Aside

Caracterizarea Otiliei Marculescu

Publicat in 1938, romanul Enigma Otiliei a produs un adevarat soc in epoca deoarece propunea o formula
romanesca care intorcea literatura cu 100 de ani in urma. Inclinatia romanului catre realismul clasic este explicata
de autor prin faptul ca romanii, in marea lor majoritate, erau analfabeti. (ce mama lu dreacu?!)
Otilia este caracterizata in mod direct de catre narator. Acesta spunea despre ea ca avea fata
maslinie,nasul turtit si ochii albastri. Ea era o pustoaica de optsprezece-nouasprezece ani care nu prea
stia ce doreste de la viata. Din prisma atributelor sale fizice, ea putea ademeni orice barbat dorea.Din fapte,
gesturi, limbaj, comportament ni se contureaza in mod indirect personalitatea acestui personaj. Ii placea sa
se detaseze de viata, avea aspiratii mari:Imi vine uneori sa alerg, sa zbor. Ah, ce mult mi-ar placea sa am
trasura!.Nu era o persoana hotarata. Acest lucru ne este confirmat in mod repetat:Sunt foarte capricioasa,
vreau sa fiu libera. Din caracterizarea proprie, ne putem da seama ca ea dorea sa fie iubita:Oricat de
independenta as fi, simt nevoia unei ocrotiri.Ea confirma din nou ca nu stie ce-i cu ea:Eu sunt o zapacita,
nu stiu ce vreau, eu sunt pentru oamenii blazati, care au nevoie de rasetele tineretii, ca Pascalopol.Portretul
sau este unul mai complex, fiind singurul personaj care beneficiaza de un portret complex construit prin
metode deterministe. Astfel,pentru Felix ea este femeia in ipostaza idealului romantic, pentru Pascalopol
este feminitatea insasi iar pentru Titi este obiectul fanteziilor sale erotice.Din punct de vedere al relatiei
spatio-temporale, ea apartine unei epoci in care burghezia era in prabusire libera, ea facand parte din acest
grul social:intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909,in strada Antim.
Un al treilea concept prezent este conflictul. El ofera o imagine de ansamblu al existentei acestui personaj si
totodata reliefeaza tema mostenirii,fapt ce ii determina pe membrii familiei Tulea sa o priveasca pe Otilia ca
pe o amenintare in obtinerea averii lui Costache Giurgiuveanu:tanti Aglae si cu Aurica nu pot sa ma sufere
fiindca le e teama ca sa nu piarda mostenirea.Perspectiva narativa este relevanta caracterizarii. Aceasta
este de tip par derriere iar naratorul construieste in mod direct un personaj, el ironizand in mod repetat
dezordinea din viata tinerei facand legatura cu dezordinea din camera sa:O amestecatura comica. Un
pantof era in pat, pe o carte deschisa, pus probabil ca sa nu se inchida volumul legat prea dur.
Otilia era fiica adoptiva a lui Costache Giurgiuveanu, ea bucurandu-se de un statul social privilegiat. Era
studenta la Conservator dar inca nu hotarase ce va face cu viata ei.Din punct de vedere psihologic, nu era o
fire prea vesela dar iubea multe:Am linia inimii neteda, asta inseamna ca sunt o fata de inima, capabila de
dagoste profunda (ce nostim!).Eu am un temperament nefericit:ma plictisesc repede, sufar cand sunt
contrariata.Caracteristica principala a Otiliei este nehotararea, ea nefiind capabila de a lua o decizie.Sunt
foarte capricioasa, vreau sa fiu libera. Oricat de independenta as fi, simt nevoia unei ocrotiri. Ea mereu isi
doreste mai mult decat obtine deja.De asemenea, ea prefera sa ia deciziile spontan,nefacandu-si planuri de
viata pe termen lung:Am avut intotdeauna frica sa hotarasc lucrurile dinainte, lucrurile care nu sunt inca in
puterea mea.In primul rand, in baza dovezilor aduse mai sus putem spune ca Otilia este o femeie
nehotarata. In al doilea rand, este singurul personaj ce are parte de un portret determinist fiind perceputa in
moduri diferite de fiecare personaje, acest fapt scotand in evidenta si complexitatea personajului.In
concluzie, Otilia este un personaj complex construit atat prin metode traditionale cat si moderne.

