GENUL DRAMATIC

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi ulterior reprezentate pe scena unui teatru. De aceea, operele dramatice presupun o limitare n timp i n spaiu a aciunii reprezentate. In operele dramatice apare un conflict dramatic, care este axa n jurul caruia se dezvolta ac iunea, bazat pe mprejurri, pasiuni i caractere care se ciocnesc. Personajele textului dramatic comunic prin intermediul dialogului i a monologului, autorul neintervenind dect n indicaiile scenice (regizorale). Indicaiile scenice apar ntre paranteze sau n subsolul paginilor i se refer la aciunea personajelor, la gesturi, la decor, la mimica etc. Personajele iau cu totul locul autorului, a crui intervenie indirect se manifest prin indicaiile de regie, care se numesc didascalii.

Specii ale genului dramatic

Tragedia

Tragedia este o specie a genului dramatic, n proz sau n versuri, reprezentnd personaje puternice angajate n lupta cu destinul potrivnic, cu ordinea existent a lumii ori cu proprile lor sentimente, acest conflict soluionndu-se cu moartea eroului. Tragedia este o form de dram caracterizat de seriozitate i demnitate, care de obicei implic un conflict ntre un personaj i o putere superioar, ca de exemplu legea, zeii, soarta sau societatea. Originile ei sunt obscure dar cu siguran c este un produs al bogatelor tradiii poetice si religioase al vechii Grecii. Mai precis, originile sale pot fi regsite in ditirambi, cnturile i dansurile care l celebrau pe zeul grec Dionisos, mai trziu preluat de romani ca Bachus. Se crede c spectacolele acestea extatice i legate de butur au fost create de satiri, fiine pe jumtate api care l nconjurau pe Dionisos la petreceri. De asemenea, o alt origine a termenului este legat de cuvintele grece ti tragos semnificnd ap i aeidein- a cnta, combinate dnd cntece ale apilor, din care a rezultat tragedie.

Teorii ale tragicului

Filosoful grec Aristotel arat in capodopera sa Poetica faptul c tragedia are ca efect catharsis-ul (purificarea) de mil i fric a publicului datorit sentimentelor i suferinelor personajelor din opera dramatic. Nu toate operele care sunt subsumate categoriei tragice au ca rezultat acest tip de final cathartic, chiar unele dintre ele au deznodmnt neutru sau care tinde spre fericit. n orice caz, ce anume constituie o "tragedie" este o ntrebare destul de frecvent. Unii sunt de prere c [formulare evaziv] orice poveste cu un final trist este o tragedie, alii cred c[formulare evaziv] povestea trebuie s ndeplineasc o serie de cerine pentru a putea fi considerat drept tragedie (fenomen adesea observat la Aristotel).

Tragedia greac
Literatura greac ar include trei mari scriitori tragici ale cror opere nc se mai pstreaz: Sofocle, Euripide i Eschil. Cel mai mare festival al tragediei greceti era Dionisia, unde cei mai proemineni dramaturgi i trimiteau de obicei creaiile, cte trei tragedii i o pies satiric fiecare. Teatrul roman nu pare sa fi continuat aceast tradiie. Seneca a preluat poveti greceti, ca de exemplu Fedra, n piese de teatru latine. Totui, tragediile sale au fost mai degrab privite ca piese de budoar, destinate cititului ntr-o mai mare msur dect reprezentrii pe scen. Un procedeu teatral favorit al multor creatori de tragedie greci a fost ekkyklma, un car ascuns n spatele scenei care putea fi adus pe scen pentru a arta consecin ele unui eveniment care s-a petrecut n afara scenei. Acesta privea de obicei o crim brutal, un act de violen care nu putea fi pus n scen, dar ale crui efecte trebuie s fie vzute de celelalte personaje pentru a avea in eles i rezonan emoional. Un exemplu faimos al folosirii lui este omorul lui Agamemnon n prima pies a lui Eschil, Orestia, cnd trupul mcelrit al regelui este adus pe scen n procesiune pentru a fi vzut de to i. Variaiuni sunt folosite n

