ADAM ȘI EVA,

Liviu Rebreanu
Adam și Eva este un roman scris de Liviu Rebreanu în anul 1925.
Sursa inspirației, după cum însuși Rebreanu mărturisește, este o scenă trăită prin
septembrie 1918, la Iași. Pe strada Lăpușneanu, pe o rafală de ploaie, am întâlnit
o femeie cu o umbrelă (...) Femeia mi se părea cunoscută , deși îmi dădeam
perfect seama că n-am mai văzut-o niciodată. Din toată înfățișarea ei înțelegeam
că și ea avea aceeași impresie. Am trecut privindu-ne cu bucurie și curiozitate, ca
și când ne-am fi revăzut după o vreme îndelungată. Nu ne-am oprit, deși ne-am fi
dorit amândoi. Aceasta era scena. Era primul caz pentru mine de acel déjà-vu,
despre care vorbesc teosofii și adepții reîncarnării.1
Tema romanului este reîncarnarea (metempsihoza). Cuplul arhetipal și
androginic se caută și se reîntregește în șapte perioade istorice diferite, sub
întruchipări (avatar-uri) diferite.
Fundamentul filosofic este constituit de incercarea de a acorda obsesiei erotice o
dimensiune metafizică, aceea de a descoperi în atracția fizică dintre un bărbat și o
femeie o finalitate superioară, anume regăsirea unicităii, a perechii ideale, după
cum notează Lucian Raicu .2
Romanul este alcătuit din șapte capitole, având un început, cu rol de Prolog
și un Sfârșit, cu rol de Epilog. Astfel, personajul principal, Toma Novac
traversează karmic șapte vieți, pe parcursul cărora îl vedem păstor indian, nobil
egiptean, aristocrat cărturar în Mesopotamia (scrib), nobil roman (cavaler în epoca
lui Tiberiu), medic francez în perioada revoluției din 1789 și profesor universitar
(întruchipare ce găzduiește a șaptea și ultima întrupare a sufletului).
Titlurile capitolelor sunt numele celor șapte ființe feminine, ce marchează destinul
eroilor prin iubirea ce reprezintă regăsirea sinelui, redobândirea spiritului pur:
Navamalika, Isit, Hamma, Servillia, Maria, Yvonne, Ileana.
De fiecare dată, în fiecare dintre cele șapte vieți, se întâlnesc două suflete care se
căutau de mult, poate de mii de ani.

1
Liviu Rebreanu, Amalgam, Ed. Minerva, Bucureși,1943
2
Lucian Raicu, Liviu Rebreanu, Ed. Editura pentru literatură, Buccurești, 1967
 A recunoscut-o înainte de a se apropia de dânsa, deşi n-o văzuse niciodată.
De câteva zile, inima lui o aştepta şi o căuta. Şi-a găsit-o printre miile de oameni
indiferenţi.(...) S-a cutremurat până în temeliile fiinţei lui, ca şi când i s-ar fi
lămurit fulgerător toate misterele vieţii. Apoi, li s-au încrucişat privirile şi din
uimirea ei a înţeles că şi ea l-a recunoscut, deşi nu l-a văzut niciodată.3
Cifra șapte este cifra simbolică ce reprezintă împlinirea iubirii, în a șaptea
viață se realizează contopirea deplină cu perechea ideală. Așa cum profesorul
Aleman spune, a șaptea moarte este cea care cuprinde revelația, fericirea supremă
deoarece moartea a șaptea înseamnă sfârșitul existenței materiale și începutul
întoarcerii în lumea spirituală.
Prima poveste de iubire este redată în primul capitol, cea dintre Navamalika
și Mahavira. Mahavira este unicul fiu al unui păstor. Mai marele brahmanilor îl
alege pe Mahavira să-l însoțească în călătoria sa spre Hastinapur, cetatea sfântă a
regilor, pentru a-i atrage atenția regelui Arjuna să se oprească cu faptele de
desfrânare. Ajunși în dreptul palatului regelui, Mahavira zărește pe marginea
lacului câteva fecioare, dintre care una, anume Navamalika îi atrage privirea.
