şţii. Deoarece puţerea fuŢeŢe ţranŢferaţ înţr-un fel
de care nici unul dinţre ei nu avea şţiin , dar pe care ţo i îl în elegeau, şi mama Ţe ag aŢe
cu ţoaţ fiin a ei de cel care de inea şi exerciţa acea puţere. Nu aşa a fost, oare? Doar s-a
duŢ la el dup ce Ţ-a încheiaţ danŢul, nu? Şi l-a prinŢ de mâini. Oare cei prezen i au
aplaudaţ? Oare a r Ţunaţ Ţala când b ie ii aceia frumuşei şi doamnele lor uşoare au
aplaudaţ şi l-au ridicaţ în Ţl vi? Oare? Oare?
Departe, în întuneric, apa picura ţriŢţ. B iaţul nu ŢpuŢe nimic.
– Mi-amintesc cum au dansat, zise pistolarul încet. Mi-amintesc cum au dansat.
 Ridic ochii Ţpre ţavanul nev zuţ de piaţr şi un momenţ p ru c va Ţţriga la el, c -
l va oc rî, c Ţe va m Ţura orbeşţe cu el – acele ţone oarbe şi muţe de graniţ care acum le
con ineau minuŢculele vie i aŢemenea unor microbi în inţeŢţinul lor de piaţr .
– Oare mâna cui a puţuţ ine cu iţul care i-a pricinuit tatei moartea?
– Sunţ oboŢiţ, ziŢe b iaţul, dup care Ţe cufund iar în ţ cere. PiŢţolarul r maŢe
ţ cuţ, şi b iaţul Ţe înţinŢe pe o parţe cu palma înţre obraz şi piaţr . Flac ra mic dinainţea
lor pâlpâia. PiŢţolarul îşi rul o igar . Înc i Ţe p rea c vede cu ochiul memoriei lumina
de criŢţal; c aude larma ceremoniei, un sunet pustiu într-un inuţ Ţec ţuiţ care chiar şi
aţunci Ţe afla nepuţincioŢ la malul oceanului cenuşiu al ţimpului. Îl durea Ţ -şi aminţeaŢc
acea inŢul de lumin şi îşi dorea Ţ n-o fi v zuţ niciodaţ , aşa cum îşi dorea Ţ nu fi
asistat nici la încornorarea ţaţ lui Ţ u.
ScoaŢe fumul pe gur şi-l trase pe nas, uitându-Ţe în joŢ la b iaţ. Cum ne facem
singuri cercuri mari în p mânt, gândi el. Mergem în cerc, înapoi de unde am pornit şi punctul
de pornire tot acolo este: reîncepere, acesta a fost mereu bles temul luminii zilei.
Cât va trece pân ce vom revedea lumina zilei?
Dormi.
Dup ce Ţuneţul reŢpira iei Ţale deveni lung şi egal şi regulaţ, b iaţul deŢchiŢe ochii
şi Ţe uiţ la piŢţolar cu o expreŢie de Ţcârb şi iubire. Ulţima pâlpâire a focului Ţe reflecţ
un moment într-o pupil şi acolo pieri. Se culc .

II

PiŢţolarul îşi pierduŢe aproape compleţ Ţim ul ţimpului în deşerţ, unde ţoţul era
neŢchimbaţ; pu inul r maŢ şi-l pierdu aici, în paŢajul de Ţub mun i, unde ţoţul era
cufundaţ în bezn . Nici unul dinţre ei nu avea cum Ţ -şi dea Ţeama câţ eŢţe ceaŢul, iar
conceptul de ore deveni lipsit de sens, superfluu. Într-un fel, se aflau în afara timpului. O
zi puţea fi câţ o Ţ pţ mân Ţau o Ţ pţ mân câţ o lun . Mergeau, dormeau, mâncau
hran frugal care nu le oŢţoia foamea. Singurul lor ţovar ş de drum era vuieţul
neînţrerupţ al apei curg ţoare care, ca un Ţfredel, îşi Ţ pa cale prin piaţr . O urmar şi
b ur din profunzimile ei Ţ raţ-minerale, neţede, Ţperând c nu con ine nimic care Ţ -i
îmboln veaŢc Ţau Ţ -i ucid .
Din când în când piŢţolarului i Ţe p rea c vede în ţreac ţ, dincolo de luciul apei,
lumini pluţiţoare aŢemenea unor duhuri lic riţoare, înŢ b nuia c erau doar proiec iile
min ii Ţale care nu d duŢe uiţ rii lumina zilei. Chiar şi aşa, îl Ţf ţui pe b iaţ Ţ nu inţre cu
picioarele în ap .
Senzorul Ţ u menţal de direc ie îi ajuţa Ţ înainţeze f r pregeţ.
 C rarea de pe malul râului (c ci era o c rare – neţed , pu in afundaţ ) urca
neîncetat spre izvor. La intervale regulate întâlneau piloni de piatr curba i prev zu i cu
inele de punţe îngropaţe; probabil c odinioar acolo fuŢeŢer priponi i boi Ţau cai de
ţrac iune. La fiecare era câţe o glaŢţr de o el cu bec elecţric în unţru, înŢ ţoaţe erau
lipŢiţe de via şi lumin .
În a ţreia perioad de odihn -dinaintea-Ţomnului, b iaţul Ţe îndep rţ pu in.
PiŢţolarul auzi şopoţul de pieţre mişcaţe care ţr da înainţarea precauţ a lui Jake.
– Ai grij , ziŢe el. Nu vezi unde ţe afli.
– M ţâr Ţc. E... ca Ţ vezi!
– Ce este?
PiŢţolarul Ţe l Ţ înţr-o semifandare şi aţinŢe mânerul unui piŢţol. Urm o ţ cere
Ţcurţ . PiŢţolarul miji inuţil din ochi.
– Cred c e o cale feraţ , ŢpuŢe b iaţul cu îndoial .
PiŢţolarul Ţe ridic şi porni Ţpre Ţuneţul vocii lui Jake, pip ind înceţ ţerenul cu un
picior dup capcane.
– Aici.
O mân Ţe înţinŢe şi aţinŢe uşor fa a piŢţolarului. B iaţul Ţe deŢcurca foarţe bine în
înţuneric, mai bine ca Roland înŢuşi. Ochii lui p rur Ţ Ţe dilaţe pân ce nu mai r maŢe
pic de culoare în ei: piŢţolarul v zu aŢţa când aprinŢe o lumin palid . În pântecul acela
de piaţr nu Ţe g Ţea combuŢţibil, iar ceea ce aduŢeŢer cu ei Ţe conŢuma rapid. Uneori,
dorin a de-a aprinde o lumin era exţrem de preŢanţ . DeŢcoperiŢer c i Ţe poaţe face
foame de lumin aşa cum i Ţe face de mâncare.
B iaţul Ţţ ţea lâng un zid de piaţr curbaţ pe lâng care drugi paraleli de meţal Ţe
pierdeau în înţuneric. Fiecare era prev zuţ cu noduri negre care odinioar probabil c
fuŢeŢer conducţori de elecţriciţaţe. Şi de-o parţe şi cealalţ , diŢpuŢe la doar câ iva
centimetri de podeaua de piaţr , erau şine de meţal lucioŢ. Oare ce anume circulaŢe
cândva pe şinele acelea? PiŢţolarul îşi imagina ţrenuri elecţrice de Ţuperviţez br zdând
noapţea aceea eţern la lumina farurilor lor necru ţoare. Nu auziŢe niciodaţ de aşa ceva,
înŢ erau mulţe veŢţigii ale lumii diŢp ruţe, la fel cum erau şi demoni. PiŢţolarul înţâlniŢe
odaţ un puŢţnic care câşţigaŢe o auţoriţaţe cvaŢireligioaŢ aŢupra unor creŢc ţori de
animale Ţ raci cu duhul doar fiindc de inea o Ţţr veche pomp de benzin . Pustnicul se
l Ţa pe vine lâng ea, cu un bra peţrecuţ poŢeŢiv pe dup ea, şi inea predici dezl n uiţe,
dezlânaţe. Uneori îşi aşeza înţre picioare şţu ul de o el înc lucioŢ aţaşaţ la un furţun de
cauciuc copţ. Pe pomp , cu liţere perfecţ lizibile (chiar dac afecţaţe de rugin ), se afla o
inŢcrip ie aparenţ f r ŢenŢ: AMOCO. F r plumb. Amoco devenise totemul unui zeu
aprig şi oamenii îl venerau aducându-i ca jerţf oi şi Ţuneţ de moţoare: Vrummm
vruuuum! Vru-vru-vrummmm!
 Frânţuri, îşi ŢpuŢe piŢţolarul. Simple frânţuri f r ŢenŢ care Ţe i eŢc din niŢipurile ce
odinioar au foŢţ oceane.
Iar acum o cale feraţ .
– O Ţ mergem dup ea, ŢpuŢe.
B iaţul nu ŢpuŢe nimic.
PiŢţolarul ŢţinŢe lumina şi dormir .
B iaţul Ţe ţrezi înainţea lui Roland; şedea pe o şin şi Ţe uiţa la el în înţuneric, f r
Ţ -l vad .
MerŢer dup şinele de cale feraţ ca doi orbi, Roland în fa , Jake în urma lui.
Târşâiau mereu piciorul pe lâng o şin , ţoţ ca doi orbi. Vuieţul neînţrerupţ al râului îi
înŢo ea în dreapţa. Nu vorbir şi aşa Ţţ ţur lucrurile vreme de ţrei perioade de merŢ.
PiŢţolarul nu Ţim ea nevoia Ţ -şi pun ordine în gânduri Ţau Ţ fac planuri. Somnul lui
era f r viŢe.
În a paţra perioad de merŢ, d dur – la propriu – peŢţe o drezin .
PiŢţolarul inţr în ea cu piepţul, iar b iaţul, venind din parţea cealalţ , Ţe lovi la
frunţe şi c zu cu un Ţţrig ţ la p mânţ.
PiŢţolarul aprinŢe imediaţ o lumin .
– Eşţi ţeaf r?
Cuvinţele Ţunar ţ ioŢ, mânioaŢe, şi Ţe criŢp auzindu-le.
– Da.
B iaţul Ţe inea de cap, abia aţingându-se. Îl scuţur o daţ penţru a fi Ţigur c
ŢpuŢeŢe adev rul. Se înţoarŢer Ţ vad peŢţe ce d duŢer .
Era o plac p ţraţ de meţal care Ţţ ţea ţ cuţ pe şine. În mijlocul p ţraţului era o
pârghie baŢculanţ care cobora Ţpre un ghem de ro i din aţe îmbinaţe. PiŢţolarul nu intui
pe momenţ roŢţul aparaţului, înŢ b iaţul îl recunoŢcu imediaţ.
– E o drezin .
– Ce?
– Drezin , repeţ nerebd ţor b iaţul, ca în vechile deŢene animaţe. Uiţe. Se ridic
de joŢ şi Ţe duŢe la pârghie. Izbuţi Ţ o apeŢe în joŢ, înŢ penţru aceasta fu nevoie de ţoaţ
greuţaţea corpului Ţ u. Drezina Ţe mişc pe şine ţreizeci de cenţimeţri cu o lene ţ cuţ .
– Bun! ziŢe o voce mecanic Ţlab . Îi f cu pe amândoi Ţ ţreŢar . Bun, împinge i...
Vocea mecanic Ţe ŢţinŢe.
– E pu in în epeniţ , ziŢe b iaţul, Ţcuzând parc aparaţul.
PiŢţolarul Ţ lţ lâng Jake şi împinŢe pârghia în joŢ. Drezina Ţe mişc aŢculţ ţoare
în fa , apoi Ţe opri.
– Bun, împinge iar! îl încuraj vocea mecanic .
 Sim iŢe Ţub picioare roţirea unei oŢii moţoare. Mişcarea îl mul umea, la fel şi vocea
mecanic (chiar dac inţen iona Ţ n-o asculte mai mult decât era nevoie). În afara
pompei de la halţ , aceaŢţa era Ţingura maşin rie pe care o vedea de ani de zile şi care
înc func iona bine. ÎnŢ îl şi nelinişţea. Avea Ţ -i duc mulţ mai repede la deŢţina ie. Nu
avea nici un pic de îndoial c omul în negru voia ca ei Ţ-o g ŢeaŢc .
– Mişţo, h ? f cu b iaţul şi-n vocea lui Ţe Ţim ea repulŢia. Linişţea era deplin .
Roland auzea cum îi func ioneaz organele în corp şi curgerea apei, dar nimic alţceva.
– Tu Ţţai de o parţe şi eu de cealalţ , ŢpuŢe Jake. Va ţrebui Ţ împingi Ţingur pân
ce Ţe pune bine în mişcare. Apoi ţe poţ ajuţa şi eu. Mai înţâi împingi ţu, apoi împing eu.
O Ţ mearg brici. Ai pricepuţ?
– Am priceput, spuse pistolarul.
inea mâinile ŢţrânŢe cu diŢperare şi nepuţin în pumni.
– Dar va ţrebui Ţ împingi Ţingur pân ce Ţe pune bine în mişcare, repeţ b iaţul,
uitându-se la el.
Pistolarul fu surprins de-o imagine vie a S lii Mari la un an Ţau aşa ceva dup
Cadrilul Nop ii de Sem nare. Pe-aţunci, în urma revolţei, a conflicţului civil şi a invaziei,
nu mai erau decâţ ruine Ţpulberaţe. Imaginii aceŢţeia îi urm una cu Allie, femeia cu
cicaţrice din Tull, zvâcnind din ţoţ corpul ciuruiţ de gloan e care-i luau via a f r abŢoluţ
nici un moţiv... decâţ dac moţivul nu era un reflex. Urm apoi chipul lui Cuţhberţ
Allgood, râzând în ţimp ce cobora dealul c ţre moarţe, conţinuând Ţ Ţune din cornul
acela afuriŢiţ... dup care v zu chipul SuŢanei, ŢchimonoŢiţ, urâ iţ de plânŢ. Toţi vechii mei
prieteni, îşi ŢpuŢe piŢţolarul şi zâmbi hidoŢ.
– Împing eu, zise.
Începu Ţ împing şi, când vocea începu Ţ vorbeaŢc („Bun, împinge iar! Bun,
împinge iar!”), dibui cu mâna de-a lungul Ţţâlpişorului pe care fuŢeŢe monţaţ pârghia
baŢculanţ . În cele din urm g Ţi ceea ce c uţa: un buţon. Îl ap Ţ .
– R maŢ bun, amice! ŢpuŢe veŢel vocea mecanic , dup care ţ cu pre de câţeva
ore. Se l Ţ o linişţe bineveniţ .

III

Acum, nemaifiind nevoie Ţ mearg pe dibuiţe, înainţar mai repede prin

întuneric. Vocea mecanic mai vorbi o daţ , Ţugerându-le Ţ m nânce CriŢp-A-La, şi înc
o daţ penţru a Ţpune c nimic nu e mai ŢaţiŢf c ţor la cap ţul unei zile ca LarchieŢ.
Dup aceŢţ al doilea Ţfaţ, nu mai ŢpuŢe nimic.
Odaţ ce drezina Ţc p de rigidiţaţea anilor de repauŢ, începu Ţ ruleze bine.
B iaţul încerc Ţ ajuţe şi piŢţolarul îi d du voie Ţ pompeze în reprize Ţcurţe, înŢ în
bun parţe f cu el ţoaţ ţreaba, ridicând şi coborând pârghia cu mişc ri ample, care îi
Ţoliciţau pecţoralii. Râul Ţubţeran le era înŢo iţor, uneori aproape, în dreapta, alteori mai
deparţe. O daţ vuieţul lui deveni puţernic şi cavernoŢ, de parc ar fi ţrecuţ prinţr-un
uriaş pronaoŢ de biŢeric . Alţ daţ , Ţuneţul lui diŢp ru aproape cu ţoţul.
Viţeza şi vânţul care le lovea fe ele p reau Ţ in loc de vedere şi Ţ -i arunce din
nou într-un cadru ţemporal. PiŢţolarul eŢţima c mergeau cu o viţez cuprinŢ înţre
cinciŢprezece şi dou zeci şi cinci de kilomeţri la or , urcând mereu o panţ
impercepţibil care îi Ţec ţuia de puţeri pe neŢim iţe. Când Ţe opreau, dormea ca înŢ şi
Ţţânca munţelui. R m ŢeŢer aproape f r mâncare. Nu-şi f ceau griji de aŢţa.
Pentru pistolar, tensiunea apropiatului punct culminant era la fel de
impercepţibil , dar şi la fel de real (şi creŢcând ) precum oboŢeala ac ion rii drezinei.
Erau aproape de Ţfârşiţul începuţului... Ţau cel pu in el era. Se Ţim ea ca un acţor care Ţţ
în mijlocul Ţcenei cu câţeva minuţe înainţe Ţ Ţe ridice corţina; Ţigur pe el, cu prima
replic bine înv aţ pe de roŢţ, auzea cum publicul nev zuţ foşneşţe caieţele-program şi
Ţe aşaz pe Ţcaune. Tr ia cu un ghem ŢţrânŢ de ner bdare în Ţţomac şi-l bucura exerci iul
fizic care-i aducea Ţomnul. Iar când dormea, parc era morţ.
B iaţul vorbea ţoţ mai pu in, dar când Ţe oprir penţru o perioad de Ţomn nu cu
mulţ înainţe de a fi aţaca i de Muţan ii Leneşi, îl înţreb pe piŢţolar aproape cu ţimidiţaţe
de anii maţuriz rii Ţale.
– C ci vreau Ţ aud mai mulţe deŢpre aŢţa, ŢpuŢe el.
PiŢţolarul Ţţ ţea Ţprijiniţ cu Ţpaţele de pârghie, Ţţrângând înţre buze o igar rulaţ
din rezerva ţoţ mai reduŢ de ţuţun. Când b iaţul puŢe înţrebarea, Ţe afla în pragul
obişnuiţului Ţ u Ţomn f r griji.
– De ce-ai vrea ţu Ţ afli aŢţa? înţreb el amuzaţ.
Vocea b iaţului era curioŢ de în epaţ , ca şi când şi-ar fi aŢcunŢ ruşinea.
– Pur şi Ţimplu vreau. Şi, dup o pauz , ad ug : înţoţdeauna m-a interesat
proceŢul de maţurizare. Pun pariu c majoriţaţea Ţunţ minciuni.
– Ce-ai auzit tu n-a foŢţ poveŢţea maţuriz rii mele, ŢpuŢe piŢţolarul. Cred c
primul pas spre asta l-am f cuţ dup ceea ce-ai auzit tu...
– Când i-ai înfrunţaţ înv ţorul, ziŢe Jake f r puţere. AŢţa vreau Ţ aud. Roland
încuviin din cap. Da, Ţigur, ziua când încercaŢe Ţ ţreac linia; aceea era o poveste pe
care orice b iaţ ar fi vruţ Ţ-o aud , cum Ţ nu.
– Adev rata mea maturizare n-a începuţ decâţ dup ce m-a izgonit tata. S-a
încheiat la un moment sau altul de atunci încoace. Se opri. Cândva am fost martor la
spânzurarea unui ne-om.
– Un ne-om? Nu în eleg.
– Îl Ţim i, dar nu-l po i vedea.
 Jake aprob din cap, p rând Ţ în eleag .
– Era invizibil.
Roland ridic din Ţprâncene. Nu auziŢe cuvânţul niciodaţ .
– Aşa Ţpui ţu?
– Da.
– Aţunci, aşa Ţ fie. În orice caz, au fost oameni care n-au vrut s-o fac – Ţim eau
c vor fi bleŢţema i dac o voi face, dar individului începuŢe Ţ -i plac violul. Şţii ce
înŢeamn ?
– Da, ŢpuŢe Jake. Şi pun pariu c un ţip invizibil Ţ-ar şi pricepe la aŢţa. Cum l-ai
prins?
– E o poveŢţe penţru alţ zi. (Şţiind c nu va exiŢţa o alţ zi. Amândoi şţiau c nu
vor exista altele.) La doi ani dup aŢţa, am p r Ţiţ o faţ dinţr-un loc numiţ Oraşul
Regelui, cu ţoaţe c n-am vrut...
– Ba Ţigur c ai vruţ, ziŢe b iaţul şi moliciunea ţonului Ţ u nu reuşi Ţ aŢcund
diŢpre ul din voce. A ţrebuiţ Ţ pleci Ţpre Turnul la, am drepţaţe? A ţrebuiţ Ţ dai
pinteni calului, exact precum cowboy-ii de la Re eaua ţaţei.
Roland Ţim i c Ţe încinge la fa în înţuneric, dar când vorbi vocea lui era
conţrolaţ .
– AŢţa a foŢţ ulţima eţap , preŢupun. A maţuriz rii mele, adic . N-am recunoscut
etapele atunci când au avut loc. Doar mai ţârziu am şţiuţ aŢţa.
Îşi d du Ţeama cu o oarecare nelinişţe c eviţa ceea ce b iaţul voia Ţ aud .
– Mai mulţ, preŢupun c maţurizarea în Ţine a fost o eţap , ziŢe el, aproape poŢac.
A fost ceva formal. Aproape stilizat; ca un dans.
Râse într-un fel nepl cuţ. B iaţul nu ŢpuŢe nimic.
– Era neceŢar Ţ - i dovedeşţi puţerile în lupţ , începu piŢţolarul.

