Influențele iluministe în Călătoriile lui Gulliver

Scopul acestei lucrări este de a scoate în evidență influențele pe care le are

iluminismul asupra romanului Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift. Swift construiește o
narațiune plină de peripeții în care eroul pornește dintr-o lume reală și ajunge să călătorească
în diferite spații imaginare. Naratorul se folosește de pretextul voiajului și al străinului în
anumite țări fictive, pretext care îi permite o mare libertate de satirizare a societății din acea
perioadă. Aceste descrieri sunt de multe ori considerate a fi modalitatea lui Jonathan Swift de
a critica aspectele negative ale Iluminismului, care a guvernat sub raport ideologic secolul al
XVIII-lea, având un caracter de globalitate idologic-culturală. Această critică aduce un aspect
satiric în ceea ce privește religia, moralitatea, egalitatea și capacitatea cetățenilor englezi de a
se adapta la alte societăți.
„În Anglia, cafenelele și presa în curs de înflorire au stimulat critica politică și socială,
precum comentariile urbane ale lui Joseph Addison și Sir Richard Steele. Jonathan Swift și
Alexander Pope au fost satiriști conservatori cu o mare influență.” 1 Romanul Călătoriile lui
Gulliver de Jonathan Swift, scris și publicat în 1726 , poate fi considerat o critică adusă atât
societății engleze, cât și o critică adresată întregii naturi umane. Opera lui Swift este
considerată, de asemenea, una dintre capodoperele engleze din perioada iluministă.
Roman arhicunoscut de atâtea generații de cititori, Călătoriile lui Gulliver a fost,
uneori, judecat greșit și considerat literatură pentru copii. Unii dintre cei care au citit cartea
sau au vizionat ecranizări ca versiuni de animație ale romanului, se precipită și afirmă că este
doar o poveste cu pitici, uriași, cai etc., dar ei tratează superficial conținutul profund pe care
această carte îl are. „ În momentul în care te apuci să citeşti această carte de la început până la
sfârşit, inclusiv ultima parte, constaţi nu numai că nu este un text dramatic, dar că este unul
dintre cele mai morbide şi sinistre lucruri scrise vreodată... una dintre cele mai teribile, mai
negre viziuni asupra fiinţei omeneşti."2
În această lucrare voi prezenta și contextul în care a apărut acest roman, Călătoriile lui
Gulliver, și anume Epoca luminilor, pentru a putea scoate în evidență influențele pe care le
are acest curent asupra operei lui Swift. Esența acestui proiect este analiza celor patru părți ale
romanului și evidențierea trăsăturilor sale.

1
Iluminism, http://ro.wikipedia.org/wiki/Iluminism.
2
Silviu Purcărete, "Călătoriile lui Gulliver", un succes fulminant la Edinburgh,
http://www.cotidianul.ro/calatoriile-lui-gulliver-un-succes-fulminant-la-edinburgh-192028/.
 Iluminismul este considerat o „mișcare ideologică și culturală, antifeudală,
desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările
Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei
societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase”3.

Anumiți autori afirmă că „acest secol s-a născut cu cea de a doua revoluție din Anglia
și s-a terminat cu anul 1789”.4 Prin urmare, apariția primelor elemente iluministe în cultura
engleză sunt considerate date inițiale ale secolului luminilor, iar limita acestui curent este
stabilit de planul istoric al culturii franceze. Printre personalitățile care aparțin într-adevăr
secolului al XVII-lea, îi putem menționa pe gânditorul empirist John Locke care a publicat
Eseul asupra intelectului omenesc5, dar și pe Hobbes, care prefigurează gândirea iluministă. 6 (
Munteanu, 1998, p.5 )
Cel mai frecvent termen întâlnit la gânditorii iluminiști este acela de natură. De la
Rousseau7, până la Mably8 și D. Golescu9, „natura este văzută ca o mamă a tuturor oamenilor,
cărora le-a dat aceleași drepturi si aceleași libertăți”.10 Astfel, tirania și abuzurile fac parte din
categoria manifestărilor nefirești care vin în contradicție cu legile naturii.
În limbajul operelor din epoca luminilor se regăsesc multe alte concepte precum acelea
de egalitate, libertate, democrație, suveranitatea poporului, drept natural, despotism, monarh
luminat etc. Manifestarea spiritului egalității dintre popoare dar și a libertății individuale au
un efect pozitiv asupra posibilității oamenilor de știință să călătorească în diferite țări, fapt
care le permite să cunoască culturi diferite față de cele din țările lor natale, dar și a unor noi
civilizații și sisteme de guvernare.