Caracterizarea lui Felix Sima

Felix Sima este caracterizat in mod direct de catre narator. Este infatisat drept o persoana inteligenta cu aspiratii mari:Voia sa
ajunga doctor mare cu o cultura generala exceptionala. De asemenea, el are o fire libertina si este un om disciplinat, un adevarat
neamt:Un simt de disciplina innascut ferea pe Felix de excese. Libertatea ii risipise timiditatea si-i daduse sentimentele valorii
personale.Portretul fizic este conturat in mod direct de catre narator care ni-l infatiseaza drept o persoana slaba,
plapanda:fata ii era juvenila si prelunga, aproape feminine dar si ca avea suvite mari de par ce-I cadeau de sub sapca. Din acest
citat putem deduce ca era un rebel, nu se supunea regulilor societatii. Pascalopol il caracterizeaza in mod direct spunand despre
Felix ca este un om cu desavarsire independent.Din comportament, gesturi,atitudine ni se reliefeaza in mod indirect un personaj
rational, lucid si cu o mare nevoie de certitudine. Din limbajul sau putem deduce ca era gelos adresandu-se cu dispret la adresa
adversarului:Cine era domnul gras de aseara?Din punct de vedere spatio-temporal, Felix apartine epocii moderne, el luand
viata in roman in anul 1909 atunci cand pleaca la Bucuresti pentru a studia medicina:intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909.
Romanul prezinta decaderea burgheziei romanesti de la inceputul secolului al XX-lea.Actiunea are un rol foarte important in
caracterizarea acestui baiat, din faptele sale reiesind anumite trasaturi. Aflam ca era o persoana visatoare, facandu-si planuri de
viata pe termen lung:Prin minte I se perindau toate intamplarile din cursul acestei seri caudate, figura spana a batranului, scarile
scartaitoare, chipurile din odaie.Perspectiva narativa este de tipul Parderiere,naratorul omniscient relatand actiunea la
persoana a III-a. Prin intermediul acestei perspective de vizualizare, lui Felix ii este reliefat portretul fizic:Uniforma neagra ii era
stransa bine pe talie ca un vesmant militar, iar gulerul tare si foarte inalt si sapca umflata ii dadeau un aer barbatesc si
elegant.Felix Sima era fiul lui Iosim Sima, medic celebru in Iasul acelor vremuri, recent decedat. Baiatul se bucura de un statut
social privilegiat. Tocmai mostenise o casa cam veche, dar solida si rentabila si un oarecare deposit in bani. Aceste bunuri erau
administrate de unchiul sau, Costache Giurgiuveanu, in a carui casa venise pentru a locui pe durata anilor de studiu la Facultatea de
Medicina.Pe masura trecerii anilor, el ajunge profesor universitar, se maturizeaza considerabil ajungand sa se conduca dupa un
anumit cod de norme:Voi fi ambitios, nu orgolios.Ca statul psihologic, ceilalti vad in lipsa parintilor o inferioritate:Un orfan

trebuie sa-si faca repede o cariera, sa nu cad ape capul altora. In acest fel, baiatul este complexat si orice aluzie la statutul sau de
orfan ii trezeste o puternica revolta. Desi este un tanar ramas fara parinti de la o varsta frageda,el isi va dovedi maturitatea
prematur dobandita in mai multe circumstante. La plecarea Otiliei la Paris, in loc sa se dea batut, el se concentreaza asupra carierei
si avanseaza treptat in grad pastrand iubirea pentru Otilia intr-un loc bine ascuns din inima sa. Mai tarziu, ajuns profesor universitar,
publica un stiudiu de specialitate intr-o revista franceza si se casatoreste cu fiica unui diplomat dovedind ca stie ce vrea de la viata

Felix Sima
El reprezint "vocea autorului", fiind tot timpul martor al evenimentelor i actor atuncicnd este nevoie de micare, pentru a crea
cmp de aciune celorlalte personaje. El cltoretemult, cunoate i prin el cunoatem mult lume. El este martor i actor n
acelai timp. De altfel,intriga romanului se declaneaz o dat cu sosirea lui n casa lui Costache Giurgiuveanu.
