Sunteți pe pagina 1din 8

URCIORUL DE AUR

Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann se naste pe 24 ianuarie 1776 in Knigsberg, Prusia (azi Kaliningrad, Rusia). In 1813 scriitorul isi schimba cel de-al treilea nume in Amadeus, in onoarea compozitorului sau favorit, Wolfang Amadeus Mozart. Fiu al unui jurist, Ernst Theodor crescu din 1780, de la divortul parintilor, alaturi de mama sa, in casa bunicilor de linie materna. El se bucura de la o varsta frageda de o buna pregatire muzicala si se indeletnici cu desenul, dovedind aptitudini mai ales in domeniul caricaturii. Despartit de fratele sau, el isi petrecu copilaria intr-un mediu de oameni in varsta, a carui austeritate deveni mai tarziu o tema a prozei sale. Hoffmann ramane cunoscut mai cu seama pentru opera sa literara, in care combina ironia si realismul cu fantezia, confruntand permanent dou lumi: realitatea banala si plictisitoare a oraselor germane de inceput de secol al XIX-lea si o lume paralela, populata de fiinte bizare. Opera sa Urciorul de aur este structurata in doisprezece capitole, fiecarui capitol anticipandui-se continutul prin propozitii scurte, uneori eliptice de subiect sau predicat, de forma unor mottouri. Ca tehnici narative se intalnesc preponderent inlantuirea si alternanta.Relatia incipit-final se caracterizeaza prin opozitia data de felul in care este conturat personajul la inceput, respectiv la sfarsit. Astfel, in deschiderea operei, Anselmus apare ca un inadaptat, ca o persoana urmrita de ghinion, de care semenii rad. El este doar un simplu student, fara experienta de viata, sarac, neindemanatic, al carui unic talent este caligrafia frumoasa. In final insa acesta devine din copist poet desavarsit, dintr-un neinitiat ajunge sa cunoasca tainele vietii, sa perceapa existenta intr-un mod primordial, unic. Eroul trece de la deznadejde la fericirea absoluta, pura, atinsa in urma maturizarii sufletesti, proces in care nobletea sa spirituala joac un rol crucial. Opera se deschide prin prezentarea orasului german Dresda, loc caracterizat prin banalitate, prin comun, in timp ce in final se contureaza un taram fantastic, prielnic pentru dezvoltarea imaginatiei poetice si in care comuniunea om-natura poate avea loc. Actiunea debuta in ziua inaltarii Domnului in care un tanar pe nume Alselmus mergea grabit si s-a lovit de o baba uracioasa rasturnandu-i cosul cu mere.Batrana foarte suparata l-a insultat pe tanar in toate felurile,chiar daca acesta ii dadu ca rasplata ultimii bani pe care ii avea in haina.Injuriile produse de baba au trezit compasiunea trecatorilor,care cu cateva clipa inainte il acuzasera de graba lui. Intamplarea din acea dupa-amiaza l-a intristat pe tanar,deoarece el mereu patea cate ceva,ba isi agata hainele in nustiu ce cui,ba isi pata hainele cu grasime cand isi lua o haina noua,ba aluneca si cadea pe jos ,ba isi zvarlea palaria exact in timpul in care trecea vreo doamna prin preajma,intarzia oriunde oricat de devreme ar fi plecat de acasa,si cate si mai cate.Dar mai presus de toate se intrista deoarece isi dadu ultimii banuti,si isi facuse planuri cum sa petreaca in acea zi.Astfel ca se duse amarat la marginea unui rau,si statea ganditor sub un soc. I se paru ca a auzit o voce si ca a vazut doi ochi albastri intunecati care il priveau cu un dor nespus,si ca doi clopotei sunau tot mai puternic in dulci acorduri de flacari.Aceste lucruri il cutremurau si il incantau in acelasi timp si voia sa le mai vada si de aceea vorbi si el,astfel ca a fost luat drept nebun de cei care treceau pe acolo. Serpoaica cu ochii albastrii va aparea pentru Alselmus ca o muza inspiratoare pe parcursul vietii. Iar socul este un element care se considera legatura dintre lumea oamenilor si lumea spiritelor,iar visul face trecerea din lumea vizibila in lumea invizibila. Stand in melancolia lui a fost strigat de prietenul lui,directorul adjunct Paulmann care se afla pe o barca pe raul Elba impreuna cu cele doua fiice ale sale si cu registratorul Herrbrand.Astfel ca tanarul a onorat invitatia acestora de a merge cu ei in plimbarea la care iesisera. Dar serpoaicele