3
Iluminism, http://dexonline.ro/definitie/iluminism.
4
J.M. Goulemot. M. Delaunay, Le siècle des Lumière , Ed. du Seuil, Paris, 1968, p.5.
5
Locke afirmă în această operă că toate cunoștințele provin din experiența senzorială. După el, mintea omului
este la naștere ca o foaie nescrisă (tabula rasa).„ În intelect nu există nimic fără să fi fost înainte în simțuri”.
6
Vezi Leviathan-ul, prin această lucrare, Hobbes devine fondatorul teoriei politice a iluminismului,
contractualismul.
7
Rousseau preia în „Discurs” ideea „stării naturale” și ideea „contractului social”, care erau răspândite în
filozofia socială a secolelor al XII -lea și al XVIII -lea, dar le dă o interpretare proprie, corespunzătoare
aspirațiilor sale democratice și revoluționare.
8
În anii 1740 Abatele de Mably a publicat al său Droit public de l’Europe, folosețte formula de"dreptul public
european.
9
În "Însemnare a călătoriei mele", surprinde contrastele dintre civilizația țărilor vizitate și realitățile triste din
patria sa.
10
Romul Munteanu, Iluminismul și romantismul european, Casa Editorială ODEON, București, 1998, pag.29.

2
 Călătoriile efectuate de acești oameni de litere, duc la o schimbare a mentalității dar și
la o cunoaștere a realităților din țările pe care le vizitează. Montesquieu scrie Spiritul legilor 11
în urma unor călătorii în Anglia, Italia, Germania, Austria etc. ( Munteanu, 1998, p. 30)
Trecerea efectuată de către oamenii de litere a Canalului Mânecii are un efect pozitiv
asupra Angliei, deoarece crește interesul față de acest stat și este chiar considerat un model de
civilizație pentru Europa. Voltaire vizitează Anglia în 1726, abatele Prévost în 1728,
Casanova în jurul anului 1760, Alfieri în 176712. Majoritatea sunt impresionați de bogăția și
organizarea țării, de faptul că țara se bucură de o agricultură prosperă, drumuri bune, dar și de
mari fabrici. ( Munteanu, 1998, p.30)
Voltaire este surprins plăcut de sistemul parlamentar pe care îl găseşte în Anglia, de
libertăţile pe care le permite acest sistem, necunoscut în ţara lui natală. Este evident
entuziasmul cu care Voltaire scrie despre Anglia, în pasaje exaltante precum „Naţiunea
engleză este singura de pe pământ care a reuşit să reglementeze puterea regilor împotrivindu-
li-se şi care, din sforţări, a întemeiat, în sfârşit, această guvernare înţeleaptă, în care principele
atotputernic ca să facă bine, este legat de mâini ca să nu facă rău, în care nobilii sunt mari fără
a fi obraznici şi fără a avea vasali, şi în care poporul participă la cârmuire, fără dezordine”13 .
Unul dintre fenomenele literare specifice pentru epoca luminilor rezultă din „anumite
mutaţii valorice de pe un gen literar pe altul, ca şi din perimarea unor specii literare de mare
prestigiu în secolele trecute şi înlocuirea lor cu altele, considerate mult mai adecvate
specificului acestei perioade, caracterizată prin profunde schimbări în structura societăţii.”
(Munteanu, 1998, p.40)
Printre modalităţile folosite în arta romanelor din epoca luminilor se regăseşte si acea
modalitate care permite cititorului să descopere intriga romanului, care este uneori construită
ca un traseu sau ca un voiaj, parcurs de personaje care ajung să înfrunte anumite împrejurări
într-un spaţiu real sau fictiv. Tehnica folosirii unui voiaj fictiv şi a unui străin, care descoperă
o lume necunoscută, autorul, prin personajul său ne face revelată o lume sau o realitate
alternativă. ( Munteanu, 1998, p. 54)
Această modalitate este folosită şi de Jonathan Swift în Călătoriile lui Gulliver, în care
întâlnim „ motivul voiajului imaginar într-un spaţiu imaginar”. ( Munteanu, 1998, p.54)
Călătoriile lui Gulliver este un roman în patru părți, „scris sub pseudonimul de Dr.
Lemuel Gulliver, în care fantezia autorului se împletește cu o aspră satiră socială” 14. Opera

11
Scopul lui Montesquieu în această carte este să explice legile umane și legile sociale.
12
Vezi R. Pomeau, L ’Europe des lumieres, Stok. Paris, 1966, pag 74.
13
Voltaire, Opere alese, vol. I, E.P.L.A., 1967, pag. 262-263.
14
Călătoriile lui Gulliver, http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83l%C4%83toriile_lui_Gulliver.

