SUBIECTUL 12

Aspiratia spre absolute a personajelor lui Camil Petrescu

Jocul Ielelor, Suflete tari, Act venetian

Date despre autor si opera : Camil petrescu s-a nascut la 22 aprilie1894 la

Bucuresti. Fiul lui Camil Petrescu (mort se pare inainte de nasterea scriitorului) si
al Anei Cheler. A fost crescut de familia subcomisarului de politie Tudor Popescu
din mahalaua Obor. Dupa gimnaziu continua studiile la colegiul Sf Sava si la liceul
Gh Lazardin Bucuresti, iar in 1913 urmeaza cursurile Facultatii de filozofie si litere
de la Universitatea din Bucuresti. Debuteaza in revista Flacara 1914 cu articolul
"Femeile si fetele de azi" sub pseudonimul Raul D. Intre 1916 si 1918 participa la
primul razboi mondial, iar experienta traita acum se regaseste in romanul "Ultima
noapte de dragoste prima noapte de razboi".
Debuteaza cu dramaturgie intre 1916 si 1957 printre care "Jocul Ielelor", "Act
Venetial", "Suflete tari", "Danton", "Mitica Popescu".

o Suflete tari

Personaje : Andrei Pietraru (30ani) - înalt,delicat,faţa palidă,ochi verzi-albastri,

pătrunzători,frămîntat de o viaţă internă. Matei Boiu Dorcani (70ani) - palid,trăind
parcă într-o altă lume, obosit,parcă suferind. Culai Darie - costum de
silvicultor,coleg de liceu cu Andrei Şerban Saru Sineşti Prinţul Bazil -
elegant,blazat Ioana (29 ani) - înaltă,faţa alba,elegantă,mişcări feminine, pierdută.
Elena - statură mijlocie,ofilită,cam fară vîrsta Maria Saru Sineşti
Deciu - ziarist la “Seara” şi “Lumea ilustrată”

Rezumatul operei literare

Actiunea se petrece în casa lui Matei-Boiu Dorcani,in toamna lui 1913,o cladire
veche,cu ziduri groase,cu o biblioteca imensa,o casa simpla,dar cu iz batranesc.
Andrei cerceteaza cu atentie un model vechi de revolver,apoi cade pe ganduri.
Bazil si Matei vorbesc,primul ii povesteste ca Andrei l-a provocat la duel. Ioana
intervine marturisindu-le ca-l iubeste pe Andrei,dar el o iubeste pe nepoata lui
S.Sinesti.Printul ii atrage atentia lui Matei ca-si va da fata dupa un taran,dar acesta
ii raspunde ca il intereseaza mai mult valoarea,curajul moral,decat ca n-are o
diploma (pentru ca nu si-a terminat facultatea).

Andrei discuta cu S.S despre fosta logodnica (d-soara Marculescu). S.S. ii

reproseaza ca a rupt logodna,desi ar fi avut un viitor stralucit, pentru a fi
bibliotecar la M.B.D. Apare Deciu (reporter la "Seara" si "Lumea ilustrata") si o
cauta pe d-soara Boiu,dar le citeste si celor doi portretul pe care i l-a facut: 30
ani,se plimba la sosea,avere considerabila,pasiune pt. arta bizantina,pentru
literatura franceza, Stendhal. Ziaristul ii marturiseste lui S.S. ca articolul a fost
doar un pretext pentru a putea sta de vorba cu el si pentru a-i propune sa faca parte
din noul guvern,S.S refuza,apare si Maria S. care e suparata,inspaimantata cand il
vede acolo pe sotul ei. Acesta ii marturiseste ca a venit sa-i aduca flori de la
expozitie Ioanei.Apare Ioana cu un tablou al matusii ei.S.S. o intreaba cine era ea
de fapt,Ioana scoate mandra o provila si citeste povestea Suzanei B. care s-a
casatorit cu un haiduc pentru a-l scapa de la moarte.Maria observa ca seamana cu
ea,are aceeasi expresie a ochilor ,apoi vorbesc despre Andrei,Maria o acuza ca se
poarta prea urat cu el.

