Cap 1

Nu a vorbit pana la 4 ani, atunci mama l-a dus la oras la un doctor, vechi prieten de familie, care a zis ca
e intreg. In acea seara mama a incercat sa il faca sa vb starnindu-i mandria, dar degeaba. A doua zi, s-a
dus langa mama si si-a pus mana la ochi si a inceput sa spuna cuvinte legate.Vorbea cu cuvinte in
dialectul auzit in sat, dar nestalcite, doar pe r nu il putea pronunta.L-a spus corect aboia peste un an.

Era al 9-lea copil. Cea mai mare – Letiția s-a casatorit cu un baiat din sat cand el incepea sa vb.
Cumnatul i-a dat un lot sa ia bere sau soda, dar nu a luat nimic si a zis ca a pierdut banul dar apoi, l-a
gasit in ulita.

Ultimul copil dinaintea lui, o fata pe nume Leila murise la circa2 ani, A cazut intr-un vas cu apa clocotita
iar arsurile impreuna cu un inceput de pojar au dus la moartea ei. El a venit pe lume cateva luni mai
tarziu, familia sperand sa suplineasca moartea fetitei.

Cap 2

Casa parinteasca e in Lancrăm, intre Sebș –Alba și Cetatea Bălgradului (Alba Iulia). Le rămăsese de la
moșul(bunicul) Simion Blaga, ce fusese preot in sat, pînă la 1870. Curtea avea doua grădinițe, una cu
flori, cealaltă chia din fața casei, cu straturi sterpe și un pin cam ofilit și un castan uiaș(care s-a stins
odată cu tatăl lui) el bănuia că sub coaja castanului era un duh legat de destinul familiei.

Trepte de piatră din curte în casă. Alături era gârliciul (încăpere scundă și îngustă care formează intrarea
într-o pivniț) prin care cobora în pivniță unde erau broațte râioase. Spre curte casa era acoperită toată
cu viță sălbatică cu rod mărunt. Bucătăria de vară era între casă și șură, străjuită de un dud sub care luau
masa vara. Casa avea în șir 4 camere, una de lux - odaia spre uliță, un salon modest, (se deschidea rar,
doar pt musafiri de la oraș, era foarte răcoros, avea două dulapuri vechi de nuc, și o comodă pe care era
un ceas auriu care cânta când era tras, 2 melodii vieneze). Despre ceas era o legendă : Simion ca
împuternicit al satului se ducea la Viena la un proces între românii din comuna lor și sașii din Sebeș
pentru acea bucată de pământ dintre comună și Sebeș, numită Coasta. Românii au pierdut procesul, la
întoarcere Simion a cumpărat ceasul și unii au zis că de fapt el vânduse Coasta pt ceas.

Șura era mare: avea încăperi pt caruri și unelte, poduri pentru nutreț, cămări și grajduri. Tata procurase
multe din lucrurile de acolo de la Peșta, Tata era preot și iubitor de carte dar în tinerețe fusese și mare
gospodar. A fost primul care a adus o greblă mecanică , cu loc de șezut, , o trierătoare, , o mașină de
îmblătit ( a bate cereale pt a scoate semințele) căreia îi sppuneau Ghibolu (bivol) Deși preot, tata ăși
luase și examenul de mașinist. El a cutreierat satele cu mașina de îmblătit până la Cheile Turzii și
Orăștie.După ce s-a plictisit, a dat mașina câtorva țărani din Lancrăm arătându-le cum funcționează.

El nu își imaginează tatăl mașinist. Îl știe doar ca pe un om al cărții (toată ziua citea întins pe pat până la
2 noaptea), care nu se ocupa de gospodărie. Citea în general cărți nemțești, luate de la prof de la
gimnaziul din Sebeș, unde fusese și el elev. Avea Poeziile lui Schiller, pe care îl primise ca premiu.
Simion, apoi tata și un frate al tatei, Dionisie, făcuseră o tradiție din citirea cărților nemțești. Toți frații
lui au fot trimiși la școala săsească din Sebeș, doar el a mers acolo doar pentru ciclul primar.

După șură, se înălța o grămadă mare de paie în formă de cub. Mai era o salcie bătrână care acoperea
jumate din arie. Apoi grădina cu zarzavaturi. În fundul grădinii erau meri, prun, și un corn. Vara își făcea
în grămada de paie labirint în care băga pepeni galbeni ca să se coacă mai reped.

În zare se vedea Coasta cu vii și râpe roții, , mai departe pe râu în jos spre miazănoapte (nord) erau
Munții albaștri iar spre miazăzi (sud) munții Apuseni cu 2 vârfuri despre care nu știa cum se numesc.
Spre apus era Valea Mureșului . Mama îi spunea că în Apuseni era Țara Vâlvelor și că acele Vâlve
stârnesc bătălii între ele asemnătoare cu furtunile, săgețile erau fulgere mute. El credea că munții
Apuseni erau marginea lumii.

Cap 3

Primii lui prieteni au fost fete: (Unul din frați mai mare cu 10 ani ca el – Lionel, râdea de el că e atras de
fete) respectiv Rafira, mai mare cu un an, care locuia în a treia sau a patra casă pe uliță. Se ducea la ea
zilnic. Lionel l-a păcălit că ea murise și el a fugit la casa ei., dar această farsă l-a îndepărtat de ea.

