Sunteți pe pagina 1din 13

Urciorul de aur

E. T.A Hoffmann

Ernst Theodor Amadeus


Hoffmann
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann - de fapt
Ernst
Theodor Wilhelm Hoffmann, cel de-al treilea prenume
a fost ales mai trziu de ctre autor, din admiraie
pentru Mozart a fost un scriitor, compozitor i pictor
romantic german (n. 24 ianuarie 1776 la Kaliningrad
d. 25 iulie 1822 la Berlin). Celebru mai ales ca
prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic i
al basmului cult. Datorit pregtirii muzicale el a
activat i ca libretist, teoretician i critic muzical.
Unele dintre cele mai celebre poveti i povestiri ale
sale sunt Piticu zis i Cinabru, Sprgtorul de nuci,
Elixirele diavolului, Urciorul de aur i Domnioara de
Scudery.
A fost compozitor, judector, caricaturist, pictor,
scriitor pentru copii, scriitor, dirijor, scenarist, poet ,
scriitor de science fiction.

Romantismul lui E.T.A. Hoffmann

``Gama fantasticului, ca i funciile lui, sunt extrem de variate la E.T.A.


Hoffmann. Atracia pentru mister - ce caracterizeaz natura, fiin a
omeneasc i, dintre manifestrile ei, mai ales arta l face pe Hoffmann s
strbat aproape ntreg registrul posibil al fantasticului : feericul, mirificul,
oniricul, halucinantul.
Visul mirific sau cosmarul, apariiile supranaturale (vampiri, fantome, alterego-uri), metamorfozele, bizareriile n gandire i comportament, obsesiile,
aventurile terifiante, blestemele, pcatele motenite fac toate parte din
universul lui Hoffmann. Fantasticul lui Hoffmann nu vdeste numai extrema
sensibilitate a autorului fa de enigmele naturii i ale existen ei omene ti,
ci i adeziunea lui la o viziune filosofic i la o concep ie despre art, in
spiritul crora poezia este suprem cheie a misterului, este o stare de har,
n care visul se confund cu realitatea, prilejuind unice revela ii.``

Genez
Ulciorul de aur e o nuvel cu elemente
de basm, scris de E.T.A. Hoffmann.
Aceast oper a fost publicat n prima
variant n anul 1814 i apoi n varianta
definitiv, prelucrat, n 1819. Face parte
din prima perioad de creaie a marelui
autor romantic i din ciclul intitulat
Fantezii n maniera lui Callot.

ntre povestire i nuvel


Urciorul de aur este o naraiune destul de ampl n care sunt reunite trsturile celor dou specii.

Povestire
- implicarea subiectiv a naratorului in prezentarea faptelor i a personajelor (uneori, naratorul i i
exprima simpatia sau antipatia fa de personaje)
semnificative accentele ironice ale naratorului
fragmente in care naratorul se adreseaza cititorului

Nuvela
- Exist conflicte
- La un prim nivel al interpretarii, conflictul se stabileste intre arhivarul Lindhorst si vrajitoarea Rauerin.
Toate intamplarile fantastice si evolutia personajului principal deriva din infruntarea celor 2 forte,
vrajitoarea fiind agresorul iar arhivarul fiind victima.
Conflictul se incheie prin infrangerea vrajitoarei.

Opera Urciorul de aur este de fapt o alegorie a creatiei poetice, transpus artistic prin
raportarea la estetica romantismului. Astfel, se pune in prim-plan comuniunea omului cu
natura prin schitarea unei lumi fantastice, dar inzestrate cu o existenta obiectiva, la care
are acces doar omul de geniu, poetul, superior prin simire, prin sensibilitate, prin spirit.

Tema fantasticului
n 'Urciorul de aur', astfel de evenimente sunt foarte frecvente
si au un caracter spectaculos. Nuvela evidentiaz fantasticulromantic.
Aciunea nuvelei corespunde definitiei fantasticului ca ezitare
ntre straniu i miraculos. Pn la sfritul naraiunii, nu se
raspunde la intrebarea daca tot ce s-a intamplat sau povestit e
rezultatul visului, al delirului, al nebuniei sau daca nu cumva
magia babei este la originea evenimentelor. E semnificativ
discutia dintre Paulmann, Veronica si Heerbrand. Paulmann
consider ca fiica lui a innebunit si c totul e o halucinatie a min ii
ei bolnave. Veronica calific si ea totul ca un vis nerod. Insa
Heerbrand ii contrazice, atragandu-le atentia ca exista intradevar, mestesuguri oculte', plasnd deci evenimentele in sfera
miraculosului. Naratiunea se incheie sub semnul acestei
incertitudini.

