Estetica muzicală

Categoria estetică a comicului

 Valoare conflictuală în zona negativă a axei.
 Nuanțe ale comicului: ironicul, satiricul,
umorescul, farsa, gluma...
 În cazul comicului, situația apare ulterior fazelor
propriu-zise ale conflictului. Este o prezentare a
consecințelor, a urmărilor conflictului.
 Eroul comic este deja căzut și asistăm la
consecințele care îl așteaptă după căderea sa și pe
care le merită din plin.
 Eroul comic nu cade, el doar se rostogolește și
asta în mod repetat.
 Idealul comic este în fapt un anti-ideal, cu cât mai
meschin cu atât mai direct.
În cadrul conflictului comic, idealurile general
valabile devin ridicole și inutile. (Nunta lui
Figaro - „idealul” de dragoste dintre Bartollo și
Marcelina)
Idealul trecut prin perspectiva conflictului comic
apare în ipostaza sa deformată. Scopul este acela
de a ne arăta cum nu trebuie să stea lucrurile,
cum nu ar trebui să fie lumea.
Eroul comic știe că este depășit și totuși apare cu
atitudinea omului nevinovat care pare a lupta
pentru scopuri nobile (Caragiale - Ghiță
Pristanda).
- Trăsăturile etice negative care reies: fățărnicia,
inconsistența, minciuna, perfidia, avariția,
parvenitismul...
Conflictul comic este demascator. Demască acea
realitate ghidată de un ideal compromis, după un
țel care se opune normelor și bunelor convenții și
care se elimină din competiție.
Moliere – Burghezul gentilom – demascarea
căderii celor doi care coalizează: aristocratul
sărăcit care își vinde rangul de nobil și pătura
nouă de țăran îmbogățit parvenit, care dorește să
fie privilegiat și cumpără cu orice preț rangul.
Este demascarea fățărniciei.
Conflictul comic reprezintă un anacronism.
 Acțiunea și situația comică reprezintă o excepție
de la regula generală a unității acțiunii.
Eroul comic este pus în situații diverse în mod
repetat, acestea dovedind de fiecare dată
nimicnicia eroului.
Publicul asistă la o serie de pățanii legate de
diferite acțiuni sau situații eșuate ale eroului.
Această repetare ajută la convingerea asistenței
că eroul este căzut.
Ca urmare, se organizează forme artistice pe
episoade, în lanț, care ilustrează aventurile
eșuate, rostogolirile repetate ale eroului comic.
 Acțiunea comică nu este unitară, ea se compune
din episoade succesive, înlănțuirea unor „mini-
creații”.
Sentimentul însoțitor al desfășurării conflictului
comic este râsul, reacția noastră emoțională la
răsturnarea unei situații ce părea rațională dar s-a
dovedit a fi irațională și inutilă.
Henry Bergson – Nu există comic în afara a ceea
ce este cu adevărat omenesc.
- n-am mai gusta comicul dacă ne-am simți izolați.
Râsul nostru este întotdeauna râsul unui grup.
 Râsul are anumite proprietăți catarctice, cu toate
acestea, purificarea este incompletă.
Râsul înseamnă un moment de insensibilitate, de
indiferență față de celălalt care este pedepsit.
Bergson: râsul este, înainte de toate, o corecție.
Făcut pentru a umili, el trebuie să dea persoanei
care îi servește drept obiect o impresie penibilă...
Râsul nu și-ar atinge scopul dacă ar purta marca
simpatiei și a bunătății.
Funcția râsului este să intimideze, umilind.
 Multiple nuanțe ale râsului
 Râsul satiric – forma cea mai accentuată a

sentimentului însoțitor de comic. Demascarea

totală a eroului și eliminarea sa.
 Porecla – satirică (în muzică – un comportament

leit-motivic)
 În muzică: opera buffa și unele poeme simfonice

(Richard Strauss – Till Eulenspiegel)

 În muzică:
 Rondoul oferă posibilitatea conturării unor efecte comice, prin

realizarea discontinuă a episoadelor și intercalarea lor cu tema

jucăușă
 Variațiunile – similar, pot deveni purtătoare ale comicului.

(Richard Strauss – Don Quixote. Variațiuni simfonice pe o

temă cavalerească).
 Cel mai adecvat gen pentru redarea comicului: opera comică.
 Pergolesi – La serva padrona
 https://www.youtube.com/watch?v=-FaHrId3Mk8&ab_channe
l=EuroArtsChannel

 Mozart – Flautul fermecat – Papageno

 https://www.youtube.com/watch?v=U6S9cQNbENI&ab_chan
nel=RoyalOperaHouse
 Camille Saint-Saens – Carnavalul animalelor
 Parodie muzicală
 Satirizează anumite stiluri, genuri și compozitori:
 p. IV – Broaștele țestoase (Orfeu în infern de Offenbach)
 https://www.youtube.com/watch?v=Ba_kOUmlDME&ab_channel=Fle
dermaus1990

 P. V – Dansul Elefanților (Dansul silfidelor din Damnațiunea lui Faust

de Berlioz)
 https://www.youtube.com/watch?v=VZAGLJtj5RU&ab_channel=Fled
ermaus1990

 P. XII – Fosile (autocitări din Dans Macabru, cântece de copii, un citat

din Rossini, Bărbierul)
 https://www.youtube.com/watch?v=HTHaH5ONge8&ab_channel=Fle
dermaus1990

 Pianiștii
Râsul ironic – însoțește structura comicului în care
se regăsește inclusiv autorul.
Satie – Trei piese în formă de pară
Umorul – spectrul cel mai larg în redarea muzicală.
Un zâmbet iertător, indulgent.

Balet parodie
https://www.youtube.com/watch?v=6XWboZZ-fso
&ab_channel=YuriBiryukov