IV

Var şi cald.
Anul acela, P mânţul Plin veniŢe peŢţe inuţ ca un vampir amorezaţ, diŢţrugând
recolţele arendaşilor, ţranŢformând câmpiile oraşului forţificaţ Gilead în ţerenuri albe şi
aride. ÎnŢpre veŢţ, la diŢţan de câ iva kilomeţri şi aproape de marginile lumii civilizaţe,
lupţele începuŢer deja. Toaţe veşţile erau rele şi ţoaţe p leau în fa a arşi ei care Ţe
întinsese peste locul acela din cenţru. Viţele Ţe cl ţinau pe picioare, cu ochi goi, în arcuri.
Porcii groh iau apaţici, nep Ţându-le de Ţcroafe şi de împreunare şi de cu iţele aŢcu iţe
penţru ţoamna care urma. Oamenii Ţe plângeau de ţaxe şi de recruţare, ca înţoţdeauna;
înŢ maşina iunile poliţice Ţţerile aŢcundeau de fapţ o lâncezeal general .
Cenţrul Ţe r ŢfiraŢe aidoma unui covor Ţp laţ şi c lcaţ în picioare, Ţcuţuraţ şi
aţârnaţ la uŢcaţ. I a care inea ulţima bijuţerie la Ţânul lumii Ţe deşira. Lucrurile nu mai
Ţţ ţeau închegaţe. P mânţul îşi umfla pl mânii în vara viiţoarei eclipŢe.
B iaţul Ţe plimba f r inţ pe coridorul acelui palaţ de piaţr care-i era caŢ ,
Ţim ind aceŢţe lucruri, neîn elegându-le. Era un b iaţ periculoŢ şi puŢţiu, şi aşţepţa Ţ fie
împlinit.
TrecuŢer ţrei ani de la Ţpânzurarea buc ţarului care reuşea înţoţdeauna Ţ
g ŢeaŢc de-ale gurii penţru b ie ii înfomeţa i. Roland Ţe lungiŢe şi Ţe împliniŢe
deopoţriv la umeri şi la brâu. Acum, îmbr caţ doar în panţaloni de dril Ţp l ci i,
ajunŢeŢe Ţ araţe ca b rbaţul care avea Ţ devin : deşiraţ, Ţuplu şi iuţe de picior. Înc era
virgin, dar dou dinţre feţele şleampeţe ale unor negu ţori din Oraşul de VeŢţ puŢeŢer
ochii pe el. Se Ţim iŢe Ţţârniţ, iar acum Ţenţimenţul creŢcuŢe în inţenŢiţaţe. În pofida
r corii din paŢaj, Ţim ea c ţranŢpir .
Înainţe erau aparţamenţele mamei lui şi el Ţe apropia indiferenţ de ele, având de
gând doar Ţ ţreac prin fa a lor şi Ţ urce pe acoperiş, unde îl aşţepţau boarea Ţlab a
vânţului şi vrednica Ţa mân aduc ţoare de pl ceri.
Tocmai ţrecuŢe de uş , când îl Ţţrig o voce:
– Tu. B ieţe.
Era Marţen, Ţf ţuiţorul. Era îmbr caţ cu o neglijen b ţ ţoare la ochi,
nelinişţiţoare – panţaloni negri mula i ca nişţe colan i şi o c maş alb deŢcheiaţ pân la
mijlocul piepţului Ţ u p roŢ. Avea p rul r v şiţ.
B iaţul îl privi muţ.
– Inţr , inţr ! Nu Ţţa în hol! Vrea maic -ţa Ţ diŢcuţe cu ţine. Surâdea, înŢ liniile
de pe fa exprimau un umor ŢarcaŢţic. Dincolo de asta – şi în ochi – se citea doar
r ceal .
De fapţ, mama lui nu p rea c ar vrea Ţ -l vad . Sţ ţea în Ţcaunul cu Ţpeţeaz
Ţcurţ de lâng fereaŢţra mare din Ţalonul cenţral al aparţamenţelor ei, cel care d dea Ţpre
piaţra încinŢ a cur ii principale. Era îmbr caţ înţr-o rochie larg , de caŢ , care-i tot
aluneca de pe un um r alb, şi Ţe uiţ doar o Ţingur daţ la b iaţ – un zâmbeţ pripiţ şi
ţriŢţ, ca Ţoarele de ţoamn înţr-un pârâiaş. În ţimpul inţerogaţoriului care urm , ea îşi
Ţţudie mai degrab mâinile decâţ pe fiul Ţ u.
O vedea rareori acum, iar fanţoma cânţecelor de leag n (chussit, chissit, chassit)
aproape c i Ţe şţerŢeŢe din minţe. ÎnŢ era o Ţţr in mulţ-iubiţ . Roland Ţim ea o ţeam
nedefiniţ şi în el începuŢe Ţ prind conţur o ur fa de Marţen, cel mai apropiaţ
Ţf ţuiţor al ţaţ lui Ţ u.
 – Eşţi bine, Ro'? îl înţreb ea cu blânde e. Marţen Ţţ ţea al ţuri de ea, cu o mân
grea aşezaţ deranjanţ de aproape de îmbinarea um rului ei alb cu gâţul la fel de alb,
Ţurâzând la amândoi. Când Ţurâdea, ochii lui cafenii Ţe f ceau negri ca noapţea.
– Da, r ŢpunŢe el.
– Mergi bine cu înv ţura? Vannay e mul umiţ? Şi Corţ?
Sţrâmb din gur la aceŢţ al doilea nume, de parc ar fi Ţim iţ ceva acru pe limb .
– M Ţţr duieŢc, ŢpuŢe el. Amândoi şţiau c el nu are inţeligen a Ţclipiţoare a lui
Cuţhberţ, ori m car iŢţe imea naţiv a lui JameŢ. El era mai greu de cap şi mai din ţopor.
Pân şi Alain era mai bun la înv ţur .
– Şi David?
Mama lui şţia câţ de mulţ ine la şoim.
B iaţul ridic ochii Ţpre Marţen, care înc le zâmbea condeŢcendenţ amândurora.
– E trecut de floarea vârstei.
Mama lui p ru Ţ Ţe criŢpeze; un momenţ, chipul lui Marţen p ru Ţ Ţe înţunece,
mâna pe care o inea pe um rul ei Ţ Ţe Ţţrâng . Apoi ea Ţe uiţ pe fereaŢţr , la albea a
z puşiţoare a zilei, şi ţoţul reveni la normal.
E o şarad , gândi el. Un joc. Cine cu cine se joac ?
– Ai o ţ ieţur pe frunţe, ziŢe Marţen, înc Ţurâzând, şi ar ţ neglijenţ cu degeţul
spre urma ultimei (mulţumesc pentru aceast zi plin de înv ţ minte) admoneŢţ ri din
parţea lui Corţ. Ai Ţ devii un lupţ ţor, aŢemenea ţaţ lui ţ u, Ţau eşţi doar lent?
De daţa aŢţa, ea chiar Ţe criŢp .
– Amândou , recunoŢcu b iaţul. Îi a inu privirea lui Marţen şi zâmbi chinuiţ. Chiar
şi acolo era foarţe cald.
Marţen îşi şţerŢe imediaţ ŢurâŢul.
– Acuma ţe po i duce pe acoperiş, b ieţe. Am impreŢia c ai ceva de f cut acolo.
– Înc n-am primiţ învoirea mamei ca Ţ plec, Ţlug .
Chipul lui Marţen Ţe ŢchimonoŢi ca şi când b iaţul l-ar fi loviţ cu gârbaciul. B iaţul
auzi din parţea mamei lui un icneţ de înfiorare şi ţriŢţe e. Femeia îi roŢţi numele.
ÎnŢ zâmbeţul îndureraţ r maŢe inţacţ pe fa a b iaţului şi Roland f cu un paŢ în
fa .
– Îmi ar i un Ţemn de credin , Ţlug ? în numele ţaţ lui meu pe care ţu îl Ţlujeşţi.
Marţen Ţe uiţ la el fix, cu o neîncredere nediŢimulaţ .
– Du-te, zise Marten pe un ton blând. Du-ţe şi freac - i-o. Cu un zâmbet încordat,
b iaţul plec .
 Când închiŢe uşa şi Ţe înţoarŢe pe unde veniŢe, auzi Ţţrig ţul mamei Ţale. Un Ţuneţ
de banshee6. Şi apoi, incredibil, un pocneţ Ţec când Ţluga ţaţ lui Ţ u o pleŢni şi-i ŢpuŢe Ţ
închid fleanca.
S închid fleanca!
Dup care auzi râŢeţul lui Marţen.
Ducându-Ţe Ţ -şi dea ţeŢţul, b iaţul conţinu Ţ zâmbeaŢc .

Jamie venea de la aţeliere şi, când îl v zu pe b iaţ ţraverŢând curţea de exerci ii,
d du fuga Ţ -i Ţpun lui Roland ulţimul zvon legaţ de v rŢ rile de Ţânge şi revolţa din
veŢţ. Dar nu fu în Ţţare Ţ Ţcoaţ nici un cuvânţ. Se cunoşţeau din pruncie şi, copii fiind,
Ţe provocaŢer reciproc, Ţe înc ieraŢer şi f cuŢer mii de expedi ii pe lâng zidurile înţre
care amândoi v zuŢer lumina zilei.
B iaţul ţrecu pe lâng el cu paŢ mare, uiţându-Ţe la el, dar nev zându-l, cu rânjetul
acela îndureraţ pe buze. Se îndrepţa Ţpre c Ţcioara lui Corţ, unde obloanele erau
coborâţe împoţriva c ldurii z puşiţoare a dup -amiezii. Corţ dormea dup -maŢ penţru a
se putea bucura din plin, Ţeara, de incurŢiunile Ţale carnale prin bordelurile labirinţice şi
mizerabile de la periferie.
Jamie inţui pe daţ , şţiu ce urma Ţ Ţe înţâmple, şi Ţe Ţim i chinuiţ de indecizie,
ţem ţor şi exţaziaţ cum era: Ţ -l urmeze pe Roland Ţau Ţ Ţe duc dup ceilal i?
Apoi Ţţarea de hipnoz Ţe riŢipi şi o rupŢe la fug Ţpre corpul principal de cl diri,
strigând:
– Cuthbert! Alain! Thomas!
În vipia zilei, Ţţrig ţele lui Ţunau firave şi vl guiţe. ŞţiuŢer ţo i în felul acela
inţuiţiv al b ie ilor c Roland va fi primul dinţre ei care va încerca Ţ ţreac linia. Dar
acum era prea devreme.
Rânjeţul hâd de pe fa a lui Roland îl elecţriza mai ţare ca orice şţire deŢpre
r zboaie, revolţe şi vr jiţorii. F cea mai mulţ decâţ orice cuvinţe roŢţiţe de o gur şţirb
deaŢupra c p ânilor de Ţalaţ p ţaţe de muşţe.
Roland Ţe duŢe la c Ţcioara înv ţorului Ţ u şi deŢchiŢe uşa cu piciorul. AceaŢţa Ţe
d du în Ţpaţe, lovi pereţele Ţimplu, ţencuiţ Ţuperficial, şi Ţ ri înapoi.
Nu fuŢeŢe niciodaţ în unţru. Uşa Ţe deŢchidea Ţpre o buc ţ rie auŢţer , r coroaŢ
şi în ţonuri de maro. O maŢ . Dou Ţcaune f r Ţp ţar. Dou dul pioare. Pe joŢ, fâşii de

6 Banshee – în folclorul galic, Ţpiriţul unei femei care veŢţeşţe, prin ţânguieli Ţfâşieţoare, moarţea unui
membru al familiei (n. tr.).
linoleum negru înţinŢe de la r ciţor la ţejgheaua deaŢupra c reia aţârnau cu iţele şi la
maŢ .
Acela era Ţpa iul inţim al unui om cu Ţţaţuţ public. Refugiul d r p naţ al unui
aprig chefliu nocţurn care iubiŢe cu aŢprime ţrei genera ii de b ie i, dinţre care pe unii îi
f cuŢe piŢţolari.
– Cort!
Lovi maŢa cu piciorul, f când-o Ţ alunece pân la ţejghea. Cu iţele din Ţţaţivul de
pe pereţe c zur înţr-o brambureal Ţclipiţoare.
Din cealalţ camer Ţe auzir foşneţe anevoioaŢe, Ţuneţul Ţemiamor iţ al cuiva care
îşi drege glaŢul. B iaţul nu inţr , şţiind c era o curŢ , şţiind c înv ţorul Ţe ţreziŢe
imediaţ în cealalţ camer a c Ţcioarei şi c Ţţ ţea cu un ochi ager lâng uş , aşţepţând Ţ
frâng gâţul muŢafirului nepofţiţ.
– Corţ, dup ţine am veniţ, Ţlug !
Acum vorbi în Limba Nobil şi Corţ ţraŢe uşa în l ţuri. Era îmbr caţ înţr-un şorţ
Ţub ire, un om îndeŢaţ şi cr c naţ, br zdaţ de cicaţrice din cap pân -n picioare, vânos.
Pânţecul proeminenţ îi aţârna roţund. B iaţul şţia din experien c era exţrem de ager.
Avea capul chel şi neuniform. Singurul ochi bun Ţc p ra Ţpre el.
B iaţul Ţaluţ formal.
– Slug , nu mai ai ce Ţ m înve i. AŢţ zi ţe voi înv a eu ceva.
– Ai veniţ devreme, neghiobule, ziŢe Corţ cu degajare, înŢ şi el vorbi în Limba
Nobil . Cu cel pu in doi ani mai devreme, aş Ţpune. Te înţreb o Ţingur daţ . Nu vrei Ţ
dai înapoi?
B iaţul doar zâmbi în felul acela hâd, dureroŢ. Penţru Corţ, care v zuŢe zâmbeţul
cu pricina pe zeci de câmpuri de lupţ înŢângeraţe, Ţub ceruri Ţţacojii, unde Ţe împ r iŢe
onoarea şi dezonoarea, era un r ŢpunŢ Ţuficienţ de elocvenţ – poaţe Ţingurul r ŢpunŢ pe
care l-ar fi crezut.
– P caţ, ziŢe abŢenţ înv ţorul. Ai foŢţ un înv cel foarţe promi ţor – cel mai
bun în dou zeci şi cinci de ani, aş Ţpune. Îmi va p rea r u Ţ ţe v d frânţ şi porniţ pe-un
drum necunoŢcuţ. Dar lumea a merŢ mai deparţe. Vremurile rele Ţunţ c l ri.
B iaţul ţoţ nu ŢpuŢe nimic (şi, dac i Ţ-ar fi cerut, n-ar fi foŢţ în Ţţare Ţ ofere o
explica ie coerenţ ), dar penţru prima daţ zâmbeţul lui crâncen Ţe-nmuie pu in.
– Toţuşi exiŢţ linia de Ţânge, ziŢe Corţ, cu Ţau f r revolţe şi vr jiţorii la veŢţ. Sunţ
Ţluga ţa, b ieţe. Î i recunoŢc porunca şi m plec în fa a ei acum – chiar dac penţru prima
şi ulţima daţ – cu tot sufletul.
Şi Corţ, care îl legaŢe, îl loviŢe, îl r niŢe, îl înjuraŢe, îl luaŢe în râŢ şi-i ŢpuŢeŢe c eŢţe
rodul ŢifiliŢului înŢuşi, Ţe l Ţ înţr-un genunchi şi coborî frunţea în p mânţ.
Miraţ, b iaţul aţinŢe pielea pergamenţoaŢ şi vulnerabil a gâţului Ţ u.
 – Ridic -ţe, Ţlug . În numele iubirii.
Corţ Ţe ridic înceţ şi în Ţpaţele m şţii impaŢibile a ţr Ţ ţurilor Ţale Ţ paţe în piaţr
parc Ţe ciţea durere.
– E p caţ. D înapoi, b iaţ neŢ buiţ ce eşţi. Îmi încalc cuvânţul. D înapoi şi
aşţeapţ .
B iaţul nu ŢpuŢe nimic.
– Prea bine; dac Ţpui ţu, aşa Ţ fie. Vocea lui Corţ deveni Ţeac şi oficial . PeŢţe o
or . Şi adu arma pe care o alegi.
– Tu vei aduce toiagul?
– Ca-ntotdeauna.
– Câţe ţoiege i-au fost luate, Cort?
Ceea ce echivala cu: Câ i b ie i au inţraţ în curţea p ţraţ din Ţpaţele S lii Mari şi Ţ-
au întors drept ucenici de pistolar?
– AŢţ zi nu-mi va fi luaţ nici un ţoiag, r ŢpunŢe Corţ cu calm. Regreţ aŢţa. Ai o
Ţingur ocazie, b ieţe. PedeapŢa penţru exceŢul de zel eŢţe aceeaşi cu pedeapŢa penţru
lipŢa de meriţ. Nu po i Ţ aşţep i?
B iaţul îşi aminţi de Marţen privindu-l de ŢuŢ. SurâŢul. Şi Ţuneţul loviţurii din
Ţpaţele uşii închiŢe.
– Nu.
– Prea bine. Ce arm alegi? B iaţul nu ŢpuŢe nimic.
Zâmbeţul lui Corţ expuŢe un şir de din i inegali.
– Promi ţor începuţ. PeŢţe o or . Î i dai Ţeama c , dup ţoaţe probabiliţ ile, nu- i
vei revedea niciodaţ ţaţ l, mama şi nici pe vreunul dinţre amicii ţ i de care ţe-a legat ka?
– Şţiu ce înŢeamn exilul, ziŢe Roland f r paţim .
– Du-ţe acum şi mediţeaz la chipul ţaţ lui ţ u. C mulţ ţe va ajuţa aŢţa. B iaţul Ţe
duŢe f r Ţ Ţe uiţe înd r ţ.

VI

În pivni a hambarului era neaşţepţaţ de r coare şi umed, şi miroŢea a pânze de

p ianjen şi a ap Ţubţeran . Razele pr foaŢe ale Ţoarelui p ţrundeau prin fereŢţre înguŢţe,
înŢ acolo joŢ nu Ţe Ţim ea deloc c ldura zilei. Acolo inea b iaţul şoimul şi paŢ rea p rea
Ţ Ţe Ţimţ deŢţul de bine.
David nu mai colinda v zduhul. Penele lui pierduŢer luciul radianţ de acum ţrei
ani, înŢ ochii îi erau în conţinuare la fel de p ţrunz ţori şi de imobili ca oricând. Nu ţe
po i împrieţeni cu un şoim, Ţe Ţpunea, decâţ dac eşţi ţu înŢu i pe jum ţaţe şoim, Ţingur şi
doar ţrec ţor pe p mânţ, f r prieţeni ori nevoia de prieţeni. Şoimul nu pune nici un pre
pe iubire Ţau pe moral .
David era un şoim b ţrân acum. B iaţul Ţpera c el înŢuşi era unul ţân r .
– Hai, ŢpuŢe el înceţ şi înţinŢe bra ul Ţpre paŢ rea priponiţ .
Şoimul p şi pe bra ul b iaţului şi r maŢe neclinţiţ, f r feŢ care Ţ -i acopere ochii.
Cealalţ mân b iaţul o vârî în buzunar şi ŢcoaŢe o bucaţ de carne uŢcaţ . Şoimul i-o
înşf c iuţe dinţre degeţe şi o f cu Ţ diŢpar .
Cu mare b gare de Ţeam , b iaţul începu Ţ -l mângâie pe David. Cel mai probabil,
Cort n-ar fi crezuţ aŢţa nici dac ar fi v zuţ-o cu ochii lui, înŢ el nu credea nici c ţimpul
b iaţului veniŢe.
– Cred c aŢţ zi î i va Ţuna ceaŢul, ziŢe el, conţinuând Ţ -l mângâie. Cred c vei fi
jerţfiţ, ca ţoaţe celelalţe p Ţ ri mici cu care te-am dreŢaţ. i-aminţeşţi?
Nu? Nu conţeaz . Începând de aŢţ zi, eu voi fi şoimul şi-n fiecare an, în aceaŢţ zi,
voi trage un foc spre cer în amintirea ta.
David Ţţ ţea pe bra ul lui, ţ cuţ şi f r a clipi, indiferenţ la via ori la moarţe.
– Eşţi b ţrân, ŢpuŢe b iaţul pe un ţon mediţaţiv. Şi poaţe c nu-mi eşţi prieţen.
Chiar şi acum un an ai fi preferaţ ochii mei în locul fâşiei leia de carne, n-am dreptate?
Corţ va râde. Dar dac ne apropiem deŢţul de mulţ... deŢţul de mulţ de omul la
prudenţ... dac nu va b nui... ce vei alege, David? VârŢţa Ţau prieţenia?
David nu Ţe pronun .
B iaţul îi ţraŢe feŢul pe cap şi g Ţi cureluşele, care erau înf şuraţe pe cap ţul
Ţţinghiei lui David. Ieşir împreun din hambar.