Un moment Andrei a ramas singur necajindu-se din cauza stangaciilor lui.Apare

Culai Darie, imbracat in costum de silvicultor si Andrei i-o prezinta pe Ioana. Culai
vine sa-l ia la tara,ademenindu-l cu vorbe despre aer curat,mancare buna.Andrei il
refuza,ii marturiseste ca e legat de d-soara si de casa ei,Darie ii reproseaza ca prea
s-a infundat in acea casa.Apare Elena care vine sa-l intrebe de duel,incercind sa-l
faca sa renunte.Andrei spune ca nu mai poate.Elena ii marturiseste lui Culai ca l-a
mintit pe Andrei ca d-soara B. ii acorda atentie. Apare M.B. care-i spune lui Andrei
ca a vorbit pentru a-i gasi o catedra.L-ar trimite cu bursa la Dresde,dar Andrei
refuza.Boiu ramane singur si apare M.S. care-i reproseaza ca l-a primit pe sotul ei
care o ameninta ca-i ia copiii(Maria e ruda cu Boiu),vorbesc despre Ioana.Apare
Ioana care-i spune tatalui ei de duel.Acesta nu stia nimic.Vine si printul si vrea sa
vorbeasca cu Ioana.Aceasta ii raspunde politicos,dar cu raceala ,o invita la bal,dar
ea refuza ,vorbesc de duel.

Ioana incearca sa-l faca sa-si dea seama ca nu are cu cine sa se bata,il roaga sa-si
ceara scuze in fata lui Andrei.Andrei le accepta spunand ca nici el nu l-a
recunoscut aseara.Lucrurile se rezolva.Printul ii spune ca pleaca la Paris,ea ii
marturiseste ca nu i-a placut nici ei acolo,desi chiar fusese logodita.O enervau
luxul si arta prost facuta. Culai incearca sa-l convinga inca o data sa
plece,spunandu-i ca nu merita sa se sinucida pentru ea.Andrei refuza si-i promite
ca-i va saruta mana la ea in iatac in acea seara,dar in acest timp ii marturiseste ca
vrea sa se sinucida cu revolverul.Culai il face nebun.

In iatacul jupanitei,deasupra bibliotecii,obiecte scumpe(carti,tablouri),Elena il vede

pe Andrei in camera la Ioana, il cearta pentru ca nu are nimeni voie acolo.El ii
spune ca vrea sa-i vorbeasca si o roaga sa il cheme cand Ioana va fi singura. Ioana
si tatal ei au venit de la teatru(opera) si isi continua discutia la un ceai;se inteleg
foarte bine,el o rasfata si ii marturiseste ca printul i-a cerut mana.Ioana nu e de
acord,tatal o rasfata facand-o Suzana Boiu.Ioana se retrage,Andrei merge la ea, e
timid,pierdut,ea ii raspunde rece,intrebandu-l ce cauta la ea.El vrea sa-i spuna
ceva:ca nu mai poate dormi,lucra,ca o iubeste,ii face declaratii de dragoste,ii spune
cat de singur e fara ea,dar ea ii reproseaza ca glumeste: "Ei bine,d-le, cu zabaricale
de acestea vrei sa ma cuceresti d-ta pe mine?" (anterior:"nu am recunoscut decat
cateva pasaje de teatru prost,de roman ieftin si nici o figura stilistica sau vreo 2
învechite").El e revoltat,ia hotararea sa fie tare,ii marturiseste ca se va sinucide
daca nu realizeaza ce-a promis (sa-i sarute mana). Ea ii intinde mîna ,dar el nu e
multumit.Ioana gaseste o situatie asemanatoare in Rosu si negru a lui Stendhal si
ea e mirata cand el ii marturiseste ca n-a citit cartea si ii mai spune ca a anulat
iertarea si ca maine se va duela cu printul.