Apoi adevărați prieteni (rudele mai presus de sânge) – Vasile Bănățeanu, Roman al lui Tudorel și Adam
al Vicii. Erau totți 4 născuți în același an. Între 5 și 7 ani a fost prieten bun cu ei. Îl strigau Lulu Popii. Îi
lăsa să îl stige mai mult fiindcă îI plăcea mamei ”corul” lor. Se jucau în nisipul de sub castan, din care
făceau labirinte dar mai ales biserici. Își pusese în cap să devină arhitect. – primul lui ideal. Din joacă se
certau uneori și fiecare se ducea în poarta casei lui de unde își strigau injuri: lui îi strigau Popă cu ochi de
clocă, el răspundea Adam și Eva sau Tudorel Til – dol-la. După juma de oră se împăcau.

Se jucau mai toată ziua dar aveau și sarcini: mergeau cu gâștele, sub arini, în partea de sus a satului
între iaz și răzoare. Nu trebuiau să lase gâștele să treacă iazul în pășunea vitelor. Ca să mînânce mai
mult, nu lăsau gâștele să se odihnească pe burtă, le mânau într-una. Într-o seară a pierdut gâștele (15) s-
a dus acasă după ce le-a căutat zadarnic, dat tata l-a dus prin sat, la călăștură unde paznicii adunau
animalele pierdute. Tata a plătit câșiva bani și și-au luat gâștele care erau pline deoarece mâncaseră
trifoi.

Ascundea zahăr din rezerva mamei într-o firidă

Mama i-a spus într-o zi să nu iasă din curte deoarece prin sat era un câine turbat care mușcase mai mulți
localnici vreo 30 și mușcase și vite care puteau lua turbarea. (și pe Vasile Bănățeanu). Câinele a fost ucis
cu furca de un țăran care l-a lăsat în fațaprimăriei. O babă a spălat rana lui Vasile apoi i-a spus mamei că
a văzut în ea căței.

Toți cei mușcați au fost trimiși la Budapesta unde au stat câteva săptămâni la institutul antirabic. La
întoarcere Vasile le-a spus că văzuse acolo o apă mare și un pod înalt cât turnul bisericii. Tata i-a spus că
e Dunărea.
 Cap 4

Tata (era preot in sat de un sfret de veac) nu prea era iubit în sat deoarece lua decizii spre binele satului
dar fără voia sătenilor, de ex comasarea terenurilor. Pentru ale distribui apoi mai rațional. Comasarea
nu era bine căzută, fiindcă în satele cu sași se făcea în favoarea acestora și defavoarea românilor, data
Lancrăm era d=sat de români de aceea tata considerase bună comasarea. S-a făcut comasarea și unii au
rămas nemulțumiți. Unul dintre ei, probail, a pus în coceni cartușe mari care au explodat în sobă dar
nici mama (doar s-a umplut de funingine și el i-a spus că arăta ca un hornar) nici el nu au pățit nimic.
Cartușele au fost descoperite de tata și Lionel, Nu s-a putut afla făptașul dar tata a pus sătenii la
contribuție în bani.

Îi plăcea să stea cu mama la bucătărie.

Cap 5

Mama era care îi spunea povești (nu știa prea multe dar avea o voce ce venea parcă din altă lume) El
cerea să repete o poveste ce semăna cu Tinerețe fără bătrânețe (un flăcău săpa groapa pt a=și îngropa
mama când a dat peste un craniu, L-a întrebat dacă vrea să vină duminică la masă. A venit un
necunoscut și l-a dus pe Celălalt Tărâm. După 3 zile îl apucă dorul de casă, se întoarce în sat unde totul e
schimbat. Se duce la preot care găsește că flăcăul era născut cu 300 ani în urmă – o zi pe celălalt tărâm -
100 an în satPopa îi citește de dezlegare și se preface în cenușă.

Într-o zi Vasile Bănățeanu îi spune că ai lui sunt plecați de acasă și la el în tindă se petrec lucruri
necurate. De ex tinda s-a întunecat deși nu era ora de înserare, semn că o luase diavolul în stăpânire. Ei
doi și alți vreo 20 de copii înarmați cu diferite lucuri au năvălit în curtea lui Vasile și au lovit în ușa tindei,
dar dncolo de ea nu era nimic.

Descoperă că cerul merge cu el, îi spune și lui Adam care uitându=se în sus îi spune că și cu el merge . Se
hotărăsc să meargă unul într=o parte și altul în cealaltă, pentru ca cerul ținându=se după amândoi să
crape și să vadă în el probabil îngerii.

Tata îi spune că roua e scuipatul cucului și dacă pasărea nimerește un copl acela nu mai crește. Mai
târziu el aude un cuc deasupra lui și se sperie, își trezește tatăl care râde de el.

Cap 6

Băieții din familie se duceau la 6 ani la școala din sat pt un an, apoi la scoala primară germană din
Sebeș unde începeau tot cu clasa 1. Școala din Lancrăm era mai mult pt obișnuință, Pe el tata avrut să îl
dea mai devreme, după ce a împlinit 5 ani, dar el a plâns și a îipat si tata a renunțat. La 6 ani însă a
trebuit să meargă la școală. Era prilej de întâlnire zilnică cu cei 3 prieteni. Nu a avut abecedar, avea o
traistă pt școală în care avea o tăbliță roasă uzată rău de frații mai mari.Avea la școală prescură pe cae o
schimba cu turtă de bostan. Îi plăceau pauzele, ora de istorii biblice povestite de dascăl. Fără abecedar și
tăbliță nu prea a învățat să scrie și să citească, dar se pricepea la isorii biblice. La o oră dacsălul a venit și
le-a spus să plece repede că arde satul Fuge acasă, la vite li se dăduse drumul, mama era pe grămada de
paie cu o găleată de apă în mână. O vede puternică și îi dă încredere. Mama îi dă o găleată goală să ai
aducă apa dar el se duce să salveze din casă viermii de mătase.