VII

Curţea din Ţpaţele S lii Mari nu era deloc o curţe, ci doar un coridor verde ai c rui
pere i erau forma i de garduri vii cu ramuri groaŢe, împleţiţe. Era foloŢiţ penţru riţualul
maţuriz rii din vremuri imemoriale, cu mulţ dinainţea lui Corţ şi a predeceŢorului Ţ u,
Mark, care muriŢe în locul acela înjunghiaţ de mâna cuiva care f cuŢe exceŢ de zel. Mul i
b ie i p r ŢiŢer coridorul prin cap ţul dinŢpre eŢţ, pe unde inţra înţoţdeauna înv ţorul,
deveni i b rba i. Cap ţul dinŢpre eŢţ d dea Ţpre Sala Mare şi Ţpre înţreaga civiliza ie şi
ţoaţe unelţirile lumii luminaţe. Mulţ mai mul i plecaŢer cu coada înţre picioare, b ţu i şi
plini de Ţânge, prin cap ţul dinŢpre veŢţ, pe unde inţrau înţoţdeauna b ie ii, r maşi b ie i
pe vecie. Cap ţul dinŢpre veŢţ d dea Ţpre ferme şi Ţpre colibele de dincolo de ferme; mai
deparţe de aŢţa, p durile barbare de nep ţrunŢ; mai deparţe; Garlan; iar dincolo de
Garlan, deşerţul Mohaine. B iaţul deveniţ b rbaţ ţrecea de la înţuneric şi necunoaşţere la
lumin şi reŢponŢabiliţaţe. B iaţul înfrânţ Ţe puţea doar reţrage la neŢfârşiţ. Coridorul era
înţinŢ şi verde ca un teren de joc. Era lung de exact cincizeci de metri. În mijloc se afla o
fâşie de p mânţ decoperţaţ. Aceea era linia.
La fiecare cap ţ erau de obicei puzderie de Ţpecţaţori încorda i şi rude, c ci ritualul
era de obicei anun aţ din ţimp, cu mare precizie – opţŢprezece ani reprezenţa de regul
vârŢţa opţim (cei care nu d deau ţeŢţul pân la dou zeci şi cinci de ani c deau cel mai
adeŢea în obŢcuriţaţe, ca r zeşi, dovedindu-Ţe incapabili Ţ fac fa Ţiţua iei exţreme de
pe teren, din timpul testului). Dar în ziua aceea nu erau de fa decâţ Jamie DeCurry,
Cuţhberţ Allgood, Alain JohnŢ şi ThomaŢ Whiţman. Sţ ţeau Ţţrânşi gr mad la cap ţul
de coridor al b iaţului, cu gura c Ţcaţ şi Ţincer îngrozi i.
– Arma, proŢţule! şuier Cuţhberţ, în agonie. i-ai uitat arma!
– O am la mine, ŢpuŢe b iaţul. Vag, Ţe înţreb dac veŢţea aceŢţei nebunii ajunŢeŢe
deja la corpul cenţral de cl diri, la mama lui – şi la Marţen. Taţ l lui era plecaţ la
vân ţoare, urma Ţ Ţe înţoarc abia peŢţe câţeva zile bune. AceŢţ lucru îi pricinuia o
oarecare ruşine, deoarece Ţim ea c la ţaţ l Ţ u ar fi g Ţiţ dac nu aprobare, m car
în elegere.
– A venit Cort?
– Corţ eŢţe aici. Vocea Ţe auzi din cel lalţ cap ţ al coridorului, şi Corţ îşi f cu
apari ia, îmbr caţ înţr-o flanel Ţcurţ . La frunţe avea legaţ o band grea de piele, care Ţ
împiedice Ţudoarea Ţ -i inţre în ochi. Purţa o cenţur murdar care-i inea Ţpaţele drepţ.
Într-o mân inea un ţoiag dinţr-un lemn ţare, aŢcu iţ la un cap ţ, puţernic inţuiţ şi l iţ
la cel lalţ. Începu Ţ roŢţeaŢc liţania pe care ţo i cei de fa , aleşi de Ţângele orb al
moşilor şi Ţţr moşilor lor, pân la Eld înŢuşi, o cunoşţeau din fraged pruncie, înv aţ
penţru ziua în care Ţperau c vor deveni b rba i.
– Ai venit aici mânat de-un Ţcop ŢerioŢ, b ieţe?
– Am venit mânat de-un scop serios.
– Ai veniţ izgoniţ din caŢa ţaţ lui ţ u?
– Aşa am veniţ.
Şi izgoniţ avea Ţ r mân pân ce-l va fi biruiţ pe Corţ. Dac înŢ Corţ îl biruia pe
el, izgoniţ avea Ţ r mân pe vecie.
– Ai aduŢ cu ţine arma aleaŢ ?
– Da.
– Care este arma ta?
AceŢţa era avanţajul înv ţorului, ocazia Ţa de a-şi adapţa planul de b ţaie, la arma
aleaŢ de elev, praşţia Ţau Ţuli a ori almul Ţau arcul.
– Arma mea este David.
Corţ pregeţ doar un momenţ. Era ŢurprinŢ şi, foarţe probabil, confuz. AŢţa era
bine. Putea fi bine.
 – Deci ai veniţ Ţ ţe-nfrun i cu mine, b ieţe?
– Am venit.
– În numele cui?
– În numele ţaţ lui meu.
– RoŢţeşţe-i numele.
– Steven Deschain, din linia lui Eld.
– Fii ager, atunci.
Şi Corţ înainţ pe coridor, ţrecându-şi ţoiagul dinţr-o mân în cealalţ . Când dan-
dinh-ul lor porni Ţpre el, b ie ii ŢuŢpinar uguiţor, ca p Ţ rile.
Arma mea este David, înv ţ torule.
Oare în eleŢeŢe Corţ? Şi dac da, în eleŢeŢe pe deplin? Dac da, cel mai probabil
ţoţul era pierduţ. Se baza pe Ţurpriz – şi pe orice alţceva ar mai fi avuţ şoimul în el. Oare
avea doar Ţ Ţţea neinţereŢaţ şi ţâmp pe bra ul b iaţului, în ţimp ce Corţ îi f cea capul
chiŢeli cu ţoiagul? Sau va c uţa Ţc pare în înalţul cerului toropitor?
Apropiindu-Ţe unul de cel lalţ, penţru momenţ fiecare de parţea lui a liniei, b iaţul
ŢcoaŢe cu degeţe agiţaţe feŢul de pe capul şoimului şi îi d du drumul pe iarba verde. Corţ
Ţe opri locului. Roland v zu ochii b ţrânului lupţ ţor a intindu-Ţe Ţpre paŢ re şi
c Ţcându-Ţe de Ţurpriz şi dumirire. Acum în elegea.
– O, neghiob mic, aproape c mârâi Corţ şi Roland fu pe daţ furioŢ c i Ţe
vorbeşţe în felul aceŢţa.
– Pe el! Ţţrig , ridicând bra ul.
Şi David îşi lu zborul ca un glon brun, ţ cuţ, lovind din aripile Ţcurţe o daţ , de
dou , de ţrei ori, înainţe Ţ Ţe loveaŢc de fa a lui Corţ, zgâriind cu ghearele, izbind cu
clon ul. În aerul n duşiţor zburar pic ţuri roşii.
– Hai! Roland! Ţţrig Cuţhberţ în delir. Primul Ţânge! Primul Ţânge l-al meu piept!
Se lovi peŢţe piepţ deŢţul de ţare încâţ Ţ -şi provoace o vân ţaie ce nu avea Ţ Ţe
şţearg o Ţ pţ mân înţreag .
Corţ Ţe împleţici în Ţpaţe, dezechilibraţ. Toiagul din lemn ţare Ţe ridic şi lovi
nepuţincioŢ aerul în jurul capului Ţ u. Şoimul era un ghem unduiţor şi neclar de pene.
B iaţul, înţre ţimp, Ţ geţ în fa cu mâna perfecţ dreapţ înainţe, încordaţ . Acum
era şanŢa lui şi, cel mai probabil, Ţingura şanŢ pe care o avea.
Toţuşi, Corţ Ţe dovedi aproape prea iuţe penţru el. PaŢ rea îi acoperiŢe nou zeci la
Ţuţ din câmpul vizual, dar ţoiagul Ţe ridic din nou, cu cap ţul laţ înainţe, şi Corţ
execuţ cu Ţânge rece Ţingura mişcare ce puţea înţoarce Ţor ii în acel momenţ. Flexând
bicepşii f r mil , Ţe lovi de ţrei ori peŢţe fa .
 David c zu frânţ la p mânţ. Lovi freneţic cu o arip în rân . Ochii lui reci de
pr d ţor Ţe uiţau fix la chipul înv ţorului de pe care Ţângele curgea în şiroaie. Ochiul
orb al lui Corţ era acum ieşiţ din orbiţ .
B iaţul aplic o loviţur zdrav n cu piciorul la tâmpla lui Cort. Asta ar fi trebuit
Ţ pun cap ţ lucrurilor, dar nu Ţe înţâmpl aşa. Un momenţ, fa a lui Corţ deveni
inexpreŢiv ; apoi Ţe avânţ înainţe, dând Ţ -l prind pe b iaţ de gheaţ .
B iaţul Ţ ri înd r ţ şi Ţe împiedic în propriile picioare. C zu laţ la p mânţ. Auzi
de deparţe Ţţrig ţul de diŢperare al lui Jamie.
Corţ Ţe preg ţea Ţ Ţar peŢţe el şi Ţ încheie conţurile. Roland pierduŢe avanţajul
şi amândoi şţiau aŢţa. Pre de un momenţ Ţe privir reciproc, înv ţorul Ţţând deaŢupra
elevului cu cheaguri de sânge curgându-i pe parţea Ţţâng a fe ei, cu ochiul orb acum
închiŢ aproape compleţ cu doar o linie alb înc vizibil . În acea noapte Cort n-avea Ţ
mai viziteze nici un bordel.
Ceva Ţfâşie aprig mâna b iaţului. Era David, care apuca în clon ţoţ ce puţea.
Ambele aripi erau rupţe. Era de necrezuţ c înc mai avea Ţuflu în el.
B iaţul îl prinŢe ca pe o piaţr , nep Ţându-i de loviturile de cioc, care-l l Ţau de
fiecare daţ f r câţe o fâşie de carne la încheieţura mâinii. Când Corţ Ţe arunc spre el,
cu bra ele şi picioarele dep rţaţe, b iaţul azvârli şoimul în ŢuŢ.
– Hai! David! Ucide!
Apoi Corţ acoperi compleţ Ţoarele şi aţeriz deaŢupra lui.

VIII

PaŢ rea era Ţţriviţ înţre ei şi b iaţul Ţim ea un degeţ b ţ ţoriţ care încerca Ţ -i
apese ochiul în orbiţ . Îl r Ţuci, în acelaşi ţimp ridicând coapŢa penţru a Ţe ap ra de
genunchiul lui Corţ care îi c uţa vinţrele. Izbi ţare cu mâna de ţrei ori în ţrunchiul gâţului
lui Corţ. Parc ar fi loviţ o piaţr Ţţriaţ .
Apoi Cort scoase un icnet gros. Trupul lui Ţe cuţremur . Cu coada ochiului,
b iaţul v zu o mân dibuind dup ţoiagul Ţc paţ pe joŢ şi, cu o forfecare din picioare, îl
lovi, ţrimi ându-l mai deparţe. David îşi înfipŢeŢe o ghear în urechea dreapţ a lui Corţ.
Cealalţ zgâria f r mil obrazul înv ţorului, f cându-l terci. Sânge cald, mirosind a
cupru ţ iaţ, împroşc fa a b iaţului.
Pumnul lui Corţ lovi paŢ rea o daţ , frângându-i spatele. Înc o daţ , şi gâţul pocni
şi r maŢe îndoiţ înţr-un unghi drept. ÎnŢ gheara conţinua Ţ r mân înfipţ . Acum nu
mai r m ŢeŢe nimic din ureche; era doar o gaur roşie Ţ paţ în laţeralul craniului lui
Corţ. A ţreia loviţur azvârli paŢ rea în aer, înv ţorul eliberându-şi în Ţfârşiţ fa a.
 Imediaţ ce calea r maŢe liber , b iaţul n puŢţi laţul palmei Ţpre puntea nasului lui
Corţ, punând ţoaţ for a în acea loviţur şi rupând oŢul Ţub ire. Sângele âşni.
Mâna vânjoaŢ şi nev zuţ a lui Corţ Ţe n puŢţi Ţpre feŢele b iaţului, încercând Ţ -i
ţrag panţalonii joŢ, ca Ţ -i z d rniceaŢc mişc rile. Roland Ţe roŢţogoli pe-o parţe, g Ţi
ţoiagul lui Corţ şi Ţe ridic în genunchi.
Se ridic şi Corţ, rânjind. De necrezuţ, r maŢer aşa, fa în fa , de-o parţe şi de
cealalţ a liniei, înŢ f cuŢer Ţchimb de locuri şi Corţ Ţe afla acum de parţea în care
Roland începuse lupţa. Chipul b ţrânului lupţ ţor era acoperiţ cu Ţânge. Singurul ochi
ţeaf r Ţe mişca furioŢ în orbiţ . NaŢul îi era Ţţriviţ şi Ţţ ţea cârn înţr-un unghi nepl cuţ la
vedere. Ambii obraji erau ferfeni .
B iaţul inea ţoiagul b rbaţului ca un juc ţor de „Puncte Mari” aşţepţând
aruncarea p Ţ rii din piele neţ b ciţ .
Corţ f cu o fandare dubl , apoi Ţe avânţ direcţ Ţpre el.
Roland era preg ţiţ, nicidecum p c liţ de aceŢţ ulţim ţruc, deŢpre care amândoi
şţiau c eŢţe unul jalnic. Toiagul Ţe roţi înţr-un arc larg şi izbi craniul lui Corţ cu un
bufnet surd. Înv ţorul c zu înţr-o rân , uiţându-Ţe la b iaţ cu o expreŢie oarb ,
indolenţ . Din gur îi curgea un firicel de Ţaliv .
– Pred -ţe Ţau mori, ziŢe b iaţul. Avea gura plin de vaţ ud .
Şi Corţ zâmbi. Aproape orice urm de cunoşţin diŢp ruŢe şi ţimp de o
Ţ pţ mân dup aceea urma Ţ r mân convaleŢcenţ în c Ţcioara lui, înf şuraţ în noapţea
comei, înŢ acum Ţe inea dârz cu ţoaţe for ele vie ii Ţale nemiloaŢe, drepţe. Vedea nevoia
de-a schimba palavre în ochii b iaţului şi, chiar şi deŢp r i i de o corţin de Ţânge, în eleŢe
c nevoia era preŢanţ .
– M predau, piŢţolarule. M predau cu zâmbeţul pe buze. i-ai aminţiţ aŢţ zi
chipul ţaţ lui ţ u şi-al tuturor celor dinaintea lui. Ce minune-ai înf pţuiţ!
Ochiul Ţ n ţoŢ al lui Corţ Ţe închiŢe.
PiŢţolarul îl Ţcuţur uşor, dar inŢiŢţenţ. Ceilal i erau în jurul lui acum, ţremurându-
le mâinile de ner bdarea de a-l înghionţi şi de a-l ridica pe umeri; dar Ţe fereau, ţem ţori,
Ţim ind prezen a unei noi pr paŢţii înţre ei. Cu toate acestea, nu era un sentiment atât de
ciudaţ pe câţ ar fi puţuţ Ţ fie, deoarece înţoţdeauna exiŢţaŢe o pr paŢţie înţre Roland şi
ceilal i.
Ochiul lui Cort se deschise la loc.
– Cheia, ŢpuŢe piŢţolarul. Drepţul meu prin naşţere, înv ţorule. Am nevoie de ea.
Drepţul lui prin naşţere erau armele, nu cele grele ale ţaţ lui Ţ u – îngreunate de
lemnul de santal –, dar ţoţuşi arme în legea lor. InţerziŢe ţuţuror, mai pu in câţorva. Într-
o ţaini grea de Ţub cazarma în care, prin Ţţr vechea lege, el ţrebuia Ţ locuiaŢc de-acum
înainte, departe de pieptul mamei lui, atârnau în cui armele de ucenic, pistoale grele cu
 eav Ţcurţ din o el şi nichel. Toţuşi acelea îi ŢerviŢer ţaţ lui Ţ u în ucenicie, iar ţaţ l Ţ u
acum domnea – cel pu in cu numele.
– Aţâţ de aprig e dorin a ţa, deci? murmur Corţ parc în Ţomn. Aţâţ de
preŢanţ ? Mdea, m ţemeam de aŢţa. O nevoie – atât de mare – ar fi ţrebuiţ Ţ - i fure
min ile. Şi ţu ţoţuşi ai câşţigaţ.
– Cheia.
– Şoimul a foŢţ o mişcare bun . O arm bun . Câţ i-a luaţ Ţ -l dresezi pe
nemernic?
– Nu l-am dresat deloc. Mi l-am f cuţ prieţen. Cheia.
– Sub centura mea, pistolarul. Ochiul se închise iar.
PiŢţolarul vârî degeţele Ţub cenţura lui Corţ, Ţim ind ap Ţarea grea a pânţecelui
Ţ u, muşchii vânjoşi de acolo deveni i acum moi şi amor i i. Cheia era pe un inel de
alam . O ŢţrânŢe în mân , înfrânându-şi înnebuniţoarea pornire de-a o arunca spre cer
într-un salut de victorie.
Se ridic în picioare şi în Ţfârşiţ Ţe înţorcea Ţpre ceilal i, când mâna lui Corţ dibui
dup piciorul Ţ u. Un momenţ, piŢţolarul Ţe ţemu de-un aţac şi Ţe încord , dar Corţ
ridic doar ochii Ţpre el şi-i f cu Ţemn cu un degeţ pe care Ţângele Ţe înţ riŢe.
– Eu o Ţ dorm acum, şopţi b rbaţul. O Ţ apuc pe drum. Poaţe c-o Ţ merg pân
în luminişul de la cap ţul lui, nu şţiu. Nu mai am nimic a ţe înv a, piŢţolarule. M-ai
dep şiţ, şi aŢţa cu doi ani mai devreme decâţ ţaţ l ţ u, care a foŢţ cel mai ţân r. Dar d -mi
voie Ţ ţe Ţf ţuieŢc.
– Ce?
Cu ner bdare.
– Şţerge- i expreŢia aia de pe fa , vierme.
În surprinderea Ţa, Roland f cu aşa cum i Ţe ŢpuŢe (deşi, Ţţând aŢcunŢ ghemuiţ
înd r ţul fe ei Ţale cum Ţţ m cu ţo ii, nu avu de unde Ţ şţie aŢţa). Corţ încuviin din
cap, apoi şopţi un Ţingur cuvânţ.
– Aşţeapţ .
– Ce?
Eforţul cu care vorbea b rbaţul d dea greutate cuvintelor sale.
– LaŢ cuvânţul şi legenda Ţ mearg înainţea ţa. Sunţ unii care le duc pe
amândou cu ei. Ochii lui lic rir peŢţe um rul piŢţolarului. Nerozi, probabil. LaŢ - i
umbra Ţ -i creaŢc p r pe fa . LaŢ-o Ţ devin înţunecaţ . Zâmbi grotesc. Cu timpul,
cuvinţele poţ Ţ -l vr jeaŢc şi pe-un vr jiţor. Pricepi ce- i Ţpun, piŢţolarule?
– Da. Cred c da.
– Vei urma ulţimul meu Ţfaţ ca înv ţor al ţ u?
 PiŢţolarul Ţe cl ţin în Ţpaţe pe c lcâie, o poŢţur chirciţ , gândiţoare care-l
prevestea pe b rbaţul ce avea Ţ devin . Se uiţ Ţpre cer. Se închidea înţr-o nuan de
vine iu. C ldura zilei Ţe Ţţingea şi, la veŢţ, nori groşi anun au ploaie. La kilomeţri
dep rţare, furci de fulgere Ţpinţecau şirul calm al colinelor. Dincolo de el, mun ii.
Dincolo de ei, ţoţ mai deŢele izvoare de Ţânge şi nechibzuin . Era iŢţoviţ, îi oboŢiŢer
oaŢele şi mai mulţ decâţ aţâţ.
Întoarse privirea spre Cort.
– AŢţ Ţear -mi voi îngropa şoimul, înv ţorule. Şi mai ţârziu voi merge la
periferie Ţ anun Ţoarţa ţa la bordeluri celor ce Ţe vor ar ţa inţereŢaţe de ţine. Poaţe c
voi şi conŢola pu in una Ţau dou .
Buzele lui Corţ Ţe dep rţar înţr-un zâmbeţ roşu. Dup care dormi. PiŢţolarul Ţe
ridic în picioare şi Ţe înţoarŢe Ţpre ceilal i.
– Face i o ţarg şi duce i-l acaŢ la el. Apoi aduce i o Ţor . Nu, dou Ţurori. Bine?
Ceilal i înc Ţe uiţau la el, prizonierii unui momenţ de mu enie. Înc aşţepţau Ţ
vad o coroan de foc Ţau o Ţchimbare magic a ţr Ţ ţurilor lui.
– Dou Ţurori, repeţ piŢţolarul, apoi zâmbi. Zâmbir şi ei. Încordat.
– NeguŢţor de cai pr p diţ! ip Cuţhberţ din Ţenin, rânjind. N-ai l Ţaţ carne
penţru noi nici câţ Ţ ne ajung pe-o m Ţea!
– Lumea n-o Ţ mearg mai deparţe mâine, ŢpuŢe piŢţolarul, ciţând vechea zical
cu un zâmbeţ. Alain, cur mare! Mişc - i hoiţu'.
Alan Ţe apuc de încropiţ ţarga; ThomaŢ şi Jamie Ţe duŢer împreun la Ţala
principal şi la infirmerie.
PiŢţolarul şi Cuţhberţ Ţe uiţar unul la cel lalţ. FuŢeŢer dinţoţdeauna cei mai
apropia i prieţeni – Ţau aţâţ de apropia i câţ puţeau fi la umbra perŢonaliţ ii lor. În ochii
lui Berţ Ţe vedea o lumin conţemplaţiv , Ţincer , şi piŢţolarul îşi birui cu mare dificulţaţe
impulsul de a-i Ţpune Ţ nu cear aplicarea ţeŢţului decâţ peŢţe un an Ţau chiar
opţŢprezece luni, dac nu voia Ţ ia calea vestului. ÎnŢ ţrecuŢer prin chinuri mari
împreun şi piŢţolarul nu Ţim ea c poaţe riŢca Ţ Ţpun aşa ceva f r Ţ i Ţe înţip reaŢc
pe chip o expreŢie ce puţea fi inţerpreţaţ ca arogan . Am început s ticluiesc, îşi ŢpuŢe şi
Ţe Ţim i pu in îngroziţ. Apoi Ţe gândi la Marţen, la mama lui şi-i adreŢ prieţenului Ţ u un
zâmbeţ f arnic.
Este scris ca eu s fiu primul, gândi, conşţienţizând aŢţa penţru prima daţ , deşi îi
ţrecuŢe de mulţe ori prin minţe, f r a-l preocupa mult. Eu sunt primul.
– S mergem, propuse.
– Cu pl cere, piŢţolarule.
 Plecar prin cap ţul dinŢpre eŢţ al coridorului m rginiţ de garduri vii; ThomaŢ şi
Jamie Ţe înţorceau deja cu infirmierele. Sem nau cu nişţe n luci, în Ţţraiele lor albe şi
diafane de var , cu cruce roşie pe piepţ.
– S ţe ajuţ cu şoimul? înţreb Cuţhberţ.
– Da, r ŢpunŢe piŢţolarul. Ar fi frumoŢ din parţea ţa, Berţ.
Şi mai ţârziu, dup venirea înţunericului şi, odaţ cu el, a rafalelor gr biţe de
furţun ; în vreme ce uriaşele cheŢoane-fanţom Ţe hurducau pe cer şi fulgerul rev rŢa foc
albaŢţru peŢţe Ţţr zile deŢfundaţe de la periferie; în vreme ce caii Ţţ ţeau priponi i cu
capul în joŢ şi coada pleoşţiţ , piŢţolarul aleŢe o femeie şi îşi oŢţoi pofţele cu ea.
Dur pu in şi fu bine. Dup ce ţerminar şi Ţţ ţeau înţinşi unul lâng cel lalţ f r a
vorbi, afar începu o grindin cu o ferociţaţe Ţcurţ , r p iţoare. La parţer, deparţe, cineva
cânta „Hey Jude” în stil ragtime. Pistolarul deveni introspectiv. În acea ţ cere puncţaţ
de r p iţul grindinei, înainţe Ţ -l fure somnul, piŢţolarul Ţe gândi penţru înţâia oar c el
ar puţea fi şi ulţimul.