Potretul fizic al tnrului este realizat prin descriere. Uniforma neagr i era strns petalie ca un vestmnt militar, iar gulerul tare
i apca umflat i ddeau un aer brbtesc. Faa iera juvenil, aproape feminin din pricina uvielor mari de pr care-i
cdeau de sub apc.Terminase liceul la Iai i venise la Bucureti, la tutorele su Costache Giurgiuveanu, surmeze cursurile
Facultii de medicin. Tnrul e studios, s-a dedicat crilor i lumea luiadevrat este lumea tiinei.Primul contact cu familia
Giurgiuveanu l face chiar n seara sosirii. Otilia este cea care-l prezint celorlali membri ai familiei i, ntr-un fel, atenueaz
contactul dur cu acetia. Btrnul l primete rece, chiar ostil. Aglae l privete cu dumnie, vznd n el un posibil pretendent
lamotenirea lui Costache. l numete orfan care trebuie s-i fac un rost ca s nu cad pe capulaltuia.Biatul este complexat de
situaia lui de orfan i orice aluzie i trezete o puternicrevolt. Ceilali vd n lipsa prinilor o infirmitate, Otilia ns l
protejeaz din primelemomente. Ea devine ntruparea feminitii.La nceput, fa de Otilia nu are dect sentimente de prietenie,
apoi totul se transformn dragoste. Prima noapte n casa lui mo Costache o va petrece n camera Otiliei. Camera feteidevine
pentru Felix un trm al visului i al misterului feminin. Apropierea de Otilia se producedatorit faptului c ea era orfan,
maturizarea lui Felix se va produce rapid i Otilia l va ajuta sse ncadreze n familie.Ea este protectoarea lui, l ajut s se
mbrace, i cumpr chiar o cravat. Devine din cen ce mai apropiat de el. Totodat, n sufletul lui Felix se nate un sentiment de
gelozie fa dePascalopol, moierul tomnatic, cu o cultur aleas, la nceput manifestat sub forma uneiaversiuni fa de domnul
"gras", care struie mereu n preajma Otiliei.Transformarea lui Felix n casa din strada Antim se va produce rapid. Libertatea
irisipete timiditatea, dndu-i sentimentul valorii lui personale. Devine ambiios, vrnd sdepeasc condiia de orfan tolerat
n acea cas, ateapt cu nerbdare s nceap facultatea, s-ifac o carier.Pascalopol l privete pe Felix, la nceput, cu
o politee rezervat, apoi convingndu-sede inofensivitatea lui ncepe s-l priveasc mai prietenos i chiar "patern".Felix va
ajunge s fac o obsesie pentru Otilia. Zi i noapte este dominat de chipul ei. Incaiete, scria caligrafic "Iubesc pe Otilia". El o
iubete sincer pe fat, dar ezit, e labil. De aceea,Otilia l va prefera pe Pascalopol care-i asigur stabilitate i protecie,
acceptnd, nu fr uneleremucri, s devin doamna Pascalopol
Clanul Tulea
Clanul familiei Tulea, prin Aglae i Stnic Raiu, sunt spiritul ru al familiei, prinferocitatea i lcomia lor. Aglae i Aurica sunt
cele care "muc" cel mai tare din bucuria tinereiicelor doi orfani - Felix i Otilia, pizmuindu-i i amrndu-le viaa.Portretul
Aglaei
este fixat de la nceput prin detalii precise ce indic trsturile morale:cam de aceeai vrst cu Pascalopol, cu faa glbicoas,
buzele subiri, acre, nasul ncovoiat iascuit, obrajii brzdai de cteva cute mari, ochii bulbucai, vulgar i rea, "viper:LK'',
cum ocalific Otilia.Ea dirijeaz ofensiva mpotriva Otiliei, pe care o vrea ct mai departe de Costache, acrui moarte n-o
afecteaz deloc, urmrind numai banii lui.Acreala, lcomia de bani, de avere, spiritul crcota, rutatea sunt trsturile
carealctuiesc tipul "babei absolute".
Aurica
este fiica cea mic a Aglaei, fata btrn cu dorine erotice nemplinite,dezechilibrat psihic, pierznd orice decen i bun sim,
vulgar. A fi acostat pe drum de unindivid mai bine mbrcat nu i se prea necuviincios. Unica ei preocupare este cstoria, orict
de banal ar fi, considernd-o "un noroc". Se informeaz despre toate nunile cunoscuilor, merge latoate, colecteaz beteal de la
nuni, merge la ghicioarele n cri.