Au ars atunci 2 ulițe întregi. Partea de sus a satului unde era și casa lor a rămas neatinsă. Atunci a
început să creadă că mama va învinge întotdeauna.

Cap 7

Vacanța de vară = libertate. Nu se mai duc cu gâștele, erau prea mari, se duc la scăldat. Cea mai mare
distracție: să fure câte un cal din herghelia de alături pt juma de oră și să îl călărească

De sf Ilie – spectacol în sat pe o scena improvizată. S-au dus ei 4 goi, cu fețele murdare de nămol, călare
pe câte un cal în spatele publicului dar nu sunt băhați în seamă.

Cap 8

În fiecare an se îneca câte un copil în vârtejurile din apa de la moară. Și în acel an s-a întâmplat la fel. Cei
4 prieteni ascultau cum bate clopotul și se întrebau cum e când mori.

Cap 9

1 sept 1902 este înscris la scoala din Sebeș în clasa 1. La gimnaziul din aceeași clădire erau și cei 2 frați
imediat mai mari ca el: Liciniu in cls I de gimnaziu si Longin in cls III de gimnaziu. În clasa lui – 40 copii
toți necunsocuți. Liciniu îl adusese în clasă de mână și îi găsise un loc: ultimul în banca a patra. Primele 2
bănci vhiar din față erau cu repetenți. Liciniu pleacă dn clasa si vine Longin să vadă unde stă. Acesta ia
un băiat din banca a doua și îl pune în locul lui. Ambiția elevilor era să înainteze către banca din față.
(înaintau în funcție de cât de bine învățau)

Dascălul – bătrân – herr Lehrer Roth . Băiatul în locul căruia îl mutase Longin se plânge dascălului, care îl
ia pe Lucian Blaga de ureche și îl mută în ultimul loc din clasă. S-a pus pe studiu și în 3 săptămâni a ajuns
în prima bancă unde a rămas tot anul.

Stătea în gazdă la o săsoaică, văduva unui fost căpitan din armata imperială, destul de școlită, avea
grijă de ei ca de copiii săi. Avea mai multe camere toate închriate - 3 frați Blaga, doi veri ai lor și o
verișoară și alți 2-3 români din sate din apropiere. Verișorii și verișoara erau copiii singurei surori a
tatălui său care avea 15 copii, dintre care cel mai mare mai trecea pe la gazdă să îți vadă frații.
Verișoara Vichi mai mare ca el.
Între 6 si 8 seara, gazda croșeta iar ei făceau teme. Joia, fiind zi de târg mama și tata veneau la Sebeș.
Nu veneau la gazdă ca să nu pară că inspectează condițiile, dar pe mama o vedeau la niște rude din
Sebeș iar pe tata la Casină, un fel de han unde se întâlneau preoții, notarii, învățătorii, etc

L a sfârșitul lui sept s-a dus la Casină să-și caute tata, a văzut căruța lor cu iapa Luți în curte , pentru a
lua banii de buzunar: 2 creițari (bani). Pt că ajunsese primul a primit 5 bani (prima dată când un copil al
său ajunsese primul)Totuși nu iubea școala, deși era bun.

Îi era dor e casă. Nu aveau voie să meargă decât în vacanțe dar el se ducea pe furiș sâmbăta dupa
amiaza (erau doarr 4 km). Mama – duioșie și grijă, tata – mai aspru . Ex său de a școli copii era urmat de
săteni. Lancrăm a avut astfel foarte mulți intelectuali. |Sătenii gospodari dar cam săracii. Pământl nu
foarte bun, trebuia multă muncă.Varza a devenit specialtatea satului.

Tata citea Kant, S. chopenhauer sau David Strauss. Nu era prea vorbăreț, după câteva pahare de vin
însă devenea vorbăreț, cânta sau începea dispute interminabile. Uneori juca cărți și pierdea. Mama se
supăra cțnd tata se ducea la Casina de la Sebeș sau la Belgrad fiind geloasă.

Mama avea sânge macedonean (strămoșii din familia Moga veniseră în Ardeal din Macedonia la
sfârșitul secolului 17, după reprimarea unei răscoale de turci și ardera cetății Moscopole), nu era prea
școlită.

Suferea când îi vedea pe părinți certați.

Cap 10

Devine religios și nu din familie, mama, deși credincioasă, se ducea la biserică doar la Paște și Crăciun.
Până la 10-11 ani este stăpânit de un sentiment religios, ani de-a rândul rugându-se câte 2 ore cel puțin
zilnic.Își amintește că pe când era în primul an de școală din sat, s-a ascuns după perdea să își facă cruce
deoarece îi era rușine de tata pe care nu îl văzuse să facă cruce de față cu alții acasă.

Cap 11

Cetatea Sebeș Alba avea 700 ani. Biserica clădită din mai multe părți: una în stil romanic, și una în stil
gotic cu un turn mare cu vârf ascuțit și 4 turnulețe. Școala era zidită pe la mijlocul secolului XIX. (pe
frontispiciu avea inscripâia”Cultura e libertate„ în germană.) Cel mai imp eveniment din școală cât a fost
elev la primar(1902 - 1906) – comemorarea a 100 de ani de la moartea lui Schiller.