1

care i se aratase mai devreme o facuse si de aceasta data.Astfel ca Anselmus a inceput sa vorbeasca cu ele,si a fost luat degraba nebun de cei care-l insoteau.El isi ceru scuze pentru iesirea lui din minti si a inceput sa discute cu Veronica,fiica cea mare a directorului care avea saisprezece ani.Dupa plimbare ei s-au hotarat sa mearga la director acasa pentu a sta la un pahar de vorba. Acasa la director,Alselmus a primit o invitatie de a merge daca doreste sa lucreze ca copist la arhivarul Lindhorst intre orele doisprezece si sase,cu pauza de o ora intre trei si patru,si ca rasplata va primi o masa gratis si un taler pe zi,si daca lucrurile merg bine va primi si un cadou frumos.Aceasta invitatie il atrasase pe tanar si s-a hotarat sa isi incerce norocul.Noaptea care a urnat Alsel mus s-a gandit numai la propunerea registratorului Heerbrand si la argintii frumosi pe care iar fi primit.A doua zi dis de dimineata se pregati pana la cel mai mic detaliu pentu infatisarea la arhivarul Lindhorst.Cand ajunse acolo si voi sa bata cu ciocanul in usa vazu chipul de pe ciocan care il sperie dea-dreptul.Dar pe deasupra fu incolacit de un sarpe care isi puse limba lunga si ascutita pe pieptul tanarului.Cand si-a venit in fire s-a trezit culcat in casa directorului Paulmann care iar il credea nebun. Arhivarul le povesti o istorioara din viata lui la cererea registratorului,dar acestuia nu ii prea placuse povestirea si nu credea ca acele fapte fac parte din viata lui,Astfel ca Alselmus aflase lucruri noi despre domnul Lindhorst. Registratorul il prezenta pe Alselmus arhivarului si acestaia ii paru bine de cunostinta,dar spre mirarea celor doi el pleca grabit. Zilele au trecut si tanarul Alselmus cazuse intr-o melancolie si nu mai avea curaj sa mai mearga la arhivar acasa.Odata cand se intorcea acasa de la o plimbare lunga,el a trecut pe langa socul miraculos de altadata si inca odata vazuse serpoaica pe care o indragise si care pusese stapanire pe gandurile lui.Pe cand se afla el acolo,iata ca a venit arhivarul caruia i-a marturisit despre dragostea care l-a cuprins pentru serpoaica,si acesta i-a marturisit ca cele trei serpoaice sunt fiicele lui,si din spusele lui,el crede ca s-a indragostit de fiica cea mica pe nume Serpentina,si ca el stiuse despre asta inca din ziua Inaltarii.Acesta ii aratase tanarului o piatra in care putuse sa le vada pe cele trei serpoaice si in special pe Serpentina. Arhivarul i-a mai spus tanarului ca daca se hotarasete poate sa vina sa lucreze la el,si in acest fel o va puteam vedea mai des si pe Serpentina,si ii mai spuse ca l-a asteptat zilele trecute sa vina,dar el nu a venit. Alselmus i-a povestit acestuia de baba aceea si batranul i-a zis ca acea femeie batrana este o femeie care ii face tot felul de pozne,este dusmanul lui si face tot ce poate ca sa ii alunge musafirii care ii sunt lui simpatici,asemeni cum i s-a intamplat si lui.Astfel ca arhivarul ii da acestuia o licoare pe care sa i-o toarne pe nas precuparatei data viitoare cand va veni la el,si astfel ii va veni de hac babei.Dupa ce ii dadu licoarea arhivarul disparu,si Alselmus a avut impresia ca vulturul cenusiu care a zburat a zburat este insusi arhivarul.Dupa acesata se gandi iarasi la Serpentina si ii rosti numele,iar un trecator care il auzise vorbind ii spuse acel nume este pagan,si el dandu-si seama in locul unde se afla dori sa plece cat mai degrab acasa si sa nu se intalneasca cu directorul Paulmann si cu registratorul Heerbrand,dorinta care i se intampla. Directorul Paulmann avusese o discutie cu registratul Heerbrand despre nebunia lui Alselmus si ajunsesera la concluzia ca nu mai este nimic de facut