O urte pe Otilia, o brfete n faa lui Felix, l nspimnteaz pe Felix cu avansurilesentimentale nemascate, apoi plngndu-se
lui mo Costache c i-a ptat onoarea. Ura mpotrivafetei merge pn acolo nct ideea nfierii Otiliei de ctre mo Costache
strnete reacii violente.Personajul penduleaz constant ntre comic i grotesc. i dorete cu oz ardoare deneexplicat pianul
Otiliei, dei ea nu tie s cnte, dar e convins c o fat fr pian n cas nu se poate mrita uor. Mo Costache moare, o parte
din averea lui revine familiei Tulea, dar Auricanu-i vede realizat unicul ei vis - de a se mrita.
Aurica Tulea este fata cea mica a Aglaei, n antiteza cu feminitatea si delicatetea Otiliei, supusa de la nceput si
pna la sfrsit unui automatism psihologic.
La sosirea sa n casa Giurgiuveanu, Pclix vede "o fata cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenti ca si ai Aglaei,
fata prelunga, sfrsind ntr-o barbie ca un ac, cu tmple mari ncercuite de doua siruri de cozi mpletite", aratnd
mult mai n vrsta, deoarece era fardata strident, are trupul slab si uscat, parul rarit. Avida dupa
barbati, este obsedata de maritis si vede n oricine un posibil pretendent. Insistentele ci insinuoase,
comportamentul ei de "fata cuminte" pun pe fuga toti barbatii. Este "ndragostita" din principiu, lund n calcul orice
barbat aflat n preajma, pe Felix care "odata fugi pe poarta repede, n oras, cnd simti ca se iveste Aurica prin
fund", pe Pascalopol, pe care nu-l ntelege n dragostea lui pentru Otilia ("ce-o fi vaznd Pascalopol la Otilia?"). Ura
sa se ndreapta lot asupra Otiliei, despre care crede, ca si mama sa, ca stie sa se agate de gtul barbatilor. Ura i
ntuneca judecata n asemenea grad, nct se lanseaza n aprecieri defaimatoare, debiteaza invective,
devenind nesuferita si artagoasa
Plimbarile ei pe Calea Victoriei devin din ce n ce mai dese si mai rapide, adevarate raiduri ce denota disperarea
care este din ce n ce mai nestapnita, "si despleti parul (...) se vopsi si mai violent si-si ncepu turneele pe Calea
Victoriei".

Titi Tulea

, calificat de Otilia drept "prost", repetent de cteva ori i corigent, nu citete ocarte pe motiv c i d dureri de cap, este tipul
debilului mintal, infantil i apatic.i place ordinea militar, copiaz ntruna ilustrate i texte muzicale. Este ipohondru,crizele lui
de apatie sunt legate de Aglae de cuminenie. Are fixaii erotice.
Simion Tulea
, este soul Aglaei, btrn i senil, are comportamentul unui degenerat: i pipie muchii, caut prin dulapuri, brodeaz, face crize
psihice pn la violena, alternnd custri de apatie. Are idei fixe, crede c Olimpia nu este fata lui.
Stnic Raiu
Stnic Raiu este un personaj care se agit mult, care vorbete mult i care, prin faptelesale, prin gndurile exprimate, se nscrie
n galeria arivitilor.Acesta este soul Olimpiei, fiica mai mare a Aglaei, sora lui Costache Giurgiuveanu. Esteavocat, dar fr
clieni, dornic de a se mbogi. Ca i pentru Aglae, pentru Stnic baniireprezint totul.El provine dintr-o familie foarte
numeroas. Astfel, puina avere pe care au avut-o s-arisipit ntre rude. Stnic este hotrt s recapete prin orice mijoc banii care
s-i asigure traiul.Arma lui secret este arma cuvintelor. Plasate cu dibcie, cuvintele lui, urmate de gesturisemnificative, se
transform n adevrate sgei otrvite.Este personajul care vorbete cel mai mult: despre moral, religie, societate, familie,
ncare vede un fundament al societii.Tot ceea ce face este din calcul. De Olimpia s-a legat spernd c va avea
o situaiematerial sigur, dar nu are pentru ea nici unul din sentimentele trmbiate cu diferite ocazii. Maimult, o cultiv pe
Georgeta, amanta unui general, o prostituat influent.In cursul bolii lui mo Costache, Stnic are o singur preocupare - gsirea
banilor.Cnd reuete s dea de ascunztoare banilor, i ia de sub ochii ngrozii ai btrnului care aresubit un oc i moare. Dup
ce a ascuns cu grij banii, Stnic o prsete pe Olimpia frremucri i se cstorete cu Georgeta, care l va ajuta s urce pe
treptele sociale.Dintre toate personajele, Stnic este singurul care reuete. Victoria lui e motivat:Stnic e un geniu al rului.