Cap 12

În vacanța de vară din 1903 au mers în munții Sebeșului, la Bistra (la vreo 60 km). Au trecut de Sebeș,
alte 2 sate și au ajuns ăn Săsciori, unde erau gușații – olari de mederie.Au ajuns apoi la Căpâlna unde s-
au odihnit (era acolo o moară de lemn), apoi în Șugag unde au rămas la un han, unde tata fusese cu 20
ani în urmă, apoi au văzut Masa Jidovului, au ajuns la Tău, apoi la Bistra. Au stat la niște pădurari. S-a
împrietenit cu Erji/Boji, de aceeași vârstă cu el fiica unui pădurar ungur. Mergeau la stână unde mâncau
balmoș A făcut un fel de insectar. Au fost la vârful Șurian.

Cap 13

1904 – secetă.Oamenii aveau vedeni ce nu puteau fi explicate la fel ca purtările lui Găman, nebunul
satului.Au venit transporturi de porumb din AMERICA,

Cap 14

Vara 1905 a sosit în sat Alexe H (Henegaru) băiatul negustorului din sat. După școala din Sebeș, plecase
pe jos în Germania pt a învăța tainele tiparului și meseria de fotograf. Apoi a plecat la Moscova.(se
înscrisese în mișcarea socialistă, îl iniția pe Liviu în ideile lui Marx) Fusese coleg cu cel mai mare frate –
Liviu la gimnaziu – student la mate la Budapesta.

Auzea vorbindu-se despe Nicolae Iorga. Tata citea Sămănătorul și apoi avea discuții aprinse cu Liviu.

Cel mai bun prof din școala din Sebeș – Hans Wolf, l-a avut în cls IV. Șchiopăta doar la lb maghiară. După
25 de ani a aflsat că prof a plecat în Germania unde a urmat o carieră consulară.

Cap 15

1906 sept – pleca cu Liciniu la Vințu de Jos și de acolo la Bașov la liceul Șaguna , el (avea 11 ani) in cls I
si fratele (15 ani) in cls V: plecau cu trenul. I-a însoțit și Lionel ca să le ia bilet. Mergeau prima dată cu
trenul, trebuia să schimbe la Teiuș. Trăsura i-a dus în Schei la locuința lui Liviu care era prof la Școala
reală din Brașov. Se căsătorise cu fiica unui notar din Cugir. În prima seraă a mers cu Liciniu să își ia
șepcile de studenți: el avea cu panglică roșie și Liciuniu cu albastră.

În fața liceului – târg de cărți de pe vremea lui Anton Pann. Și-a luat manuale. În cls I – 60 băieți. Prieten
din cls – Gheorghe Popa băiat de mocani din Săcele.

Prof de latină = N S (i-a fost prof 8 ani) – scria la gazetă, era polemist. Îi știa numele fiindcă erau 2 profi
cu acest nume în școală: fratele Liviu și un unchi – Iosif, dar N S nu se înțelegea cu ei. L-a simpatizat pe
Blaga pe care l-a pus să-i examineze pe ceilalți și să le dea note. De la N S a învîâat despre Cezar, Virgil,
August, Horațiu, Cicero, etc.

La sf lui oct au venit părinții în Brașov. El și Liciniu săteau în gazdă vizavi de Liviu la un măcelar. Se
temea de el și de un nebun Rupi. Trecea pe lângă cimitirul în care era îngropat Andrei Mureșanu.

Cap 16

Voia să obțină bursă pt a scuti părinții de datorii. Îi plăcea și era f bun la geografie, apoi la astronomie.
Prima iană a Brașov i s-a părut f frig și avea doar o pelerină necăptușită. Primăvara a avut loc maialul, o
serbare în aer liber a elevilor de la toate școlile românești din Brașov, cu masă, băutură, dans. Cei mai
mari i-au dat să bea vin și bere și s-a îmbătat.

Cap 17

Duminica se duceau la biserica Sf Nicolae. Când era în cls a doua a venit la Brașov și Longin, care după ce
terminase cls V liceală a făcut un an de ucenicie la un negustor în Orăștie și acum se înscria la Școala De
comerț, care dura 3 ani și era aproape de liceul Șaguna. La școala de comerț – prof de georgrafie sever –
Andrei Bârseanu. El le făcea lucrările contra cost.

Cap 18

Cei 3 frați se întorc în Lancrăm, de Florii în 1908. Tata e bolnav, răcise aducând viță pentru Coastă. 2 sapt
nu s-a ridicat din pat, apoi s-au intors la școală.După câteva săpt mama le-a scris ( prim data cand le
scria) ca tata e internat la un sanatoriu din munțtii Boemiei. A stat in sanatoriu cam 2 luni. In iunie cand
s-a terminat școala l-au gasit acasă. Apoi a plecat cu mama în Oașa, pe maul râului Sebeș, pe Valea
Frumoasei. Acasă au rămas Lionel, Liciniu și Lucian , îngrijiți de o verișoară, fiica unei surori a mamei de
prin Orăștie.

A descoperit biblioteca tatălui și colecția de reviste Convorbiri literare în care a citit un fragment din
Faust. Acesta i-a deșteptat patima cititului, la 13 ani. Apoi tot în acele reviste a citit filozofiile lui Vasile
Conta și teoriile lui Darwin.

Într-o dimineață se trezește singur. (verișoara cu Liciniu erau la târg la Sebeș, iar Lionel la Oașa să ducă
provizii părinților)Intră în curte întâi pârgarul satului, apoi o vecină care întreabă dacă e adevărat că a
murit tatăl. El zice că nu, dar apoi înțelege că da. Vin acasă întâi verișoara cuLiciniu și Letiția, care îi
confirmă moartea tatălui, În aceeași noapte pe la 3 vine căruța cu mama, Lionel, Longin și tata întins în
pături.