Intre timp,se aude zgomot,apare tatal ei,dar Andrei nu vrea sa iasa din camera.Se
ascunde in umbra.Tatal vine sa-i ceara cheia de la biblioteca.Andrei vrea sa iasa sa
i-o dea,dar Ioana reactioneaza si ia cheia de la Andrei si i-o da tatalui.Ramasi din
nou singuri,ea parca are o revelatie,se simte invinsa,incearca sa-l faca sa plece din
casa,sa-si vada de viata lui.El ii vorbeste din nou de sacrificiile pe care le-a facut
pentru a ramane bibliotecar.Ii marturiseste ca nu e o sentimentala,dar ar vrea sa-l
stie realizat. Desi ea protesteaza,el o strange in brate si cand vrea sa-i dea o palma
o saruta apasat pe gura. Cneazul si alte 2 persoane discuta despre duel si citesc un
proces verbal din care aflam ca Andrei l-a ranit pe print,desi se pare ca l-a atacat
dupa ce s-a strigat "Halt!".

Andrei discuta cu prietenul sau si ii marturiseste ca de o saptamana traieste ca intr-

un vis fericit,seara alaturi de Ioana.E hotarat sa-i spuna tatalui,dar Culai il
avertizeaza ca nu cumva boierul sa creada ca-i vrea averea si ii spune ca Elena e
topita dupa el.Ioana vine la el ii cere sa-i spuna totul tatalui ei,spunand ca nu poate
trai în minciuna.El la inceput ezita,apoi e de acord. Intre timp vine servitoarea care
aduce o scrisoare de la Elena. Ioana se mira ,la fel si Andrei.Andrei merge la Boiu
care se pregatea de plecare si ii spune ca o iubeste cerandu-i mana ei. Boierul crede
ca glumeste,dar atunci cand vine si Ioana si-I spune ca Andrei e sotul ei,Boiu o da
afara si pe Andrei il face vanator de avere.Cei doi se cearta,Andrei ii spune tot ce
are de spus,il jigneste,ii spune ca poate sa o dezmosteneasca,dar boierul spune ca
nu va face acest lucru.Boierul pleaca,apare Elena care începe sa-I stranga
lucrurile,pentru ca boierul se va muta la Dorcani pentru totdeauna,ea va pleca cu
el.Ii ureaza multa fericire si înainte de a pleca,Andrei o imbratiseaza si o saruta
prieteneste.

In acel moment vine Ioana care vede scena.Elena se sperie si scoate un tipat care
compromite intreaga scena.Desi încearca sa se disculpe,ea nu-l crede,ii spune
cuvinte jignitoare. Singura solutie pe care el o gaseste:sinuciderea.Ia pistolul si
intre ea, trage.Imediat vin si apare si doctorul,cu care trebuia sa plece Culai,care
constata ca nu e mortal ranit,ca nu i-a atins inima,iar Culai ii spune: "Andrei al d-
voastra a murit,iar Elenei ii spune sa-si adune lucrurile pentru ca va pleca cu ei la
Valeni.

Ca in toate operele camilpetresciene sinuciderea este finalul si nu ca un simbolism

stupefiant ci ca un exemplu de rigoare funebra caracterizata de pesimismul
autorului. Impus tuturor personajelor cu care se joaca asemenea destinului care la
randul sau s-a jucat candva si cu el.Andrei nu gaseste alta solutie decat regresia
caracteristica timpului modern luandu-si adio de la o lume amestecata cu un
rigorism macabru ce forteaza spre extremele mortii.Desi iubirea neimplinita din
cauza unei singure scene ramasa adanc intiparita in imaginatia bolnava a unei
iubite patetica si adultera, Andrei celebreaza cultul mortii printr-o puternica
expansiune spirituala in propria constiinta bolnava impacand asadar destinul umil
al sau si moartea esentei celorlalte personaje.