3
este încadrată, uneori, drept literatură pentru copii, însă în realitate poate fi considerată una
dintre cele mai semnificative creații ale literaturii engleze din perioada de început a
iluminismului european. „Într-o perioadă de eflorescență a utopiilor literare optimiste,
scriitorul irlandez creează o operă proiectată pe un fundal filozofic sumbru, din care rezultă că
omul este o ființă degradată de propriile sale vicii.(...) Swift construiește o aparentă operă de
aventuri printr-o lume imaginară, care urmărite la mod direct sunt extrem de amuzante pentru
copii, dar citite prin semnificațiile la care subtextul enunțului narativ trimite în permanență,
evenimentele aventuroase pun în lumină o viziune profund tragică asupra condiției umane.”
(Munteanu, 1998, p.56)
Gulliver ia parte, în fiecare țară pe care o vizitează, la unele evenimente extraordinare.
Reușește să facă față tuturor încercărilor, uneori chiar cu curaj, ajunge să stăpânească fiecare
limbă străină pe care o întâlnește, observă și raportează cu conștiinciozitate, dar judecă doar
dintr-o anumită perspectivă, și după cum și numele lui sugerează este „gullible ”(credul).

Partea I - Călătorie în Lilliput (A Voyage to Lilliput)

În Liliput, țara piticilor, naratorul întâlnește o societate asemănătoare cu cea engleză,

însă trăsăturile negative ale acesteia sunt scoase în evidență caricatural. În momentul în care
își revine, Gulliver conștientizează că este prizonier al unor oameni de 15 centimetri. În
această țară există două comunități, și anume, locuitorii din Laputa, respectiv Blefuscu.
Acești locuitori obișnuiau să fie membri ai unei singure societăți, însă au fost nevoiți
să se separe datorită unei contraziceri legată de modul cel mai potrivit de a sparge ouăle, dacă
acestea trebuie sparte de la partea mai largă, sau de la partea mai subțire. Din cauza acestei
contraziceri a existat un război în urma căruia au murit mulți dintre ei, astfel unii au hotărât
să se mute pe cealaltă parte a insulei și să pună bazele unei noi societăți.
Această contrazicere legată de modul în care trebuie sparte ouăle este o alegorie la
disputele religioase dintre anglicani și catolici. Reforma religioasă a început datorită faptului
că Martin Luther15 nu era de acord cu numeroase elemente legate de Biserica Catolică. Martin
Luther este unul dintre inițiatorii reformei împotriva catolicismului, dar au fost mulți alții care
i-au urmat pașii pentru a crea societăți pe care ei le considerau juste. La fel, Blefuscu s-a
format în momentul în care unul dintre împărați s-a tăiat la mână încercând să spargă oul de la
partea mai largă și atunci a hotărât că oul trebuie spart de la partea mai subțire. După această
15
Martin Luther, pastor și doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la
nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane. Primele idei ale Reformei protestante au fost enunțate de Martin
Luther în 1517, în calitatea sa de preot catolic și profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg.
Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521.

4
declarație s-a produs separația în societate, apoi, fiecărei noi societăți permițându-i-se să
spargă oul după propria dorință.
Doar după ce jură credință împăratului liliputanilor, Gulliver este primit la Curte și
astfel acesta poate să observe cu atenție obiceiurile și moravurile acestor locuitori. „Autorul
ridiculizează rivalitatea dintre purtătorii de pantofi cu "tocuri înalte" și cei cu "tocuri joase"
(aluzie la partidele Whig și Tory), intrigile de la curte, corupția și capriciile împăratului, mai
înalt doar cu o unghie decât supușii săi, care își spune cu mândrie "stăpânul universului", al
cărui cap atinge cerul.” 16

Partea II - Călătorie în Brobdingnag (A Voyage to Brobdingnag)