Fur banii lui mo Costache, brutalizarea i furtul aducnd moarte btrnului. O prsete pe Olimpia, se nhiteaz cu Georgeta,
intete parvenirea economic ichiar politic.
Leonida Pascalopol
n ambiana casei din strada Antim, prezena lui Leonida Pascalopol e un lucru straniu.Moierul bogat i manierat este ntro neconcordan puternic cu mo Costache i rudele sale.Autorul l descrie pe acest domn prin intermediul tnrului sosit n
strada Antim ntr-osear de iulie: "un om cam de cincizeci de ani, oarecum voluminos, crnos la fa i rumen ca unnegustor, ns
elegant prin fineea pielii i tietura englezeasc a mustilor crunte." Lanul greude aur cu breloc la vest, hainele de stof fin,
prfumul discret dovedesc rafinament i bun gust,trsturi sugerate i de interiorul casei acestui personaj.Pascalopol se trgea
dintr-o familie de greci. Fusese student la Bonn, apoi n Frana, dar abandonase studiile trebuind, dup moartea tatlui, s-i
ngrijeasc mama i s administrezemoia. Este pasionat de muzic, tie s cnte la flaut i apreciaz cu ureche
de cunosctor interpretarea bucilor muzicale ale Otiliei.Personajul se autodefinete: "sunt un fel
de boem".Preocuprile lui sunt diverse. Nu rmsese rob al moiei, ci viziteaz muzeele,
citete.Moierul e un fel de protector pentru tineri. i ia aprarea lui Felix atunci cnd acesta
estencolit de Aglae c i-a ales meseria de doctor. Pentru Felix Pascalopol e un rival, pentru Otiliael
este un brbat "chic" i "sigur", pe care - comptimete, "un om de lume".Sentimentele lui Pascalopol
pentru Otilia nu sunt lmurite: el oscileaz ntre patern iviril, se consider chiar unul dintre prinii ei.
Cultiv relaia cu avarul Costache Giurgiuveanu pentru a fi aproape de Otilia.Aparent Pascalopol este
cel care ctig n ntrecerea dintre el i Felix, deoarece Otiliaalege s devin doamna Pascalopol.
Totui, distinsul domn i red Otiliei libertatea, nelegnd caceasta nu a gsit adevrata dragoste
lng el.Leonida Pascalopol este un personaj care aduce elegan, finee, bun gust n lumeantunecat
a lui Costache Giugiuveanu i a clanului Tulea

Otilia Marculescu
- personaj principal de roman modern, obiectiv, realist-balzacian - personaj realist si modern - tipul feminitatii "Enigma Otiliei",
de George Calinescu
- roman modern, obiectiv, realist-balzacian In 1932, George Calinescu (1899 - 1965) sustinea necesitatea aparitiei - in literatura romana - a unui
roman de atmosfera moderna, desi respingea teoria sincronizarii obligatorii a literaturii cu filozofia si
psihologia epocii, argumentand ca literatura trebuie sa fie in legatura directa cu "sufletul uman". Prin
romaneie lui, Calinescu depaseste realismul clasic prin atribuirea unor dimensiuni sociale si psihologice
caracterelor dominate de o trasatura definitorie, construind astfel personaje realiste tipice. Scriitorul
modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor,
inscriiadu-se astfel in realismul modern al secolului al XX-lea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac prin
istoria unei mosteniri, in jurul careia construieste imaginea societatii burgheze din Bucuresti.

Otilia Marculescu este "eroina mea lirica", proiectia autorului in afara, "tipizarea mea in ipostaza feminina",
isi marturisea George Calinescu afinitatile cu acest personaj. Otilia este personajul principal si "rotund"
("care nu poate fi caracterizat succint si exact", E.M.Forster), reprezentativ pentru modernitatea romanului,
atat prin tehnicile de realizare, cat si prin problematica sa existentiala, reprezentand enigmatica drama a
feminitatii, din care cauza este si un personaj eponim (care da numele operei - n.n.).
