SUBIECTUL 18

Eroi si tipuri de vina tragic in Orestia lui Eschil

Orestia nu e erou tragic petnru ca decizia lui a fost influentata de Apollo

Hamartia – greseala practica
Hybris – vina proprie cauzata de o trufie prea mare sau de dorinta de a se compara
cu divinitatea sau a depasi-o

Vina tragica – vina mostenita

Legea talionului – ochi pentru ochi

Erou tragic – personae aduse in functie de putere (om ales) – influenteaza o masa

 Eschil ridica tragedia pe inaltimi filosofice si artistice, poetul ii va fixa

totodata si arhitecturia ei durabila.
 Eschil a introdus al 2 lea actor!
 Orestia este cosiderata drept sinteza creatiei eschiliene. Trilogia subsumeaza
trei opere distincte: Agamemnon, Hoeforele, Eumenidele.

REZUMAT:

Actiunea infatiseaza ultimele episoade din legenda pelopizilor.

Atreu, stramosul de la care incepe curgerea evenimentelor, l-a alungat pe fratele

sau, Thieste, sub pretextul unei crime de incest, dar in realitate din motive politice.
Dupa un timp, Thieste va reveni in cetate ca supliant. Atreu, l-a primit, pentru ca
asa il obligau legile cetatii, dar i-a dat sa manance din carnea prorpiilor sai fii. La
aflarea faptului, Thieste, innebunit de durere izbucneste intr-un blestem cumplit:
din generatie in generatie, urmasii fratelui sau nelegiuit sa se ucida intre ei.
Evenimentele relatate in Orestia sunt urmari ale acestui bluestem.
In Agamemnon gasim preambului actiunii. La intoarcerea sa in Argos, dupa ce
comandase ostile ahee in razboi victorios impotriva Troiei, Agamenon este ucis de
sotia sa Clitemnestra, care isi implinea astfel o veche dorinta de razbunare. Corul
batranilor rosteste cu hotarare un nume: Oreste.

In cea de-a doua drama, Hoeforele(Purtatoarele de prinoase), asistam la intalnirea

dupa o lunga despartire dintre Oreste si Electra, copii lui Agamenon si ai
Clitemnestrei. Explicatia dintre mama si fiu este si inspaimantatoare , si sublima.
Curand,trupul Clitemnestrei va zacea insangerat ,langa acela al lui Egist, lovit si el
de acelas brat .Oreste, cu mintea zdruncinata de cele intamplate, se vede inconjurat
de Furii(Eriniile), care cer ca la randul sau si acesta sa ispaseasca. Auzim corul,
intrebandu-se indurerat:” Cand, oare, se va potoli aceasta neinfranata goana a
razbunarii?”

Actiunea din Eumenidele se petrece la Delfi, Oreste, ca penitent, s-a refugiat in

templul zeitei Antena. Un tribunal ceresc, institute prin clementa acestei zeite, se
rosteste in favoare lui Oreste. Furiile se vor transforma in Eumenide, adica
binevoitoarele, voci ale justitiei. Reconcilierea lui Oreste cu zeii a fost cu putinta
prin taria morala a eroului si prin curajul acestuia in fata suferintei. Ereditatea
razbunarii se stinge. Legea talionului si-a implinit ciclul; legea noua in pregatire va
trebui sa mearga in directia umanizarii, instituind o religie a cetatii mai mult decat
una a cerului.

In primele doua parti ale trilogiei dominau conflicte de ordin psihologic; in

Eumenidele se configureaza intelesuri de poem didactic, cu rezolvari ale
contraditctiilor din miturile implicate in cursul actiunii: patriarhale-matriarhat,
razbunare-justitie, trib-sat, Zeus-Apolo, vechi-nou.

 hamartia: vina in fata zeilor de care nu e vinovat cu necessitate cineva, ci

e o mosttenire
 hibris=vina proprie cauzata de o trufie prea mare sau de dorinta de a se
compara cu divinitatea sau a depasi-o
 Ate= nebunia temporara (ex: Bacantele)
 Moira= destinul implacabil, raul , La Homer-zeitate care personifica raul
. 1. Destin deasupra tuturor ( inclusiv a lui Zeus) 2. Destinul egalat
 vointei lui Zeus redat uneori de Ananke (opozitia dintre forta omeneasca
si forta destinului)
 -Phtonos = invidia divina ( atuncii cand zeii vad oamenii prea sus)
 -Vina tragica, nu doar eroarea ca atare ci si constiinta acesteia stabilita in
raport cu propria lege a eroului (Vina Clitemnestrei si a lui Aegist)
 Hamartia si Moira (Oreste – Proorocirea Casandrei in care Oreste trebuie
sa-si razbune moartea tatalui, de aici si importanta lui Apollo)