În țara uriașilor din Brobdingnag, Gulliver are ocazia să cunoască un alt mod de viață
și o nouă civilizație. Acesta îl informează pe Rege de starea lucrurilor din Anglia, el apără, cu
stupoare, istoria și instituțiile Angliei, însă aceste confesiuni nu îi creează Regelui o impresie
plăcută și mărturisește că: „nu este altceva decât un şir de conspiraţii, răscoale, asasinate,
masacre, revoluţii, exiluri, adică cele mai dăunătoare urmări pe care le poate avea zgârcenia,
dezbinarea, făţărnicia, prefăcătoria, cruzimea, furia, nebunia, ura, invidia, desfrâul, răutatea şi
ambiţia.” ( Swift,2007, p.143)
Regele nu consideră deloc atractivă ideea lui Gulliver de a introduce praful de pușcă,
puștile și tunurile în propria lui țară, ba, dimpotrivă îl îngrozește faptul că astfel de ființe
minuscule pot să nutrească astfel de gânduri. Cu toate aceastea Gulliver pare a fi „unshaken
by the king’s trenchant conclusion that the bulk of Gulliver’s compatriots appear to be «the
most pernicious race of little odious vermin that nature ever suffered to crawl upon the surface
of the earth»”.17
„Ţara uriaşilor reprezintă monarhia luminată, ideal al iluminiştilor; în comparaţie cu
această ţară ideală, societatea engleză e înfăţişată în culori foarte sumbre.”18
Sclavia este o altă aluzie pe care o regăsim în Călătoriile lui Gulliver. Indiferent dacă
Gulliver este capturat în Lilliput sau pe parcursul timpului în care a fost ținut captiv în
Brobdingnag, Swift îl compară pe Gulliver cu un sclav din perioada Iluminismului. Mulți
gânditori din epoca luminilor au avut rețineri pentru abolirea sclaviei deoarece se temeau de

16
Călătoriile lui Gulliver, http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83l%C4%83toriile_lui_Gulliver.
17
Andrew Sanders, The Short Oxford History of English Literature, Clarendon press, Oxford
1994, „neclintit de concluzia tranșantă a regelui, că cea mai mare parte a compatrioților lui Gulliver par a fi «cea
mai vătămătoare rasă de paraziți odioși, pe care natura i-a suferit vreodată pe suprafața pământului»”.( t.n.)
18
Condiţii istorice şi baze ideologice, http://fulgdevara.blogspot.ro/2012/01/capitol-3.html

5
posibile revolte. "Slavery corrupted its victims, destroyed their natural virtue, and crushed
19
their natural love of liberty. Enslaved people, by this logic, were not ready for freedom" .
(Coffin, 2008, 461). Exact așa s-au simțit cei din Lilliput în legătură cu Gulliver, se temeau că
odată ce îi vor reda libertatea, acesta va recurge la violență, le va distruge clădirile și ucide
cetățenii. Puțina libertate care i-a fost permisă l-a ajutat să se adapteze și să devină chiar un
sprijin al societății. The „Enlightenment thinkers also believed that giving slaves small
amounts of freedom would make for an easier transition into society”; „Gânditorii
Iluminismului credeau, de asemenea că oferind sclavilor mici cantități de libertate, acestea ar
contribui la o mai ușoară tranziție în societate”(t.n.) 20.

Partea III - Călătorie în Laputa... (A Voyage to Laputa, Balnibarbi, Glubdubdribb,

Luggnagg and Japu)
Laputa, insula plutitoare este folosită pentru a domina orașele de pe pământ. Swift
sugerează că Insula Laputa este asemănătoare cu conducerea absolută din Anglia. Cei care au
puterea absolută fac tot ce doresc cu toți cei pe care îi conduc. Așadar la fel cum orașele
dominate reușesc să se revolte împotriva insulei plutitoare, la fel filosofi precum David
Hume21 și Immanuel Kant22 încearcă să-i învețe pe oameni că ei pot fi conduși doar de cei pe
care îi doresc să îi conducă.
Prin toate cele patru insulele prin care trece, Gulliver întâlnește moduri de viață
diferite de la o insula la alta. Indiferent dacă această diferență implică o nouă limbă pentru
fiecare insulă, noi feluri de mâncare sau moduri diferite de guvernare. Această capacitate a
personajului de a se adapta, face referire la capacitățile societăților din întreaga lume de a
învăța să accepte idei și culturi noi.
Partea a III-a a romanului constituie și un atac asupra științei care se ocupă de
probleme absurde, rupte de realitate și inutile. Gulliver are ocazia să viziteze Academia din
Lagado, învățații de acolo se ocupă cu cercetarea a multor lucruri nefolositoare și absurde.
19
„Sclavia și-a corupt victimele, le-a distrus virtuțile naturale și le-a zdrobit dragostea lor naturală pentru
societate.” (t.n.)