Otilia, o tanara de optsprezece ani, este fiica celei de a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu, o femeie
frumoasa si bogata, care murise "de suparare" si-i lasase lui toata averea, laolalta cu indatorirea cresterii
Otiliei, ramasa de mica fara mama. Costache o iubeste ca pe fiica lui, dar avaritia il impiedica s-o infieze
oficial sau sa-i asigure, in mod concret, un viitor.
Fascinanta si imprevizibila, Otilia se diferentiaza de alte personaje feminine din literatura romana, de Sasa
Comanesteanu din "Viata la tara", de Duiliu Zamfirescu sau de Olguta din "La Medeleni", de Ionel
Teodoreanu, prin aceea ca ea se afla permanent intr-un proces dinamic, in continua devenire.
Portretul fizic, relatat direct prin ochii lui Felix, ca personaj-martor, si construit prin tehnica detaliului,
sugereaza trasaturile morale proprii feminitafii: delicatete, tinerete, farmec, cochetarie, distinctie,
ingenuitate: "... un cap prelung si tanar de fata, mcarcat de bucle, cazand pana la umeri. Fata, subtirica,
imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare colereta de dantela pe
umeri, ii intinse cu franchete un brat gol si delicat...".
Ca eroina realista moderna, Otilia este tipica pentru categoria tinerelor inteligente, cu sensibilitate
artistica si atractie catre lux si calatorii in strainatate, ceea ce ar constitui o componenta importanta a femeii
enigmatice dintotdeauna. Firea captivanta a tinerei este sugerata indirect si de titlul romanului (personaj
eponim), care scoate in evidenta un personaj tipic de feminitate tnigmatica si controversata pentru toate
personajele romanului.
Relatia Otiliei cu personajele romanului, ca formula estetica moderna de caracterizare, scoate in evidenta
ambiguitatea personajului in perceptia celorlalti. Relativismul (subiectivismul) cu care este privita din mai
multe unghiuri de vedere, foarte diferite, asociaza in mod fericit puritatea sj farmecul natural al varstei cu o
maturitate surprinzatoare, Otilia fiind de o tulburatoare seriozitate ori zvapaiata ca o fetita, ceea ce da o
fascinatie cuceritoare personaj ului.
Tanara enigmatica este cel mai controversat personaj al romanului, aparand in opinia personajelor in mod
diferit, starnind contradictii surprinzatoare. Mos Costache o iubeste pe "Otilica", "pe fe-fetita mea", el fiind
"papa" care primeste de la ea un strop de tinerete, lumina si vioiciune. Rationalul Felix vede in Otilia "o fata
admirabila, superioara, pe care n-o inteleg". Pascalopol o priveste pe Otilia ca pe femeia in devenire, are
rabdare cu ea, dar nu distinge "ce e patern si ce e viril" in dragostea lui pentru tanara, pe care o considera "o
artista" si care il incanta si il emotioneaza, "e ca o randunica". Pentru Stanica Ratiu. Otilia este o femeie cu
"spirit practic", care stie ce vrea si cum sa se descurce in viata: "desteapta fata!". Aglae o considera "o
zanatica", "o dezmatata", "o stricata", care suceste capul baietilor de familie, deoarece chiar si pe Titi reusise
sa-l cucereasca, iar Aurica o uraste si o invidiaza pentru ca are succes la barbati.
Alternanta dintre teribilele copilarii, exuberanta de a alerga desculta prin iarba cu profunzimea si ratiunea
rece prin care judeca si explica imposibilitatea mariajului dintre ea si Felix nedumereste si bulverseaza.
Imprastiata si dezordonata, accepta cu luciditate protectia lui Pascalopol si respinge cu delicatete
manifestarile sentimentale ale lui Felix. Intelegatoare si plina de tact in comportamentul ei fata de mos
Costache, dar aparent imuna la rautatile celor din clanul Tulea, ea ramane enigmatica prin amestecui unui
farmec juvenil cu o maturitate profunda.