Cap 19

Tata înmormântat sub plopii din fața bisericii. El pleacă cu Liviu la Cugir.(stătea la socri). Acolo l-a
întâlnit pe Ioniță Suciu, coleg de cls român fără părinți, născut la Budapesta și crescut de un unchi,
consilier ministerial. Ioniță era găzduit de fratele lui.

La socrul lui Liviu, notar se jucau cărți pe bani. Juca și Liviu, apoi au învățat și Lucian și Ioniță și jucau cu
băieți de vârsta lor.

El și Licniu au fost retrași de la școala din Brașov și înscriși în Lancrăm (el în cla III și Liciniu în cla IV)ca
elevi particulari, din cauza lipsei de bani.În iarnă, mama a hotărât să vândă tot din Lancrăm și să se mute
la Sebeș. Lionel a dat și el o parte din bursa de student la drept în Budapesta, primită de la fundația
episcopului Vasile Moga, al cărei întemeietor era o rudă ascedentă a mamei.

Câinele lor, Nero, a murit otrăvit înainte să plece din casă în acea iarnă – un semn că tre să plece din
sat.La echinocțiu de primăvară s-au mutat la Sebeș. A continuat să citească mult.
Începe să încerce să scrie poezii. Mai încercase în trecut cu fabule. A trimis o poezie la Sibiu, revista Țara
noastră, i s-a răspuns cu o încurajare.

În mai, el și Liciniu au plecat la Brașov să se pregătească de examene, dar li s-a părut că fratele lor Liviu
s-a supărat că au venit prea devreme și că se temea că vor cădea în sarcina lui cheltuieilile cu ei. Atunci
s-au dus la gaza la care stătea Longin ce se chinuia să țină piept anului II la școala comercială. Au rămas
fără bani și Longin a început să joace cărți pe bani pentru a se putea hrăni toți 3. La sfârșit el și Liciniu și-
au luat examenele, dar Longin nu.

Cap 20

În vacanța mare merge în satul Vinerea aproape de Orăștie pentru a medita pe Remus, mai mic cu un
an. Avea bani, era adoptat de un unchi bogat dar și părinții aveau bani ți îl considerau tot al lor. Remus
strângea bani și de la 2 familii și îi spunea că le vor prinde bine la Brașov, unde Lucian va sta cu el. A stat
cu el în anul următor dar și-a plătiti partea de chirie, în schimb Remus i-a spus că vrea să își facă o
bibliotecă dar să îi aleagă el cărțile. El cumpăra și citea ce își dorea.

A vândut haine vechi ale lui și ale fraților și și-a cumpărat primele cărți de filozofie.

În primăvara 1910 scrie din nou. Trimite o poezie fără rimă la Luceafărul, nu i se publică dar primește
încurajare și critica de a fi scris fără rimă. Cotidianul Românul, de la Arad îi publică prima poezie –
Noaptea

A scris și o lucrare analitică (30 pagini), despre explicația unor visuri. Liviu îi spune că explicața ar putea
fi bună, la fel și unchiul Iosif, dar lucrarea s-a pierdut.

Cap 21

În cls V îl are prof pe Paul Budiu.

Într-o după amiază de sept, Liviu îl duce în curtea sălii de gimnastică unde venise un inventator – Aurel
Vlaicu.

Se împrietenește cu A C (scriitorul Aron Cotruș) mai mare cu 4 ani.

E pasionat de filozfie și atrage atenția profului de istorie că a făcut confuzie între Bacon și Decartes.

Cap 22

Prof Iosf Blaga, unchiul, preda discipline filozofice și avea manuale scrise. El făcea o dată la ani excursie
în Italia, cu elevii cărora le era diriginte, pentru care ei plăteau lunar o coroană. În 1911 urma să plece o
serie de elevi de cls VII în excursie. El era abia cls V. Cu Iosif urmau să plece și soția Elena și fiica
Mărioara din cls V, cu care se înțelegea bine. Văzând că e trist, Iosif îi spune să ceară la bancă, ce oferea
diverse subvenții culturale (la un domn Elekes, bun prieten cu tata) 120 coroane, pe care i-aprimit.

În excursie mai mergeau intelectuali printre care avocatul Garoiu.

Au ajuns la București, la Academia română unde vede manuscrisele lui Eminescu.Au plecat la Constanța
, au urcat pe vapor, au ajuns în Constantinopol, (a vizitat Agia Sofia) apoi tot pe mare în Atena, unde au
stat 2 zile ( a văzut Acropole, prof Paul Budiu îi spusese să facă la ăntoarcere o lucrare despre ce văzuse)
apoi pe mare 40 ore până în Sicilia-Catania. Apoi cu trenul spre Napoli. Au fost prin multe muzee.
Garoiu cu ceasul lui le spunea ca au mesr 35, 30 sau 28 km pe jos. Au vizitat Pompei, a văzut mulajul
câinelui prins de cenușă(3o ani mai târziu a scris poezia Câinele din Pompei). S-au întors la Napoli apoi
au mers la Roma pt 10 zile. Au mai mers 2-3 zile la Florența, o zi la Veneția. Au traversat Adriatica până
la Fiume, de unde au luat trenul la Budapesta și apoi la Brașov.

Cap 23

Dascălul Paul Budiu – prof de limba Greacă – i se spunea Domnu

Titus Olar de la Făget, tata protopop, aveau stupi

Caricaturist – Valeriu Maximilian din Brașov

Horică Teculescu – ochelari

Prf a murit la 6 luni după ce s-a întors el din excursia în Italia

Cap 24

Vacanta de vară tot la Remus în sat Vinerea. Cunoaște acolo o fată venită din Țara Hațegului, Roma C,
logodită cu un avocat de la ea din oraș. El scria poezii pentru ea. Fata a mutit peste doi ani de
tuberculoza. Lionel l-a cunscut pe logodnic la examenul de cenzură advocațială.