20
The enlightenment in Gulliver's Travels,

http://www.oxbridgewriters.com/essays/history/the-enlightenment-in-gullivers-travels.php.
21
David Hume a fost un filozof, istoric și economist scoțian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentanții
cei mai de seamă ai Iluminismului scoțian.
22
Immanuel Kant a fost un filozof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în
Germania. Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene.

6
Dintre ideile „ingenioase” putem menționa, dorința unui cercetător de a transforma gheața în
praf de pușcă, un alt cercetător descoperă un nou sistem de a construi casele, începând cu
acoperișul și mergând spre fundație. Mai există un proiect care presupune desființarea tuturor
cuvintelor, care se dovedește a fi foarte prielnic pentru sănătate, plus că i-ar ajuta să facă
economie de timp.
„Cineva propunea ca oricine e primit de un prim-ministru, după ce şi-a spus păsul cât
mai pe scurt şi în cuvinte cât mai limpezi, la plecare să-l ciupească pe sus-amintitul ministru
de nas, să-i tragă un picior în pântec, să-l calce pe bătături, să-l tragă de urechi de trei ori, să-i
înfigă un ac în partea posterioară sau să-l pişte de braţ până îl face numai vânătăi, ca să-l
împiedice să uite cele discutate.”23
Swift atacă prin ironie și sistemul politic, fiecărui senator dintr-un mare consiliu al
unei națiuni i se cerea ca după ce își exprimă opinia și o susține cu argumente, să voteze exact
opusul a tot ceea ce a susținut el, în acest fel rezultatul nu ar putea fi decât prielnic pentru
binele obștesc.

Partea IV - Călătorie în țara cailor (A Voyage to the Houyhnhnms)

În partea a IV-a, rațiunea devine instrumentul ce îi separă pe cei civilizați de brute.
Gulliver descoperă o țară locuită de niște animale asemănătoare omului (Yahoo-ii) și cai
raționali (Houyhnhnm-ii). Yahoo-ii și caii raționali sunt priviți ca două extreme. Se poate
observa foarte ușor că yahoo-ii sunt ființele neatrăgătoare și dezgustătoare, lacomi, răutăcioși,
invidioși, se ceartă și se bat între ei pentru a strânge cât mai multe pietre strălucitore inutile,
socotite prețioase; dar este neclar dacă Houyhnhnm-ii pot fi văzuți și dintr-o perspectivă
negativă, când chiar numele propriei specii, înseamnă „ perfecțiunea naturii”.
Una dintre problemele cu care se confruntă cititorul este cu cine să-l asocieze pe
Gulliver, cu ființele abominabile sau cu cele ce reprezintă perfecțiunea? „Is Gulliver more
Yahoo than Houyhnhnm? More Houyhnhnm than Yahoo? Is imitating them a possible road to
perfection? Or is it the primrose path to degeneration?” 24. Din punctul de vedere al lui Swift ,
sălbaticii yahoo reprezintă ceea ce oamenii pot deveni, dar el sugerează că europenii sunt mai
răi, deoarece ei au toate viciile yahoo, dar în manieră instituționalizată și chiar amplificată
( spre exemplu, în timp ce yahoo-ii se ceartă, europenii poartă războaie). Ființele raționale,
caii, par să reprezinte un ideal, dar viața lor lipsită de pasiune și dorința lor de a scăpa de
yahoo sugerează altceva.
23
Călătoriile lui Gulliver – de Jonathan Swift, http://www.isuciu.ro/?p=2220
24
Este Gulliver mai mult Yahoo sau Houyhnhnm?Sau mai mult Houyhnhnm decât Yahoo?Imitarea lor este un
posibil drum spre perfecțiune? Sau începutul caii spre degenerare?”