in cazul acestuia. Veronicai,fiica directorului ii placu a doua parte a discutiei tatalui ei cu registratorul in care spuneau ca tanarul are stofa si poate sa ajunga chiar si consilier aulic,dar dansa deja se visa sotia lui.Chiar in timpul visarii ei isi facuse aparitia si Alselmus care avea o infatisare putin ciudata fata de cum era el in md obisnuit,vorbi cu un ton hotarat si nu se impiedica cum ii era obiceiul.Aceste lucruri o duse pe Veronica intr-o alta stare de visare,dar a fost deranjata de catre doamna care ii spuse ca el nu va fi niciodata sotul ei si sa nu mai viseze. Prietenele ei isi facuse simtita prezenta si observara ca este ceva ciudat la ea,ca nu este ea in starea ei normala,si aceasta le spuse de gandurile ciuadate care o napadira si acestea le spuse ca si lor li se mai intampla,si povesti cum un omulet marunt o intampinase de prin toate colturile casei
2

razand de ea si facandu-i semne.Una dintre ele era logodita cu un ofiter care era pe front si despre care nu mai avea nici o veste,si pentru a stii despre el s-a dus la o baba care i-a prezis ca logodnicul ei este sanatos si ca il va revedea curand.Astel ca Veronica se gandi sa mearga sa intrebe la baba si despre mult prea iubitul ei Alselmus si ii ceru prietenei sale adresa unde o poate gasi pe batrana si chiar in noapta aceea a mers sa ii faca o vizita. Ajunsa la casa batranei initial se sperie de ea si de locuinta ei,dar dupa cateva clipe saobisnui si nu i se mai paru chiar asa de groaznice.Batrana ii spuse chiar ea motivul vizitei ei,si ea ramase surprinsa ca baba a ghicit acest lucru.Batrana ii spuse sa il lase in pace deoarece el nu il iubeste,ci o iubeste pe serpoaica,dar Veronica nu lua in considerare cele spuse si ii spuse batranei sa nu o necajeasca,si a dat sa plece.Dar batrana i-a spus acesteia ca ea este Liza,doica ei din copilarie si ca nu ii vrea raul,si vrea sa o ajute,si astfel sa vina iar la ea in noaptea in care va fi echinoxul pe la unsprece si ea pana atunci va pregati cele trebuincioase.Alselmus si-a pregatit cele trebuincioase pentru infatisarea la arhivar.La usa arhivarului se ivira iarasi nasul lung si ascutit de data trecuta,dar acesta il stropi cu potiunea primita,iar acesta se transforma intr-un metal stralucitor.Acolo fu condus in incaperea de lucru,dar pana ajunse la acea odaie a trecut prin mai multe incaperi care il uimira,iar pasarile care se aflau acolo il innebunisera cu tot felul de vorbe.Dar pe langa toate acestea o vazu pe draga lui Serpentina,dar nu pentru mult timp,deoarece il zorise arhivarul la munca.Ajuns in odaia de lucru,acesta ii prezenta scrierile lui,iar arhivarul nu fu foarte multumit de ele,dar ii spuse ca la el va avea materiale necesare si timp pentru a se perfectiona.Asa ca el a fost lasat singur pentru a-si face treaba,iar vocea Serpentinei o auzi ceea ce il imbarbata foarte mult.Dupa ce si-a terminat treaba sia primit talerul de argint promis si a plecat bucuros spre casa. Veronica imediat dupa ce tatal ei se duse la culcare,pleca si ea,dar la baba,deoarece era noapte cu pricina.Acolo batrana o astepta,iar imediat ce tanara ajunse,ele isi luara cele necesare si plecara insotite de motanul babei care le lumina drumul.Ajunsera in locul planuit cele doua au sapat o gaura in pamant si au asezat pirostriile si galeata.Baba facea tot felul de gesturi ciudate,asa ca oricine ar fi trecut pe acolo,s-ar fi minunat de situatia in care se gaseau cele doua.Dar nimeni nu lea intrerupt din ritualul lor. A doua zi dimineata Veronica se trezi in patul ei de acasa si vazand-o pe sora ei se gandi ca a fost doar un simplu vis,dar cand sora ei i-a aratat mantaua uda zicandu-i ca probabil vantu a deschis fereastra si i-a udat-o,si-a dat seama ca cele intamplate nu au facut parte dintr-un vis,ci ele chiar sau intamplat aievea.Iar simtind ceva in piept,uitandu-se a vazut o oglinda atarnata de gatul ei,si isi dadu