Fecioara se întoarse și Mahavira îi întâlni ochii mai verzi ca pajiștea ce
împrejmuia locul. În blândețea lor tainică, Mahavira își citi într-o singură clipă tot
trecutul și viitorul.
Din acest moment, Mahavira nu-și poate lua mintea de la ea. Își riscă viața, pentru
el fiind mai importantă o clipă în prezența fecioarei favorite a regelui.
Într-un moment de nebunie, el încearcă s-o răpească pe favorita regelui Arjuna,
fapt ce va avea consecințe tragice. Mahavira va sfârși cu ochii scoși, limba tăiată,
pielea jupuită.
Cel de-al doilea capitol are în centru povestea dintre Unamonu și personajul
eponim, Isit. Unamonu , fiul unui nomarh respectat, preia funcția la moartea tatălui
său. Conform tradiției, se căsătorește cu sora sa, dar se va îndrăgosti izbitor de cea
mai dragă dintre amantele faraonului, Isit. Cei doi schimbă câteva cuvinte în
timpul festivității de înscăunare a faraonului Dadefra. Pentru a o lua pe Isit de la
faraon, Unamonu alege să facă vraja hekau, menită să distrugă țările și coroanele,
dar prețul este viața vrăjitorului.
La scurt timp, regina Aia moare, iar fratele ei, Kafra declară război fratelui lor
Dadefra, gândindu-se că el a ucis-o. Unamonu se aliază cu Kafra , cerând-o pe Isit

3
Liviu Rebreanu, Romane, Ed.Cartea Românească, 1986
în schimb. Merge la Casa Femeilor, acolo unde spun slujitorii că se află Isit, dar
este ucis chiar de câtre paznicii lui Isit, crezând că vrea să-i facă rău acesteia.
Următorul capitol se desfășoară în Babilon, Gugunum fiind unicul fiu al omului de
încredere al țării. Gugunum este pasionat de istorie și de legendele scrise pe
tăblițele summeriene; astfel, va ajunge scrib în casa reginei Barnambra. În timpul
unei ceremonii în cinstea marelui urigallu, Gugunum se îndrăgostește de fiica lui
Ahnuri din Eridu, pe nume Hamma. O vede o singură dată și este convins că este
dragostea vieții lui.
Toate provinciile țării sunt atacate de Illuma-Illum, motiv pentru care Gugunum
părăsește casa reginei căreia îi era scrib. Gugunum este prins de Illuma-Ilum și
luat prizonier, iar mai apoi ucis, deși i se promisese că va fi luat ca scrib, însă furia
cauzată de pierderea cetății Kis îl determină pe rege să nu ierte pe nimeni.
Gugunum moare, nu înainte de a afla de la un alt sclav că Hamma trăiește și este în
Casa Femeilor lui Illuma.
Capitolul IV îl are-n prim-plan pe Axius, un bogat și erudit roman, căsătorit și
foarte îndrăgostit de soția sa.
Totul se năruie în viața sa în momentul în care o vede pe Servillia, slujnica soției
sale. Pentru a nu ceda ispitei, deoarece Axius își iubea soția, pleacă într-o călătorie
în Orient, vizitând mai multe țări.
La întoarcere, Axius întreabă insistent de Servillia, lucru ce o face pe soția sa să-i
înțeleagă sentimentele și motivul plecării în călătorie. Furioasă, aceasta o ucide pe
Servillia c-un pumnal, iar Axius, disperat, se sinucide în baie, cu același pumnal.
Capitolul V- Hans, fiul unui țăran sărac, cu o familie numeroasă, ajunge călugăr
fanatic, primind numele Adeodatus. Acesta duce o viață de ascet, cu multe
sacrificii în numele credinței, ajungând chiar să se autoflageleze, deoarece idealul
său de iubire era Fecioara Maria. Sfârșește printr-un atac de panică, în timp ce
diavolul este în chilia sa și-l batjocorește.
Capitolul VI- De la călugărul fanatic din Germania, sufletul lui Toma Novac
ajunge să se reîncarneze în Franța, în trupul doctorului ateu , Gaston. Gaston este
un raționalist convins, adept al Republicii. Gaston participă la una dintre sedințele
de execuție, condus fiind de regretul că nu poate schimba acest lucru. În timpul
sedinței o vede pe Yvonne, una dintre condamnatele la execuție, de care se
îndrăgostește și simte că o știe dintotdeauna. Acesta o apără în fața instanței,
acuzându-l pe Lebon de tiranie. Este condamnat la moarte prin decapitare, murind
chiar după Yvonne.