7
 Conform lui John Locke25 în Book2, din Essay concerning human understanding,
ființele umane sunt separate de brute folosindu-se criteriul abilității de a vorbi și gândi. Deși
Houyhnhnm-ii sunt cai, nu oameni, dar cel puțin în cea de-a patra parte ei pot vorbi și gândi.
Dacă se folosește de această ierarhie, un cititor îi poate considera superiori pe cai în
defavoarea oamenilor. Gulliver înclină înspre a trăi precum acești cai înțelepți, deoarece
consideră că poate fi un drum care duce la perfecțiune. “Gulliver on the one hand reluctantly
accepts that, corporeally, he exhibits Yahoo bodily configuration, on the other he is unable to
perceive that he also resembles them in terms of his mental processes.”26
Sistemul în care trăiesc acești cai înțelepți pare a fi ideal, însă în care oamenii ajung să
se comporte precum yahoo-ii, aceasta reprezintă dilema de nerezolvat a lui Swift și de unde
decurge pesimismul lui.
„Utopia negativă a lui Swift confruntă omul minat de vicii cu perspectiva sa sumbră,
lipsită de orice speranță. Viziunea aceasta atât de tragică asupra condiției umane este unică în
epocă, unele ecouri prelungindu-se însă în proza scepticului Voltaire”. (Munteanu, 1998,
p.58)

Concluzie:
Pe parcursul romanului lui Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver, există numeroase
relații satirice între eventurile descrise de Swift și evenimentele ce au loc în secolul al XVIII-
lea, epoca Iluminismului. Aceste relații sunt de obicei destul de extreme, dar există anumite
paralele, și acestea implică critica în cea mai mare parte, în special a principalelor teme și
evenimente din timpul Iluminismului. De-a lungul călătoriei sale, Gulliver devine o persoană
mult mai deschisă și variată din punct de vedere intelectual datorită interacțiunii cu diferite
creaturi. Asemănător cu ceea ce i s-a întâmplat lui Gulliver, Iluminismul pune lumea sub o
schimbare masivă în cultură, religie și tehnologie. Aceste schimbări au permis succesele și
căderile societății pe care o cunoaștem astăzi.

25
John Locke a fost un filosof și om politic englez din secolul al XVII-lea, preocupat mai ales de societate și
epistemologie.
26
Gabbard, Christopher. “Gulliver’s Travels: Book Four.” Blackboard web discussion. University of North Florida.
March/April 2012, „Gulliver, pe de o parte acceptă că din punct de vederee a configurației este esemănător cu
Yahoo, pe de altă parte îi este imposibil să perceapă că le aseamănă și în ceea ce privește procesele mentale”.

8
 Bibliografie

1. Coffin Levi, Reminiscences of Levi Coffin, the Reputed President of the Underground
Railroad, BiblioBazaar, 2008

2. Gabbard, Christopher. “Gulliver’s Travels: Book Four.” Blackboard web discussion.

University of North Florida. March/April 2012.
3. Goulemot J.M;. Delaunay M., Le siècle des Lumière , Ed. du Seuil, Paris, 1968

9
4. Munteanu, Romul, Iluminismul și romantismul european, Casa Editorială ODEON,
București, 1998
5. Pomeau , R., L ’Europe des lumieres, Stok. Paris, 1966
6. Sanders, Andrew, The Short Oxford History of English Literature, Clarendon press,
Oxford, 1994
7. Voltaire, Opere alese, vol. I, E.P.L.A., 1967
8. http://ro.wikipedia.org/wiki/Iluminism, accesat în data de: 02.06.2013
9. http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83l%C4%83toriile_lui_Gulliver, accesat în data
de: 02.06.2013
10. http://fulgdevara.blogspot.ro/2012/01/capitol-3.html, accesat în data de: 02.06.2013
11. http://www.oxbridgewriters.com/essays/history/the-enlightenment-in-gullivers-
travels.php, accesat în data de: 02.06.2013
12. http://www.isuciu.ro/?p=2220, accesat în data de: 02.06.2013
13. http://enlightanddis.wordpress.com/mental-impairment/intelligence-its-lack/jonathan-
swifts-gullivers-travels-bk-4/, accesat în data de: 02.06.2013
14. http://teofiltripo.wordpress.com/2010/09/10/jean-jacques-rousseau-conditia-omului-
natural/, accesat in 04.06.2013
15. http://radjcarbune.wordpress.com/2011/06/08/problema-ordinii-in-politica-mondiala/,
accesat în 04.06.2013
16. http://ro.wikipedia.org/wiki/Montesquieu, accesat în 04.06.2013
17. http://ro.wikipedia.org/wiki/David_Hume, accesat în 04.06.2013
18. http://ro.wikipedia.org/wiki/John_Locke, accesat in 04.06.2013
19. http://www.cotidianul.ro/calatoriile-lui-gulliver-un-succes-fulminant-la-edinburgh-
192028/, accesat în 07.06.2013

10