Literatura comparata

Tragedia greaca
Nasterea si decaderea tragediei
Trasaturi generale. Structura tragediei
Coordonata estetica a tragicului.
Preambul
 Dramaticul, perioada a 3-a a poeziei grecesti corespunde
altui moment al evolutiei sociale, politice a grecilor:
constituirea statului-cetate.
 Locul de nastere al tragediei: Attica, cu centrul la Atena
 Simptomatic este ca drama infloreste pe fundalul
asimilarii din ce in ce mai profunde a democratiei
ateniene.
 Tragediea este o sinteza a lirismului dorian si a epicului
ionian.
Nasterea tragediei grecesti. Teorii
 Originile tragediei sunt controversate inca din antichitate.
 Aristotel considera tragedia si comedia ca fiind nascute
din improvizatie: tragedia din dythiramb, iar comedia din
spectacolele periodice inchinate cetatii (in speta Atenei).
 A doua ipoteza privitoare la originile tragediei vine din
existenta acelor alaiuri intonand imnuri, adesea prada
unor stari extatice, cantand ispravile zeului Dyonisos.
 Tragedia s-ar fi numit datorita fapturilor invesmantate in
tap (gr. tragos). Tot tapul mai era si rasplata data celor
care castigau concursul anual de texte.
 S-a retinut numele celui care ar fi fost inventatorul
tragediei (ateniene): Thespis Icaria, care vechiului imn
ditirambic i-a adaugat un prolog si un recitativ, rostite de
un singur actor.
Trasaturile tragediei
 Eposul se adresa unei clase aristocratice, pana in evul
mediu.
 Subiectele provin dintr-un repertoriu limitat: traditii
mitologice ale cetatilor, culturi ale eroilor, eposuri in
legatura cu razboiul troian.
 Mimesisul este una din conditiile crearii sentimentului
tragic: stilizare maxima de la miscarea scenica, limbaj,
pana la substanta
 Se folosea conventia: legile nescrise ale teatrului grecesc
ne sunt utile pentru a deduce mentalitatea spectatorului de
atunci
 Reprezenta tulburarea ordinii cosmice; intreaga tragedie a
antichitatii asista cu spaima si mila la prabusirea ordinii,
la tulburarea acesteia prin pacatul omenesc (catharsis)
Structura tragediei
 Forma fixa se stabileste inca de la inceputurile tragediei,
indicand legaturile cu ritualul din care provenea (cel
dionysiac).
 Prologus: actorii anuntau actiunea.
 Porodos: defilarea personajelor prin fata publicului
pentru a-si ocupa locurile. Corul intona replicile.
 Episodia: dialogul. Actiunea propriu-zisa era uneori
intrerupta de comentariile corului (stasima). Finalul era
prevestit de un bocet.
 Exodus: iesirea. Deznodamantul in care personajele
paraseau pe rand scena, lasand-o goala ( tehnica
regizorala care coincidea cu cortina de azi).
Dimensiunea tragica
 Tragedia da exemplul prabusirii celui care
pacatuieste, tulburand legile armoniei si
echilibrului.
 Eroul care alege dizarmonia, haosul, cade singur,
nu umanitatea intreaga.
 Isoria si mitologia nu erau despartite in constiinta
grecilor: cei mai de seama eroi ai istoriei aveau
dimensiunile unui erou mitic.
 Eroul tragic plateste pacatele stramosilor:nu era
victima unui accident, ci a unor cauze care
salasluiau in el insusi: hybris.
Tragicul-categorie estetica
 Nucleul definitiei semnalizeaza pieirea unor valori
umane: tocmai cel care e demn, deosebit, aceala pierde,
sufera mai mult.
 Orizontul ontologic (existential): o valoare e resimtita in
mod acut mai ales cand lipseste: libertatea, fericirea.
 Cel mai mare conflict nu este dat de profunzimea
sentimentelor de placere sau neplacere, ci de trairea
simultana a celor doua.
 In plan axiologic: prin tragic avem certitudinea ca idealul
trebuie sa existe
 Raportul tragicului cu frumosul: T este F inversat, F
reafirmat prin chiar aceasta inversare. Finalmente, si in T
se instituie armonia, impacarea, starea apollinica (Oedip
rege).