Conflictul

Conflictul personajelor se deruleaza pe o banda manjita de propria

drama.Personaje marcante si marcate devenite umbre reflectate in semintunericul
propriilor constiinte se amesteca intre ele sperand astfel sa detaseze daca nu fiinta
lor de destin "carcasa materiala" de focul pesimismului ce i-a adus in astfel de
situatii.Deci cele doua planuri existentiale pe care se manifesta conflictul interior
are ca rezultat efectul conflictului exterior.

o Act veneţian

Drama, specie dramatica tipica pentru perioada moderna, isi contureaza

individualitatea intr-un proces indelungat, de renuntare treptata la sistemul
normativ provenit din antichitate care prescria regulile creatiei teatrale. Atat drama,
cat si comedia sunt specii ale genului dramatic, dar se deosebesc prin mai multe
aspecte. Comedia e menita sa-i inveseleasca pe cititori sau pe spectatori, pe cand
drama expune momente de maxima intensitate din viata personajelor. Spre
deosebire de drama, in derularea careia un moment decisiv il constituie Renastarea
engleza, in special opera lui William Shakespeare, comedia a aparut inca din
antichitate si a fost analizata in opozitie cu tragedia.
Experienta traita de catre Camil Petrescu in primul razboi mondial il constituie
momentul aparitiei primelor variante ale dramelor "Jocul ielelor" si "Act venetian".
"In poezie, in drama, in roman, in eseuri, d. Camil Petrescu a pus aceeasi febrila
pasiune de a smulge din sufletul sau o lume noua, lumea sa." (Liviu Rbreanu,
"Patul lui Procust", in "Romania literara", 1983)
Piesa "Act venetian" a fost publicata, in prima varianta (cea intr-un act) in 1929, in
volumul "Teatru.Mioara.Act venetian", in "Caietele Cetatii literare", iar in varianta
definitiva (ca piesa in trei acte), in "Teatru", vol.II, aparut la Editura Fundatiilor in
1946.
Actiunea se petrece in Venetia in secolul al XVIII-lea, intr-o vreme in care cetatea,
odinioara mare putere maritima, se afla in decadere. Pietro Gralla, fost corsar,
ajuns comandant al flotei venetiene prin fapte de vitejie si iscusinta militara,
trebuie sa organizeze o lupta navala. In incordarea dinaintea bataliei, Gralla o are
alaturi pe Alta, sotia sa, fosta actrita. Pietro are o intrevedere cu Cellino, tanar nobil
venetian "inzorzonat cu maniere de curte", numit, datorita originii sale, capitan al
unei nave de razboi. Gralla e dezgustat de frivolitatea si lasitatea tanarului.
In vreme ce Gralla urma sa plece pe mare, Alta il cheama pe Cellino intr-un turn de
la marginea orasului. Din dialogul celor doi reiese ca Cellino o sedusese pe Alta si
o parasise fara sa se mai intereseze de ea. Alta il sechestreaza in incapere si ii
azvarle pumnalul pe fereastra. Vorbindu-i apoi despre suferintele si umilintele prin
care trecuse dupa ce fusese parasita, Alta devine pasionala, marturisindu-i ca,
totusi, nu a incetat sa-l iubeasca. Se aude sosind gondola lui Grala ce fusese
destituit din functia de comandant, in urma protestelor lui violente privind proasta
administrare a flotei. Alta il scoate pe Cellino pe fereastra, in afara zidului. Lovit
de esecul incercat in cariera lui militara, Gralla cauta refugiu in iubire, dar isi da
seama ca sotia sa ii ascunde ceva. Alta tagaduieste. Pentru un timp, Alta reuseste
sa-l abata pe Pietro de la banuielile lui, vorbindu-i de iubire. Gralla e ranit grav de