tragedii i n alte piese pn n ziua de azi i dramaturgii l consider folositor pentru a arta consecin ele extreme ale unor aciuni umane. Un alt astfel de procedeu era macaraua, mechane, care servea la ridicarea unui zeu sau a unei zeie pe scen cnd se presupunea c intra zburnd. Acesta a dat na tere unei expresii: deus ex machina (zeul din mainrie), adic o intervenie surprinztoare a unui factor extern neprevzut care schimba cursul unui eveniment. Nietzsche i-a dedicat faimoasa carte, Naterea tragediei, unei discuii despre originile tragediei greceti. A identificat aceste rdcini n ritualurile primitive, n unirea for elor apolinice i dionisiace, i a mers pn la moartea ei odat cu Socrate.

Tragedia din perioada Renaterii

Antoniu i Cleopatra Coriolan Hamlet Iulius Caesar Regele Lear Macbeth Othello Romeo i Julieta Timon din Atena Titus Andronicus

Tragedia de dup secolul XIX[modificare]

Arthur Miller se remarc drept un scriitor de tragedii printre care se pot men iona: The Crucible Moartea unui comis-voiajor

Comedia

Comedia (fr. comdie; lat. comoedia; gr. Komoida, cntec de srbtoare) este o specie a genului dramatic, n proz sau n versuri cu aciune i deznodmnt vesel i care satirizeaz realiti sociale, slbiciuni general umane sau prezint situa ii hazlii. Prin coninut i prin modul de rezolvare a conflictului, comedia se subordoneaz comicului, care este o categorie estetic fundamental, care denumete una dintre atitudinile eseniale n faa vieii i a artei, avndu-i sursa n dezvoltarea unui contrast sancionat printr-o gam larga de reacii morale, de la compasiune la dispre, provocnd o participare afectiv specific, de la zmbet la rsul cu hohote. (Dicionar de termeni literari) n antichitate, specia era definit prin contrast cu tragedia, insistndu-se asupra caracterului obi nuit al faptelor i al oamenilor prezentai, spre deosebire de evenimentele pline de mreie i de caracterul nobil din punct de vedere social i moral al personajelor tragice. n viziunea lui Aristotel, comedia este imitaia unor oameni necioplii, nu ns o imitaie a totalitii aspectelor oferite de o natur inferioar, ci a celor care fac din ridicol o parte a urtului. Ridicolul poate fi definit ca un cusur i o urenie de un anumit fel, ce nu aduce durere, nici vtmare; a a cum masca actorilor comici este urt i frmntat, dar nu pn la suferin . Cu o bogat ilustrare n cultura universal, fapt ce ntre te spusele lui Franois Rabelais, potrivit creia rsul este propriu omului, comedia i-a inventat numeroase subspecii: de situaii, de moravuri, de

caracter, de intrig, de salon, ori bulevardier (vodevilul), cea eroic sau tragic, dar i cea grotesc, satiric ori amar; aadar o categorie estetic la fel de divers ca viaa nsi. Rsul este arma imbatabil a spiritului omenesc mpotriva ridicolului, a derizoriului, a grotescului, a absurdului din sfera social, ndeosebi. Prin umor, ironie, sarcasm, dup mprejurri, comedia biciuie te vicii i moravuri, urmrind corijarea sau extirparea lor.

Tipuri de comic
Comic de situaie
Caragiale foloseste scheme tipice , modalitati cunoscute in literatura comica universala , cum ar fi incurcatura , confuzia , coincidenta , echi- vocul , revelatiile succesive , quiproquo - ul (= inlocuirea cuiva prin altcineva , substituirea , acumularea progresiva , repetitia ,evolutia inver- sa , interferenta ). exemplu: - pierderea si gasirea scrisorii. -aparitiile neasteptate ale cetateanului turmentat. -prezenta unor grupuri insolite: -triunghiul conjugal:Zoe,Trahanache si Tipatescu. -cuplul Branzovenescu - Farfuridi. -diversele combinatii , de adversari. -indicatiile de la centru privind alegerea lui Dandanache. -confuzia facuta de Dandanache intre identitatea lui Trahanache si a lui Tipatescu .

