10. Accederea spre absolut a personajelor din teatrul lui C.

Petrescu (Suflete tari, Act venetian) Date despre autor si opera Camil petrescu s-a nascut la 22 aprilie1894 la Bucuresti. Fiul lui Camil Petrescu (mort se pare inainte de nasterea scriitorului) si al Anei Cheler. A fost crescut de familia subcomisarului de politie Tudor Popescu din mahalaua Obor. Dupa gimnaziu continua studiile la colegiul Sf Sava si la liceul Gh Lazardin Bucuresti, iar in 1913 urmeaza cursurile Facultatii de filozofie si litere de la Universitatea din Bucuresti. Debuteaza in revista Flacara 1914 cu articolul "Femeile si fetele de azi" sub pseudonimul Raul D. Intre 1916 si 1918 participa la primul razboi mondial, iar experienta traita acum se regaseste in romanul "Ultima noapte de dragoste prima noapte de razboi". Debuteaza cu dramaturgie intre 1916 si 1957 printre care "Jocul Ielelor", "Act Venetial", "Suflete tari", "Danton", "Mitica Popescu".

Suflete tari de Camil Petrescu

Personaje Andrei Pietraru (30ani) - nalt,delicat,faa palid,ochi verzi-albastri, ptrunztori,frmntat de o via intern. Matei Boiu Dorcani (70ani) - palid,trind parc ntr-o alt lume, obosit,parc suferind. Culai Darie - costum de silvicultor,coleg de liceu cu Andrei erban Saru Sineti Prinul Bazil - elegant,blazat Ioana (29 ani) - nalt,faa alba,elegant,micri feminine, pierdut. Elena - statur mijlocie,ofilit,cam far vrsta Maria Saru Sineti Deciu - ziarist la Seara i Lumea ilustrat Rezumatul operei literare Actiunea se petrece n casa lui Matei-Boiu Dorcani,in toamna lui 1913,o cladire veche,cu ziduri groase,cu o biblioteca imensa,o casa simpla,dar cu iz batranesc. Andrei cerceteaza cu atentie un model vechi de revolver,apoi cade pe ganduri. Bazil si Matei vorbesc,primul ii povesteste ca Andrei l-a provocat la duel. Ioana intervine marturisindu-le ca-l iubeste pe Andrei,dar el o iubeste pe nepoata lui S.Sinesti.Printul ii atrage atentia lui Matei ca-si va da fata dupa un taran,dar acesta ii raspunde ca il intereseaza mai mult valoarea,curajul