catre Alta cu un pumnal. Apoi, ea il ingrijeste cu devotament, dar nici o apropiere
intre cei doi nu mai pare a fi cu putinta. Gralla se inchide complet in sine. O
ancheta a inchizitiei asupra ranirii lui Gralla il pune pe acesta in situatia de a-si
ruga sotia sa-si tainuiasca incercarea de amor. Drept urmare, cei doi soti reincep sa
vorbeasca unul cu celalalt. Gralla isi marturiseste framantarile. Apare Cellino,
complet preschimbat: demn, curajos, avandu-l pe Pietro drept pilda si rugandu-l pe
acesta sa-l accepte ca invatacel. Rolurile sunt insa de data aceasta inversate. "Dar
mai intai te rog eu sa fii maestrul meu si sa-mi dezvalui cum se cunosc femeile…"-
ii cere Gralla lui Cellino. Alta, de fata, e nevoita sa suporte dispretul amandurora.
Gralla pleaca, lasand in urma Venetia si parasind-o pe Alta, in speranta ca, undeva
departe, se va putea regasi pe sine insusi.
Drama "Act venetian" de Camil Petrescu aduce in scena secvente distantate in timp
si spatiu de momentul si locul desfasurarii actiunii principale (Pietro Gralla isi
aminteste de cuceririle lui din tinerete cand era un pirat iscusit, Alta isi aduce
aminte de dragostea dintre ea si Cellino si de amagirile provocate de acesta, Nicola
isi aminteste de tragica poveste dintre el si sotia sa). Actiunea propriu-zisa a dramei
"Act venetian" este destul de simpla. Accentul nu cade pe faptele exterioare, ci pe
universul launtric al protagonistilor, pe motivatiile, credintele, reactiile si
justificarile personajelor. Camil Petrescu reuseste insa, tocmai prin concentrarea
subiectului, sa creeze pe parcursul piesei o tensiune dramatica puternica, stari
conflictuale deosebit de intense. In "Act venetian" avem de-a face cu personaje
dinamice, care sufera transformari sufletesti profunde pe parcursul piesei.
Declansarea acestor metamorfoze launtrice extrem de abrupte reprezinta
principalul focar de interes al dramei. In caracterizarea personajelor lui Camil
Petrescu s-au folosit adesea o serie de clisee precum "omul absolutului"- Pietro
Gralla sau "eternul feminin"- Alta. Pietro Gralla este numit "omul absolutului"
deoarece este puternic, autoritar si doreste ca totul sa se afle sub controlul lui, desi
acest lucru se dovedeste ca nu este posibil. Om priceput, viteaz, curajos, el ajunge
comandant al flotei venetiene si primeste importanta si dificila misiune de a
organiza o lupta navala, de unde rezulta respectul si increderea enorma ce i se
acordau. Dorind ca totul sa iasa perfect, vrea sa fie inconjurat de oameni cu
caracter, puternici, ce nu se tem de lupte; tocmai de aceea e dezgustat de lasitatea si
frivolitatea tanarului Cellino. Lovit de esecul incercat in cariera lui militara, Pietro
cauta refugiu in iubire, dezvaluind astfel, pe langa severitatea si omul inflexibil,
forma sub care era cunoscut in timpul razboaielor, o latura sensibila, ce era punctul
lui slab. Dovada a faptului ca nu poate stapani tot, cat timp el este plecat, Alta,
sotia sa, il inseala cu Cellino, patandu-i astfel onoarea si reputatia sa de om
respectat de toata lumea. El stie cel mai bine cum s-o umileasca pe sotia lui,
privind-o cu un zambet plin de dispret. Observam ca dragostea, in cazul eroului
nostru a fost un factor ce l-a transformat intr-o persoana aproape ucisa de o femeie.