Comic de limbaj
Se realizeaz prin folosirea particularitilor de limbaj pentru a scoate n eviden caracteristici ale personajelor. provenit din incultura : greeli de vocabular, deformri fonetice: famelie, bampir etimologie popular: scrofuloi, capitaliti lipsa de proprietate a termenilor: liber schimbist = elastic n concep ii; ncalcarea regulilor gramaticale i logicii: 1. polisemia: ne-am rcit mpreun 2. 3. contradicia n termen : 12 trecute fix, lupte seculare ce au durat 30 de ani asociaiile necompatibile :industria romn este admirabil, sublim, putem zice, dar lipsete cu desvrire 4. truismele (= adevaruri evidente ): un potop care nu merge nainte, st pe loc construcia frazei ticuri verbale :

curat, curat murdar (Pristanda)

ai puintic rbdare (Trahanache) eu cu cine votez?, nu m-mpinge c-ameesc (Ceteanul turmentat)

Comic de moravuri
n comedia de moravuri normele eticii/echitii trec n panoul central al problematicii piesei[1] -formele fara fond; -alegerile din trecut; -coruptia; -conducerea despotica a prefectului; -imoralitatea.

Comic de caracter[
Comicul de caracter este folosit prin accentuarea, exagerarea unei trsturi psihologice ntr-un personaj. demagogul --> Caavencu; ramolitul --> Dandanache; slugarnicul --> Pristanda; prostul fudul --> Farfuridi.

Comicul de nume
Zaharia Trahanache --> sugereaza capacitatea de a se modela usor , il modeleaza interesul , ordinele superiorilor de la centru; Catavencu --> sugereaza demagogia (' cata '); Farfuridi - Branzovenescu --> cuplu comic , nume cu rezonante culinare; Agamita Dandanache --> urmasul prin nume al teribilului razboinic din Iliada lui Homer, Agamemnon , cuceritor al Troei.

-->produce o adevarata ' dandana ' prin aplicarea rece si cu metoda a machiaverticului.

Pristanda -->numele personajului este luat dintr-un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si in alta fara sa se porneasca niciunde.

-->numele se potriveste perfect cu siretenia primitiva a acestuia.

Tragicomedia

Tragicomedia este o specie a genului dramatic cu subiect patetic, n care conflictele fundamentale, grave, profunde, nsoite de unele incidente comice, sunt rezolvate printr-un deznodmnt fericit.