moral,decat ca n-are o diploma (pentru ca nu si-a terminat facultatea). Andrei discuta cu S.S despre fosta logodnica (d-soara Marculescu). S.S. ii reproseaza ca a rupt logodna,desi ar fi avut un viitor stralucit, pentru a fi bibliotecar la M.B.D. Apare Deciu (reporter la "Seara" si "Lumea ilustrata") si o cauta pe d-soara Boiu,dar le citeste si celor doi portretul pe care i l-a facut: 30 ani,se plimba la sosea,avere considerabila,pasiune pt. arta bizantina,pentru literatura franceza, Stendhal. Ziaristul ii marturiseste lui S.S. ca articolul a fost doar un pretext pentru a putea sta de vorba cu el si pentru a-i propune sa faca parte din noul guvern,S.S refuza,apare si Maria S. care e suparata,inspaimantata cand il vede acolo pe sotul ei. Acesta ii marturiseste ca a venit sa-i aduca flori de la expozitie Ioanei.Apare Ioana cu un tablou al matusii ei.S.S. o intreaba cine era ea de fapt,Ioana scoate mandra o provila si citeste povestea Suzanei B. care s-a casatorit cu un haiduc pentru a-l scapa de la moarte.Maria observa ca seamana cu ea,are aceeasi expresie a ochilor ,apoi vorbesc despre Andrei,Maria o acuza ca se poarta prea urat cu el. Un moment Andrei a ramas singur necajindu-se din cauza stangaciilor lui.Apare Culai Darie, imbracat in costum de silvicultor si Andrei i-o prezinta pe Ioana. Culai vine sa-l ia la tara,ademenindu-l cu vorbe despre aer curat,mancare buna.Andrei il refuza,ii marturiseste ca e legat de d-soara si de casa ei,Darie ii reproseaza ca prea s-a infundat in acea casa.Apare Elena care vine sa-l intrebe de duel,incercind sa-l faca sa renunte.Andrei spune ca nu mai poate.Elena ii marturiseste lui Culai ca l-a mintit pe Andrei ca d-soara B. ii acorda atentie. Apare M.B. care-i spune lui Andrei ca a vorbit pentru a-i gasi o catedra.L-ar trimite cu bursa la Dresde,dar Andrei refuza.Boiu ramane singur si apare M.S. care-i reproseaza ca l-a primit pe sotul ei care o ameninta ca-i ia copiii(Maria e ruda cu Boiu),vorbesc despre Ioana.Apare Ioana care-i spune tatalui ei de duel.Acesta nu stia nimic.Vine si printul si vrea sa vorbeasca cu Ioana.Aceasta ii raspunde politicos,dar cu raceala ,o invita la bal,dar ea refuza ,vorbesc de duel. Ioana incearca sa-l faca sa-si dea seama ca nu are cu cine sa se bata,il roaga sa-si ceara scuze in fata lui Andrei.Andrei le accepta spunand ca nici el nu l-a recunoscut aseara.Lucrurile se rezolva.Printul ii spune ca pleaca la Paris,ea ii marturiseste ca nu i-a placut nici ei acolo,desi chiar fusese logodita.O enervau luxul si arta prost facuta. Culai incearca sa-l convinga inca o data sa plece,spunandu-i ca nu merita sa se sinucida pentru ea.Andrei refuza si-i promite ca-i va saruta mana la ea in iatac in acea seara,dar in acest timp ii marturiseste ca vrea sa se sinucida cu revolverul.Culai il face nebun. In iatacul jupanitei,deasupra bibliotecii,obiecte scumpe(carti,tablouri),Elena il vede pe Andrei in camera la Ioana, il cearta pentru ca nu are nimeni voie acolo.El ii spune ca vrea sa-i vorbeasca si o roaga sa il cheme cand Ioana va fi singura. Ioana si tatal ei au venit de la teatru(opera) si isi continua discutia la un ceai;se inteleg foarte bine,el o rasfata si ii marturiseste ca printul i-a cerut mana.Ioana nu e de acord,tatal o rasfata facand-o Suzana Boiu.Ioana se retrage,Andrei merge la ea, e timid,pierdut,ea ii raspunde rece,intrebandu-l ce cauta la ea.El vrea sa-i spuna ceva:ca nu mai poate dormi,lucra,ca o iubeste,ii face declaratii de dragoste,ii spune cat de singur e fara ea,dar ea ii reproseaza ca glumeste: "Ei bine,d-le, cu zabaricale de acestea vrei sa ma cuceresti d-ta pe mine?" (anterior:"nu am

