SUBIECTUL 14

Procesele de constiinta ale personajelor lui Horia Lovinescu

Moartea unui artist, Jocul vietii si al mortii in desertul de cenusa

o Jocul vietii si al mortii in desertul de cenusa

Personaje: Tatal, Abel, Cain, Ana
A fost un cutremur. Au ramas in desertul de cenusa doar tatal,Abel si Ana. Tatal ii
povesteste lui Abel o legenda despre Paradis. Pe urma ii vorbeste despre Ana si
despre ce "femeie" s-a facut ea. Abel este dezgustat de felul in care vorbeste tatal
lui si il impinge. Tatal se victimizeaza ca fiul sau il bate. Abel ii explica de ce l-a
impins si ca Ana este ca o sora pentru el.
Tatal se plange Anei ca fiul sau l-a facut porc. Il compara cu celalalt fiu al
sau,Cain,pe care il considera mult mai puternic si care dupa parerea lui,ar fi in stare
sa ii scoata din desertul de cenusa. Ana ii ia apararea lui Abel si spune cat de mult
il iubeste. Tatal este pervers si incearca sa duca iubirea intr-o zona foarte sexuala.
Vrea sa vada daca s-a intamplat ceva sexual intre Abel si Ana si o saruta pe
aceasta. Se sperie cand Ana spune ca il va spune lui Abel asa ca tatal isi cere scuze.
Ana accepta scuzele si zice ca il va saruta si ea pe Abel. Tatal scoate un cutit si o
ameninta pe Ana. Fata ii arata nuiele si barbatul ii cere sa il bata cu ele pana la
sange cum i-a mai cerut. Abel ii prinde si se ia de Ana,care il musca de gura
incercand sa-l sarute.
Abel a plecat,iar Ana este afectata de plecarea lui. Povesteste cum a visat ca era
intr-o gradina(locul despre care vorbea tatal la inceput,cu cateva diferente) si cum
pe urma cand s-a trezit plangea de fericire,dar Abel era cu ea si o alinta. Tatal
povesteste despre cum va fi cand se va intoarce Cain in timp ce Ana viseaza la
intoarcerea lui Abel si vrea sa plece dupa el.
Abel se intoarce. Este revoltat de lumea si pustiul in care traieste( acest desert de
cenusa);isi critica tatal; decide sa o ia pe Ana de nevasta
Tatal tot vorbeste despre Cain si despre intoarcerea lui acasa. Ana este ingrijorata
ca abel s-a schimbat dupa casatorie ,iar tatal ii spune ca si ea s-a uratit.
Abel se intoarce si spune ca a vazut pasi pe dunele de cenusa. Ana este urmarita de
ideea ca Abel n-o va mai iubi. Abel ii explica faptul ca el are nevoie de momente
de singuratate. Urmele erau ale lui Cain care isi gaseste familia. E imbracat
militareste si are pistol. Asculta intruna acelasi cantec la magnetofon. Cain se ia de
tatal sau pentru ca il uraste pe Abel. El crede ca face asta pentru ca este cu Ana dar
batranul ii spune ca il uraste pentru ca nu se plictiseste si nu spune cum face asta.
Tatal are iarasi o criza de nebunie in care ii povesteste lui Cain despre cum era el
rege si coroana sa s-a transformat in coroana de spini,cum a fost biciuit. Abel este