Incitanta "enigma a Otiliei" se naste mai ales in mintea lui Felix, care "isi dadea prea bine seama ca iubeste
pe Otilia, fara sa poata determina continutul acestui sentiment", fiind derutat de reactiile fetei. Biletul de
amor pe care i-l scrie starneste in tanarul indragostit chinuitoare stari contradictorii, de la speranta, la
deprimare, de la frenezie la amaraciune, ca, in cele din urma, purtarea Otiliei sa-l arunce intr-o stare chiar
mai confuza decat cea initiala: "fii cuminte, mai vorbim noi, alta data". Tanarul nu-si poate da explicatii
plauzibile pentru comportamentul fetei, ce ramane pana la sfarsitul romanului o tulburatoare intruchipare a
naturii contradictorii a sufletului feminin. Fata de Felix, Otilia are gesturi familiare, tandre, ce ilustreaza
deseori o grija materna
pentru el.
Indragostit total de Otilia, Pascalopol o admira si o intelege, dar nici el nu poate descifra in profunzime
reactiile si gandurile fetei, confirmandu-i lui Felix in finalul romanului: "A fost o fata delicioasa, dar ciudata.
Pentru mine e o enigma".
Definita, indirect, prin felul de a fi, prin fapte, actiuni, gesiuri, vorbe si ganduri, Otilia este un personaj
complex si "rotund" ("care nu poate fi caracterizat succint si exact", E.M.Forster) cu un comportament
derutant, fiind capabila de emotii puternice, apoi trecand brusc de la o stare la alta, imprastiata si visatoare,

deseori dovedind in mod surprinzator luciditate si tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilaroasa si
matura in acelasi timp: alearga desculta prin iarba din curte, se urea pe stogurile de fan in Baragan, sta ca un
copil pe genunchii lui Pascalopol, dar este profund rationala si matura atunci cand ii explica lui Felix motivele
pentru care ei doi nu se pot casatori, dovedind o autocunoastere desavarsita a propriei firi: "Eu am un
temperament nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata".
Un procedeu modern de caracterizare a personajelor realiste este mediul ambiant, camera Otiliei
definind-o intru totul prin detaliile cu semnificatii comportamentale: "o masa de toaleta cu trei oglinzi mobile
si cu multe sertare, [...] un scaun rotativ pentru pian", ceea ce ar putea fi interpretat ca sugestie pentru firea
ei imprevizibila, manifestandu-se aici motivul oglinzilor. Dezordinea tinereasca a lucrurilor aruncate
amestecat peste tot - rochii, palarii, pantofi, jurnale de moda frantuzesti, carti, note muzicale, papusi -,
sugereaza exuberanta juvenila, un univers spiritual al "ascunzisului feminin", cum afirma in mod direct
naratorul omniscient.
Finalul romanului este deschis in privinta destinului Otiliei, modernismul personajului constand si in faptul
ca nimeni nu poate dezlega misterul ce se tesuse in jurul ei, Pascalopol insusi conchizand ca, dupa atatia ani,
pentru el, Otilia ramasese "o enigma". Fotografia pe care o priveste Felix dezvaluie o "femeie frumoasa, cu
linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatica", ci avea un aer de platitudine feminina, care nu mai semana
cu imaginea din constiinta lui. De aici reiese ca Otilia este un personaj modern, plin de contradictii.
Limbajul eroinei este elevat, fraza cultivate, in care se simte o sensibilitatea si forta launtrica, tradeaza,
indirect, firea delicata si educatia solida.
Personaj bovaric, Otilia traieste drama singuratatii, a viitorului ei ambiguu, departe de mult visata fericire,
deoarece - se destainuie ea lui Felix - o femeie se bucura de viata adevarata doar cativa ani: "Cat crezi tu ca
mai am de trait, in intelesul adevarat al cuvantului? Cinci, sase ani!". Ea se defineste prin
autocaracterizare, dovedind o profunda cunoastere de sine, atunci cand ii dezvaluie lui Felix: "eu sunt o
zapacita, nu stiu ce vreau, eu sunt pentru oamenii blazati, care au nevoie de rasetele tineretii, ca Pascalopol".
Otilia este, asadar, un personaj realist modern, prin complexitate si relativism, ilustrand eternul feminin plin
de mister, imprevizibil si cuceritor, care fascineaza prin amestecul de sensibilitate Candida si profunda
maturitate.
In "Enigma Otiliei" Calinescu ilustreaza o conceptie de moralist clasic, o observatie atenta a eticii umane,
pe care o clasifica pe tipuri: "Romanul nu apare decat cand ne dam seama ca incepe sa se organizeze o lume
de tipuri si de caractere." (George Calinescu).