recunoscut decat cateva pasaje de teatru prost,de roman ieftin si nici o figura stilistica sau vreo 2 nvechite").El e revoltat,ia hotararea sa fie tare,ii marturiseste ca se va sinucide daca nu realizeaza ce-a promis (sa-i sarute mana). Ea ii intinde mna ,dar el nu e multumit.Ioana gaseste o situatie asemanatoare in Rosu si negru a lui Stendhal si ea e mirata cand el ii marturiseste ca n-a citit cartea si ii mai spune ca a anulat iertarea si ca maine se va duela cu printul. Intre timp,se aude zgomot,apare tatal ei,dar Andrei nu vrea sa iasa din camera.Se ascunde in umbra.Tatal vine sa-i ceara cheia de la biblioteca.Andrei vrea sa iasa sa i-o dea,dar Ioana reactioneaza si ia cheia de la Andrei si i-o da tatalui.Ramasi din nou singuri,ea parca are o revelatie,se simte invinsa,incearca sa-l faca sa plece din casa,sa-si vada de viata lui.El ii vorbeste din nou de sacrificiile pe care le-a facut pentru a ramane bibliotecar.Ii marturiseste ca nu e o sentimentala,dar ar vrea sa-l stie realizat. Desi ea protesteaza,el o strange in brate si cand vrea sa-i dea o palma o saruta apasat pe gura. Cneazul si alte 2 persoane discuta despre duel si citesc un proces verbal din care aflam ca Andrei l-a ranit pe print,desi se pare ca l-a atacat dupa ce s-a strigat "Halt!". Andrei discuta cu prietenul sau si ii marturiseste ca de o saptamana traieste ca intr-un vis fericit,seara alaturi de Ioana.E hotarat sa-i spuna tatalui,dar Culai il avertizeaza ca nu cumva boierul sa creada ca-i vrea averea si ii spune ca Elena e topita dupa el.Ioana vine la el ii cere sa-i spuna totul tatalui ei,spunand ca nu poate trai n minciuna.El la inceput ezita,apoi e de acord. Intre timp vine servitoarea care aduce o scrisoare de la Elena. Ioana se mira ,la fel si Andrei.Andrei merge la Boiu care se pregatea de plecare si ii spune ca o iubeste cerandu-i mana ei. Boierul crede ca glumeste,dar atunci cand vine si Ioana si-I spune ca Andrei e sotul ei,Boiu o da afara si pe Andrei il face vanator de avere.Cei doi se cearta,Andrei ii spune tot ce are de spus,il jigneste,ii spune ca poate sa o dezmosteneasca,dar boierul spune ca nu va face acest lucru.Boierul pleaca,apare Elena care ncepe sa-I stranga lucrurile,pentru ca boierul se va muta la Dorcani pentru totdeauna,ea va pleca cu el.Ii ureaza multa fericire si nainte de a pleca,Andrei o imbratiseaza si o saruta prieteneste. In acel moment vine Ioana care vede scena.Elena se sperie si scoate un tipat care compromite intreaga scena.Desi ncearca sa se disculpe,ea nu-l crede,ii spune cuvinte jignitoare. Singura solutie pe care el o gaseste:sinuciderea.Ia pistolul si intre ea, trage.Imediat vin si apare si doctorul,cu care trebuia sa plece Culai,care constata ca nu e mortal ranit,ca nu i-a atins inima,iar Culai ii spune: "Andrei al d-voastra a murit,iar Elenei ii spune sa-si adune lucrurile pentru ca va pleca cu ei la Valeni. Ca in toate operele camilpetresciene sinuciderea este finalul si nu ca un simbolism stupefiant ci ca un exemplu de rigoare funebra caracterizata de pesimismul autorului. Impus tuturor personajelor cu care se joaca asemenea destinului care la randul sau s-a jucat candva si cu el.Andrei nu gaseste alta solutie decat regresia caracteristica timpului modern luandu-si adio de la o lume amestecata cu un rigorism macabru ce forteaza spre extremele mortii.Desi iubirea neimplinita din cauza unei singure scene ramasa adanc intiparita in imaginatia bolnava a unei iubite patetica si adultera, Andrei celebreaza cultul mortii printr-o puternica expansiune spirituala in propria constiinta bolnava impacand

asadar destinul umil al sau si moartea esentei celorlalte personaje. Conflictul Conflictul personajelor se deruleaza pe o banda manjita de propria drama.Personaje marcante si marcate devenite umbre reflectate in semintunericul propriilor constiinte se amesteca intre ele sperand astfel sa detaseze daca nu fiinta lor de destin "carcasa materiala" de focul pesimismului ce i-a adus in astfel de situatii.Deci cele doua planuri existentiale pe care se manifesta conflictul interior are ca rezultat efectul conflictului exterior.

Act veneian de Camil Petrescu

Drama, specie dramatica tipica pentru perioada moderna, isi contureaza individualitatea intr-un proces indelungat, de renuntare treptata la sistemul normativ provenit din antichitate care prescria regulile creatiei teatrale. Atat drama, cat si comedia sunt specii ale genului dramatic, dar se deosebesc prin mai multe aspecte. Comedia e menita sa-i inveseleasca pe cititori sau pe spectatori, pe cand drama expune momente de maxima intensitate din viata personajelor. Spre deosebire de drama, in derularea careia un moment decisiv il constituie Renastarea engleza, in special opera lui William Shakespeare, comedia a aparut inca din antichitate si a fost analizata in opozitie cu tragedia. Experienta traita de catre Camil Petrescu in primul razboi mondial il constituie momentul aparitiei primelor variante ale dramelor "Jocul ielelor" si "Act venetian". "In poezie, in drama, in roman, in eseuri, d. Camil Petrescu a pus aceeasi febrila pasiune de a smulge din sufletul sau o lume noua, lumea sa." (Liviu Rbreanu, "Patul lui Procust", in "Romania literara", 1983) Piesa "Act venetian" a fost publicata, in prima varianta (cea intr-un act) in 1929, in volumul "Teatru.Mioara.Act venetian", in "Caietele Cetatii literare", iar in varianta definitiva (ca piesa in trei acte), in "Teatru", vol.II, aparut la Editura Fundatiilor in 1946. Actiunea se petrece in Venetia in secolul al XVIII-lea, intr-o vreme in care cetatea, odinioara mare putere maritima, se afla in decadere. Pietro Gralla, fost corsar, ajuns comandant al flotei venetiene prin fapte de vitejie si iscusinta militara, trebuie sa organizeze o lupta navala. In incordarea dinaintea bataliei, Gralla o are alaturi pe Alta, sotia sa, fosta actrita. Pietro are o intrevedere cu Cellino, tanar nobil venetian "inzorzonat cu maniere de curte", numit, datorita originii sale, capitan al unei nave de razboi. Gralla e dezgustat de frivolitatea si lasitatea tanarului. In vreme ce Gralla urma sa plece pe mare, Alta il cheama pe Cellino intr-un turn de la marginea orasului. Din dialogul celor doi reiese ca Cellino o sedusese pe Alta si o parasise fara sa se mai intereseze de ea. Alta il sechestreaza in incapere si ii azvarle pumnalul pe fereastra. Vorbindu-i apoi despre suferintele si umilintele prin care trecuse