cel care il linisteste. Cain si Abel discuta despre relatia lor. Cain marturiseste ca isi
dorea sa-l intineze pe fratele sau,apoi ii spune ca Ana ii da tarcoale. Abel considera
ca el si Cain trebuiau sa de intalneasca pentru a incheia un ciclu.Ei reprezinta
Binele si Raul.
Ana ii spune lui Cain ca nu-l suporta. Tatal surprinde discutia lor si ii da lui Cain
ideea de a-si incornora fratele. Cain o dezvirgineaza pe Ana. Ei ii este scarba de
Cain dar il vrea. Cain analizeaza relatia Anei cu Abel. Acesta lipseste de doua zile.
Cain face comparatii intre el si fratele sau;isi bate joc de Ana si vrea sa o faca sa ii
spuna ea lui abel ce s-a intamplat.
Cain se joaca cu pistolul lui care n-are gloante si se preface ca isi impusca tatal.
Acesta se preface ca moare si tine o tirada despre viata. Apoi observa scandurile
noi batute de Cain si are impresia ca sunt o cruce. Cain ii face jocul si continua
episodul de nebunie al tatalui de mai devreme. Tatal ia frucea cu el si pleaca pe
dunele de cenusa. Se considera un Iisus si vrea sa refaca drumul Golgotei. Abel
incearca sa-si ajute fratele. Cain ii vorbeste despre agonia razboiului. Abel ii
marturiseste ca acum il iubeste. Cain recunoaste ca a violat-o pe Ana. Cain isi tot
roade unghiile(nu am inteles de ce fac asta intruna)
Tatal sta rastignit pe cruce;Ana repeta ca o sa aiba un copil. Abel ii marturiseste se
intoarce,ii spune Anei ca o iubeste;Ana recunoaste ca s-a culcat cu Cain,dar vrea sa
plece cu Abel. Abel vrea sa stea singur. De-a lungul piesei el tot pleaca sa stea
singur,intr-un fel el evadeaza in alta parte dupa cum ii marturiseste la un moment
dat lui Cain.(de aceea el nu se plictisea)
Tatal,dupa ce sta rastignit mai mult timp,are o revelatie spirituala,se simte "om"
din noi. Abel,cand afla ca Ana e gravida,il trezeste la realitate si ii spune ca nu e
copilul lui. Tatal se spanzura.
Ana este insarcinata in 8 luni deja;Abel are mustrari de constiinta. Cain si Abel
intra in conflict,Abel il face pe cain sa il impuste ca urmare a unui pariu de care
Abel i-a vorbit cand a vrut sa plece. Abel incearca sa ii arate diferenta dintre a
omori pe cineva strain si a omori pe cineva pe care-l iubeste. Intr-un fel sa
trezeasca umanitatea din fratele sau. Cain pleaca in desertul de cenusa "la gandaci
si soareci". Ana ramane singura cu copilul nenascut care o tot loveste in burta.
 -desi copilul este al lui Cain,sufleteste el ramane copilul lui Abel
 -Abel este mai curat decat Cain.Are puterea de a ierta,de a intelege
 -Abel este blajin,contempla,sufera,incearca sa faca realitatea mai
frumoasa,pacifist
 -Cain este dur si dionisiac
 -amandoi reprezinta totusi ipostaze ale omului
 -Ana oscileaza intre blandetea si candoarea lui Abel si ferocitatea lui Cain