Cap 25

A cumpărt cu 9 coroane(pt care a vândut niște paltoane vechi) Datele imediate ale conștiinței de Henri
Bergson

Se întoarce acasă un văr de-al doilea – Simion Lașiță, fost învățător. S-a lăsat de meserie și s-a înscris la
facultatea de filozofie de la Jena, dar nu și-a luat niciun examen.Avea multe cărți. Blaga i le-a salvat
dintr0un incendiu.

Îi place tot mai mult metafizica,

Cap 26

La sfârșit de august se îmbolnpvește (37.1 temp) si se hotaraste să nu se mai ducă la Brașov ci să fie elev
privat și să stea acasă sub grija mamei. Lionel vine și el acasă în iarnă . Era cel mai îngrijorat dintre toți
frații și voia să se pregătească pentru censura de avocat Frașilor nu le place pasiunea lui pt filozofie ci
voiau ca el sa devină : Lionel – jurist, Liviu – inginer.

Războiul balcanic
Primavara se întoarce la Brasov. Prof fizica Adrian Ciortea scrisese un manal de fizica cu Liviu..Revede pe
Ada, Eleonora Silvia. Vede și o fată nouă – Cornelia B (Brediceanu), fiica unui politician din Banat -peste
7 ani devenea tovarășa lui de viață.

Cap 27

Toamna Lionel își deschide birou avocațial.Îl ajută la birou. Lionel – ochi albaștri, el-căprui. Birou avea
porecla Nirvana

Liviu se îmbolnăvește în aceeași toamnă Merge la clinici din Cluj si Budapesta. Tot cam atunci vin vești
despre sănătate precară și la Liciniu, de la Constanța, unde își făcea stagiul de viitor farmacist. A trimis
o lucrare filozofică despre numere și judecăți metafizice, la Luceafarul, dar degeaba. Lucrarea s-a
pierdut.A scris un foileton, pe care a spus că l-a tradus, sub numele Ion Albu. A fost publicat de Românul

Cap 28

Sfârșit de iunie 1914 – termină bacalaureatul, pleacă cu trenul la Sebeș. În timp ce schimba trenul la
Vințu de Jos aude zvonul că Franz Ferdinand a fost asasinat. – Asta însemna război. Acasă ceilalți sunt
îngrijorați, Și Lionel bănuiește că va fi război.

În Sebeș se înființează o trupă de teatru sub conducerea actorului Nicolae Băilă și sponzorizată de Astra
Sibiană. Își amintește de anul 1909 când a văzut toate reprezentațiile unei trupe germane luând biletul
după Actul 1 de la fostul coleg căruia îi luase locul în primul an de școală din Sebeș.

Ae duce la repetițiiletrupei românești. La început de august apar afișele cu mobilizarea pt război. La 24

de ore. Îl conduce pe Lionel, locotenent în rezervă, la regimentul lui din Alba iulia. Ajuns acasă îl
găsesțe pe Longin, ce era de 2-3 ani funcționar la o fabrică din Bucuresti pentru a se înrola în armata
împăratului Îi trimite telegramă lui Liciniu să nu se înroleze.

Se ducea în fiecare duminică, cu mama la Alba Iulia să îl vadă pe Lionel. El era împotriva împărăției.
Primise o bursă pt studii dar nu putea merge în Germania, fiidcă nu ar fi obținut pașaport pe timpul
războiului, s-agândit apoi la Viena, dar se amâna

Lionel pleacă pe front. Și Longin era pe front dar de el erau mai puțin îngrijorați, fiindcă era mai obișnuit
cu armata, fusese concentrat în Bosnia un an 1912-1913.

Trupa de teatru se destramă.Primesc veste de la Lionel, era în Galiția.

Lionel ajunge în spital a Cluj, bolnav dar în afara pericolului și este trimis acasă. Îl așteaptă în gara la
Vințu. Nu a mai scăpta nciun ofițer din atalionul lui. El se îmbolnăvise chiar cu o seară înainte să intre în
focuri. Fusese la Halici Galiția.Lionel îl sfătuiește să se înscrie la Sibiu la seminar pt a ascăpa de recruate.
Acolo întâlnește mulți foști colegi. Se înscrie dar stă pițin la cursuri apoi cere concedii repetate.

Cap 29
Cât a stat la Sibiu a fost în grija unei verișoare de a doua cu 10 ani mai mare- V (Verturia Goga, născută
Mureșan) care voise să îl ia vasîn grija ei sau să îl adopte când murise tata. Aceasta îl îndemna să scrie.
Cu ajutorul ei trimite o lucrare filozofică la Convorbiri literare care e publicată, dar el nu o poate vedea
fiindcă revista m=nu ajungea la ei în Sebeș. Un fost coleg de la Brașov îi trimite telegramă că a citit
lucrarea. Apare prin 1915.

Cap 30

În decursul anilor 1915 – 1916, înainte de intrarea României în război se duce la Andrei Oțetea, prieten ,
coleg de liceu și de cameră un timp în Brașov și apoi de seminar. Era din Sibiel, un sat de munte. Andrei
prindea păstrăvi. Andrei îl duce într-o seară la Măriuca, mai mică decât ei cu vreo 2 ani.

Cap 31

Războiul nu se termină, cum spera, trebuie să se continue teologia și să își ia examenele din anul !. Le
trece, mai puțin pe cel de ”Cântări bisericești” Este înscris în anul 2 cu condiția să ia examenul până la
Crăciun. Stă tot mai mult pe acasă.