dupa ce fusese parasita, Alta devine pasionala, marturisindu-i ca, totusi, nu a incetat sa-l iubeasca. Se aude sosind gondola lui Grala ce fusese destituit din functia de comandant, in urma protestelor lui violente privind proasta administrare a flotei. Alta il scoate pe Cellino pe fereastra, in afara zidului. Lovit de esecul incercat in cariera lui militara, Gralla cauta refugiu in iubire, dar isi da seama ca sotia sa ii ascunde ceva. Alta tagaduieste. Pentru un timp, Alta reuseste sa-l abata pe Pietro de la banuielile lui, vorbindu-i de iubire. Gralla e ranit grav de catre Alta cu un pumnal. Apoi, ea il ingrijeste cu devotament, dar nici o apropiere intre cei doi nu mai pare a fi cu putinta. Gralla se inchide complet in sine. O ancheta a inchizitiei asupra ranirii lui Gralla il pune pe acesta in situatia de a-si ruga sotia sa-si tainuiasca incercarea de amor. Drept urmare, cei doi soti reincep sa vorbeasca unul cu celalalt. Gralla isi marturiseste framantarile. Apare Cellino, complet preschimbat: demn, curajos, avandu-l pe Pietro drept pilda si rugandu-l pe acesta sa-l accepte ca invatacel. Rolurile sunt insa de data aceasta inversate. "Dar mai intai te rog eu sa fii maestrul meu si sa-mi dezvalui cum se cunosc femeile"- ii cere Gralla lui Cellino. Alta, de fata, e nevoita sa suporte dispretul amandurora. Gralla pleaca, lasand in urma Venetia si parasind-o pe Alta, in speranta ca, undeva departe, se va putea regasi pe sine insusi. Drama "Act venetian" de Camil Petrescu aduce in scena secvente distantate in timp si spatiu de momentul si locul desfasurarii actiunii principale (Pietro Gralla isi aminteste de cuceririle lui din tinerete cand era un pirat iscusit, Alta isi aduce aminte de dragostea dintre ea si Cellino si de amagirile provocate de acesta, Nicola isi aminteste de tragica poveste dintre el si sotia sa). Actiunea propriu-zisa a dramei "Act venetian" este destul de simpla. Accentul nu cade pe faptele exterioare, ci pe universul launtric al protagonistilor, pe motivatiile, credintele, reactiile si justificarile personajelor. Camil Petrescu reuseste insa, tocmai prin concentrarea subiectului, sa creeze pe parcursul piesei o tensiune dramatica puternica, stari conflictuale deosebit de intense. In "Act venetian" avem de-a face cu personaje dinamice, care sufera transformari sufletesti profunde pe parcursul piesei. Declansarea acestor metamorfoze launtrice extrem de abrupte reprezinta principalul focar de interes al dramei. In caracterizarea personajelor lui Camil Petrescu sau folosit adesea o serie de clisee precum "omul absolutului"- Pietro Gralla sau "eternul feminin"- Alta. Pietro Gralla este numit "omul absolutului" deoarece este puternic, autoritar si doreste ca totul sa se afle sub controlul lui, desi acest lucru se dovedeste ca nu este posibil. Om priceput, viteaz, curajos, el ajunge comandant al flotei venetiene si primeste importanta si dificila misiune de a organiza o lupta navala, de unde rezulta respectul si increderea enorma ce i se acordau. Dorind ca totul sa iasa perfect, vrea sa fie inconjurat de oameni cu caracter, puternici, ce nu se tem de lupte; tocmai de aceea e dezgustat de lasitatea si frivolitatea tanarului Cellino. Lovit de esecul incercat in cariera lui militara, Pietro cauta refugiu in iubire, dezvaluind astfel, pe langa severitatea si omul inflexibil, forma sub care era cunoscut in timpul razboaielor, o latura sensibila, ce era punctul lui slab. Dovada a faptului ca nu poate stapani tot, cat timp el este plecat, Alta, sotia sa, il inseala cu Cellino, patandu-i astfel onoarea si reputatia sa de om respectat de toata lumea. El stie cel mai bine cum s-o umileasca pe sotia lui, privind-o cu un zambet plin de dispret. Observam ca dragostea, in cazul eroului nostru a fost un factor ce l-a transformat intr-o persoana aproape ucisa de o femeie. In final, Pietro Gralla da dovada ca stie si sa piarda, sa se resemneze in fata soartei si nu se jeneaza sa ceara sfaturi unuia mai tanar decat el, rugandu-l pe Cellino sa-i fie profesor in ceea ce priveste cunoasterea