o Moartea unui artist

Manole Crudu – 58 ani, sculptor cu succes pe plan international, se intoarce la casa
lui din Snagov dupa o absenta de 4 ani.
- Teama de batranete si, implicit, de moarte il afecteaza, ajungand sa se vada
pentru cateva momente pe marginea unei prapastii, singur.
- Reuniunea cu batrana lui doica, Domnica - 85 de ani, il tulbura intr-atat,
incat se prabuseste la picioarele ei, vazand in aceasta apropierea propriului
sfarsit.
- Afla ca sufera de o boala de inima, angor pectoris (angina pectorala – apare
de la efort, emotie si duce la infarct), care il face incapabil sa mai sculpteze
pana la ameliorarea bolii (cel putin 2 luni)
- Menajera lui, Aglaia – 40 de ani, ii propune lui Manole ca fiica ei, Cristina
– 17 ani sa ii serveasca drept secretara, pentru a asigura o situatie materiala
mai buna. Acesta accepta din comoditate
- Manole se intalneste cu Claudia Roxan – 40 de ani, actrita cunoscuta,
prietena foarte buna si fosta iubita. Incearca sa se refugieze in dragostea ei,
cerand-o in casatorie, dar aceasta refuza, cu pretextul ca are pe altcineva. In
schimb, se ofera sa-si sacrifice vacanta pentru a sta cu el, pentru a-l face sa
uite de clipele urate prin care trece. Ii raspunde ironic ca rolul de sora de
caritate il poate indeplini si fara a trece pe la Starea Civila. Mai tarziu, intr-o
scena de o afectiune deosebita, ea ii marturiseste, strangandu-i capul la piept:
„Ah, ce mult, ce mult te-am iubit omule...” Manole isi marturiseste si el
iubirea, dar, lucida, Claudia subliniaza prin afirmatia ei puternica
personalitate creatoare a lui Manole: „Tu n-ai iubit cu adevarat niciodata,
 Man. Si pe nimeni. In afara de sculptura ta. Restul a fost surplus de bogatie.
Risipa. Chef.”
- Fiul sau Vlad, artist, ca si Manole, nu-i intelege vocatia, luandu-l in
deradere. Are loc o dura confruntare, in care Manole ii explica si-i arata
schitele proiectate pentru „Zburatorul”, ce ar urma sa reprezinte o statuie
care sa sugereze saltul omului intr-un ev si care sa se inalte pana la mit.
Marturisindu-i neputinta de a tine dalta in mana, incearca o colaborare cu
Vlad, acesta facandu-si o ucenicie solida, onesta, trainica. „Vlad: Ha-ha-ha!
Colaborare! Dumneata, capul si eu, unealta. Esti siret tata, dar eu tin la mica
mea personalitate.” Si apoi continua: „Arta dumitale in intregime, nu-mi
place (in deradere). Apologia puterii creatoare a omului! Noul Adam!
Triumful ratiunii! Ai o filozofie invechita; de predicator umanist, tata. Nu
intelegi nimic din spiritul adevarat al timpului. Chiar daca as vrea sa lucrez
cu dumneata, n-as putea. Am o alta conceptie despre arta.”
- Din nevoia de a crea, incepe sa o schiteze pe Cristina pe un bloc de desen. In
acest timp descopera frumusetea acesteia si se indragosteste de tineretea ei:
„E ca un mister nedescifrat (Lucreaza). Si are o carnatie de fruct care nu si-a
pierdut complet verdeata. Ai surpriza strepezelii in dulceata. E o clipa foarte
fugace in frumusetea unei femei.” Claudia este martora la aceasta scena si se
simte din ce in ce mai inutila acolo.
- Aglaia incearca in repetate randuri sa o strecoare pe Cristina cat mai aproape
de Manole, pentru a se casatori cu ea.
- Claudia incearca o confruntare cu Cristina, in urma careia nu obtine nimic,
din cauza lipsei orcarei urme de inteligenta a celei din urma.
- Venirea de la studii din strainatate a fiului mai tanar al lui Manole, Toma –
24 de ani starneste punctul culminant al crizei lui. El traieste o a doua drama
sufleteasca in confruntarea cu Toma, al doilea fiu, pentru care universul artei
este mic fata de setea si mijloacele formidabile de cunoastere ale stiintei, el
avand preocupari in acest domeniu. Toma priveste arta din perspectiva
istorica simbolizand etape si drame, excluzand arta de azi care rareori ii da
sentimentul esentialului. „Intre universul dumitale si universul cercetarilor
mele e o prapastie de era geologica.
- Observand cum Toma si Cristina isi petrec timpul impreuna din ce in ce mai
mult, isi pierde cumpatul si ii marturiseste Cristinei dragostea: „Pentru mine
tu insemni mai mult decat iti poti inchipui, pentru ca tu, prezeta ta... e viata.
Intelegi?”, dar care il refuza: „Maestre, Dumneavoastra sunteti pentru mine
ca un luceafar... eu va iubesc ca o fiica”, alesul ei fiind Toma.
 - Toate aceste situatii de viata il determina pe Manole sa se izoleze, dar nu sa
se lase invins. Inchizandu-se in atelier, modeleaza un grup alegoric prin care
sugereaza propria sa spaima de moarte, incercand astfel o inaltare prin
purificarea sufleteasca, si ii va explica lui Vlad: „N-am facut-o eu, ci frica
mea. Acum frica asta nu mai e in mine, ci acolo, pe soclu, desuchiata si
nerusinata. De aceea am ras inainte, pentru ca am descoperit, dintr-o data...
ca nu-mi mai este frica (cu exaltare). Niciodata n-am fost atat de liber si de
puternic ca acuma. (Isi duce deodata mana la piept, cu o expresie de
cumplita durere). Nu-i nimic, asta n-are nici-o insemnatate. A obosit hoitul.
Se cere la odihna. Atata tot.” Moare, rostind versuri din Miorita.
 