Ultima viață îl are ca protagonist pe Toma Novac, cel care se reîncarnează în toate
celelalte persoane din capitolele anterioare.
Toma Novac este profesor de filosofie. Deși are tot ce-și poate dori, acesta se simte
tot timpul nemulțumit, simte că nu este suficient cât cunoaște. De asemenea, nu
este atras de nicio femeie, deși tânjește după sufletul pereche.
Îl cunoaște pe profesorul Tudor Aleman cu care are o serie de discuții în
contradictoriu despre viață. Profesorul susține că sufletul se reîncarnează de șapte
ori, fiind mereu în căutarea jumătății sale. În cea de-a șaptea viață, sufletul capătă
iubirea absolută și se desprinde de lumea materială. Deși nu crede ceea ce i se
spune, Toma va trăi exact aceste lucruri.
O întâlnește din întâmplare pe Ileana, de care se îndrăgostește iremediabil, simțind
că este femeia pe care o căutase toată viața lui. Ajunge să aibă o relație cu aceasta,
chiar dacă este căsătorită. Când Ileana rămâne însărcinată, aceștia hotărăsc să fugă
împreună. În seara în care vor să fugă împreună, soțul Ilenei se întoarce și îi
surprinde, împușcându-l pe Toma. Se revine la capitolul inițial, cel intitulat
Început, cu Toma pe patul de spital.Acesta moare, iar în ultimele secunde ale vieții
își retrăiește clipe din celelalte șase vieți. Moare chiar la ora 7, în ziua a 7-a, luna a
7. Șapte, cifră magică despre care îi tot spusese Aleman.
Adam și Eva cuprinde, așadar, șapte nuvele-tip, cu același lait-motiv
ideologic. Subiectul fiecăreia, identic în concepție, e tratat prin situații diverse,
transpuse în cadrul atmosferei istorice a epocilor în care este tratată tema.
Între premisele și concluziile romanului nu se încheagă o operă de o fantezie pură,
ci șapte povestiri de iubire, de natură realistă și psihogică.
Povestirile sunt independente, putând fi citite în orice ordine, deoarece legăturile
între realitate și fantezie sunt mecanice. Realismul domină tema, prin personaje,
prin conturarea diverselor epoci istorice, prin prezența unor persoanje atestate
istoric ( Pilat din Pont, în povestea a IV-a, Servilia).
Contradicția de temperamente artistice e elocventă în munca autorului, așa cum
însuși Pompiliu Constantinescu notează. Toma Novac este un personaj real, ca și
Aleman, ca și Ileana sau soțul ei, Poplinski; perechile în care Novac și Ileana se
reîncarnează, în diverse epoci, prin migrarea succesivă a sufletului, sunt existențe
individuale din punct de vedere estetic, fără nicio legătură între ele.
Dintre cele șase reîncarnări ale personajului Toma Novac, toate personajele sunt
căsătorite înainte de a-și întâlni jumătatea predestinată.
Cu excepția lui Axius, care încearcă din răsputeri să-și subjuge iubire pentru
Servillia, niciunul dintre ceilalți nu face vreun efort.
Profesorul Aleman deține rolul cheie în desfășurarea acțiunii, el este un fel de
arbitru comentator al faptelor, interpret al relației dintre personaje și puterile
sacre ce le croiesc destinul (Prefață).
Prin aceasta, Tudor Aleman capătă o anumită statură morală, dar și un anumit
mister. Discuțiile pe care le are cu Toma Novac îl aduce în zona dialogurilor lui
Platon, fiind un fel de Socrate, prin înțelepciune, caracterul său iscoditor și
îngăduitor. El este cel care-l readuce pe Toma în raport cu divinitatea și-l face să
conștientizeze rolul iubirii predestinate.