Drama

Drama este o specie a genului dramatic, caracterizat prin ilustrarea vieii reale prin intermediul unui conflict complex i puternic al personajelor, cu ntmplri i situaii tragice, n care eroii au un destin nefericit. Dramele acoper o mare varietate tematic: social, istoric, mitologic, psihologic etc. Drama are tendina de a reflecta ntreaga complexitate a vieii reale, fiind o specie supus conveniilor, altfel dect tragedia, folosind att personajele individualizate, ct i personaje tipice, din care de altfel a evoluat. Drama apeleaz la un limbaj solemn, ce alterneaz cu cel familiar, dar poate s recurg i la resurse lexicale comice. Componenta esenial a acestei specii literare rmne ns conflictul prin care se contureaz personalitatea eroilor dramatici. Definitie: Drama este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, caracterizata prin ilustrarea vietii reale printr-un conflict complex si puternic al personajelor individualizate sau tipice, cu intamplari si situatii tragice, in care eroii au un destin nefericit. Drama are o mare varietate tematica: sociala, istorica, mitologica, psihologica. Limbajul solemn alterneaza cu cel familiar, fiind deseori presarat cu elemente cornice. Cuvantul "drama" vine de la grecescul "drama" sau frantuzescul "drame" si inseamna "actiune". Drama este cea mai raspandita specie a genului, fiind mult mai putin supusa conventiilor si normelor decat tragedia si alternand personajele bine individualizate cu cele tipice. Imbinarea elementelor tragice cu cele cornice a facut posibila o alta specie literara, cunoscuta sub numeie de tragicomedie, in secolul al XVII-lea. Drama s-a manifestat ca specie moderna in secolul al XVIIl-lea, prin scriitorii germani Lessing, Schiller si Goethe. In secolul romanticilor, specia a evoluat ca manifestare, deoarece oferea scriitorilor o mai mare libertate de actiune, de construire a personajelor-model din toate mediile sociale, in care amestecul dintre tragic si comic permite reliefarea autentica a caracterului uman. Victor Hugo este cel care a consacrat drama romantica, teoretizand principalele criterii artistice ale acestei specii in "Prefata" la drama "Cromwell" (1827), care este considerate manifestul literar al romantismului. Fascinatia dramei romantice consta in faptul ca "topeste in acelasi suflu grotescul si sublimul, teribilul si bufonul, tragedia si comedia" si poate, de aceea, au aderat la aceasta specie numerosi scriitori, in creatia carora un loc important l-a avut drama istorica. In literatura romana, drama istorica este initiata de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, cu piesa in versuri "Razvan si Vidra" (1867), urmat de Vasile Alecsandri cu "Despot-Voda" (1879) si deAl. Davila cu piesa "VlaicuVoda". Un loc aparte il ocupa Barbu Stefanescu-Delavrancea cu trilogia istorica a Moldovei: "Apus de soare" (ultimul an de domnie si de viata al gloriosului Stefan cel Mare), "Viforul" (domnia tiranica a lui Stefanita-Voda) si "Luceafarul" (personalitatea stralucita a lui Petru Rares) - drame create in anii 1909 1910. Incepand cu perioada interbelica apar noi forme ale dramaturgiei in teatrul modern. Drama psihologica de constiinta sau drama de idei (dupa alti critici) este reprezentata de Camil Petrescu, cel care a introdus in literatura romani concepte estetice moderne ca substantialismul si autenticitateu si a creat intelectualul lucid, insetat de absolut. Lucian Blaga este creatorul dramei mitologice, prin manifestarea filozofica a miturilor esentiale romanesti: "Mesterul Manole" care ilustreaza mitul estetic al jertfei creatoare si "Zamolxe" care conduce la interpretarea mitului mioritic. Parabola cu accente dramatice este initiata de Marin Sorescu atat in trilogia "Setea muntelui de sare" (1974), cu piesele "Iona", "Paracliserul" si "Matca", precum si in dramele istorice, in care Vlad Tepes. este doar un pretext pentru a caricaturiza tiranul din orice epoca: "A treia teapa"(1971), "Raceala" (1980).

Teatrul absurdului

O opera ce apartine genului dramatic este impartita in scene, acte si subacte.

GENUL DRAMATIC Genul dramatic cuprinde operele create spre a fi reprezentate pe scen << teatrul e fcut din micare, care este spiritul artei actorului, din cuvinte, care formeaz corpul piesei, din linie i culoare, care sunt sufletul decorului scenic, din ritm, care este esena dansului. >> ( Gordon Craig Arta teatrului ) Naratorul Se afl n spatele personajului, identificndu-se n indicaiile scenice pentru a Aciunea n timp i spaiu regiza gestica, mimica, comportamentul personajelor - succinte caracterizri ale (limitat) personajelor - indici temporali (CND?) Dialogul - indici spaiali (UNDE?) Modul de expunere dominant: replicile - atmosfera conflictul dramatic - culoarea local ( - arhaisme caracterizarea indirect - regionalisme Se mpletete cu: monologul : interior solilocviu - etc.) adresat Personajele dramatice naraiunea ( didascalii) OPERA Structura textului dramatic : - actanii descrierea : decorul ( didascalii) DRAMATIC Conflictul interior, exterior - 4 criterii de clasif.: Actul, cntul : scene , tablouri a) dup rol principale Replica conflictul dramatic secundare Intriga Indicaiile scenice ( didascalii) episodice Subiectul dramatic : b) dup trastura moral: pozitive negative complexe Desfurarea Specii literare: Comedia- comicul: umorul, c) dup gr. transf. real.: reale aciunii Expoziiune Deznodmnt ironia fictive Drama d) dup alctuire: individuale Tragedia colective Punctul - caracterizare: - statutul Culminant - portretul (fizic, moral) - c. direct - c. indirect - tipuri (vicii, moravuri )