             Horia Lovinescu realizeaza prin personajul sau, Manole Crudu, un
simbol al tragicului in confruntarea cu complexitatea vietii, in care actul
creatiei este definitoriu. Drama este si o pledoarie pentru intelepciune,
echilibru, gasirea resurselor umane pentru a invinge neputinta, esecul si
chiar sentimentului fricii de moarte, asa cum afirma Mircea Eliade:Romanul
nu cauta moartea, nici n-o doreste dar nu se teme de ea.

Manole Crudu,58 de ani, Vlad,30 de ani, Toma,24 de ani, fii lui, Claudia Roxan,40
de ani, Aglaia,40 de ani, Cristina,fiica ei,17 ani, Domnica,85 de ani, Doctorul, Un
tanar reporter
Actiunea se petrece in zilele noastre,din vara pana-n toamna
Manole Crudu este sculptor,are probleme cu inima(anghina pectorala).Se intoarce
acasa dupa foarte mult timp.Domnica este fosta lui doica.Este speriat de
moarte.Face o criza din cauza inimii.
Cristina,fiica Aglaiei –menajera- este asaltata de telefoane privind sanatatea
sculptorului.Din greseala,ea lasa in casa un reporter care a pretins ca este de la
Electricitate.Fiul cel mare al lui Manole,Vlad,il demascheaza pe impostor si se da
pe urma la Cristina pe care totusi o ia peste picior din cauza admiratiei pe care o
poarta tatalui sau.
La indicatiile doctorului,Manole trebuie sa faca repaus total.Acesta il intreaba pe
doctor daca boala sa are efecte si asupra psihicului pentru ca de foarte multe ori el
simt ca paseste intr-o prapastie.Doctorul il asigura ca totul este ok.Aglaia o tot
indeamna pe Cristina sa incerce sa fie pe placul lui Manole cat de devotata este
pentru a fi sigura ca vor avea un viitor.Sculptorul fiind pe moarte,menajerei ii este
teama sa nu ramana pe drumuri si vrea sa aiba siguranta viitorului.Pe Cristina o
enerveaza ideea mamei sale,dar vrea totusi sa ii arate sculptorului cat de devotata
este ea,si nu din motivele meschine pe care i le insufla mama ei. Ea insista ca fiica
ei sa ii arate dosarele cu articolele din ziare despre el pe care le-a adunat.Maestrul
nu este atat de impresionat de acest efort,dar ii surade ideea de a o avea pe Cristina
secretara.
Apare Claudia,vechea prietena a lui Manole.Ei doi au o relatie foarte apropiata,desi
nu s-au mai vazut de foarte mult timp.Manole ii propune femeii sa se
casatoreasca.Aceasta il refuza,dar accepta sa isi ia o saptamana libera pentru a sta
cu el.In trecut ei au fost pe cale sa se casatoreasca,dar tot ce a ramas este aceasta
prietenie.Manole ii spune ca se simte foarte singur si ca are nevoie de ea,nu ii
spune insa de boala sa de inima si de faptul ca ii este foarte frica de moarte.
Manole isi ia filul la o discutie.Mai intai ii critica lucrarile,iar fiul ii reproseaza
comportamentul sau de tata.Manole vrea totusi sa ii propuna sa lucreze
impreuna,dar fiul il refuza.Sculptorul vrea sa realizeze proiectul”Zburatorul”,o
statuie care sa intruchipeze mitul.Toata creatia sa se bazeaza pe mituri,iar fiul ii
spune ca nu pot lucra impreuna pentru ca nu au aceeasi viziune asupra
artei.Manole incearca sa lucreze singur,dar nu poate pentru ca il apuca durerile de
inima.
Claudia vine sa stea cu Manole.Este singura care intelege ca el fara munca sa este
pierdut.L-a iubit si il iubeste foarte mult.El insista sa se casatoreasca,dar ea ii
explica de ce nu este posibil acest lucru.Ea intelege nevoia lui de a se sprijini pe
ceva concret,acum ca s-a imbolnavit.Manole recunoaste ca are senzatia cateodata
ca nimic nu mai exista.
Manole o „descopera” pe Cristina si se apuca sa ii faca portretul.Fascinatia pentru