femeilor: "mai intai te rog sa fii maestrul meu si sa-mi dezvalui cum se cunosc femeile". Pietro Gralla este un om cu un caracter complex, un adevarat exemplu de vitejie, curaj si bun comportament pentru urmasii sai. Alta, simbol al feminitatii, fosta actrita de mare succes, este sotia comandantului flotei venetiene, Pietro Gralla. Pe cand sotul ei este plecat, ea se reintalneste cu mare ei dragoste din tinerete, cu un tanar pe nume Cellino, care o parasise fara sa se mai intereseze de ea. Fiind o mare diplomata si avand o mare putere de convingere, ea reuseste sa-l abata de la subiect pe sotul sau, care banuia ceva in legatura cu aventura ei. Intr-un moment de slabiciune a sotului, ea il injunghie, dar apoi isi asuma responsabilitatea si ramane sa-l ingrijeasca, indurand cu seninatate si resemnare umilintele sotului si ale amantului. In final, Alta isi recunoaste faptele, dar regreta ca nu a stiut sa aleaga si vrea sa I se recunoasca meritele. In cele din urma ea se dovedeste superioara barbatilor, facandu-I sa se simta niste lasi pentru ca nu au curajul sa loveasca o femeie. Tanar nobil venetian, "inzorzonat cu maniere de curte", Cellino este numit datorita originii sale capitan al unei nave de razboi, insa da dovada de lasitate, frivolitate, ceea ce-l enerveaza pe Gralla. Fiind sechestrat de Alta, el afla ca, desi i-a provocat multe suferinte acesteia, ea inca il mai iubeste. Auzind pasii lui Pietro Gralla, Cellino da din nou dovada de lasitate si iese pe fereastra, in afara zidului, de unde priveste discutia dintre cei doi soti. Dupa un timp, Cellino apare complet preschimbat, demn, curajos, avandu-l drept pilda pe Gralla si nesfiindu-se sa ii ceara sfatul. Din postura de invatacel se transforma in maestru pentru Pietro Gralla, care vrea sa cunoasca mai bine femeile. In final, Cellino renunta la Alta si se imprieteneste cu Gralla. Structura fundamentala a spectacolului dramatic este dialogica, bazata pe schimbul de replici, in teatru monologul avand un caracter de exceptie. Monologul poate fi adresat unui destinatar din afara scenei. In Renastere apareau frecvent adresari catre spectatori in deschiderea sau in inchiderea piesei, sub forma de prolog sau epilog. Prin extensie se considera monolog si o replica prelungita in care unul dintre personaje monopolizeaza pentru moment discursul. In drama "Act venetian" Pietro Gralla tine un monolog la inceputul scenei 3, actul II, care intensifica tensiunea dramatica. Camil Petrescu a fost nu numai un dramaturg, ci si om de teatru, interesat de tehnicile regizorale si actoricesti, de folosirea diverselor limbaje scenice in arta spectacolului. Limbajele scenice sunt modalitatile de expresie folosite in arta spectacolului. "Monologand rareori, de nu chiar niciodata, personajele dramaturgiei lui Camil Petrescu nu reusesc totusi vreodata sa dialogheze cu adevarat. <> lor par sa nu fie auzite de cei carora le sunt destinate ori sunt inregistrate si interpretate aiurea, infidel, alterat. Sunt personaje care nu comunica." (Mircea Iorgulescu, "Postfata", la Camil Petrescu, "Danton.Act venetian", Bucuresti, Editura Minerva, 1983)