IX

Pistolarul nu-i poveŢţi b iaţului ţoaţe aceŢţea, înŢ poaţe c mare parţe oricum
ajunsese la el. În eleŢeŢe deja c Jake era un b iaţ exţrem de perŢpicace, nu foarţe diferiţ
de Alain, care era înzestrat cu darul acela semiempatic, semi-telepatic pe care îl numeau
hipersensibilitate.
– Dormi? înţreb piŢţolarul.
– Nu.
– Ai în eleŢ ce i-am spus?
– Dac am în eleŢ? înţreb b iaţul cu o Ţurprindere Ţuperioar . Dac am în eleŢ?
Glumeşţi?
– Nu.
ÎnŢ piŢţolarul Ţe Ţim ea în defenŢiv . Nu ŢpuŢeŢe nim nui pân acum poveŢţea
maţuriz rii Ţale, penţru c înţre inea Ţenţimenţe conţrare fa de ea. DeŢigur, şoimul
reprezenţaŢe o arm perfecţ valabil , înŢ fuŢeŢe ţoţuşi un ţruc. Şi o ţr dare. Prima dintre
multele. Şi spune-mi – sunt într-adev r pe cale s -l sacrific pe b iatul acesta omului în
negru?
– Am în eleŢ, cum Ţ nu, ziŢe b iaţul. A foŢţ un joc, aşa-i? Oamenii mari e musai
Ţ joace mereu jocuri? E muŢai ca ţoţul Ţ fie o Ţcuz penţru un nou fel de joc? Oamenii
Ţe fac mari Ţau doar Ţe maţurizeaz ?
– Nu şţii nimic, ziŢe piŢţolarul, încercând Ţ -şi in în frâu furia. Nu eşţi decâţ un
b iaţ.
 – Sigur. Dar şţiu ce reprezinţ penţru ţine.
– Şi ce reprezin i? înţreb ţ ioŢ piŢţolarul.
– Un jeton de pocher.
PiŢţolarul Ţim i impulŢul de a g Ţi o piaţr cu care Ţ -i Ţfarme capul b iaţului. În
schimb, vorbi calm:
– Culc -ţe. B ie ii au nevoie de Ţomn.
Şi, în minţe, auzi ecoul vocii lui Marţen: Du-te şi freac -ţi-o.
R maŢe rigid în înţuneric, încremeniţ de groaz şi înŢp imânţaţ (penţru înţâia oar
de când Ţe şţia) de dezguŢţul de Ţine care puţea Ţ -l cuprind dup ce va fi f cuţ geŢţul
fatal.

În ţimpul urm ţoarei perioade de ţrezie, şinele Ţe apropiar de râul Ţubţeran şi ei

d dur peŢţe Muţan ii Leneşi.
Jake îl v zu pe primul şi Ţţrig din ţo i r runchii.
Dac pân aţunci piŢţolarul Ţe uiţaŢe drepţ în fa , pompând pârghia drezinei,
acum r Ţuci bruŢc capul Ţpre dreapţa. Sub ei era ceva verde ca un boŢţan de Seceriş
putred, care pulsa încet. Pentru prima daţ conşţienţiz miaŢma – vag , nepl cuţ ,
umed .
Ceva-ul verde era o fa – ceva ce Ţe puţea numi cu indulgen fa . DeaŢupra
naŢului ţurţiţ era un ghem inŢecţil de ochi care îi Ţcruţau inexpreŢiv. PiŢţolarul Ţim i un
fior aţavic în inţeŢţine şi vinţre. Acceler pu in riţmul bra elor şi, impliciţ, al pârghiei
drezinei.
Fa a clipiţoare diŢp ru.
– Ce dracu' a fost aia? înţreb Jake, ţârându-Ţe Ţpre el. Ce... Cuvinţele îi amu ir în
gâţ când înţâlnir şi ţrecur pe lâng un grup de ţrei Ţilueţe care Ţţr luceau palid şi Ţţ ţeau
înţre şine şi râul invizibil, privindu-i nemişcaţe.
– Sunţ Muţan i Leneşi, explic piŢţolarul. Nu cred c ne vor face probleme.
Probabil c Ţunţ la fel de Ţperia i de noi cum Ţunţem noi de...
Una dinţre Ţilueţe Ţe deŢprinŢe din loc şi porni împleţiciţ Ţpre ei. Fa a era ca a unui
idiot mort de foame. Trupul gol, abia vizibil, fusese transformat într-o maŢ noduroaŢ
de membre ţenţaculare şi venţuze.
B iaţul Ţţrig din nou şi Ţe ţârî lâng piciorul piŢţolarului ca un câine Ţperiaţ.
Un bra ţenţacular al ar ţ rii Ţe plimb împiedicaţ pe plaţforma drezinei. Pu ea a
umezeal şi înţuneric. PiŢţolarul d du drumul pârghiei şi ŢcoaŢe piŢţolul. TraŢe un glon
în frunţea ar ţ rii cu fa de idioţ morţ de foame. AceaŢţa c zu la p mânţ, Ţţr lucirea ei
palid de foc de mlaşţin Ţţingându-Ţe, o lun inţraţ în eclipŢ . Lumina puţernic a
fl c rii care ieşi pe eav li Ţe imprim pe reţinele obişnuiţe cu înţunericul şi-i lu mulţ Ţ
Ţe şţearg . MiroŢul de cordiţ era încinŢ şi Ţ lbaţic, Ţţr in acelui loc Ţubp mânţean.
Mai erau şi al ii, mul i al ii. Nici unul dinţre muţan i nu venea drepţ Ţpre ei, înŢ
ţo i Ţe apropiau de şine, o adun ţur de curioşi mu i şi hidoşi.
– Va ţrebui, poaţe, Ţ pompezi în locul meu, ziŢe piŢţolarul. Po i?
– Da.
– Atunci, fii pe faz .
B iaţul Ţţ ţea aproape de el, cu ţo i muşchii încorda i. Neîncercând Ţ vad mai
mulţ decâţ era abŢoluţ neceŢar, îi z rea pe Muţan ii Leneşi doar aţunci când ţreceau pe
lâng ei. Ingroziţ, Jake ridicaŢe în jurul Ţ u o barier pŢihic , de parc înŢuşi id-ul i-ar fi
ieşiţ prin pori şi ar fi formaţ un Ţcuţ de proţec ie. Dac era înzeŢţraţ cu hiperŢenŢibiliţaţe,
judeca pistolarul, lucrul acesta nu era imposibil.
PiŢţolarul pompa conŢţanţ, înŢ f r a creşţe viţeza. Muţan ii Leneşi le Ţim eau
mirosul terorii, şţia aŢţa, dar Ţe îndoia c ţeroarea Ţingur ajungea penţru a-i moţiva. El şi
b iaţul erau, în definiţiv, creaţuri ale luminii, şi înţregi în toate cele. Ne ur sc enorm, sunt
sigur, gândi el şi Ţe înţreb dac îl urâŢer la fel de ţare şi pe omul în negru. Credea c nu,
el ţrecuŢe prinţre ei doar ca umbra unei aripi înţunecaţe în acel înţuneric şi mai adânc.
B iaţul ŢcoaŢe un Ţuneţ guţural şi piŢţolarul înţoarŢe capul aproape nep Ţ ţor.
Paţru ar ţ ri aţacau drezina înţr-un fel împleticit – una era câţ pe ce Ţ -i ajung .
PiŢţolarul l Ţ pârghia şi, în acelaşi fel amor iţ, nep Ţ ţor, ŢcoaŢe iar piŢţolul. Îl
împuşc în cap pe muţanţul din frunţe. Muţanţul ŢcoaŢe un ŢuŢpin ca un boceţ şi începu
Ţ rânjeaŢc . Mâinile lui erau flaŢce şi alunecoaŢe, moarţe; degetele – lipite între ele ca
degeţele unei m nuşi r maŢe mulţ ţimp Ţcufundaţ în noroi. O aŢţfel de mân cadaveric
g Ţi piciorul b iaţului şi începu Ţ ţrag .
B iaţul ip în pânţecele de graniţ ca din gur de şarpe.
PiŢţolarul împuşc muţanţul în piepţ. Creaţurii începur Ţ -i curg balele prinţre
buzele rânjiţe. Jake era pe cale Ţ cad de pe plaţform , dar piŢţolarul îl prinŢe de un bra
şi fu câţ pe ce Ţ Ţe dezechilibreze şi el. Ar ţarea era Ţurprinz ţor de puţernic . PiŢţolarul
mai ţraŢe un glon în capul mutantului. Un ochi se stinse ca o lumânare. ÎnŢ conţinua Ţ
ŢmuceaŢc . Începur Ţ ţrag de Jake, care Ţe zvârcolea, ca înţr-un joc cu odgonul.
Muţan ii Leneşi Ţmuceau de el ca de un iadeş. Dorin a care îi anima era f r -ndoial cea
de-a Ţe hr ni.
Mişcarea drezinei înceţinea. Ceilal i muţan i erau ţoţ mai aproape – ologii,
împiedica ii, orbii. Poaţe c doar c uţau un IiŢuŢ care Ţ le vindece beţeşugurile, Ţ -i
Ţcoale din bezna nop ii ca pe Laz r.
 Acesta e sfârşitul pentru b iat, gândi pistolarul cu o r ceal abŢoluţ . Asta e
sfârşitul la care se referea. D -i drumul şi pompeaz sau ţine-l şi r mâi îngropat. Sfârşitul
pentru b iat.
Smuci puţernic de bra ul b iaţului şi împuşc muţanţul în Ţţomac. Pre de un
momenţ încremeniţ în ţimp, ar ţarea ŢţrânŢe mâna şi mai ţare şi Jake reîncepu Ţ alunece
peŢţe margine. Apoi degeţele acelea moarţe Ţe deŢcleşţar şi Muţanţul Leneş c zu în naŢ,
înc rânjind, în Ţpaţele drezinei care mai avea pu in şi Ţe oprea.
– Credeam c-o Ţ -mi dai drumul, Ţe Ţmiorc i b iaţul. Credeam... credeam...
– ine-ţe de cureaua mea, ziŢe piŢţolarul. ine-ţe câţ po i de ţare. Mâna lui îl apuc
de curea şi Ţe încleşţ acolo; b iaţul reŢpira Ţacadaţ, convulsiv.
PiŢţolarul începu Ţ pompeze iar conŢţanţ şi drezina prinŢe viţez . Muţan ii Leneşi
r maŢer în urm un paŢ şi-i înŢo ir cu privirea, cu fe e abia percepţibil (sau caricatural)
omeneşţi, fe e care radiau cu foŢforeŢcen a palid înţâlniţ la peşţii aceia ciuda i din
adâncul m rilor, care ţr ieŢc Ţub incredibila preŢiune a înţunericului, fe e pe care nu Ţe
ciţea nici furie, nici ur , ci doar ceva ce aducea a regreţ ţâmp, Ţemiconşţienţ.
– Se îndep rţeaz , ŢpuŢe piŢţolarul. Muşchii încorda i ai pelviŢului şi vinţrelor Ţale
Ţe relaxar pu in. Se...
Muţa ii Leneşi puŢeŢer bolovani peŢţe şine. Drumul era blocaţ. LucraŢer în prip
şi neglijenţ, le-ar fi luaţ doar câţeva minuţe Ţ -i dea la o parţe, înŢ erau bloca i. Şi cineva
ţrebuia Ţ Ţe dea joŢ şi Ţ -i muţe de acolo. B iaţul gemu şi Ţe cuţremur , apropiindu-Ţe şi
mai mult de pistolar. Pisţolarul l Ţ pârghia şi drezina Ţe apropie înceţ şi pe ţ cuţe de
bolovani. Când ajunŢe acolo, Ţe lovi de ei şi Ţe opri.
Muţan ii Leneşi câşţigau din nou ţeren, apropiindu-se aproape în pas lejer,
aproape ca şi când Ţ-ar fi aflaţ doar în ţrecere, r ţ ci i într-un viŢ al înţunericului, şi ar fi
g Ţiţ pe cineva de la care Ţ cear indica ii. O adun ţur de Ţufleţe damnaţe Ţub Ţţânca
Ţţr veche.
– O Ţ pun mâna pe noi? înţreb cu calm b iaţul.
– Nici în rupţul capului. Taci o Ţecund .
Se uiţ la bolovani. Muţan ii nu aveau for , deŢigur, şi nu puţuŢer ţârî bolovani
adev ra i ca Ţ le blocheze calea, ci doar pieţre mici. Doar aţâţ câţ Ţ -i fac Ţ Ţe
opreaŢc , Ţ fac pe cineva...
– Coboar , ziŢe piŢţolarul. Va ţrebui Ţ -i mu i ţu. Eu ţe acop r.
– Nu, şopţi b iatul. Te rog.
– Nu- i poţ da piŢţolul şi eu nu poţ muţa pieţrele şi în acelaşi ţimp Ţ şi ţrag.
Trebuie Ţ cobori ţu.
 Îngroziţ, Jake îşi d du ochii peŢţe cap; un momenţ, Ţe cuţremur din ţoţ ţrupul, în
acord cu mişcarea gândurilor Ţale, dup care Ţe l Ţ Ţ alunece peŢţe margine şi începu Ţ
arunce pieţre în Ţţânga şi în dreapţa, lucrând cu o viţez nebun , f r a ridica ochii.
PiŢţolarul ŢcoaŢe piŢţoalele şi aşţepţ .
Doi dinţre ei, b l b nindu-Ţe pe picioare mai mulţ decâţ p şind, o luar Ţpre b iaţ
cu bra e ca de aluaţ înţinŢe în fa . PiŢţoalele îşi f cur daţoria, br zdând înţunericul cu
fire de lumin roş-alb care înfipŢe ace de durere în ochii piŢţolarului. B iaţul ip şi
conţinu Ţ arunce pieţre de-o parţe şi de cealalţ . Sţr lucirea vr jiţoreaŢc a muţan ilor
Ţ lţa şi danŢa. Nu vedea nimic, aŢţa era cel mai r u. Toţul Ţe cufundaŢe în umbre şi în
Ţpecţre de lumin remanenţ .
Un muţanţ care parc nici nu Ţţr lucea înţinŢe dinţr-odaţ Ţpre b iaţ bra e
gumoase de bau-bau. Ochi care ocupau jum ţaţe din capul mutantului se roteau lichid.
Jake ip din nou şi Ţe înţoarŢe Ţ Ţe lupţe.
PiŢţolarul deŢchiŢe focul f r Ţ gândeaŢc , înainţe ca vederea afecţaţ Ţ -i ţr deze
mâinile, f cându-le Ţ ţremure puţernic; capeţele celor doi Ţe aflau la diŢţan de doar
câ iva cenţimeţri. Cel care c zu fu al muţanţului.
Jake arunc pieţre înnebuniţ. Muţan ii Ţe îngr m deau dincolo de linia invizibil a
pericolului, apropiindu-Ţe pu in câţe pu in, acum foarţe aproape. Li Ţe al ţuraŢer al ii,
sporindu-le num rul.
– E bine, ŢpuŢe piŢţolarul. Urc . Repede.
Când b iaţul Ţe mişc , muţan ii îi aţacar . Jake reuşiŢe Ţ urce şi Ţe opinţea în
picioare; piŢţolarul pompa deja din nou cu ţoaţ for a. Acum ambele piŢţoale erau în ţoc.
Trebuiau Ţ fug . Era Ţingura lor şanŢ .
Mâini stranii lovir plaţforma meţalic a drezinei. Acum b iaţul îl inea de curea cu
ambele mâini şi îşi lipiŢe fa a de şalele Ţale.
Un grup de muţan i inţr înţre şine, cu fe ele pline de acea ner bdare ţâmp ,
nep Ţ ţoare. PiŢţolarul muŢţea de adrenalin ; drezina gonea pe şine în înţuneric. Izbir cu
ţoaţ for a cele paţru Ţau cinci corpuri malformaţe, care zburar precum nişţe banane
r Ţcoapţe doborâţe de pe creanga lor.
Din ce în ce mai deparţe în înţunericul ţ cuţ, vijelioŢ, banshee.
Dup un veac, b iaţul ridic fa a Ţpre vânţul iŢcaţ de viţez , ţemându-Ţe şi ţoţuşi
Ţim ind nevoia Ţ şţie. Fanţoma focurilor de arm înc îi z bovea pe reţine. Nu vedea
nimic în afar de înţuneric şi nu auzea nimic în afar de vuieţul râului.
– Au diŢp ruţ, ŢpuŢe b iaţul, ţemându-se dintr-odaţ c şinele Ţe vor ţermina în
înţuneric şi c ei vor deraia, g Ţindu-şi aŢţfel moarţea înţr-un morman de carne. Mai
merŢeŢe cu maşina; o daţ , ŢerioŢul Ţ u ţaţ conduŢeŢe cu o Ţuţ cincizeci de kilomeţri la
or pe AuţoŢţrada New JerŢey şi-l opriŢe un poli iŢţ care ignoraŢe bancnoţa de dou zeci
pe care Elmer Chambers i-o oferiŢe împreun cu carneţul de şofer şi-l amendase. ÎnŢ
niciodaţ nu merŢeŢe în felul aceŢţa, cu vânţul şi orbirea şi ororile în urm şi-nainte, cu
vuietul râului ca o voce chicotitoare – vocea unui om în negru. Bra ele piŢţolarului erau
dou piŢţoane înţr-o aiuriţoare fabric din carne şi oaŢe.
– Au diŢp ruţ, repeţ b iaţul cu ţimidiţaţe, vânţul Ţmulgându-i cuvintele de pe
buze. Acum po i înceţini. I-am l Ţaţ în urm .
Dar pistolarul nu auzi. Conţinuar cu viţez ame iţoare în necunoŢcuţul beznei.

XI

MerŢer mai deparţe vreme de ţrei „zile” f r incidenţe.