Teme
Iubirea
Cunoasterea si
autocunoasterea
Magia

Motive
Urciorul(piatra
filosofal)
Visul
Blestemul
Antiteza visrealitate

Semnificaia titlului
Titlul face referire la un obiect fantastic, magic, ce apare n
textul basmului drept o punte de legtur ntre realitatea uman,
mediocr i trmul fantastic ce ine de imaginaia poetic.Astfel,
urciorul de aur poate simboliza absolutul ctre care tinde poetul,
n a crei ipostaz se va afla i personajul principal. . De
asemenea, acesta este un element esenial al povetii
ntructdoar n prezena acestuia poate avea loc uniunea dintre
Anselmus i Serpentina, prin care eroul se desvrete spiritual.
Ca simbol alchimic, urciorul poate reprezenta piatra filosofal, o
substan mistic avnd puterea de a vindeca toate bolile, de a
prelungi viaa ori de a transmuta metalele ordinare n aur.Cu alte
cuvinte, titlul anticipeaz transformrile spirituale pe care le va
suferi eroul, drumul su iniiatic, sugernd totodat capacitatea
creatorului, a poetului de a transpune realitatea, de a o
metamorfoza n fantastic i de a accede astfel la un plan superior
al existenei.

Structur i compoziie
Opera este structurat n doisprezece capitole, fiecrui capitol anticipndu-ise coninutul prin propoziii scurte, uneori eliptice de subiect sau predicat, de
forma unor motto-uri.Ca tehnici narative se ntlnesc preponderent nlnuirea i
alternana.
Relaia incipit-final se caracterizeaz prin opoziia dat de felul n care este
conturat personajul la nceput, respectiv la sfrit. Astfel, n deschiderea operei,
Anselmus apare ca uninadaptat, ca o persoan urmrit de ghinion, de care
semenii rd. El este doar un simplu student,fr experien de via, srac,
nendemnatic, al crui unic talent este caligrafia frumoas. Infinal ns, acesta
devine din copist poet desvrit, dintr-un neiniiat ajunge s cunoasc tainele
vieii, s perceap existena ntr-un mod primordial, unic.
Eroul trece de la dezndejde la fericirea absolut, pur, atins n urma
maturizrii sufleteti, proces n care nobleea sa spiritual joac un rol crucial.
Relaia de opoziie dintre incipitul de tip ex-abrupto i final mai este evideniat
i prindescrierea spaiului. n acest mod, opera se deschide prin prezentarea
oraului german Dresda, loc caracterizat prin banalitate, prin comun, n timp ce
nfinal se contureaz un trm fantastic, prielnic pentru dezvoltarea imaginaiei
poetice i n care comuniunea om-natur poate avea loc.

Coninutul epic
ntr-o zi de srbatoare,Dresda ,studentul Anselmus rstoarn co ul unei
precupee, o bab, care il blestema s cad in cristal. Urmeaza intlnirea lui
Anselmus cu cele trei erpoaice si fascina ia fata de ochii Serpentinei. Anselmus se
angajeaza copist la arhivarul Lindhorst.
n casa arhivarului se intampl lucruri neobi nuite. Veronica, fiica directorului
Paulmann, se indragosteste de Anselmus. Anselmus este indecis, confuz in aceasta
relatie. Actiunea continua urmarind in paralel relatia cu Veronica si relatia cu
Serpentina.
De la Serpentina el afl istoria fantastic a familiei arhivarului, care ar fi o
salamandra, urmrit de dumnia babei, o vrajitoare cu chip de sfecl. Veronica
ajunge la bab pentru a-i afla viitorul. Baba ii propune un ritual in noaptea
echinoxului de toamn, pentru a-l lega pe Anselmus de ea. Anselmus e atras de
Veronica si ncepe sa se indoiasc de existenta Serpentinei, considerand ca totul nu
e decat o nalucire.
Se implinete blestemul babei: drept pedeap c a ptat un manuscris, e inchis de
arhivar in cristal.
Are loc infruntarea dintre arhivar si bab. Baba este invins. Veronica se
cstorete cu Heerbrand i i gsete fericirea. Anselmus i Serpentina triesc
intr-o lume minunat,Atlantida.

Personajul principal:

Personaje

Anselmus este un personaj romantic.