Pompiliu Constantinescu apreciază capacitatea lui Liviu Rebreanu de a reda realist
anumite scene, dar și adaptabilitatea de care dă dovadă în ceea ce privește fiecare
epocă istorică, cât și analiza psihologică adâncă. Acesta dă ca exemplu fragmentul
din viața romană, în capitolul IV, Servillia, ca fiind cel mai reprezentativ pentru
profunzimea infuziunii psihice a personagiilor.4
Felix Aderca, în Jack London și Liviu Rebreanu, reprodus în F.Aderca.
Contribuții critice, de Margareta Feraru consideră că romanul lui L.Rebreanu e
lipsit de acea eclectică-fantezie care preschimbă și dă un tremur viu cu totul
special viziunilor.
Fantasticul lui Rebreanu, susține F.Aderca, este alcătuit din același material
pe tot parcursul romanului, anume: amănuntul crud, realist, curba mare, sumară,
instinctuală.
Ideologia ocultă în care a vrut, cu tot dinadinsul, să cuprindă cele șapte narațiuni
cu aceeași pereche de oameni e infantilă, putând convinge doar duduile
sentimentale și nefericite în ceea ce privește dragostea.
Romanul Adam și Eva a fost comparat cu Vagabondul stelelor, al scriiorului
Jack London, prin prisma materialului epic folosit.
Jack London este superior scriitorului român datorită faptului că nu vrea să
dovedească nimic. Jack London nu s-a folosit de cadre factice spiritualist-
filosofice, de tipul celor din romanul senzațional, elemente care abundă în romanul
lui Rebreanu. Amănuntele filozofice, desigur necesare unui astfel de roman,
J.London le strecoară printre fapte. Din alte puncte de vedere, L.Rebreanu este
superior cu romanul său față de J.London. Cele șapte vieți din Adam și Eva sunt
4
Pompiliu Constantinescu, Adam și Eva, Ritmul vremii, Editura Minerva, București, 1925
legate printr-un fir unitar. Personajele principale- Toma și Ileana- au aceeași fire în
toate reîncarnările lor.
Prin unitatea acțiunii – deoarece în toate cele șapte vieți, femeia și bărbatul
sunt sortiți să se vadă, să se îndrăgostească, dar și să plătească scump pentru acest
lucru-romanul lui Rebreanu pulsează un dramatism puternic. Ambele romane, atât
cel al lui Jack London, cât și al lui Rebreanu nu au epuizat subiectul. Nici unitatea
de caracter și actiune a vieților lui Toma Novac, nici viețile anterioare ale lui
Darrell Standing nu pot crea un mare roman fantastic.5
Lovinescu consideră că aspectul metafizic al acestui roman este mai mult de
ordin cinematografic, deoarece dă posibilitatea de a duce firul unei singure acțiuni
de-a lungul tuturor epocilor și civilizațiilor omenirii, mulându-se perfect pe
principiul mobilității de la baza cinematografului. Partea ocultă a romanului se
încheie cu goana lui Toma Novac prin spațiu și timp, începând cu civilizația
indiană și până în epoca noastră. Totuși, Lovinescu nu-i recunoaște meritele
absolute în ceea ce privește fantezia metafizică, comparându-l, în defavoarea
autorului Rebreanu, cu Eminescu, lui Rebreanu lipsindu-i poezia fantastică din
Sărmanul Dionis.6
În concluzie, lui Rebreanu trebuie să-i recunoaștem meritele, acelea
de a fi selectat harnic informația, echibrul narativ de care dă dovadă, la care putem
adăuga și caracterul novator. Deși unanim recunoscut de către critici, opera fiind
considerată onorabilă (n.r Călinescu), romanului Adam și Eva îi lipsesc anumite
aspecte, precum: fastul reconstructiv de genul lui Flaubert, fantezia poetică este
absentă, tema ducând la monotonie, deoarece este previzibil că narațiunea unu se
va repeta. De asemenea, comparat cu Eminescu, lui Rebreanu îi lipsește caracterul
halucinant din inchipuirile eminesciene.7

5
F.Aderca, Jack London și Liviu Rebreanu, reprodus F.Aderca.Contribuții critice, Editura Minerva, București, 1988
6
E.Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane.IV.Evoluția prozei literare, Editura Ancora, București, 1928
7
G.Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, București, 1985