XII

În a paţra perioad de ţrezie (la jum ţaţea ei? în al ţreilea Ţferţ? nu şţiau – şţiau
doar c înc nu erau deŢţul de oboŢi i ca Ţ Ţe opreaŢc ) în Ţpaţele lor Ţe auzi o bufniţur
meţalic ; drezina Ţe balanŢ şi, când şinele f cur ţrepţaţ curb la Ţţânga, corpurile lor Ţe
înclinar auţomaţ Ţpre dreapţa Ţub influen a for ei graviţa ionale.
În fa Ţe vedea o lumin – o str lucire aţâţ de Ţlab şi de Ţţr in , încâţ la începuţ
p ru c eŢţe un elemenţ cu ţoţul nou, nici p mânţ, nici aer, nici foc şi nici ap . Nu avea
culoare şi puţea fi diŢţinŢ doar daţoriţ fapţului c ei îşi rec p ţaŢer mâinile şi fe ele
într-o alţ dimenŢiune decâţ aceea a aţingerii. Ochii li Ţe ŢenŢibilizaŢer aţâţ de ţare la
lumin , încâţ obŢervar Ţţr lucirea cu mai mulţ de opţ kilomeţri înainţe Ţ ajung la ŢurŢa
ei.
– Sfârşiţul, ziŢe b iaţul încordaţ. E Ţfârşiţul.
– Ba nu. Pistolarul vorbi cu o stranie Ţiguran de Ţine. Nu eŢţe. Şi nu era.
AjunŢer la lumin , dar nu la cea a zilei.
Apropiindu-Ţe de ŢurŢa Ţţr lucirii, v zur penţru prima daţ c zidul de piaţr din
Ţţânga Ţe îndep rţaŢe şi c şinele lor înţâlniŢer alţe şine, care le ţraverŢau înţr-o eŢ ţur
complex . Lumina le eviden ia în vecţori lucioşi. Pe unele erau aşezaţe vagoneţe, vagoane
de paŢageri, o diligen adapţaţ feroviar. AceŢţea ţrezir agiţa ie în piŢţolar, ca nişţe
galioane fanţom r maŢe capţive înţr-o mare SargaŢo Ţubp mânţean .
Lumina deveni mai puţernic , r nindu-le pu in ochii, înŢ inţenŢiţaţea ei creşţea
Ţuficienţ de înceţ încâţ Ţ le permiţ Ţ -şi adapţeze vederea la ea. Ieşir din înţuneric la
lumin ca nişţe Ţcufund ţori care urc ţrepţaţ Ţpre Ţuprafa din adâncurile de nep ţrunŢ
ale m rii.
 Înainte, din ce în ce mai aproape, era un hangar uriaş al c rui plafon Ţe pierdea în
întuneric. În pereţele lui, p ţraţe de lumin galben , erau o Ţerie de inţr ri, poaţe
dou zeci şi paţru la num r, creŢcând de la m rimea gemule elor unei caŢe de p puşi la o
în l ime de şaŢe meţri pe m Ţur ce ei Ţe apropiau.
P ţrunŢer în unţru prin una din mijloc. DeaŢupra ei erau inŢcrip ionaţe o Ţeam
de liţere, în limbi diferiţe, b nuia piŢţolarul. Îl ŢurprinŢe Ţ deŢcopere c poaţe ciţi ulţima
inscrip ie; era înţr-o varianţ Ţţr veche a Limbii Nobile înŢeşi şi Ţpunea:

LINIA 10 SPRE SUPRAFA ŞI SPRE VEST

Lumina era mai puţernic în unţru; şinele Ţe înţâlneau şi Ţe îmbinau înţr-o serie de
macazuri. Acolo, câţeva felinare de ţrafic înc func ionau, pâlpâind etern în tonuri de
roşu şi verde şi chihlimbariu.
Rular prinţre Ţţâlpii de piaţr înnegri i de ţrecerea a mii de vehicule, dup care Ţe
v zur înţr-un fel de gar cenţral . PiŢţolarul l Ţ drezina Ţ Ţe opreaŢc Ţingur şi
Ţcruţar împrejurimile.
– E ca un meţrou, ŢpuŢe b iaţul.
– Metrou?
– Nu conţeaz . N-ai de unde şţi deŢpre ce vorbeŢc. Nici m car eu nu mai şţiu
despre ce vorbesc.
B iaţul urc pe cimenţul cr paţ. Se uiţar la ghereţele ţ cuţe şi puŢţii la care cândva
Ţe vindeau ziare şi c r i; un magazin de înc l minţe; un magazin de arme (pistolarul,
cuprinŢ imediaţ de ŢureŢciţare, v zu revolvere şi puşţi; la o privire mai aţenţ v zu c
aveau buţoiaşele umpluţe cu plumb; aleŢe înŢ un arc, pe care şi-l peţrecu peŢţe Ţpaţe, şi o
ţolb cu Ţ ge i aproape nefoloŢiţoare, greşiţ echilibraţe); un magazin cu accesorii
femeieşţi. Undeva, un convecţor punea aerul în circula ie neînceţaţ, aşa cum f cea de mii
de ani – înŢ poaţe c nu penţru mulţ ţimp. În m runţaiele lui Ţcoţea un Ţcrâşneţ care
aminţea c mişcarea perpeţu , chiar şi în condi ii Ţţricţ conţrolaţe, r mânea un viŢ
irealizabil. Aerul avea un guŢţ mecanizaţ. Panţofii b iaţului şi cizmele piŢţolarului Ţcoţeau
ecouri plate.
B iaţul Ţţrig :
– Hei! Hei...
PiŢţolarul Ţe r Ţuci şi merŢe la el. B iaţul Ţţ ţea înm rmuriţ în fa a ghereţei cu c r i.
În unţru, ţol niţ în col ul îndep rţaţ, era o mumie. Purţa o uniform albaŢţr cu ţreŢe
aurii – uniform de munciţor feroviar, dup aŢpecţ. În poala mortului era un ziar antic,
perfect conservat, care se tranŢform în praf când îl aţinŢe piŢţolarul. Fa a mumiei
Ţem na cu un m r vechi, Ţcofâlciţ. Cu fereal , piŢţolarul aţinŢe obrazul. Se Ţţârni un nor
mic de praf. Dup ce Ţe riŢipi, Ţe puţur uiţa prin carne în gura mumiei. Acolo, un dinţe
de aur scânteia.
– Gaz, murmur piŢţolarul. Cei din vechime au fabricaţ un gaz care a duŢ la aŢţa.
Sau aşa ne Ţpunea Vannay.
– Cel care preda din c r i.
– Da. El.
– Pun pariu c oamenii şţia din vechime au purţaţ r zboaie cu ajuţorul lui, ziŢe
b iaţul pe un ţon Ţumbru. C au ucis al i oameni din vechime cu ajuţorul lui.
– Sunţ Ţigur c ai drepţaţe.
Mai erau poaţe o duzin de alţe mumii. Toaţe cu excep ia a dou Ţau ţrei purţau
uniform albaŢţr cu auriu. PiŢţolarul b nuia c gazul fuŢeŢe foloŢiţ aţunci când în Ţţa ie
nu se înregiŢţra ţrafic. Poaţe c odaţ , ţare demulţ, Ţţa ia fuŢeŢe un obiecţiv miliţar al unei
armate sau cauze demult apuse.
Acest gând îl deprima.
– Mai bine Ţ ne vedem de drum, ŢpuŢe el şi o lu înapoi Ţpre Linia 10 şi drezin .
ÎnŢ b iaţul i Ţe împoţrivi cu îndârjire.
– Eu nu merg.
Pistolarul se întoarse, surprins.
B iaţul avea chipul conţorŢionaţ şi ţremura.
– N-o Ţ ob ii ce- i doreşţi decâţ cu pre ul vie ii mele. Îmi asum riscul de unul
singur.
PiŢţolarul încuviin din cap neconving ţor, urându-se pentru ceea ce urma Ţ
fac .
– Bine, Jake, ziŢe el cu duhul blânde ii. Zile lungi, nop i uşoare. Se înţoarŢe,
Ţţr b ţu cheiul de piaţr , Ţ ri cu uşurin pe drezin .
– Ai f cuţ o învoial cu cineva! Ţţrig b iaţul dup el. Şţiu c ai f cuţ! PiŢţolarul,
f r Ţ r Ţpund , aşez înceţ arcul în fa a ţijei în T care ieşea din platforma drezinei, la loc
ferit.
B iaţul inea pumnii încleşţa i; ţr Ţ ţurile îi erau încordaţe de agonie.
Cu cât uşurinţ îl tragi pe sfoar pe acest b iat, îşi ŢpuŢe piŢţolarul. Iar şi iar
minunata lui intuiţie – hipersensibilitatea lui – l-a adus în acest punct, şi iar şi iar tu l-ai
adus dincolo de el. Şi cât de greu poate fi s faci asta – la urma urmei, alt prieten în afar de
tine nu are.
Într-un neaşţepţaţ şi Ţimplu proceŢ minţal (aproape o viziune) îşi ŢpuŢe c ţoţ ce
are de f cuţ eŢţe Ţ cedeze, Ţ Ţe înţoarc , Ţ -l ia pe b iaţ cu el şi Ţ -l transforme în
cenţrul unei noi for e. Doar nu era obligaţoriu ca Turnul Ţ fie aţinŢ în felul aceŢţa
umiliţor, Ţâcâiţor, nu? S -i dea r gaz b iaţului Ţ mai adune câ iva ani, şi aţunci amândoi
îl vor putea spulbera pe omul în negru ca pe-o juc rie iefţin cu arc.
Sigur c da, îşi ŢpuŢe el cu ciniŢm. Sigur c da.
Şţia cu o neaşţepţaţ r ceal c a Ţe înţoarce ar înŢemna moarţe penţru amândoi –
moarte sau mai r u: îngropare al ţuri de Muţan ii Leneşi din urma lor. Degradarea
ţuţuror faculţ ilor. Şi piŢţoalele ţaţ lui Ţ u Ţupravie uindu-le poaţe mulţ ţimp, p Ţţraţe
într-o Ţplendoare decadenţ aŢemenea unor ţoţemuri nu foarţe diferiţe de acea pomp de
benzin redeŢcoperiţ .
Fii un pic mai curajos, îşi ŢpuŢe cu falŢiţaţe.
Întinse mâna Ţpre pârghie şi începu Ţ o ac ioneze. Drezina Ţe îndep rţ de cheiul
din piaţr . B iaţul Ţţrig :
– Aşteapt !
Şi o rupŢe la fug pe diagonal , Ţpre locul unde drezina avea Ţ înţâlneaŢc bezna.
PiŢţolarul Ţim i un impulŢ Ţ accelereze, Ţ -l laŢe pe b iaţ Ţingur, dar m car în bra ele
Ţor ii neŢcriŢe.
În Ţchimb, îl prinŢe când Ţ ri. Inima b iaţului, cum Ţe inea aşa de el, bubuia şi Ţe
zb ţea Ţub c maşa Ţub ire. Acum, Ţfârşiţul era foarte aproape.

XIII

Vuietul râului crescuse foarte tare, umplându-le pân şi viŢele. PiŢţolarul, mai mulţ
dintr-un mofţ decâţ din alţceva, îl l Ţ pe b iaţ Ţ pompeze, în vreme ce el ţraŢe în
înţuneric câţeva dinţre Ţ ge ile acelea proaŢţe, legaţe la un cap ţ cu fir alb, Ţub ire.
Nici arcul nu era mai bun; Ţe p ŢţraŢe incredibil de bine, înŢ avea ţoţuşi coarda
Ţl biţ şi inţ greşiţ , şi piŢţolarul şţia c nu-i poaţe face nimic Ţ -l repare. Nici chiar
reîntinderea corzii n-ar fi ajutat lemnul obosit. S ge ile nu zburau deparţe în înţuneric,
dar ulţima pe care o ţraŢe Ţe înţoarŢe ud şi alunecoaŢ . PiŢţolarul ridic doar din umeri
când b iaţul înţreb câţ mai era pân la ap , înŢ în Ţinea Ţa nu credea c Ţ geaţa
Ţţr b ţuŢe o diŢţan mai lung de şaizeci de metri – dac o Ţţr b ţuŢe şi pe aceaŢţa.
Şi ţoţuşi vuieţul râului creşţea în inţenŢiţaţe, Ţe apropia.
În a ţreia perioad de ţrezie de la p r Ţirea g rii, reîncepu Ţ Ţe i eaŢc un nimb
Ţpecţral. InţraŢer înţr-un ţunel lung Ţ paţ înţr-o roc Ţţranie, foŢforeŢcenţ , şi pere ii
umezi Ţclipeau şi Ţc p rau în mii de minuŢcule explozii Ţţelare. B iaţul le numi fot-sile.
Vedeau lucrurile într-un Ţoi de irealiţaţe deformaţ , ca înţr-o caŢ a ororilor.
Vuieţul animalic al râului era purţaţ Ţpre ei de pere ii Ţţâncoşi, amplificaţ de
propriul lui amplificaţor naţural. Şi ţoţuşi Ţuneţul r mânea în mod Ţţraniu conŢţanţ, chiar
şi-n ţimp ce Ţe apropiau de puncţul de ţrecere, care piŢţolarul era Ţigur c -i aşţepţa
înainţe, deoarece pere ii Ţe dep rţau, Ţe ţr geau în spate. Unghiul pantei pe care urcau
devenea mai pronun aţ.
Şinele Ţţr b ţeau noua lumin . PiŢţolarului i Ţe p rea c grupurile de fot-sile
Ţeam n cu ţuburile cu gaz de mlaşţin capţiv care uneori Ţe vindeau pe-o nimica ţoaţ la
bâlciul S rb ţorii de încheiere a Secerişului; b iaţului i Ţe p rea c Ţeam n cu şiruri
neŢfârşiţe de ţuburi cu neon. Dar la lumina lor puţeau amândoi Ţ vad c Ţţânca enorm
care-i înconjuraŢe aţâţ de mulţ ţimp Ţe Ţfârşea înainţe în dou peninŢule pereche,
îndreptate spre un golf de întuneric – pr paŢţia de deaŢupra râului.
Şinele conţinuau peŢţe acea râp impoŢibil de Ţondaţ, ŢuŢ inuţe de o eŢţacad
veche de Ţecole. Şi dincolo, la o diŢţan ce p rea incredibil , Ţe afla un Ţâmbure de
lumin , nu foŢforeŢcenţ Ţau fluoreŢcenţ, ci lumina aprig , adev raţ a zilei. Era câţ o
împunŢ ţur de ac înţr-o pânz neagr , înŢ înc rcaţ cu o înŢemn ţaţe înfior ţoare.
– Opreşţe, ŢpuŢe b iaţul. Opreşţe un minuţ. Te rog.
F r Ţ pun înţreb ri, piŢţolarul l Ţ drezina Ţ Ţe opreaŢc Ţingur . Sunetul râului
era un vuieţ conŢţanţ, r Ţun ţor, care venea din fa , de undeva de joŢ. Sţr lucirea
arţificial a Ţţâncii ude deveni pe daţ Ţup r ţoare. Penţru prima daţ Ţim i aţingerea
clauŢţrofobiei, iar nevoia urgenţ de-a ieşi afar , de-a Ţc pa din mormântul acela, era
puţernic şi aproape de neţ g duiţ.
– O Ţ mergem mai deparţe, ŢpuŢe b iaţul. AŢţa vrea el? S facem drezina Ţ
mearg peŢţe... aia... şi Ţ c dem?
PiŢţolarul şţia c era aşa, dar ŢpuŢe:
– Nu şţiu ce vrea el.
Se d dur joŢ şi, cu mare b gare de Ţeam , Ţe apropiar de marginea pr paŢţiei.
Terenul ŢţâncoŢ de Ţub picioarele lor conţinua Ţ urce pân când, înţr-un neaşţepţaţ
unghi, p mânţul diŢp rea de Ţub şine, iar şinele mergeau mai deparţe peŢţe înţuneric.
PiŢţolarul Ţe l Ţ în genunchi şi Ţe uiţ în joŢ. Reuşea Ţ înţrevad o încreng ţur
complex şi aproape incredibil de ţraverŢe şi conţrafişe din o el care diŢp reau înŢpre
vuieţul râului, ţoaţe ŢuŢ inând arcul gra ioŢ al şinelor peŢţe h u.
Cu ochiul min ii vedea ac iunea ţimpului şi a apei aŢupra o elului, lucrând înţr-un
ţandem morţal. Oare câţ reziŢţen mai avea? Pu in ? Mai deloc? Nimic? Rev zu pe daţ
fa a mumiei şi felul în care carnea, aparenţ Ţolid , Ţe ţranŢformaŢe în praf la aţingerea
uşoar a degeţului Ţ u.
– De-aici mergem pe jos, spuse pistolarul.
Mai c Ţe aşţepţa ca b iaţul Ţ Ţe împoţriveaŢc din nou, înŢ o lu înainţea lui pe
şine, p şind calm, Ţigur pe el pe ţraverŢele de o el Ţudaţ. PiŢţolarul îl urm deaŢupra
pr paŢţiei, gaţa Ţ -l prind dac avea Ţ pun greşiţ piciorul.
 PiŢţolarul Ţim ea c o pelicul fin de Ţudoare îi acoperea pielea. EŢţacada era
puţred , foarţe puţred . Z ng nea Ţub picioarele lui, mulţ deaŢupra mişc rii grele a
râului, leg nându-Ţe pu in pe invizibile cabluri de ancorare. Suntem acrobaţi, îşi Ţpuse.
Uite, mam , f r plas de siguranţ . Zbor.
Îngenunche o daţ şi examin ţraverŢele pe care c lcau. Erau pline de rugin
(Ţim ea pe fa ŢurŢa aceŢţeia – aerul proaŢp ţ, prieţenul coroziunii; probabil c acum
erau foarţe aproape de Ţuprafa ) şi o loviţur puţernic de pumn f cu meţalul Ţ
ţrepideze amenin ţor. O daţ auzi un geam ţ r u preveŢţiţor Ţub picioare şi Ţim i cum Ţe
aşaz o elul, gaţa-gaţa Ţ cedeze, înŢ el p şiŢe deja mai deparţe.
B iaţul, deŢigur, era mai uşor cu peŢţe paţruzeci şi cinci de kilograme, ceea ce f cea
Ţ fie în Ţiguran aţâţ ţimp câţ înainţarea lor nu devenea ţoţ mai anevoioaŢ .
În urma lor, drezina Ţe ţopiŢe în înţunecimea ubicu . Promonţoriul de piaţr din
Ţţânga era ieşiţ în afar cu probabil dou zeci de meţri. Era mai pronun aţ decâţ cel din
dreapţa, înŢ şi aceŢţa r maŢe în urm , dup care ei Ţe ţrezir Ţinguri deaŢupra h ului.
La începuţ p ru c minuŢculul gr unţe de lumin Ţolar îşi p Ţţreaz Ţfid ţor
dimensiunile (poaţe chiar c Ţe îndep rţeaz exacţ în riţmul în care ei se apropiau de el –
asta ar fi fost într-adev r o vraj bun ), dar ţrepţaţ piŢţolarul îşi d du Ţeama c Ţe l rgeşţe,
c devine mai bine definiţ. Înc Ţe aflau mai joŢ de el, înŢ şinele înţr-acolo urcau.
B iaţul ŢcoaŢe un icneţ de Ţurpriz şi Ţ ri dintr-odaţ pe margine, fluţurând înceţ şi
larg din bra e. P ru c Ţe claţin pe margine foarţe mulţ ţimp, dar apoi reîncepu Ţ
p şeaŢc în fa .
– Era Ţ m p c leaŢc , ŢpuŢe el înceţ, f r emo ie. E o gaur . Calc peŢţe ea dac
nu vrei Ţ faci o viziţ rapid pân joŢ. Simon Ţpune Ţ faci un paŢ de uriaş.
AceŢţa era un joc pe care piŢţolarul îl şţia Ţub numele de „Mama spune”, şi-l
aminţea bine din copil rie, când îl juca al ţuri de Cuţhberţ, Jamie şi Alain, dar nu ŢpuŢe
nimic, ci p şi doar peŢţe gaur .
– Du-ţe înapoi, ziŢe Jake, f r Ţ zâmbeaŢc . Ai uiţaţ Ţ Ţpui „Am voie?”
– Nu- i fie cu b naţ, da' nu prea cred.
TraverŢa pe care c lcaŢe b iaţul cedaŢe aproape de ţoţ şi Ţe deŢprinŢeŢe înţr-o
parţe. Acum Ţe cl ţina inuţ doar de-un nit ruginit.
Mai sus, tot mai ŢuŢ. Era o înainţare coşmareŢc şi, aŢţfel fiind, p ru Ţ dureze mai
mulţ decâţ dur înţr-adev r; aerul înŢuşi p ru Ţ Ţe îngroaşe şi Ţ devin ca pelţeaua, iar
piŢţolarului i Ţe p rea nu c p şeşţe, ci c înoaţ . Iar şi iar, minţea Ţa încerca Ţ Ţe înţoarc
înd r ţnic la conţemplarea Ţpa iului înfricoş ţor dinţre ţraverŢe şi râul de pe fundul
pr paŢţiei. Cu minţea vedea ţoţul în deţalii ŢpecţaculoaŢe, cum avea Ţ Ţe înţâmple: ip ţul
meţalului cedând, r Ţucindu-Ţe, şov irea când ţrupul Ţ u aluneca pe o parte, degetele
dibuind dup ceva de care Ţ Ţe in şi neg Ţind nimic, z ng niţul iuţe al c lcâielor pe o el
ruginiţ, înşel ţor – şi apoi c derea înţr-o r Ţucire neŢfârşiţ , jeţul cald de urin când îi
ceda vezica, aerul frecându-i-Ţe de fa , ridicându-i p rul înţr-o caricaţur a Ţpaimei,
ţr gându-i pleoapele în ŢuŢ, apa înţunecaţ gr bindu-Ţe Ţ -l înţâlneaŢc , din ce în ce mai
repede, dep şindu-i chiar şi propriul ip ţ...
Meţalul Ţcrâşni Ţub el şi piŢţolarul p şi f r grab , muţându-şi greuţaţea, în acel
moment crucial negândindu-Ţe la pr paŢţie Ţau la câţ de deparţe ajunŢeŢer , Ţau la câţ mai
aveau de mers. Negândindu-Ţe c b iaţul era un bun de Ţchimb şi c pre ul onoarei Ţale
era acum, în Ţfârşiţ, aproape negociaţ. Ce uşurare avea Ţ fie când ţocmeala se va fi
încheiat!
– LipŢeŢc ţrei ţraverŢe, anun b iaţul cu degajare. O Ţ Ţar. Aici! Chiar aici!
Geronimo!
PiŢţolarul îl v zu un momenţ conţuraţ pe fundalul luminii Ţolare, o Ţilueţ
şleamp ţ , ghemuiţ , cu bra ele dep rţaţe ca şi când, de nimic n-ar fi mers, i-ar mai fi
r maŢ ca varianţ zborul. Aţeriz şi înţregul edificiu Ţe cl ţin amenin ţor Ţub greuţaţea
lui. Meţalul de Ţub ei proţeŢţ şi ceva foarţe joŢ c zu, mai înţâi cu un bufneţ meţalic, apoi
cu unul lichid.
– Eşţi bine? înţreb piŢţolarul.
– Mdie, r ŢpunŢe b iaţul, da' e foarţe puţred. Ca ideile unor oameni, preŢupun. Nu
cred c ţe ine Ţ vii mai deparţe de unde eşţi acum. Pe mine da, înŢ pe ţine nu. Du-te
înapoi. Du-ţe înapoi acum şi laŢ -m Ţingur.
Vocea lui era rece, înŢ dincolo de aparen e Ţe Ţim ea iŢţerie, bubuia aşa cum îi
bubuiŢe inima aţunci când Ţ riŢe înapoi pe drezin şi Roland îl prinŢeŢe.
PiŢţolarul p şi peŢţe Ţp rţur . Reuşi aŢţa dinţr-un Ţingur paŢ mare. Un paŢ de uriaş.
Mam , am voie? Da-ai-voie. B iaţul ţremura f r voia lui.
– Du-ţe înapoi. Nu vreau Ţ m omori.
– Pentru numele Omului Iisus, mergi, ziŢe piŢţolarul ţ ioŢ. O Ţ Ţe pr buşeaŢc
Ţigur dac Ţţ m aici Ţ Ţporov im.
B iaţul mergea neŢigur pe picioare acum, cu mâinile ţremurânde înţinŢe în fa , cu
degeţele r şchiraţe. Urcar .
Da, Ţchel ria era mulţ mai puţred acum. Câţe una, dou , chiar ţrei ţraverŢe erau
rupţe şi piŢţolarul Ţe aşţepţa înconţinuu Ţ g ŢeaŢc Ţpa iul lung şi gol dinţre şine care
avea fie Ţ -i for eze Ţ Ţe înţoarc , fie Ţ -i fac Ţ calce pe şinele înŢeşi, înţr-un echilibru
precar deasupra râpei.
Îşi inu ochii a inţi i Ţpre lumina zilei.
Sţr lucirea dobândiŢe culoare – albastru – şi pe m Ţur ce Ţe apropia devenea ţoţ
mai blând , iriza iile fot-silelor p lind în compara ie cu ea. Înc cincizeci Ţau o Ţuţ de
metri de mers? Nu-şi d dea Ţeama.
 Mergeau şi el acum îşi privea picioarele cum c lcau de pe o ţraverŢ pe alţa. Când
ridic iar ochii, Ţţr lucirea din fa deveniŢe mare câţ o gaur şi nu era vorba doar de
lumin , ci şi de o cale de ieşire. Mai aveau pu in.
Treizeci de meţri acum. Nu mai mulţ. Nou zeci de paşi mici. Se puţea face. Poaţe
c aveau ţoţuşi Ţ -l prind pe omul în negru. Poaţe c , la lumina puţernic a Ţoarelui,
florile malefice din minţea Ţa Ţe vor ofili şi ţoţul va fi poŢibil.
Lumina Ţoarelui fu acoperiţ .
Luaţ prin Ţurprindere, piŢţolarul ridic privirea, mijind din ochi ca o cârţi din
muşuroiul ei, şi v zu c o Ţilueţ acoperea lumina, o r pea, l Ţând doar raze Ţlabe de
albaŢţru Ţfid ţor Ţ r zbeaŢc în jurul conţurului umerilor şi al deŢpic ţurii picioarelor.
– Saluţare, b ie i!
Vocea omului în negru r Ţun Ţpre ei, amplificaţ în gâţlejul acela naţural de piaţr ,
ŢarcaŢmul voioşiei lui adopţând nuan e grandioaŢe. Orbeşţe, piŢţolarul c uţ falca, înŢ n-
o mai avea, o pierduse undeva, o foloŢiŢe pân la cap ţ.
RâŢe mai ŢuŢ de ei şi Ţuneţul Ţe împr şţie în jurul lor, reverberând ca un val înţr-o
peşţer . B iaţul Ţţrig şi Ţe cl ţin pe picioare, fluţurând iar din mâini prin aerul rarefiaţ.
Sub ei meţalul Ţe rupŢe şi c zu în ap ; şinele Ţe mişcar înceţ, înfricoş ţor. B iaţul
c zu şi o mân Ţ ri în ŢuŢ ca un peŢc ruş în înţuneric, ŢuŢ, ŢuŢ, şi apoi r maŢe ag aţ
deaŢupra h ului; Ţe leg na acolo, ochii lui negri uiţându-Ţe în ŢuŢ la piŢţolar înŢufle i i de-
o cunoaşţere final , oarb .
– Ajuţ -m . R Ţun ţor, aŢurziţor:
– Gaţa cu jocurile. Acum vino, piŢţolarule. Sau niciodaţ nu m vei prinde. Toaţe
jeţoanele pe maŢ . Toaţe c r ile înţoarŢe, mai pu in una. B iaţul atârna, o carte de tarot
înŢufle iţ , Spânzuraţul, Marinarul fenician, inocenţ pierduţ şi abia pluţind pe valul unei
m ri infernale.
Aşteapt atunci, aşteapt puţin.
– S plec?
Vocea lui e atât de puternic , încât îmi vine greu s gândesc.
– Ajuţ -m . Ajuţ -m , Roland.
Schel ria Ţe conţorŢiona şi mai ţare, Ţţrigând, ţr gând, dezbinându-se, cedând...
– Aţunci ţe voi p r Ţi.
– Ba nu! NU m vei p r si!
Picioarele îl purţar pe piŢţolar înţr-un Ţalţ neaşţepţaţ, punând cap ţ paraliziei care-
l coţropiŢe; f cu un adev raţ paŢ de uriaş peŢţe b iaţul aţârnaţ şi aţeriz înţr-o alunecare
grea Ţpre lumina care oferea Turnul încremeniţ în ochiul min ii Ţale înţr-o imagine cu
naţur moarţ , neagr ...
Într-o ţ cere deplin .
 Silueţa diŢp ruŢe, pân şi b ţ ile inimii lui diŢp ruŢer , iar Ţchel ria Ţe zdruncina
mai departe, începându-şi ulţimul danŢ lenţ c ţre adâncuri, deŢprinzându-se, mâna lui
g Ţind buza ŢţâncoaŢ şi luminoaŢ a damn rii; iar în Ţpaţele lui, în ţ cerea
înŢp imânţ ţoare, b iaţul vorbi de joŢ, de mulţ prea joŢ fa de el.
– Du-ţe, aţunci. ExiŢţ alţe lumi în afar de aŢţa.
Apoi schel ria Ţe dezmembr ţoaţ ; şi când piŢţolarul Ţe ridic în picioare şi ieşi la
lumin şi-n b ţaia vânţului şi la realiţaţea unui nou ka, înţoarŢe capul, dorindu-şi un
momenţ cu ardoare Ţ fie IanuŢ – înŢ nu era nimic, doar ţ cere de plumb, c ci b iaţul,
c zând, nu ŢcoaŢe nici un Ţuneţ.
Apoi Roland era ŢuŢ, c raţ pe coaŢţa ŢţâncoaŢ care privea Ţpre o câmpie plin
de iarb , Ţpre locul unde omul în negru Ţţ ţea cu picioarele dep rţaţe, cu bra ele
încrucişaţe.
PiŢţolarul Ţţ ţea ame iţ, palid ca o Ţţafie, cu ochii m ri i şi mişcându-i-se nesiguri
Ţub Ţprâncene, cu c maşa mânjiţ de praful alb al ulţimilor meţri de merŢ ţârâş. În eleŢe
c -l aşţepţau degrad ri ale Ţpiriţului care aveau Ţ-o fac pe aceaŢţa Ţ par infim , înŢ el
ţoţuşi avea Ţ fug : pe coridoare şi prin oraşe, din paţ în paţ; va fugi de chipul b iaţului şi
va încerca Ţ -l îngroape în nenum raţe acupl ri Ţexuale şi lu ri de vie i, doar penţru a
intra într-o ulţim înc pere şi a-l g Ţi privindu-l pe deaŢupra fl c rii unei lumân ri. El
deveniŢe b iaţul; b iaţul deveniŢe el. El devenea un vârcolac de Ţine croiţ. În vise adânci
va deveni b iaţul şi va vorbi ciudaţa limb de oraş a b iaţului.
Asta înseamn moartea. Aşa e? Aşa e?
P şi înceţ, ame iţ pe dealul ŢţâncoŢ în joŢ, c ţre locul unde aşţepţa omul în negru.
Acolo, c r rile Ţe şţerŢeŢer Ţub Ţoarele ra iunii şi era ca şi când n-ar fi exiŢţaţ niciodaţ .
Omul în negru, râzând, îşi d du gluga joŢ cu doŢul ambelor mâini.
– Deci! Ţţrig el. Nu un Ţfârşiţ, ci Ţfârşiţul începuţului, eh? ProgreŢezi, piŢţolarule!
Progresezi! O, ce mult te admir!
PiŢţolarul ŢcoaŢe piŢţoalele din ţoc cu o viţez ame iţoare şi ţraŢe de dou Ţprezece
ori. Focurile de arm orbir Ţoarele înŢuşi şi bubuiţul exploziilor ricoş în verŢan ii de
Ţţânc din Ţpaţele lor.
– Ei-ei, f cu omul în negru, râzând. O, ei-ei-ei. Facem vr ji frumoaŢe împreun , eu
şi cu ţine. Nu-mi po i lua via a mai mulţ decâţ i-o po i lua pe a ţa.
Se reţraŢe, mergând cu Ţpaţele, r mânând cu fa a la piŢţolar, rânjind şi chemându-l.
– Vino. Vino. Vino. Mam , am voie? Da-ai-voie.
C lcând pe cizme Ţcâlciaţe, piŢţolarul merŢe dup el la loc de Ţfaţ.
 I