Portretul lui: din pricina chipului lui armonios, mai expresiv datorit pasiunii strnite de mnie
si a staturii lui zvelte, femeile i iertau tnrului neindemanarea si hainele lui care erau in afara
oricrei mode. Aceste haine ddeau intregului costum un stil profesoral cu care, ins, mersul
si inuta nu se potriveau deloc'.
Acest portret succint sugereaz caracterul inadaptat al personajului. El nu stie s fie la mod.
In plus, il prezint ca pe un personaj bizar, ciudat, aflat intr-o contradictie cu sine nsusi,
sugernd si o contradictie intre adevarata lui natura si aparenta afisata Este protagonist al
unor evenimente excepionale.
Are o sensibilitate iesit din comun asociat cu predispozitia spre visare si cu dorin a de
evadare din realitatea cotidian. E vorba de o sensibilitate excesiva, pn la limita labilitatii
psihice. De mai multe ori, el insusi sau alte personaje interpreteaz reactiile lui drept rezultatul
unor crize 'toti il credeau intr-adevar bolnav de nervi'.
Cat priveste caracterul inadaptat si tendinta spre evadare, e semnificativ un fragment precum
'placerea lui cea mai mare era atunci cnd putea sa rtaceasca singur prin lunci si prin paduri
(...) putea sa se gseasc oarecum pe sine insusi numai in contemplarea imaginilor de tot
felul, care se inaltau in sufletul lui'.
Ca erou romantic, trieste o poveste de iubire cu totul ie it din comun, replicile lui arat
aspiratia ctre o iubire absolut numai o data uitati-va la mine, voi, ochi adanci si albastri,
numai o data si dupa aceea pot sa mor de durere si de dor [motivul orei de iubire]

Lindhorst este nzestrat cu duble identiti, uneori aprnd ca


un btrnel excentric, iar alteori ca o salamandr fermecat
desorginte alchimic, capabil s se transforme ntr-un vultur.
Caracter autoritar, el pare n acelaitimp prietenos i sever pn la
ameninare fa de tnrul student. La nivel simbolic, arhivarul l
reprezint pe cel Drept care, n mijlocul necazurilor nu-i pierde pacea
sufletului i ncrederea n Dumnezeu. De asemenea, este un simbol al
perecepiei directe a realitii ultime, a spiritului, dar i al regenerrii
ori al paternitii.
Alte personaje:
-baba urcioas- este btrna doic a Veronici care se dovedete a fi
vrjitoare,
Simbol al rului-Serpentina- este erpoaica de aur verzui, cu ochii
albatri, fiica cea mic a arhivarului;de ea se ndragostete Anselmus
-Phosphorus-este prinul duhurilor,
tatl arhivarului-directorul Paulmann-este prieten al lui AnselmusVeronica-este fiica cea mare a directorului, care, ndrgostit de
Anselmus va cuta ca, prin intermediul vrjitoarei, s-l fac s o
iubeasc
-registratorul Heerbrand-este prieten cu directorul i cu Anselmus

Critic
n Urciorul de aur avem de-a face cu o permanent pendulare ntre
realitate i fantastic, trstura definitorie a operei lui E.T.A. Hoffmann,
scriitorul folosindu-se de aceast oscilare ca de un procedeu artistic. De
aceea, Urciorul de aur se nscrie n categoria vizionarismului primar fantastic.
Hoffmann creeaz n aceast oper un imaginar dual ce oscileaz continuu
ntre vis i realitate, ntre idealul nalt i viaa trivial, ntre infinit i finit. ns,
fantezia nu anuleaz realitatea, ci o pune n eviden pentru a o face mai uor
de cunoscut i de neles. Paralelismul fantastic-real are la baz analiza
psihologic a subiectivitii personajelor, de aceea, atunci cnd personajul nu
se poate adapta mediului n care triete, autorul propune viaa n i prin vis.
Definitoriu este faptul c vizionarismul primar fantastic al textului lui
Hoffmann este dat de permanenta oscilare ntre real i fantastic, ntre realitate
i vis sau halucinaie, ilustrat pe baza experienelor iniiatice prin care trece
tnrul Anselmus. Intruziunile fantasticului n realitatea cotidian se fac prin
intermediul unor personaje neobinuite sau al unor obiecte cu puteri magice.
De asemenea, vizionarismul fantastic este imprimat de numeroasele viziuni
pe care le experimenteaz protagonistul i despre care nu poate s spun cu
exactitate dac au fost sau nu reale, fiind sugerat astfel ideea ezitrii
specifice textelor fantastice, enunat de Todorov, ezitare resimit att de
ctre personaj, ct i de cititor.
( Tzvetan Todorov, Introducere n literatura fantastic)