tanara copila o irita putin pe Claudia.Dupa o saptamana Cristina se simte mai in
largul ei in preajma maestrului.Claudia are o discutie cu el in care ii aduce aminte
de calatoria lor in Venetia.Incearca sa isi dea seama daca il mai iubeste,dar in
momentul in care spune ca ii este mila de el,Manole se enerveaza si
pleaca.Claudia,care se simte amenintata de Cristina,incearca sa vorbeasca cu ea si
ii povesteste despre „Pescarusul”lui Cehov incercand sa faca o paralela cu situatia
lor.Copila nu intelege cum o fata tanara se poate indragosti de un batran.In
continuare Vlad face glume indecente cu ea,chiar si de fata cu Claudia.Toma vine
mai devreme acasa.
Manole sta de vorba cu Domnica.Femeia a observat ca acesta se duce la ea doar
cand e noapte sau cand i-a fost rau.Felul femeii de a vorbi despre moarte si nu
numai il inspaimanta pe sculptor.Cristina se intoarce de la scaldat.Manole ii spune
ca ea reprezinta pentru el viata.
Sculptorul vrea sa faca o statuie a Cristinei pe care sa o
numeasca”Tinerete”.Claudia afla de acest lucru si il confrunta pe Manole.Ea isi da
seama ca se petrece ceva mai mult,nici sculptorul nu intelege exact ce,si alege sa
plece de acolo.Toma si Cristina petrec foarte mult timp impreuna.Vlad vorbeste cu
tatal sau si scoate in evidenta diferentele dintre ei doi.El spune ca el a luat tot ce
era mai intunecat,in timp ce Toma este un fericit.El isi da seama ca tatal sau are o
afinitate pentru Cristina.De asemenea renunta la sculptura si spune ca nu isi mai
invidiaza tatal pentru ca acum il uraste.
Manole seintoarce spre Toma,dar si acesta ii neaga arta pentru ca el crede in
progresul stiintei.Manole are niste apucaturi care o sperie pe Cristina.Aceasta pe
urma se gandeste ca a inteles totul gresit si nu stie ce sa faca Toma ii declara
iubirea Cristinei si fata isi da seama ca il iubeste.Manole cand ii vede impreuna
innebuneste si se inchide in atelier,singura care are voie sa stea cu el fiind
Domnica.
Toma este ingrijorat pentru tatal sau.A chemat-o pe Claudia.De asemenea el nu
intelge ces-a petrecut cu Cristina care nu mai vorbeste cu el.Aglaia s-a furisat in
atelier si i-a spus Claudiei ca lucrarea lui Manole este o monstruozitate.Toma o
roaga pe Claudia sa vorbeasca cu Cristina.Fetita este intr-adevar schimbata de acel
eveniment.Recunoaste ca il iubeste pe Toma,dar ca se simte principalul vinovat al
crizei lui Manole.Claudia care isi daduse seama de situatie incearca sa o pacaleasca
si sa ii spuna ca maestrul glumea cu ea,dar Cristina nu se lasa pacalita.
Domnica il pazeste pe Manole si vorbeste despre mortii ei.Cristina se furiseaza in
atelier,darManole o goneste.Sculptura sa reprezinta moartea,neantul.Vladvine si o
vede si el.Isi intelege in sfarsit tatal ca artist,recunoaste ca il iubeste.Maestrul are
iar o criza de inima,isi revine apoi o cheama pe Domnica sa fie alaturi de el dupa
ce discuta cu fiul sau si cad de acord ca opera sa este gata.

 drama lui Manole este insasi existenta sa;faptul ca este bolnav,batran; in fata
mortii isi recauta legatura cu lumea,respinge singuratatea;cauta certitudini si
se agata de cei din jur;
 cu statuia sa exprima tot ce i se pare lui urat in lume
 fizic va fi invins de boala,dar spiritual invinge moartea pentru ca isi varsa
povara in arta
 acesta este momentul de criza din viata unui invingator
 isi descopera limitele si declinul
 singura solutie pentru un artist este sa o ia tot timpul de la capat