seama ca acel obiect este un dar de la baba. In ultimul timp Alselmus isi petrecuse mult timp la arhivar facandu-si sarguincios treaba,iar acesta multumit de munca lui il lua intr-o zi intr-o alta incapere si dandu-i sa copieze niste manuscrise mai importante,si ii spuse sa nu verse nici un strop de cerneala pe originale,ca de altfel va fi vai de el.Noile manuscrise care trebuiau sa fie copiate aveau literele mult mai incurcate,asa ca tanarul isi pierdu speranta ca le poate copia intru-totul cum sunt.Dar si de aceasta data Serpentina ii aparu si il incuraja ca o poate face,si incepu sa-i spuna povestea Salamandrei,adica a tatalui ei.Asa se facea ca demult,tatal ei care slujea printului Phosphorus in tara Atlandidei se plimba prin gradina pe care mama printului o impodobise si acesta observa un crin care canta usor,si cand acesta se apropie de el,crinul isi desfacu petalele,iar in dansul tatal ei observara o serpoaica care dormea in caliciul florii.Atunci tatal ei s-a indragostit de acea serpoaica,si o rapi de la crin care strigara zadarnic dupa mult iubita lui fiica.Astel ca acesta o duse in palatul printului si il ruga sa le uneasca,dar acesta ii destainui ca ea fusese iubita lui de odiniora si acest lucru nu se poate intampla deoarece scanteia pe care a aruncat-o asupra ei era s-o nimiceasca,si numai biruinta asupra balaurului negru care tine acum in lanturi darurile panatului,a ocrotit-o pe floare,astfel incat petalele ei au fost destul de tari incat sa inchida in ea scanteia si sa o pastreze.Dar tatal ei nu ascultara de sfatul printului si astfel a luat-o pe serpoaica,dar aceasta s-a prefacut in cenusa si a zburat in
3

vazduh.Astfel Salamandra in supararea lui a improscat toata gradina in falcari pe care astefl a ruinat-o.Printul maniat pe el l-a blestemat si la trimis printre duhurile pamantului sa se chinuiasca pana in ziua in care focul se va aprinde din nou,si va tasni din pamant o faptura noua.Dar gradinarul care s-a ingrijit de gradina i-a luat apararea.Rodul unirii cel doi fu cele trei serpoaice,care vor aparea oamenilor in chipul mamei si primavara vor atarna in crengile socului si vor rosti vorbe de cristal,iar daca se vor gasi trei tineri care sa se casatoreasca cu cele trei fete,atunci salamandra se va putea elibera de povara apasatoare.Iar cele trei fete vor avea ca dar de la gradinar un urcior de aur din care vor rasari un crin rosu ale carui miresme il vor invalui pe acel tanar incercat si va putea veni sa locuiasca in frumosul taram Atlantida. Dupa aceasta povestire Alselmus isi destainui inca o data dragostea pentru frumoasa lui Serpentina,iar cand se trezise dintr-un vis greu isi dadu seama ca nu a scris nimic,dar cand se uita la foaia de pergamente copia manuscrisului era ispravita.Astfel ca atunci cand veni arhivarul,el fu laudat si si-a primit plata cuvenita. Fiindca in ultimele zile nu mai trecuse pe la director ,atunci cand se intalni cu el pe strada acesta insista cu orice pret sa il insoteasca la el acasa pentru a sta la un pahar de vorba.Ajuns acolo si vazand-o pe Veonica in el se dadea o lupta.I se paru ca Serpentin afusese doar un vis si cea la care intradevar se gandise fusese Veronica.Dar aceste ganduri fu doar rezultatul vraji facute de baba,lucru pe care el nu il stia. In timp ce se desfatau cu totii acolo aparusera un omulet caraghios si ii spuse ca arhivarul il asteptase astazi,dar el nu venise si il va astepta si maine. Dupa aceasta aparitie,Alselmus se sperie si fugi din casa directorului,nu inainte de a fi sarutat de Veronica. A doua zi cand ajunse iarasi la munca,fu intrebat de arhivar cum sa simtit ieri,si ii spuse ca si el a fost acolo alaturi de el,initial in castronul de punci,apoi in pipa directorului. In acea zi avusese de copiat niste scrisuri ciudate,care tare greu era sa le copii intr-totul ,iar in truda lui,din greseala s-a scurs o pata de cerneala pe manuscrisele