A debutat cu versuri albe în 1919.

Cap 32

Vara 1916 – Lionel chemat la Viena, la comisie medicală. Pentru că trebuia să stea mai mult acolo, îl
cheamă și pe el să îi țină de urât. Vizitează Universitatea. Îl întâlnește pe Ion Clopoțel fost licean la
Brașov, pe care nu-l văzuse de 3-4 ani, care lucra în Viena. Se întâlnește cu amici iai lui Clopoțel, un
student la arhitectură și unul la conservator. Arhitectul aducea broșuri manifest de artă modernă, pe
care nu le înțelegea și i le dădea lui să le descifreze.După 3-4 săptămâni, Lionel primește verdictul: nu
mai poate fi înrolat și se întorc acasă. În gară se întâlnesc cu arhitectul, care îi cere adresa. Seara se
întâlneau la Palas politicieni și inelectuali români.

Cap 33

După Sf Maria (15 august), a doua zi, deci pe 16, , Lionel își începe activitatea la biroul de avocat. Lucian
se duce și el la birou, dar nu îl găsesște pe frate.Acesta vine mai târziu cu vestea că România intră în
război.Îl sfătuiește să meargă la poliție să ceară permis de plecare în Austria la studii și îl primește. Lionel
îi dă toți banii din bancă ce ar trebui să îi ajungă un an.

Ajunge la Viena și a doua zi află că Brașovul a fost luat de români. Îl caută pe studentul la conservator
care ăi spune că pleacă în alt oraș unde găsise o slujbă. Rămâne simgur în Viena.

Cap 34

Se mută de la hotel cu chirie. Studentul muzician îi spune că Ion Clopoțel și studentul arhitect fuseseră
reținuți împreună cu alți intelectuali ce frecventau Palas la Vinea, iar el pleacă din Viena pentru mai
multă siguranță.
A primit o carte poștală de la Lionel care îi spune că în Transilvania sunt trupe mascate germane. Apoi în
altă telegramă îi spune că e rechemat la regimentul său în Serbia.

Cap 35

Mergea des la bibliotecă. Seara când revenea la gazdă, fiica acesteia de 18 ani, blondă, îl întțmpna și
încerca să îl rețină. Într=o searî îl invită la fil, îi ia mâna și îi sărută podul palmei și încheietura degetului,
SE împrietenesc dar nu durează mult.

Cap 36

În octombrie, merge la Universitate și caută scrisori pentru el, dar găsește una pt Cornelia B. Nu o mai
văzuse de 2 ani, Auzise că a studiat un an în Elveția apoi a dat bacul la Brașov. O întâlnețte în Biblioteca
Universității. Îi spune că se înscrisese la medicină. Citea un roman de Dostievsky, iar el își dă seama că
ea nu îți dorea medicina. Pleacă împreună și se plimbă prin parc, prin jurul statuii reginei
Elisabeta.Stabilesc să se întâlnească a doua zi la bibliotecă.

Cap 37

Se întâlnește zilnic cu Cornelia, îi spune despre preocupările lui filozofice dar nu și despre cele poetice,
De la ea aude pentru prima dată de poeți contemporani. Ea îi cumpără bilet la un concert.

Cap 38

În noimebrie primește scrisoare de la Lionel. Îi spune că seminarul teologic se redeschide la Oradea și

trebuie să meargpă acolo, să nu piardă înscrierea. Se desparte cu greu de Cornelia. Ajunge la Oradea, la
scurt timp vine și Lionel. Acesta fusese trimis la Viena unde urma să conducă biroul de cenzură al
prizonierilor români. Stabilesc ca Lucian să vină la Lionel la Viena pe 20 dec, pt a se întâlni și cu Cornelia.
La Oradea e coleg cu Horică Teculescu și Dede Roșca. Intelectualii refugiați din Transilvania erau ținuți
sub observație. Aici o revede pe verișoara sa, (Verturia?) care îl vede că e îndrăgostit și îi citește poezii
de Ady Endre.

Cap 39

.Pe 20 dec se duce la Lionel, la Viena, stăteau în gazdă. Se întâlnește cu el și cu Cornelia. A stat în Viena 3
săptămâni.

Cap 40

15 ianuarie 1917 se întoarce la Sebeș. În aprilie se duce la oradea, apoi își ia licența în studii teologice, iar
la sfârșit de iunie se duce la mama. Acolo îl aștepta o scrisoare de la Cornelia care era încă la Viena dar
urma să plece în Banat. În plic mai erau 2 scrisori una de la mama și una de la fratele Corneliei, adresate
ei, ca răspuns la faptul că îi anunțase că se logodise. Fratele îl invita în august să cunoască familia.

În august s-a dus în Banat. A fost primit destul de bine dar fratele Corneliei nu era acasă și nici nu a venit
în cele 2 săptămâni cât a stat el acolo. Apoi s-a întors la Sebeș. La scurt timp primește o scrisoare de la
mama Corneliei care îi cere să se despartă de ea. În aceeași zi primește scrisoare și de la Cornelia care îi
spună să nu pună la inimă. Nu i-a mai scris Corneliei o vreme dar a scris poezii pe care i le-a trimis la un
moment dat. S-au reîntâlnit la Vena și el i-a dat alte poezii.

Cap 41

După ce își ia licența în teologie, pleacă la Viena , pt adevărata studenție, la filozofe, dar din cauza
lipsurilor face un fel de navetă: 2 luni la Viena, 2 acasă la Sebeș.

În bibliotecă se întâlnește cu Dede Roșca singurul student român la filozofie din Viena în afară de el.
Erau multe lipsuri, nu era nici pâine. Într-o zi au la masă macaroane.