In final, Pietro Gralla da dovada ca stie si sa piarda, sa se resemneze in fata soartei
si nu se jeneaza sa ceara sfaturi unuia mai tanar decat el, rugandu-l pe Cellino sa-i
fie profesor in ceea ce priveste cunoasterea femeilor: "mai intai te rog sa fii
maestrul meu si sa-mi dezvalui cum se cunosc femeile". Pietro Gralla este un om
cu un caracter complex, un adevarat exemplu de vitejie, curaj si bun comportament
pentru urmasii sai. Alta, simbol al feminitatii, fosta actrita de mare succes, este
sotia comandantului flotei venetiene, Pietro Gralla. Pe cand sotul ei este plecat, ea
se reintalneste cu mare ei dragoste din tinerete, cu un tanar pe nume Cellino, care o
parasise fara sa se mai intereseze de ea. Fiind o mare diplomata si avand o mare
putere de convingere, ea reuseste sa-l abata de la subiect pe sotul sau, care banuia
ceva in legatura cu aventura ei. Intr-un moment de slabiciune a sotului, ea il
injunghie, dar apoi isi asuma responsabilitatea si ramane sa-l ingrijeasca, indurand
cu seninatate si resemnare umilintele sotului si ale amantului. In final, Alta isi
recunoaste faptele, dar regreta ca nu a stiut sa aleaga si vrea sa I se recunoasca
meritele. In cele din urma ea se dovedeste superioara barbatilor, facandu-I sa se
simta niste lasi pentru ca nu au curajul sa loveasca o femeie. Tanar nobil venetian,
"inzorzonat cu maniere de curte", Cellino este numit datorita originii sale capitan al
unei nave de razboi, insa da dovada de lasitate, frivolitate, ceea ce-l enerveaza pe
Gralla. Fiind sechestrat de Alta, el afla ca, desi i-a provocat multe suferinte
acesteia, ea inca il mai iubeste. Auzind pasii lui Pietro Gralla, Cellino da din nou
dovada de lasitate si iese pe fereastra, in afara zidului, de unde priveste discutia
dintre cei doi soti. Dupa un timp, Cellino apare complet preschimbat, demn,
curajos, avandu-l drept pilda pe Gralla si nesfiindu-se sa ii ceara sfatul. Din postura
de invatacel se transforma in maestru pentru Pietro Gralla, care vrea sa cunoasca
mai bine femeile. In final, Cellino renunta la Alta si se imprieteneste cu Gralla.
Structura fundamentala a spectacolului dramatic este dialogica, bazata pe
schimbul de replici, in teatru monologul avand un caracter de exceptie. Monologul
poate fi adresat unui destinatar din afara scenei. In Renastere apareau frecvent
adresari catre spectatori in deschiderea sau in inchiderea piesei, sub forma de
prolog sau epilog. Prin extensie se considera monolog si o replica prelungita in
care unul dintre personaje monopolizeaza pentru moment discursul. In drama "Act
venetian" Pietro Gralla tine un monolog la inceputul scenei 3, actul II, care
intensifica tensiunea dramatica.
Camil Petrescu a fost nu numai un dramaturg, ci si om de teatru, interesat de
tehnicile regizorale si actoricesti, de folosirea diverselor limbaje scenice in arta
spectacolului. Limbajele scenice sunt modalitatile de expresie folosite in arta
spectacolului.
"Monologand rareori, de nu chiar niciodata, personajele dramaturgiei lui Camil
Petrescu nu reusesc totusi vreodata sa dialogheze cu adevarat. <> lor par sa nu fie
auzite de cei carora le sunt destinate ori sunt inregistrate si interpretate aiurea,
infidel, alterat. Sunt personaje care nu comunica." (Mircea Iorgulescu, "Postfata",
la Camil Petrescu, "Danton.Act venetian", Bucuresti, Editura Minerva, 1983)

