Simion Florin

Caracterizare de personaj
Otilia

Personajul este o ființă reală sau imaginară ,numită „ființă de

hartie ”,particularizat de un portret fizic și moral, implicat în grade diferite
de acțiune și asupra căreia autorul își proiectează concepția despre lume și
viață.Dupa importanța lui în acțiune, personajul poate fi principal,
secundar, episodic; după complexitatea trăsăturilor de caracter, personajul
este complex/rotund/imprevizibil și simplu/caracter/plat /previzibil.După
aparența la un plan de acțiune, personajul real sau
supranatural/miraculos. Se poate caracteriza direct, prin
autocaracterizare,de către narator și alte personaje, dar și indirect prin
fapte , ganduri , limbaj, comportament, din relația cu alte personaje,prin
onomastică.
Otilia este personaj principal, fiind caracterizată în mod direct de
către narator.Acesta spunea despre ea că avea „fața măslinie, nasul turtit
și ochii albaștri” .Ea era o puștoaică de „optsprezece-nouăsprezece ani”
care nu prea știa ce dorește de la viață.Din prisma calităților sale fizice, ea
putea ade meni orice barbat dorea.
Din fapte, gesturi, limbaj, comportament, ni se conturează în mod
indirect personalitatea acestui personaj.Îi placea să se detașeze de
viață,avea aspirații mari „Îmi vine uneori să alerg,să zbor”, „Ah,ce mult mi-
ar plăcea sa am trăsură”
Nu era o persoană hotarată,acest lucru ne este confirmat în mod direct :
„Sunt foarte capricioasă,vreau săfiu liberă”.Din caracterizarea propire,ne
putem da seama ca ea dorea să fie iubită : „Oricat de independentă aș fi,
simt nevoia unei ocrotiri” .
Portretul său este unul complex,astfel pentru Felix ea este femeia în
ipostaza idealului romantic, pentru Pascalopol este feminitatea însăși,iar
pentru Titi este obiectul fanteziilor sale erotice.
Din punct de vedere al relației spatio-temporale,ea aparține unei epoci în
care burghezia era în prăbușire liberă,ea făcand parte din acest grup
social: „într-o seară de la începutul lui iulie 1909”,„în strada Antim”
Un al treilea concept prezent este conflictul, el oferă o imagine de
asamblu al existenței acestui personaj și totodată reliefează tema
moștenirii, fapt ce îi determină pe membrii familiei Tulea să o privească pe
Otilia cape o amenințare în obținerea aveerii lui Costache Giurgiuveanu
„tanti Aglae și cu Aurică nu pot să mă sufere fiindcă le e teamă ca să nu
piardă moștenirea”.
Perspectiva narativa este relevanta caracterizarii,aceasta este de tip “par
derriere” iar naratorul construiește in mod direct un personaj, el ironizand
in mod repetat dezordinea din viata tinerei facand legatura cu dezordinea
din camera sa:”O amestecatura comica. Un pantof era in pat, pe o carte
deschisa, pus probabil ca sa nu se inchida volumul legat prea dur”
Din punct de vedere psihologic, nu era o fire prea vesela dar iubea
multe:”Am linia inimii neteda, asta inseamna ca sunt o fata de inima,
capabila de dagoste profunda”
Caracteristica principala a Otiliei este nehotararea, ea nefiind capabila de
a lua o decizie.
“Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera.” “Oricat de independenta as fi,
simt nevoia unei ocrotiri”. Ea mereu isi doreste mai mult decat obtine deja.
In primul rand, in baza dovezilor aduse mai sus putem spune ca Otilia
este o femeie nehotarată. În al doilea rand, este singurul personaj ce are
parte de un portret determinist fiind percepută in moduri diferite de
fiecare personaje, acest fapt scotand in evidenta si complexitatea
personajului.
In concluzie, Otilia este un personaj complex construit atat prin metode
traditionale cat si moderne.