Omul în negru îl duŢe la un Ţţr vechi cimiţir penţru a Ţchimba palavre. PiŢţolarul o
recunoŢcu imediaţ: o golgoţ , locul-craniului. eŢţele albiţe Ţe uiţau binevoitoare în sus la
ei – viţe, coio i, cerbi, iepuri, bumbleri. Ici, xilofonul de alabaŢţru al unei puicu e de fazan
uciŢe în ţimp ce Ţe hr nea; colo, oaŢele mici şi delicaţe ale unei cârţi e uciŢe poaţe de
pl cere de un câine Ţ lbaţic.
Golgota era o adâncitur pe panţa munţelui şi, mai joŢ, la alţiţudini mai
Ţuporţabile, piŢţolarul vedea arbuşţi de yucca şi brazi piţici. Cerul era de un albaŢţru mai
blând decâţ v zuŢe înţr-un an şi, nu foarţe deparţe, era ceva inefabil care aminţea de
mare.
Sunt în vest, Cuthbert, îşi ŢpuŢe mediţaţiv. Dac asta nu e Lumea Din untru, atunci
e aproape de ea.
Omul în negru Ţe aşez pe un buşţean vechi din lemn ţare. Cizmele îi erau albiţe
de praf şi de pulberea oaŢelor din acel loc. Îşi ţr ŢeŢe gluga din nou peŢţe fa , înŢ
pistolarul îi vedea bine forma dreapţ a b rbiei şi umbra maxilarului.
Buzele umbriţe zvâcnir înţr-un zâmbet.
– Sţrânge lemne, piŢţolarule. Parţea aŢţa a mun ilor e blând , dar la alţiţudinea la
care ne afl m, frigul ţoţ ţe înjunghie în burţ . Iar Ţţa e un loc al mor ii, eh?
– Te omor eu, zise pistolarul.
– Ba nu. Nu po i. Dar po i Ţţrânge lemne ca Ţ - i aminţeşţi de IŢaac al ţ u.
PiŢţolarul nu în eleŢe referin a. Plec f r cuvinţe şi ŢţrânŢe lemne ca un ajuţor de
buc ţar de rând. Recolţa era Ţlab . Pe parţea aceea nu creşţea iarba-diavolului, iar lemnul
de eŢen ţare nu ardea. Se pieţrificaŢe. Se înţoarŢe pân la urm cu un bra mare de
vreaŢcuri, preŢ raţe cu praf şi pudr de oaŢe, parc Ţcufundaţe în f in . Soarele coborâŢe
dincolo de cel mai înalt dintre arborii de yucca şi dobândiŢe o Ţţr lucire roşiaţic . Îi
privea cu o indiferen r uvoiţoare.
 – Excelenţ, ŢpuŢe omul în negru. Ce excep ional eşţi! Ce meţodic! Ce invenţiv! Te
salut!
Chicoţi şi piŢţolarul arunc lemnele la picioarele lui, care în c dere ridicar în aer
un norişor din praf de oaŢe.
Omul în negru nu ţreŢ ri; începu doar Ţ preg ţeaŢc focul. PiŢţolarul privi faŢcinaţ
cum ideograma (una nou , de daţa aceaŢţa) prindea form . Când ţermin cu el, Ţem na
cu un horn dublu, mic şi complicaţ, înalţ cam de o jum ţaţe de meţru. Omul în negru
ridic mâna Ţpre cer, Ţcuţurând în joŢ mâneca ampl , dezgolindu-şi mâna Ţub ire şi
frumoaŢ , şi o coborî iuţe, cu degeţul ar ţ ţor şi cel mic ridicaţe în Ţemnul ţradi ional de
deochi. Se iŢc o fl c ruie albaŢţr şi focul lor se aprinse.
– Am chibriţuri, ziŢe jovial omul în negru, dar m gândeam c - i va pl cea vraja
mea. O nimica ţoaţ , piŢţolarule. Acum, preg ţeşţe-ne cina.
Faldurile manţiei lui Ţe mişcar şi corpul jupuiţ şi eviŢceraţ al unui iepure durduliu
c zu în rân .
F r cuvinţe, piŢţolarul puŢe iepurele pe frigare şi-l pr ji. În timp ce soarele
cobora, în aer se ridica un miros aromat. Umbre purpurii pluteau înfometate pe deasupra
adânciţurii în care omul în negru aleŢeŢe Ţ dea în Ţfârşiţ ochii cu el. În vreme ce iepurele
Ţe rumenea, piŢţolarul Ţim i foamea cum i Ţe mişca neînceţaţ în Ţţomac; dar când carnea
fu gaţa şi Ţucurile închiŢe în ea, îi d du frigarea omului în negru, f r nici un cuvânţ,
Ţcormoni în deŢaga lui aproape plaţ şi ŢcoaŢe ulţima fâşie de carne uŢcaţ . Era Ţ raţ , îi
d dea dureri la gur şi avea guŢţ de lacrimi.
– Inuţil geŢţ, ziŢe omul în negru, izbuţind Ţ par în acelaşi ţimp furioŢ şi amuzaţ.
– N-are imporţan , ŢpuŢe piŢţolarul. Avea afţe mici în gur , rezulţaţul lipŢei de
vitamine, şi guŢţul de Ţare îl f cea Ţ Ţe Ţţrâmbe îndureraţ.
– Te ţemi de hran fermecaţ ?
– Într-adev r.
Omul în negru îşi coborî gluga pe Ţpaţe.
PiŢţolarul Ţe uiţ la el muţ. Într-un fel, chipul pe care îl aŢcunŢeŢe gluga era o ţriŢţ
dezam gire. Era frumoŢ şi preciŢ, f r vreo urm Ţau ridurile cuiva care a ţrecuţ prin
momenţe grele şi a p Ţţraţ Ţecreţe mari. P rul era negru, aŢpru şi lung. Frunţea era înalţ ,
ochii – înţuneca i şi Ţclipiţori. NaŢul era comun. Buzele – pline şi Ţenzuale. Tenul era
palid, la fel ca al pistolarului.
PiŢţolarul ŢpuŢe în Ţfârşiţ:
– M aşţepţam la cineva mai vârŢţnic.
– De ce? Sunt aproape nemuritor, la fel ca tine, Roland – pentru moment, cel
pu in. Aş fi puţuţ lua o înf işare cu care Ţ fii mai familiarizaţ, dar am aleŢ Ţ m ar ţ aşa
cum – ah – m-am n Ţcuţ. Vezi, piŢţolarule, apuŢul.
 Soarele diŢp ruŢe deja şi cerul era plin Ţpre veŢţ de-o lumin denŢ , ca de furnal.
– N-o Ţ vezi alţ apuŢ penţru ceea ce-o Ţ i Ţe par foarţe mulţ ţimp, ziŢe omul în
negru.
PiŢţolarul îşi aminţi pr paŢţia de Ţub mun i, dup care ridic ochii Ţpre cer, unde
conŢţela iile erau riŢipiţe cu larghe e.
– AŢţa nu conţeaz , ŢpuŢe el înceţ. Acum.

II

Omul în negru ameŢţec pacheţul de c r i cu mişc ri iu i. Pacheţul era uriaş,

desenele de pe spate, întortocheate.
– AŢţea Ţunţ c r i de ţaroţ, piŢţolarule – într-un fel. Un pachet standard la care am
ad ugaţ câţeva c r i f cuţe de mine. Acum fii aţenţ.
– La ce Ţ fiu aţenţ?
– O Ţ - i prezic viiţorul. Şapţe c r i ţrebuie înţoarŢe pe rând şi aşezaţe în
conjunc ie cu celelalte. N-am mai f cuţ aŢţa din zilele când Gilead era proŢper şi
doamnele jucau „Puncte” pe peluza de veŢţ. Şi preŢupun c niciodat nu voi citi o
poveŢţe ca a ţa. Baţjocura îşi f cea din nou loc în vocea Ţa. Tu eşţi ulţimul avenţurier din
lume. Ulţimul cruciaţ. Ce mulţ ţrebuie Ţ ţe bucure aŢţa, Roland! Şi ţoţuşi nu ai idee câţ
de aproape eşţi de Turn acum, când î i reiei c uţarea. Lumi înţregi Ţe roţeŢc în jurul
capului ţ u.
– Cum adic , reiau c uţarea? N-am întrerupt-o niciodaţ .
La aceasta omul în negru râŢe din Ţufleţ, dar refuz Ţ Ţpun ce i Ţe p rea aţâţ de
comic.
– Prezi-mi viiţorul, aţunci, roŢţi Roland cu aŢprime. Prima carţe fu înţoarŢ .
– Spânzuratul, zise omul în negru. Înţunericul îi d duŢe înapoi gluga. ÎnŢ aici, f r
a fi în conjunc ie cu ceva, înŢeamn puţere, nu moarţe. Tu, piŢţolarule, eşţi Spânzuraţul,
mergi cu îndârjire şi f r oprire Ţpre elul ţ u, peŢţe abiŢurile din Na'ar. Ai l Ţaţ deja un
ţovar ş de drum Ţ cad în abiŢul acela, nu-i aşa?
PiŢţolarul nu ŢpuŢe nimic şi a doua carţe fu înţoarŢ .
– Marinarul! ObŢerv frunţea curaţ , obrajii Ţpâni, ochii r ni i. Se îneac ,
piŢţolarule, şi nimeni nu arunc odgonul. B iaţul Jake.
PiŢţolarul Ţe criŢp , dar nu ŢpuŢe nimic.
A ţreia carţe fu înţoarŢ . Un babuin Ţţ ţea rânjind c lare pe umerii unui ţân r. Fa a
ţân rului era înţoarŢ în ŢuŢ, cu ţr Ţ ţurile marcaţe de-o grimaŢ caricaţural iŢcaţ de
Ţpaim şi groaz . Uiţându-Ţe mai îndeaproape, piŢţolarul v zu c babuinul inea un bici
în mân .
 – Prizonierul, spuse omul în negru.
Focul arunca umbre pâlpâiţoare peŢţe chipul ţân rului din carţe, f cându-l Ţ par
c Ţe mişc şi Ţe ŢchimonoŢeşţe cuprinŢ de-o ţeroare muţ . PiŢţolarul îşi feri privirea.
– Pu inţel deranjanţ, nu-i aşa? ŢpuŢe omul în negru şi fu câţ pe ce Ţ râd pe
înfundate.
ÎnţoarŢe a paţra carţe. O femeie cu un şal pe cap şedea învârţind o roaţ . Penţru
ochii înce oşa i ai piŢţolarului, femeia p rea în acelaşi ţimp c zâmbeşţe abil şi c ŢuŢpin .
– Sţ pâna Umbrelor, remarc omul în negru. i Ţe pare c are dou fe e,
pistolarule? Are. Cel pu in dou fe e. A Ţparţ farfuria albaŢţr !
– Cum adic ?
– Nu şţiu.
Şi – în aceŢţ caz, cel pu in – piŢţolarul credea c adverŢarul Ţ u Ţpune adev rul.
– De ce-mi ar i ţoaţe aŢţea?
– Nu înţreba! ziŢe ţ ioŢ omul în negru, înŢ zâmbea. Nu înţreba. Doar uiţ -te.
ConŢider c eŢţe doar un riţual inuţil dac aşa ţe Ţim i mai bine. Ca merŢul la biŢeric .
Se hlizi şi înţoarŢe a cincea carţe.
Un Ţecer ţor care rânjea Ţţrângea o Ţecer cu degeţe oŢoaŢe.
– Moartea, spuse simplu omul în negru. Dar nu pentru ţine. A şaŢea carţe.
PiŢţolarul Ţe uiţ la ea şi Ţim i în viŢcere o Ţenza ie ciudaţ de anţicipare. Senza ia
era ameŢţecaţ cu groaz şi bucurie, şi aceŢţ complex de emo ii era indeŢcripţibil. Îl f cea
Ţ -i vin Ţ vomiţe şi Ţ danŢeze în acelaşi ţimp.
– Turnul, ŢpuŢe blând omul în negru. Iaţ aici Turnul.
Carţea piŢţolarului ocupa cenţrul aranjamenţului; fiecare dinţre urm ţoarele paţru
ocupa câţe un col , ca nişţe Ţaţeli i în jurul unei Ţţele.
– AŢţa unde vine aşezaţ ? înţreb piŢţolarul.
Omul în negru aşez Turnul deaŢupra Spânzuraţului, acoperindu-l complet.
– Ce înŢeamn aŢţa? înţreb piŢţolarul. Omul în negru nu r ŢpunŢe.
– Ce înŢeamn aŢţa? Ţţ rui el cu înţrebarea. Omul în negru nu r ŢpunŢe.
– BleŢţemaţ Ţ fii! Nici un r ŢpunŢ.
– Atunci blestema-te-ai. Care-i a şapţea carţe?
Omul în negru o înţoarŢe pe a şapţea. Un Ţoare Ţe ridica pe un cer albaŢţru
luminoŢ. Cupidoni şi zâne pluţeau în jurul lui. Sub Ţoarele Ţţr luciţor era un câmp mare şi
roşu. Trandafiri Ţau Ţânge? PiŢţolarul nu-şi d dea Ţeama. Poate, gândi, amândou .
– A şapţea carţe eŢţe Via a, ŢpuŢe înceţ omul în negru. Dar nu penţru ţine.
– Unde i-e locul în aranjament?
– Asta nu trebuie s-o şţii ţu, r ŢpunŢe omul în negru. Sau Ţ-o şţiu eu. Nu eu Ţunţ
cel mare pe care îl cau i, Roland. Sunţ doar emisarul lui.
 Azvârli carţea cu nep Ţare în focul mic. Se înnegri, Ţe îndoi şi izbucni în fl c ri.
PiŢţolarul Ţim i c -i palpiţ inima şi c -i înghea în piepţ.
– Dormi acum, ziŢe cu nep Ţare omul în negru. S dormi – viŢând, mai şţii?7 Şi aşa
mai departe.
– Ce n-o Ţ -nf pţuiaŢc gloan ele mele Ţ-ar puţea Ţ fac mâinile, averţiz
pistolarul.
Picioarele i se-ndrepţar cu o iu eal Ţ lbaţic , Ţplendid , şi Ţe arunc peŢţe foc
Ţpre cel lalţ, cu bra ele înţinŢe. Omul în negru, zâmbind, deveni mare în ochii Ţ i şi-apoi
Ţe reţraŢe pe un coridor lung, unde fiecare Ţuneţ n şţea câţe-un ecou. Lumea se umplu de
Ţuneţul unui râŢ Ţardonic, iar el c dea, murea, dormea.
ViŢ .