o Jocul ielelor

-este una dintre cele mai tulburătoare drame interbelice româneşti;

-prezintă realitatea anilor de dinaintea Primului Război Mondial;
-piesa are puternice vederi socialiste – se ştie că şi autorul a avut convingeri
socialiste;
-tema piesei este una mult cunoscută şi folosită în literatura română – aceea a
intelectualului neînţeles şi care nu se poate integra în societatea lipsită de
rafinament şi dură;
-de asemenea, se prezintă relaţiile tensionate dintre politicieni şi presă, scandalurile
în care sunt implicate diverse figuri importante ale societăţii române şi, în general,
relaţiile dintre bărbat şi femeie – iată de ce piesa a rămas, după atâţia ani, atât de
actuală şi apreciată;

Gelu Ruscanu
-ziarist şi director la ziarul „Dreptatea Socială”;
-este tipul intelectualului neînţeles de societate – ideile şi convingerile nu sunt
înţelese şi acceptate nici măcar de prieteni sau de familie;
-autorul, într-una dintre didascalii îi face o scurtă caracterizare şi spune că are în
privire un anumit grad de melancolie, ceea ce scoate în evidenţă şi mai mult latura
sa de visător, de idealist; descrierea pe care i-o face Petrescu pară să aparţină unui
poet sau pictor, nicidecum unui ziarist şi unui luptător social;
-convingerile sale par ridicole pentru colegii săi de redacţie; până şi limbajul pe
care îl foloseşte pare desprins dintr-un alt secol;
-este pornit împotriva lui Şerban Saru-Sineşti, ministrul Justiţiei, considerând
acţiunile sale de corupţie şi şantaj drept cele mai grave josnicii şi acte de trădare a
meseriei alese şi a jurămintelor depuse;
-Ruscanu pare a fi judecătorul perfect – convngerile lui sunt pure, drepte şi, în
încercarea sa de a-l demasca pe Sineşti, nu apelează la escrocherii;
-socialismul în care crede şi pe care îl „propovăduieşte” Gelu este unul utopic,
perfect, lipsit de orice defecte; este contrar tuturor aşteptărilor oamenilor (după
cum se vede şi din dialogul său cu Nacianu);
-îi uimeşte pe toţi cu sinceritatea sa şi cu dorinţa reală de a face dreptate acolo unde
nimeni nu a reuşit;
-poate şi această îndârjire în a demosntra nişte fapte grave, dar care sunt acoperite
de politicieni corupţi, îl împinge pe Gelu către destinul său fatal;
-un alt motiv pentru care Ruscanu este atât de pornit împotriva lui Şerban este şi
relaţia pe care o are ziaristul cu Maria Saru-Sineşti, soţia politicianului;
-Gelu doreşte să o scape pe Maria de nenorocirile pe care le îndură alături de soţul
ei şi, pentru asta, apelează la orice mijloace;
-este batojocoritor faţă de mătuşa sa, Irena Romescu, sora tatălui său;
-se poartă cu ea ca şi cum nu i-ar fi rudă ci o persoană străină;
-cu toate că până şi Irena îl apostrofează şi îi atrage atenţia asupra pericolului în
care se pune, Gelu nu renunţă la activitatea sa împotriva ministrului Justiţiei,
considerând că este, în sfârşit, vremea în care şi politicienii trebuie să plătească
pentru greşelile lor;
-relaţia cu Maria se răceşte pe parcursul acţiunii – Gelu începe să o respingă,
ajunge chiar să nu o mai primească singur, ci cu martori, un act nepoliticos şi foarte
periculos ţinând cont de relaţia intimă dintre ei şi de faptul că ea este măritată cu
duşmanul lui;
-întâlnirea cu Şerban Saru-Sineşti este, întrucâtva, iminentă şi foarte violentă – are
accente ironice;
-Gelu se poartă din ce în ce mai violent faţă de Sineşti, ajungând la ameninţări;
-pe parcursul acţiunilor împotriva lui Sineşti începe să îşi aducă aminte de tatăl său
şi de sinuciderea acestuia;
-începe să se intereseze din ce în ce mai mult de condiţiile în care a murit tatăl său
şi de motivaţia care l-a împins la un act sinucigaş; în acelaşi timp, continuă cu
acuzaţiil
e la adresa lui Sineşti;
-în cele din urmă, realizează că nu are cum să facă dreptate acolo unde îi este
interzis accesul şi, dându-şi seama de insuccesul său ca legiuitor, ca ziarist şi ca
bărbat, hotărăşte să se împuşte, asemenea tatălui său.