originale.Asa ca in acel moment se auzira niste forfote ciudate,iar el fu pus intr-o sticla de cristal bine astupata care se afla pe un raft in bibloteca arhivarului. Acolo a observat ca alaturi de el sunt si alti tineri cuprinsi de aceeasi soarta ,dar ei nu erau asa de inspaimantati ca el,ci dimpotriva se simteau bine si ii spuse acestuia ca se simt bine si au de toate,ceea ce il uimi pe Alselmus care nu isi putu inchipui cum se pot simtia acestia bine in spatiul stramt in care erau. Pe cand se afla el acolo iata ca veni baba care isi batu putin joc de el,de starea in care se afla si incerca sa il pacaleasca sa o ajute,promitandu-i ca rasplata libertatea.Ea voia sa fure urciorul de aur,dar papagalul arhivarului incepu sa tipe cu toata forta,asa ca stapanul sau isi facu repede aparitia.Se dadu o lupta intre papagalul arhivarului si motanul babei,dar si intre stapanii lor.Nu degraba a fost biruinta arhivarului,care o transformase pe baba intr-o sfecla uracioasa.Astfel ca pagalul primi drept rasplata de la spananul sau o pereche noua de ocheleri ci cateva nuci de cocos. Dupa ce baba fuse invinsa,Alselmus fuse scos de sticla de cristal si arhivarul ii spuse ca de necredinta lui nu fusese el vinovat,ci farmecele babei care puse stapanire pe el. Registratotul Heerbrand fusese promovat la gradul de consilier aulic,si ca urmare o ceru de sotie pe Veronica de la tatal sau.Acesta fuse uimit de cerere,dar spuse ca daca ei se iubesc,atunci el nu le va sta impotriva.Veronica marturisi faptul ca ea ii facuse vraji lui Alselmus,si cum baba fusese nimicita,atunci si vraja disparu si mai povesti povestea Salamandrei. Doctorul se sperie de faptul ca cei din jurul sau vorbeau lucruri pe care el nu le intelegea,iar el ii socotea nebuni.Iar aceasta nebunie o punea pe seama lui Alselmus,daca nu era el,acestia nu s-au fi aflat in starea in care se gaseau.Astfel ca Veronica se logodi cu registratorul si in foarte scurt timp a urmat si nunta.Baba fiind nimicita,si Alselmus fiind tanarul care auzi soaptele de cristal ale serpoaicelor si indragostindu-se de Serpentina,Salamadra du eliberat,iar cei doi indragostiti au pasit si au ramas pe taramul Atlantidei.In final il gasim pe scriitor care fiind invitat de arhivar a mers si el in Atlantida pentru a vedea bucuria celor doi tineri.
4

Opera Urciorul de aur, scrisa de E.T.A Hoffmann, a fost publicata in anul 1814, intr-un secol definit din punct de vedere literar de aparitia romantismului. Scrierea se bazeaza pe un numar de surse, cele mai importante fiind basmele populare si alchimia (complex de doctrine filosofice, stiintifice si metafizice, al carui scop este transmutarea metalelor ordinare in aur si crearea unui panaceu, menit sa vindece toate bolile si sa prelungeasca viaa). Fiind un basm cult, modern, opera Urciorul de aur concentreaza in primul rand tema specifica acestei specii literare, si anume lupta dintre fortele binelui, reprezentate de tanarul student Anselmus, arhivarul Lindhorst si cele ale raului, simbolizate in special de vrajitoarea deghizata la inceput in baba precupeata. Totodata, opera aduce in prim plan conflictul dintre realitatea orasului german de la inceputul secolului al XIX-lea, perceputa ca restrictiva si mediocra, si imaginatia poetica, inzestrata cu o nelimitata capacitate creativa. Aceste teme sunt dublate de tema erotica si cea initiatica, personajul principal fiind supus de-a lungul operei unor incercari, in urma carora ajunge sa cunoasca iubirea absoluta si atinge desavarsirea in arta poeziei. Opera Urciorul de aur este de fapt o alegorie a creatiei poetice, transpusa artistic prin raportarea la estetica romantismului. Astfel, se pune in prim-plan comuniunea omului cu natura prin schitarea unei lumi fantastice, dar inzestrate cu o existenta obiectiva, la care are acces doar omul de geniu, poetul, superior prin simtire, prin sensibilitate, prin spirit.