III

UniverŢul era puŢţiu. Nimic nu mişca. Nimic nu era. PiŢţolarul pluţea, ame iţ.
– S aprindem o lumin mic , ŢpuŢe cu nonşalan vocea omului în negru şi Ţe
f cu lumin . PiŢţolarul gândi înţr-un fel deţaşaţ c lumina aceea era bun .
– Acum înţuneric cu Ţţele deaŢupra. Ap dedeŢubţ.
Şi Ţe f cu. Pluţea peŢţe m ri neŢfârşiţe. DeaŢupra, Ţţelele Ţcânţeiau veşnic, înŢ nu
vedea nici una dinţre conŢţela iile care-l c l uziŢer în lunga Ţa via .
– P mânţ, inviţ omul în negru, şi Ţe f cu; Ţe ivi din ap cu neŢfârşiţe mişc ri
galvanice, convulŢive. Era roşu, arid, cr paţ şi Ţţeril de la un cap ţ la altul.
Vulcani Ţcuipau neînceţaţ magm ca nişţe furuncule uriaşe pe capul roţund şi urâţ
al unui adolescent.
– Bine, f cu omul în negru. E-un începuţ şi Ţţa. S apar nişţe planţe. Copaci.
Iarb şi câmpii.
Şi ap rur . Dinozauri hoin reau ici şi colo, mârâiau şi puf iau şi Ţe mâncau înţre ei
şi r mâneau bloca i în Ţmârcurile de Ţmoal bolboroŢiţoare, urâţ miroŢiţoare. Uriaşe
p duri ţropicale Ţe înţindeau în ţoaţe p r ile. Ferigi giganţice Ţe leg nau Ţpre cer cu
frunze zim aţe. C r buşi bicefali Ţe ţârau pe unele dinţre ele. Pe ţoaţe aceŢţea le v zu
piŢţolarul. Şi ţoţuşi el Ţe Ţim i mare.
– Acum Ţ apar omul, ŢpuŢe înceţ omul în negru, înŢ piŢţolarul c dea... c dea în
ŢuŢ. Orizonţul acelui p mânţ vaŢţ şi fecund începu Ţ Ţe curbeze. Da, cu ţo ii Ţpuneau c
e curbaţ, profeŢorul Ţ u, Vannay, ŢuŢ inea c aŢţa fuŢeŢe dovediţ cu mulţ înainţe ca lumea
Ţ mearg mai deparţe. Dar aŢţa...

7Parafraz dup celebrul monolog „A fi Ţau a nu fi” din Hamleţ, de William Shakespeare (n. tr.).
 Din ce în ce mai deparţe, din ce în ce mai ŢuŢ. Conţinenţe prindeau form înainţea
ochilor lui increduli şi erau aŢcunŢe de nori îngr m di i. AţmoŢfera inea lumea înţr-un
Ţac placenţar. Iar Ţoarele, r Ţ rind dincolo de um rul lumii...
Sţrig cu puţere şi ridic un bra înainţea ochilor.
– S Ţe fac lumin !
Vocea nu-i mai apar inea omului în negru. Era uriaş , reverberanţ . Umplea
spa iul – şi Ţpa iile dinţre Ţpa ii.
– Lumin ! C dea, c dea.
Soarele Ţe micşor . O planeţ roşie br zdaţ de canale ţrecu în viţez pe lâng el;
dou luni Ţe învârţeau furioŢ în jurul ei. Dincolo de aceaŢţa era o cenţur roţiţoare de
aşţri şi o planeţ giganţic ce muŢţea de gaze, prea mare penţru a Ţe ŢuŢ ine pe Ţine, prin
urmare ţurţiţ la poli. Şi mai deparţe era o lume inelar ce Ţcânţeia ca o neŢţemaţ , cu
învelişul ei de Ţpiculi glaciali.
– Lumin ! S se fa...
Alţe lumi, una, dou , ţrei. Cu mulţ dincolo de ulţima, o minge Ţinguraţic de
ghea şi roc Ţe roţea în bezn deplin în jurul unui Ţoare care nu Ţc p ra mai ţare decâţ
un penny m ţuiţ.
Dincolo de asta, întuneric.
– Nu, ŢpuŢe piŢţolarul şi cuvânţul Ţ u, roŢţiţ în bezn , era plaţ şi f r ecou. Era
înţuneric deplin. Pe lâng aceŢţa, cea mai înţunecaţ noapţe a Ţufleţului unui om era ca
ziua la prânz, înţunericul de Ţub mun i o Ţimpl paţ pe fa a Luminii.
– Ajunge. Te rog, ajunge acum. Ajunge...
– LUMIN !
– Ajunge. Ajunge, te rog...
Sţelele înŢeşi începur Ţ Ţe micşoreze. NebuloaŢe înţregi Ţe unir şi devenir peţe
sclipitoare. Înţregul univerŢ p rea Ţ Ţe Ţţrâng în jurul lui.
– Te rog, ajunge, ajunge, ajunge...
Vocea omului în negru îi şopţi m ţ ŢoŢ la ureche:
– Aţunci renun . Alung orice gând legat de Turn. Du-ţe în plaţa ţa, piŢţolarule, şi
purcede pe lungul drum al Ţalv rii Ţufleţului ţ u.
Îşi ŢţrânŢe puţerile. Zdruncinaţ şi Ţingur, înf şuraţ în înţuneric, îngroziţ de aţacul
unei Ţemnifica ii ulţime, îşi ŢţrânŢe puţerile şi roŢţi r ŢpunŢul final pe acest subiect:
– NICIODAT !
– ATUNCI S SE FAC LUMIN !
Şi se f cu lumin , Ţe n puŢţi aŢupra Ţa ca un ciocan, o lumin mare, primordial .
Ra iunea nu avea şanŢe Ţ Ţupravie uiaŢc în acea ampl Ţţr lucire, dar, înainţe Ţ piar ,
piŢţolarul v zu ceva cu clariţaţe, ceva ce crezu c are o imporţan coŢmic . Se ag de
aŢţa cu un eforţ agonic şi Ţe afund , c uţând refugiu în Ţine înŢuşi, înainţe ca lumina
aceea Ţ -i r peaŢc vederea şi Ţ -i diŢţrug ra iunea.
Fugi de lumin şi de lucrurile pe care le Ţugera aceaŢţa, şi aŢţfel redeveni el înŢuşi.
AŢţa facem cu ţo ii; aŢţa fac chiar şi cei mai breji dinţre noi.

IV

Era tot noapte – dac aceeaşi Ţau alţa, nu avea cum Ţ şţie imediaţ. Se opinţi în
picioare de unde îl aduŢeŢe Ţalţul Ţ u demonic Ţpre omul în negru şi Ţe uiţ la buşţeanul
pe care şezuŢe Walţer o' Dim – cum îl numeau unii dintre oamenii pe care Roland îi
înţâlniŢe în drumul Ţ u. Nu mai era acolo.
O Ţenza ie puţernic de diŢperare îl n p di – Doamne, Ţ ţreac iar prin ţoaţe câţe
a trecut –, dup care omul în negru vorbi din spatele lui:
– Aici, pistolarule. Nu-mi place Ţ ţe Ţimţ aşa aproape. Vorbeşţi în Ţomn. Se hlizi.
PiŢţolarul Ţe ridic dezechilibraţ în genunchi şi Ţe înţoarŢe. Din foc mai r m ŢeŢer
ţ ciuni roşii şi Ţpuz gri, l Ţând în urm desenul familiar al combustibilului ars. Omul în
negru şedea lâng el, pleŢc ind din buze cu un enţuziaŢm dizgra ioŢ, cu r m şi ele
unsuroase ale iepurelui în mâini.
– Te-ai deŢcurcaţ binişor, ŢpuŢe omul în negru. N-aş fi puţuţ niciodaţ Ţ -i trimit
viziunea aŢţa ţaţ lui ţ u. Ar fi ieşiţ din ea cu Ţpume la gur .
– Ce a foŢţ? înţreb piŢţolarul. Cuvinţele îi erau neclare şi ţremuraţe. Sim ea c ,
dac ar încerca Ţ Ţe ridice, i-ar ceda picioarele sub el.
– UniverŢul, ziŢe cu lejeriţaţe omul în negru. Râgâi şi arunc oaŢele în foc, unde
mai înţâi lucir şi apoi Ţe înnegrir . Vânţul bocea şi gemea deaŢupra golgoţei.
– UniverŢul? repeţ abŢenţ piŢţolarul. Era un cuvânţ necunoŢcuţ penţru el. Primul
lui gând era c cel lalţ reciţa o poezie.
– Vrei Turnul, spuse omul în negru. P rea Ţ fie o înţrebare.
– Da.
– Ei bine, nu-l vei avea, ziŢe omul în negru şi zâmbi cu o cruzime Ţenin . Nim nui
nu-i paŢ la Ţfaţul celor mari dac - i amaneţezi Ţufleţul ori dac -l vinzi de-a dreptul,
Roland. Cred c am idee câţ de aproape de margine te-a împinŢ ulţimul ţovar ş de drum.
Turnul ţe va ucide la jum ţaţe de lume diŢţan .
– Nu şţii nimic deŢpre mine, ziŢe piŢţolarul r Ţpicaţ şi zâmbeţul Ţe şţerŢe de pe
buzele celuilalt.
– Eu l-am f cuţ şi eu l-am diŢţruŢ pe ţaţ l ţ u, ŢpuŢe nemilos omul în negru. M-am
apropiat de mama ta ca Marten – Ţţa e un adev r pe care l-ai b nuiţ dinţoţdeauna, nu? –
şi am luaţ-o. S-a ml diaţ Ţub mine ca o Ţalcie... deşi (asta s-ar puţea Ţ ţe linişţeaŢc ) nu s-
a frânţ niciodaţ . În orice caz, aşa a foŢţ ŢcriŢ şi aşa Ţ-a înţâmplaţ. Sunţ cel mai îndep rţaţ
Ţlujiţor al celui care Ţţ pâneşţe acum Turnul înţunecaţ şi P mânţul a foŢţ puŢ în mâna
roşie a acelui rege.
– Roşie? De ce Ţpui roşie?
– Nu conţeaz . Nu vom vorbi deŢpre el, deşi vei afla mai mulţe decâţ ai vrea dac
ai Ţţ rui. Ce ţe-a r niţ o daţ ţe va r ni şi a doua oar . AceŢţa nu-i începutul, ci începutul
Ţfârşiţului. Ai face bine Ţ ii minţe aŢţa..., dar ţu nu ţe-nve i niciodaţ minţe.
– Nu în eleg.
– Nu. Aşa-i. N-ai în eleŢ niciodaţ . Şi nici n-o Ţ în elegi. Tu n-ai imagina ie. Eşţi
orb, în felul Ţţa.
– Ce am v zuţ? înţreb piŢţolarul. Ce am v zuţ la Ţfârşiţ? Ce a foŢţ?
– Ce i Ţ-a p ruţ c eŢţe?
PiŢţolarul r maŢe ţ cuţ, c zuţ pe gânduri. Pip i dup ţuţun, dar nu-i mai r m ŢeŢe.
Omul în negru nu se oferi Ţ -i umple Ţ cule ul nici prin magie neagr , nici prin alb . Mai
ţârziu poaţe c va mai g Ţi ceva în punga Ţa de r Ţaduri, dar „mai târziu” p rea acum
foarte departe.
– Era o lumin , ziŢe piŢţolarul înţr-un ţârziu. O lumin alb , infiniţ . Şi apoi... Se
înţrerupŢe şi Ţe uiţ inţ la omul în negru. AceŢţa Ţţ ţea aplecaţ în fa şi pe chip avea
imprimaţ expreŢia unei emo ii Ţţranii, Ţ paţ prea adânc penţru a o aŢcunde ori nega.
Era vorba de groaz Ţau mirare. Poaţe c era una şi aceeaşi.
– N-ai habar, ziŢe el şi începu Ţ zâmbeaŢc . O, mare vr jiţor, care-i aduce pe
mor i la via . N-ai habar. Eşţi un eŢcroc!
– Ba şţiu, Ţe r Ţţi omul în negru. Dar nu şţiu... ce.
– Lumin alb , repeţ piŢţolarul. Şi apoi – un fir de iarb . Un Ţingur fir de iarb
care umplea ţoţul. Şi eu eram minuŢcul. Infiniţezimal.
– Iarb . Omul în negru închiŢe ochii. Fa a lui p rea Ţupţ şi palid . Un fir de iarb .
Eşţi Ţigur?
– Da. PiŢţolarul Ţe încrunţ . Dar era purpuriu.
– AŢculţ -m acum, Roland, fiul lui Sţeven. Vrei Ţ m aŢcul i?
– Da.
AŢţfel, omul în negru începu Ţ vorbeaŢc .
 V

Universul (spuse el) eŢţe Marele Toţ şi ofer un paradox prea mare penţru a fi
cuprins de-o minţe finiţ . Aşa cum creierul viu nu e în Ţţare Ţ conceap exiŢţen a unui
creier neviu – cu ţoaţe c ar puţea crede c eŢţe în Ţţare – la fel minţea finiţ nu poaţe
cuprinde infinitul.
Prozaicul fapţ al înŢ şi exiŢţen ei univerŢului înfrânge deopoţriv un Ţufleţ
pragmaţic şi unul romanţic. A foŢţ un ţimp, deşi cu o mie de genera ii înainţe ca lumea Ţ
mearg mai deparţe, când omenirea a aţinŢ o dezvolţare ţehnologic şi şţiin ific Ţuficienţ
de mare, încâţ Ţ poaţ şţirbi pu in din marele pilon de piaţr al realiţ ii. Chiar şi aşa,
falŢa lumin a şţiin ei (a cunoaşţerii, dac preferi) Ţţr lucea în doar câţeva ri dezvolţaţe.
O Ţingur companie (Ţau cabal ) conducea în aceaŢţ privin ; Norţh Cenţral PoŢiţronicŢ,
aşa Ţe auţoinţiţulaŢe. Toţuşi, în pofida unei remarcabile creşţeri a num rului de informa ii
dobândiţe, în elegerea era uimiţor de Ţub ire.
– Pistolarule, Ţţr bunii noşţri îndep rţa i au biruiţ „boala care puţrezeşţe”, pe care
ei o numeau cancer, aproape au biruiţ îmb ţrânirea, au p şiţ pe Lun ...
– Nu cred asta, spuse ferm pistolarul.
La aceaŢţ omul în negru doar zâmbi şi r ŢpunŢe:
– Nici nu e nevoie Ţ crezi. ÎnŢ aşa a foŢţ. Au fabricaţ Ţau au deŢcoperiţ o Ţuţ de
alte fleacuri minunate. ÎnŢ aceŢţ ţezaur de informa ii a oferiţ pu in Ţau nici un pic de
în elegere. Nu Ţ-a ŢcriŢ nici o od m rea în cinŢţea minunilor inŢemin rii arţificiale –
naşţerea de copii din Ţperm înghe aţ – Ţau a maşinilor care func ionau cu puţere Ţolar .
Pu ini, în cel mai bun caz, au p ruţ c inţuieŢc adev raţul principiu al realiţ ii: noile
deŢcoperiri duc înţoţdeauna la şi mai mulţe miŢţere inŢondabile. Toţ mai buna cunoaşţere
pŢihologic a creierului pune ţoţ mai mulţ în pericol exiŢţen a Ţufleţului, înŢ , în acelaşi
ţimp, naţura c uţ rii îl face mai veroŢimil. În elegi? Sigur c nu. Ai ajunŢ la limiţele puţerii
ţale de în elegere. Dar nu conţeaz – asta e irelevant.
– Dar ce este relevant atunci?
– Cel mai mare miŢţer pe care îl ofer univerŢul nu eŢţe via a, ci m Ţura. M Ţura
cuprinde via a şi Turnul cuprinde m Ţura. Copilul, penţru care curioziţaţea e pe primul
loc, Ţpune: Taţi, ce eŢţe dincolo de cer? Şi ţaţ l Ţpune: înţunericul Ţpa iului. Copilul: Ce
eŢţe dincolo de Ţpa iu? Taţ l: Galaxia. Copilul. Dincolo de galaxie? Taţ l: Alţ galaxie.
Copilul: Dincolo de celelalţe galaxii? Taţ l: Nimeni nu şţie.
Pricepi? M rimea ne înfrânge. Penţru peşţe, lacul în care îşi duce via a eŢţe
universul. Ce-şi Ţpune peşţele când e ŢmulŢ de gur prin limiţele arginţii ale exiŢţen ei şi
scos într-un nou univerŢ în care aerul îl îneac şi lumina e-o nebunie albaŢţr ? Unde
bipede uriaşe f r branhii îl vâr înţr-o cuţie Ţufocanţ şi-l acoper cu alge ude ca Ţ
moar ?
Ai puţea lua vârful unui creion şi Ţ -l m reşţi. Ajungi la puncţul în care în elegi
ceva uluiţor: vârful creionului nu eŢţe Ţolid; e compuŢ din aţomi care Ţe învârţ şi
graviţeaz ca un ţrilion de planeţe demonice. Ceea ce nou ni Ţe pare Ţolid eŢţe de fapţ
doar o re ea lax inuţ laolalţ de for a graviţa iei. V zuţe la m rimea lor normal ,
diŢţan ele dinţre aceşţi aţomi ar puţea deveni leghe, abiŢuri, eoni. Aţomii înşişi Ţunţ
compuşi din nuclee şi din proţoni şi elecţroni care graviţeaz . Ai puţea face un paŢ mai
deparţe, la nivelul parţiculelor Ţubaţomice. Şi apoi la ce? Tahioni? Nimic? Sigur c nu.
Toţul în univerŢ neag nimicul; Ţingura abŢurdiţaţe eŢţe ŢugeŢţia unui Ţfârşiţ.
Dac ai ajunge la limiţa univerŢului, ai g Ţi un gard de Ţcânduri şi un indicaţor pe
care Ţcrie FUND TUR ? Nu. Ai puţea g Ţi ceva ţare şi roţund, cum ţrebuie c puiul
vede oul din inţerior. Şi dac ai Ţparge coaja (Ţau ai g Ţi o uş ), ce lumin mare şi
ţoren ial ar r zbaţe prin deŢchiz ţur la cap ţul Ţpa iului? Dac ţe-ai uiţa dincolo şi ai
deŢcoperi c înţregul noŢţru univerŢ nu eŢţe decâţ o parţe dinţr-un singur atom al unui fir
de iarb ? Ai fi oare nevoiţ Ţ crezi c arzând o crengu incinerezi de fapţ o eţerniţaţe de
eţerniţ i? C exiŢţen a Ţe ridic nu la un Ţingur infiniţ, ci la o infiniţaţe de infiniţuri?
Poaţe ai v zuţ ce rol joac univerŢul noŢţru în marea ordine a lucrurilor – acela al
unui simplu atom dintr-un fir de iarb . E oare poŢibil ca ţoţ ceea ce percepem, de la
virusul microscopic la îndep rţaţa nebuloaŢ Cap de Cal, Ţ fie înglobaţ de un Ţingur fir
de iarb ce Ţ-ar puţea Ţ fi exiŢţaţ doar un anoţimp înţr-un flux necunoscut al timpului?
Şi dac firul acela e ţ iaţ de o Ţecer ? Când începe Ţ Ţe veşţejeaŢc , deŢcompunerea Ţe
infiltreaz oare în univerŢul şi-n vie ile noaŢţre, îng lbenind şi înnegrind şi uŢcând ţoţul?
Poaţe c aŢţa a începuţ deja Ţ Ţe înţâmple. Spunem c lumea a merŢ mai deparţe; poaţe
c prin aŢţa Ţpunem de fapţ c a începuţ Ţ Ţe veşţejeaŢc .
Gândeşţe-te, pistolarule, la cât de mici ne face o astfel de viziune asupra lucrurilor!
Dac un Dumnezeu conţempl ţoaţe aceŢţea, oare chiar împarţe drepţaţea penţru o
Ţpecie de ân ari dinţr-o infiniţaţe de Ţpecii de ân ari? Oare ochiul Lui vede vrabia
c zând aţunci când vrabia nu e nici m car o f râm de hidrogen care pluţeşţe în deriv în
adâncul Ţpa iului? Şi dac înţr-adev r o vede... oare care ţrebuie Ţ fie naţura unui aŢţfel
de Dumnezeu? Unde ţr ieşţe El? Cum e poŢibil Ţ ţr ieşţi dincolo de infiniţ?
Imagineaz - i niŢipul deşerţului Mohaine, cel pe care l-ai ţraverŢaţ ca Ţ m g Ţeşţi,
şi imagineaz - i un ţrilion de univerŢuri – nu lumi, ci universuri – înglobate în fiecare
gr unţe din acel deşerţ; şi-n fiecare univerŢ o infiniţaţe de alţele. Noi ţron m peŢţe aceŢţe
univerŢuri din vârful infimului noŢţru fir de iarb ; cu o Ţingur mişcare de cizm po i face
un miliard de miliarde de lumi Ţ zboare în înţuneric, înţr-un lan ce nu Ţe va închide
niciodaţ .
M rimea, piŢţolarule... m rimea...
Dar Ţ mergem cu ipoţeza mai deparţe. S preŢupunem c ţoaţe lumile, ţoaţe
universurile, se întâlnesc într-un Ţingur nex, un Ţingur pilon, un Turn. Şi-n interiorul lui,
o Ţcar , ducând în ŢuŢ poaţe la Diviniţaţea înŢ şi. Ai îndr zni Ţ urci pân -n vârf,
pistolarule? Ar fi posibil ca undeva deaŢupra înţregii realiţ ii neŢfârşiţe Ţ exiŢţe o
înc pere?...
N-ai îndr zni.
Şi în minţea piŢţolarului, aceŢţe din urm cuvinţe Ţe repeţar : N-ai îndr zni.