Şerban Saru-Sineşti
-ministrul Justiţiei, soţul Mariei Saru-Sineşti;
-asemenea oricărui politician, şi Sineşti este un om fără niciun scrupul, fără morală
şi hotărăt să obţină întotdeauna ceea ce îşi doreşte, indiferent de preţ – este un
egoist;
-cu toate că se vede acuzat de Gelu Ruscanu în presă, nu i se face frică şi nu
capitulează;
-se foloseşte de orice mijloace pentru a îşi ascunde faptele josnice şi corupte;
-Ruscanu dă în vileag fapta cea mai groaznică comisă de Sineşti – pentru a moşteni
averea unei bătrâne pe care o găzduise, ministrul a sufocat-o, ştiind că bătrâna
lăsase moştenire toată averea soţiei sale şi lui;
-aceasta faptă evidenţiază ironia sorţii în cazul lui Şerban – tocmai ministrul
Justiţiei, care ar trebui sa fie corect, omoară un om pentru a moşteni o avere (un
fapt foarte actual, de altfel);
-relaţia cu soţia sa, Maria, este una foarte tensionată – nu se înţeleg, el se răsteşte la
ea, o acuză de infidelitate, nu poate avea încredere în ea;
-când îşi dă seama cine este amantul Mariei, devine şi mai furios şi mai determinat
în a-l distruge pe Ruscanu;
-nu se foloseşte de violenţă împotriva ziaristului, ci de vorbe, care sunt în stare să îl
dezechilibreze mintal pe Gelu, împingându-l chiar la un act extrem de disperare;
-la întâlnirea cu Ruscanu, ministrul dă dovadă de o foarte bună stăpânire de sine, în
timp ce colocutorul său dă semne de irascibilitate extremă;
-Sineşti îl tratează pe ziarist cu ironie, vorbindu-i batjocoritor şi pe un ton superior;
-în final, Sineşti obţine ceea ce vrea, ca şi până atunci – imunitatea politică îi
rămâne neatinsă şi reuşeşte şi în planu său diabolic de a-l vedea pe Gelu distrus şi
chiar mort.
Maria Saru-Sineşti
-soţia lui Şerban Saru-Sineşti şi amanta lui Gelu Ruscanu;
-îşi urăste soţul din cauza faptelor sale groaznice şi corupte pe care ea le cunoaşte;
-nu îndrăzneşte, însă, să îl înfrunte în public, fiind speriată de el şi de ameninţările
lui;
-singura ei speranţă a rămas în iubirea lui Gelu Ruscanu;
-până şi acesta o respinge cu violenţă;
-Maria, aflând de intenţia de lui Gelu de a publica o scrisoare a ei în cotidian, se
hotărăşte să îi facă o vizită, pentru a îl determina să renunţe la un astfel de gest de
şantaj, care ar fi putu ei să îi cauzeze foarte mult rău, ca şi lui, de altfel;
-este uimită de răceala cu care o primeşte Gelu la biroul ei, ba încă şi mai uimită de
faptul că nu o primeşte singur, ci însoţit de colegul său, Praida;
-resemnată, Maria îi înapoiază toate semnele lor de dragoste şi pleacă;
-în final, când se reîntoarce la Gelu şi îl vede într-o stare de deprimare extremă, îi
declară că ea niciodată nu a încetat să îl iubească şi îi propune să rămână în
continuare împreună;
-nici ea, asemenea celorlalţi, nu înţelege motivul pentru care Ruscanu s-a sinucis.

Irena Romescu
-mătuşa lui Gelu Ruscanu;
-este singura femeie care are curajul de a îl înfrunta şi de a încerca să îl trezească la
realitate;
-este o femeie trecută de a doua tinereţe, o doamnă din înalta societate, hotărâtă să
îşi salveze nepotul de la pierzanie;
-întâlnirea cu Gelu, însă, nu dă roade, el rămânând la fel de neînduplecat în
hotărârea sa de a-l urmări în continuare pe Sineşti;
-cu toate că îi evocă amintirea tatălui lui, Irena nu reuşeşte să îl mişte din ideea sa
de a face dreptate;
-Irena este uimită de şantajul pe care Gelu l-a pus la cale împotriva Mariei Sineşti,
ea ştiind că nepotul ei nu ar apela niciodată la un astfel de gest;
-pleacă de la biroul lui Ruscanu uimită într-un mod neplăcut şi tristă, în acelaşi
timp, pentru că nu a reuşit să îl salveze pe Gelu din „ghearele” obsesiei.

-drama „Jocul ielelor” a rămas încă de la premiera sa una dintre cele mai apreciate
şi jucate piese interbelice;
-poate tocmai subiectul ei, care poate fi actual în orice eră şi perioadă şi, mai ales
în perioada contemporană, a făcut ca drama să rămână în galeria capodoperelor
dramatice româneşti;
-piesa ar putea fi considerată asemănătoare cu comediile caragialeşti, însă cu
implicaţii mult mai grave şi cu un final tragic;
-după Petrescu, şi alţi scriitori au prezentat tema intelectualului neînţeles de
societate şi de lume, care ajunge să moară desprins de toţi; printre aceştia s-a
numărat şi Mircea Eliade.