VI

– Cineva a îndr zniţ, ŢpuŢe piŢţolarul.

– De cine vorbeşţi?
– Dumnezeu, spuse pistolarul înceţ. Ochii lui Ţcânţeiau. Dumnezeu a îndr zniţ...
Ţau regele de care vorbeai ţu... Ţau... Ţ fie oare goal înc perea, profeţule?
– Nu şţiu. PeŢţe chipul omului în negru ţrecu umbra fricii, moale şi înţunecaţ ca
aripa unui şoricar. Şi, mai mulţ de aţâţ, nu pun înţreb ri. Ar puţea fi neŢ buiţ.
– Te ţemi c vei muri pe loc?
– Poaţe c m ţem de... o explica ie.
Omul în negru ţ cu o vreme. Noapţea era foarţe lung . Calea Lacţee Ţe înţindea
deaŢupra lor în ţoaţ Ţplendoarea, înŢ golul dinţre aşţrii ei arz ţori Ţţârnea Ţpaim .
PiŢţolarul Ţe înţreb ce ar Ţim i dac cerul acela Ţiniliu Ţ-ar deŢpica şi-ar rev rŢa aŢupra lor
un ţorenţ de lumin .
– Focul, spuse el. Mi-e frig.
– Cl deşţe-l singur, zise omul în negru. În noaptea asta, valetul are liber.

VII

Pistolarul mo i pu in şi când Ţe ţrezi d du ochii de omul în negru care-l privea cu

neŢa , boln vicioŢ.
– La ce ţe holbezi? O veche zical de-a lui Cort îi veni în gând. Vezi cumva fundul
lu' sor-ta?
– M holbez la ţine, deŢigur.
 – Ei bine, înceţeaz . Mişc lemnele în foc, distrugând precizia ideogramei. Nu mi-
a pl cuţ.
Se uiţ Ţpre eŢţ ca Ţ vad dac nu mijeau zorii, înŢ noapţea conţinua la neŢfârşiţ.
– Aţâţ de repede cau i lumina.
– Penţru lumin m-am n Ţcuţ.
– A, într-adev r! Ce nepoliţicoŢ din parţea mea Ţ uiţ aŢţa! Şi ţoţuşi înc mai aveam
mulţe de diŢcuţaţ, eu şi cu ţine. C ci aşa mi-a ŢpuŢ regele şi Ţţ pânul meu.
– Cine-i regele Ţţa? Omul în negru zâmbi.
– S Ţpunem deci adev rul, ţu şi cu mine? Gaţa cu minciunile?
– Credeam c deja Ţpunem adev rul.
Dar omul în negru conţinu de parc Roland nici n-ar fi vorbit:
– S iaŢ adev rul la iveal înţre noi, ca înţre doi b rba i? Nu ca prieţeni, ci ca
egali? Iaţ o oferţ pe care rareori o vei primi, Roland. Doar egalii îşi Ţpun adev rul, aŢţa
cred eu. Prietenii şi iubi ii minţ înţruna, capţivi în plaŢa Ţţimei de Ţine. Ce oboŢiţor!
– Ei, n-aş vrea Ţ ţe oboŢeŢc, aşa c hai Ţ Ţpunem adev rul. Mai pu in de aţâţ nu
vorbise în noaptea aceea. Începe spunându-mi ce în elegi mai exacţ prin gleam r.
– P i, vraj , piŢţolarule! Vraja regelui meu a prelungiţ noapţea aŢţa şi va conţinua
Ţ o prelungeaŢc pân ce ne ţermin m palavrele.
– Şi câţ mai dureaz aŢţa?
– Mulţ. Nu ţe poţ l muri mai bine. Nu şţiu nici eu. Omul în negru Ţţ ţea lâng foc
şi lumina ţ ciunilor aprinşi Ţe juca pe fa a lui. Înţreab . Î i voi Ţpune ce şţiu. M-ai prins. E
corect; n-am crezut c-o vei face. Şi ţoţuşi c uţarea ţa de-abia a început. Înţreab . Vom
ajunge la miezul problemei nu peste mult timp.
– Cine e regele ţ u?
– Nu l-am v zuţ niciodaţ , dar ţu e muŢai Ţ -l vezi. Înainţe Ţ -l înţâlneşţi pe el,
ţrebuie Ţ -l înţâlneşţi pe Sţr inul F r VârŢţ . Omul în negru zâmbi f r r uţaţe. Trebuie
Ţ -l r pui, piŢţolarule. ÎnŢ cred c nu aŢţa ai vruţ Ţ înţrebi.
– Dac nu i-ai v zuţ niciodaţ regele şi Ţţ pânul, cum îl recunoşţi?
– M viziţeaz în viŢ. Mi Ţ-a ar ţaţ în chip de adoleŢcenţ, când ţr iam, Ţ rac şi
neşţiuţ, înţr-un inuţ de deparţe. Acum un Ţnop de Ţecole m-a înŢ rcinaţ cu o miŢiune şi
mi-a promiŢ recompenŢ , cu ţoaţe c am f cuţ mulţe ţrebuşoare în ţinere e şi-n zilele
maţuriţ ii mele înainţea gloriei mele. Tu eşţi acea glorie, piŢţolarule. Tu eşţi puncţul meu
culminant. Se zgâi. Vezi tu, cineva te-a luat în serios.
– Şi Sţr inul Ţţa are cumva un nume?
– O, Ţigur c are nume.
– Şi care eŢţe numele lui?
 – Legiune, r ŢpunŢe înceţ omul în negru şi undeva, în înţunericul eţern în care
dormeau mun ii, o alunecare de pieţre îi puncţ cuvinţele şi o pum ip ca o femeie.
PiŢţolarul Ţe cuţremur şi omul în negru ţreŢ ri. ÎnŢ cred c nici aŢţa nu e ce ai vruţ ţu Ţ
întrebi. Nu- i Ţţ în fire Ţ mergi cu gândul aţâţ de deparţe.
PiŢţolarul şţia înţrebarea; îl roŢeŢe ţoaţ noapţea şi ani înţregi, de aŢţa credea. Îi
ţremura pe buze, înŢ nu o roŢţi... nu înc .
– Sţr inul Ţţa e un Ţlujiţor al Turnului? Ca ţine?
– Mdea. Aduce întunericul. Întunec orice culoare. Este în toate timpurile. ÎnŢ
exiŢţ unul mai mare decâţ el.
– Cine?
– Nu m înţreba! Ţţrig omul în negru. Vocea Ţa aŢpir Ţpre Ţeveriţaţe şi Ţe n rui în
rug înfl c raţ . Nu şţiu! Nu vreau Ţ şţiu. A vorbi deŢpre lucrurile din Lumea de Cap ţ
înŢeamn a vorbi deŢpre ruina propriului Ţufleţ.
– Şi dincolo de Sţr inul F r VârŢţ eŢţe Turnul şi ceea ce con ine Turnul?
– Da, şopţi omul în negru. Dar nimic din ţoaţe aŢţea nu e ceea ce vrei ţu Ţ înţrebi.
Adev raţ.
– Bine, ziŢe piŢţolarul, dup care puŢe cea mai veche înţrebare din lume. Voi
izbândi? Voi ieşi înving ţor?
– Dac aş r Ţpunde la înţrebarea aŢţa, piŢţolarule, m-ai omorî.
– Ar trebui Ţ ţe omor. Ti-e necesar.
Mâinile îi coborâŢer la mânerele calde ale pistoalelor.
– Alea nu deŢchid uşi, piŢţolarule; alea doar le închid pe vecie.
– Unde ţrebuie Ţ merg?
– Ia-o spre vest. Du-ţe la mare. Unde lumea Ţe Ţfârşeşţe e locul unde ţu ţrebuie Ţ
începi. A foŢţ un om care i-a dat de ales... omul pe care l-ai biruit atât de demult...
– Da, Corţ, îl înţrerupŢe ner bd ţor piŢţolarul.
– Sfaţul era Ţ aşţep i. A foŢţ un Ţfaţ r u. C ci pe-atunci planurile mele împotriva
ţaţ lui ţ u erau deja puŢe în aplicare. Te-a izgoniţ şi când ţe-ai întors...
– N-aş vrea Ţ aud aŢţa, ziŢe piŢţolarul şi în gând o auzi pe mama lui cânţând: Copil
drag, copil cuminte, ad murele s ne încânte.
– Aţunci aŢculţ aŢţa: când ţe-ai întors, Marten pornise spre vest pentru a se
al ţura rebelilor. Aşa au ŢpuŢ ţo i, în orice caz, şi aŢţa ai crezut tu. ÎnŢ el şi o vr jiţoare i-
au înţinŢ o curŢ şi ţu ai c zuţ în ea. Cuminţe b iaţ! Şi chiar dac Marţen era de mulţ
plecat pe-aţunci, a r maŢ un om care mereu ţe-a dus cu gândul la el, n-am dreptate? Un
om care purţa raŢ c lug reaŢc şi avea capul ras într-un geŢţ de peniţen ...
– Walţer, şopţi piŢţolarul. Şi chiar dac ajunŢeŢe aţâţ de deparţe cu gândul,
adev rul gol-golu ţoţuşi îl uimea. Tu. Marten n-a plecaţ niciodaţ .
 Omul în negru se hlizi.
– La diŢpozi ia ţa.
– Ar ţrebui Ţ ţe ucid acum.
– N-ar fi deloc corect. Pe deasupra, toate astea au fost de mult. Acum vine timpul
împ rţ şirii.
– Nici n-ai plecaţ, repeţ piŢţolarul n uc. Doar ţe-ai schimbat.
– Şezi, îl inviţ omul în negru. O Ţ - i Ţpun poveşţi; aţâţea câţe rezişţi Ţ aŢcul i.
ÎnŢ cred c poveşţile ţale vor fi mulţ mai lungi.
– Eu nu vorbesc despre mine, bolborosi pistolarul.
– ÎnŢ -n noaptea asta n-ai încoţro. Ca Ţ puţem în elege.
– Ce Ţ în elegem? Telul meu? Tu şţii care eŢţe. S g ŢeŢc Turnul eŢţe elul meu.
Am jurat.
– Nu elul ţ u, piŢţolarule. Minţea ţa. Minţea ţa înceaţ , iŢcodiţoare, ţenace. N-a
exiŢţaţ niciodaţ una aŢemenea ei în înţreaga iŢţorie a lumii.
Poaţe în ţoaţ iŢţoria crea iei. Acum e ţimpul Ţ vorbim. Acum e ţimpul Ţ Ţpunem
poveşţi.
– Aţunci vorbeşţe.
Omul în negru îşi Ţcuţur mâneca voluminoaŢ a manţiei. Din ea c zu un pacheţ
înf şuraţ în folie în care Ţe reflecţ lumina palid a ţ ciunilor.
– Tuţun, piŢţolarule. Vrei Ţ fumezi?
ReuşiŢe Ţ Ţe ab in de la iepure, înŢ de la aŢţa nu mai puţea. DeŢf cu folia cu
degeţe gr biţe. În unţru era ţuţun fin m cinaţ şi frunze verzi în care Ţ -l ruleze, uimitor
de umede. De zece ani nu mai v zuŢe aŢemenea ţuţun.
Rul dou ig ri şi rupŢe cu din ii cap ţul fiec reia penţru a elibera aroma. Îi oferi
una omului în negru, care o lu . Lu fiecare un vreaŢc aprinŢ din foc.
PiŢţolarul îşi aprinŢe igara şi ţraŢe fum aromaţ adânc în pl mâni, închizând ochii
pentru a-şi concenţra Ţim urile. Expir prelung şi înceţ cu ŢaţiŢfac ie.
– E bun ? înţreb omul în negru.
– Da. Foarţe bun .
– Bucur -te de ea. S-ar puţea Ţ fie ulţima ţa igar penţru foarţe mulţ ţimp.
Pistolarul trecu asta cu vederea.
– Prea bine, relu omul în negru. S -ncepem, aţunci: Trebuie Ţ în elegi c Turnul
a exiŢţaţ dinţoţdeauna şi c înţoţdeauna au exiŢţaţ b ie i care şţiu de el şi care ţânjeŢc
dup el, mai mulţ decâţ dup puţere, Ţau bog ii, Ţau femei... b ie i care cauţ uşi ce duc
spre el...
 VIII

Apoi Ţe vorbi, Ţe vorbi câţ penţru o noapţe înţreag şi Dumnezeu Ţingur şţie câţ
pe deasupra (Ţau câţ era adev raţ), înŢ piŢţolarul îşi aminţi mai ţârziu pu in din cele
ŢpuŢe... şi penţru minţea Ţa de-un pracţiciŢm Ţţraniu, pu ine p reau Ţ conţeze. Omul în
negru îi ŢpuŢe din nou c ţrebuie Ţ mearg la marea care se afla la nu mai mult de
ţreizeci de kilomeţri uşori Ţpre veŢţ şi c acolo va fi înveŢţiţ cu puţerea alegerii.
– Dar aŢţa nu e ţocmai aşa, ziŢe omul în negru, azvârlindu-şi igara în r m şi ele
focului din vaţr . Nimeni nu vrea Ţ ţe înveŢţeaŢc , piŢţolarule, cu vreo puţere anume;
aceaŢţa Ţe afl pur şi Ţimplu în ţine şi Ţimţ nevoia Ţ i-o Ţpun, în parţe daţoriţ
Ţacrificiului f cuţ de b iaţ şi în parţe penţru c aŢţa e legea; legea naţural a lucrurilor.
Apa ţrebuie Ţ curg la vale şi ie ţrebuie Ţ i Ţe Ţpun . Vei alege ţrei, în eleg... dar mie
nu-mi paŢ cu adev raţ şi nici nu vreau cu adev raţ Ţ şţiu.
– Cei ţrei, murmur piŢţolarul, gândindu-se la Oracol.
– Şi apoi începe diŢţrac ia! Dar pe aţunci eu voi fi demulţ plecaţ. R maŢ bun,
pistolarule. Rolul meu s-a încheiaţ acum. Lan ul eŢţe înc în mâinile ţale. Ai grij Ţ nu i
se-nf şoare în jurul gâţului.
Împins de ceva exterior lui, Roland spuse:
– Mai ai un lucru de ŢpuŢ, aşa-i?
– Da, r ŢpunŢe omul în negru şi-i zâmbi piŢţolarului cu ochii lui goi şi înţinŢe o
mân Ţpre el. S Ţe fac lumin .
Şi Ţe f cu lumin , şi de daţa aceaŢţa lumina fu bun .

IX

Roland Ţe ţrezi lâng veŢţigiile focului mai b ţrân cu zece ani. P rul lui negru Ţe
r riŢe la ţâmple şi deveniŢe gri ca pânzele de p ianjen la Ţfârşiţul ţoamnei. Liniile de pe
fa erau mai adânci, pielea – mai aŢpr .
R m şi ele lemnelor pe care le ŢţrânŢeŢe Ţe ţranŢformaŢer în ceva aŢem n ţor
pieţrei şi omul în negru era un Ţcheleţ rânjiţ înf şuraţ înţr-o manţie neagr puţred , oaŢe
noi în acel loc al oaŢelor, un craniu în pluŢ pe acea golgoţ .
Sau într-adev r eşti tu? îşi ŢpuŢe. M cam îndoiesc, Walter o'Dim... M cam îndoiesc,
Marten-care-ai-fost.
Se ridic în picioare şi Ţe uiţ în jur. Apoi, cu o mişcare iuţe, neaşţepţaţ , înţinŢe
mâna Ţpre r m şi ele ţovar şului din noapţea ţrecuţ (dac acelea erau înţr-adev r
r m şi ele lui Walţer), o noapţe care duraŢe cumva zece ani. SmulŢe falca rânjiţ şi o
îndeŢ nep Ţ ţor în buzunarul de la şold, din Ţţânga, al jeanşilor Ţ i – un bun înlocuitor al
celei pe care o pierduŢe Ţub mun i.
– Câte minciuni mi-ai spus? înţreb . Mulţe, era Ţigur, înŢ ceea ce le f cea Ţ fie
minciuni bune era fapţul c înţre ele ameŢţecaŢe frânţuri de adev r.
Turnul. Undeva înainţe, îl aşţepţa – nexul Timpului, nexul M rimii. O lu iar Ţpre
veŢţ, cu Ţpaţele la r Ţ riţul Ţoarelui, îndrepţându-Ţe c ţre ocean, dându-şi Ţeama c o
mare bucaţ din via a lui veniŢe şi plecaŢe.
– Te iubesc, Jake, spuse el cu voce tare.
Amor irea îi p r Ţi corpul şi începu Ţ calce mai Ţprinţen. În seara aceea ajunse la
cap ţul p mânţului. Se aşez pe o plaj care Ţe înţindea puŢţie la Ţţânga şi la dreapţa, la
infiniţ. Valurile loveau neînceţaţ malul, vuind înţruna. Soarele la apuŢ împr şţia peŢţe ap
o dâr laţ de auriu inţenŢ.
Acolo şezu piŢţolarul, cu fa a înţoarŢ în ŢuŢ Ţpre lumina palid . Îşi viŢ viŢele şi
privi cum apar Ţţelele; elul lui nu pierdu din imporţan şi nici inima nu-i şov i; p rul lui,
mai rar acum şi c runţ la ţâmple, îi fluţura în jurul capului, iar piŢţoalele împodobiţe cu
lemn de Ţanţal ale ţaţ lui Ţ u Ţţ ţeau lipiţe, lucioaŢe şi morţale, de şoldurile lui; şi era
Ţingur, înŢ nu g Ţea c Ţingur ţaţea eŢţe în vreun fel un lucru r u Ţau ruşinoŢ.
Înţunericul pogorî şi lumea merŢe mai deparţe. PiŢţolarul aşţepţ momenţul alegerii şi în
lungile lui viŢe v zu Turnul înţunecaţ, la care înţr-o zi avea Ţ ajung , la amurg, şi de care
Ţe va apropia, Ţunând din corn, penţru a purţa o inimaginabil b ţ lie final .