După Crăciun se întâlnește cu Romul Bena (Romi), un văr îndepărtat, coleg de clasă în școala primară din
Sebeș. Acum dascăl în satul Purcăreți, sat de munte. Îl ia pe Blaga acolo, deoarece nu arăta prea bine și
urma să îi facă bine aerul de munte. Vb despre poezii, Blaga spune că vrea să scoată un volum după
război, intitulat Poemele luminii.

Romi locuia în școală. O cameră era pt ore. Cealaltă a lui. Copiii aduceau mâncare în fiecare dimineață și
o lăsau în ărag. Din aceste daruri se grăneau el șu Romi și preotul satului, Stanciu. De la Romi a ănvățat
despre lătratul vulpilor. Îl roagă pe preot să îl lase pec el să tragă clopotele când este nevoie.

La sfârșit de februarie primește o scrisoare de la Cornelia. Se întoarce acasă. Mama îl pune să se

bărbierească, discută despre ce vești au de la frați: Lionel era tot la biroul militar din Viena, Longin era
pe front în Galiția, iar de Liciniu, student la farmacie la București nu știau nimic de 2 ani.

Cap 42

În oct 1918, era în Viena. Se întețesc manifestațiile. Așteaptă redarea Transilvaniei către români.

Cornelia, trimisese fără să ceară voie poeziile lui profesorului Sextil Pușcariu, critic literar din Cernăuți.
Acesta trimisese o scrisoare în care le laudă.

Se plimba cu Cornelia pe Ring în Viena.

Împăratul oferă popoarelor sale dreptul să se organizeze în state naționale, dar nu și României.
Împreună cu Dede Roșca hotătrăsc să meargă acasă dar nu mai circulă decât trenuri militare. Un hamal îi
ajută să urce într-un tren cu soldaâi ce mergea la Budapesta. De acolo se urcă în alt tren spre Arad-
Brașov. Pe 1 noiembrie coboară în Vințu, pe geam după ce l-a spart și apoi pe jos la Sebeș. Acasă era
Lionel, în uniformă de soldat austriac. Fusese trimis să supravegheze activitatea unei fabrici de hțrtie din
apropiere.

Dimineață Letiția aduce vești: Jandarmii maghiari pleacă pe ascuns din sat, iar un slujbaș de la primărie
fusese împușcat.. O delegație a primăriei îi propune lui Lionel să devină primar.
Pe 3 noiembrie, în Sebeș populația mîrșăluiește spre centru, unde se țin disvursuri despre alipirea
Transilvaniei la Țara Românească. În acea noapte au fost invasate casa și cțrciuma unui negustor sas.
Acesta a fugit la Sibiu, dar oamenii au furat tot ce era în curtea lui, au rămas doar pereții.

Cap 43

Pe 1 decembrie 1918 pleacă cu trăsura împreună cu Luinel la Alba Iulia (Bălgrad după numele vechi), Pe
o pasrte a străzii mergeau românii către Alba Iula, pe cealaltă stradă se retrăgea armata germană. Doar
lionel intră în sala adunării, el rămâne pe câmpia unde se aduna poporul. SE întorc la Sebeș seara.
Trecând prin Lancră, către casă, se gândesc la tatăl lor și apoi aud dintr-o curte o voce de copil strigând
Trăiască România Dodoloață.

După câteva zile au venit trupele românești în Oraș și s-a încins o horă.

În ianuarie 1919, o doamnă în vârstă din sat, Doamna Roman, i-a trimis prin fata în casă un ziar nou
apărut în Bucovina, condus de Sextil Pușcariu, intitulat Glasul Bucovinei. Pe prima si a doua pagină era
un articol ce prezenta publicului Poemele Luminii în mod elogios.

Într-o seară vine acasă Liciniu , pe care nu-l văzuse de 7 ani, în uniformă de ofițer român. Ei îi spun lui
Liciniu că Liviu murise în 1916 de o boală lungă și misterioasă.

Cap 44

Liciniu se întoarce la București pt a da examenele restante. I se promisese o slujbă la Filantropia. El își dă

volumele la tipărit; poeziile (Poemele luminii) la Orăștie și aforismele (Pietre pt templul meu) la Sibiu.
Apar la sfârșitul lui martie 1919.

Colegii (unul din ei e Andrei Oțetea) din împrejurimi luau cu ei volumele și le duceau la librăriile din
București când plecau la universitate. El însuși s-a îngrijit să trimită exemplare unor personalități
precum: Iorga, Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Ibrăileanu. Nicolae Iorga publica în Neamul românesc, un
articol despre versurile lui, pe 1 mai 1919.

Primește scrisoare de la Cornelia, care în tot acest timp rămăsese în Viena. Îi spuse că pleacă la Paris,
unde fratele ei participa la conferințde pace de la Paris în calitate de membru al delegației din
Transilvania.

La mijlocul lui mai a plecatla Sibiu intenționând să ajungă apoi în București la nște prieteni.

Cap 45

La Sibiu, vin regele Ferdinand și regina Maria. În camera acesteia se puseseră Biblia și Poemele luminii și
se zvonea că regina ar fi cititi poemele.

Pleacă la Bucuresti, unde îl așteaptă Liciniu. Acesta adunase mai multe recenzii despre Poeme printre
care erau și unele rezerve, din partea institutului profesorului Mihail Dragomirescu.
În timp ce se plimba singur pe Calea Victoriei vede Academia română. Acolo e multă lume. Aude un
discurs ăn care e pomenit numele său. Vorbeau Ovid Densușianu și apoi prof Ion Bianu El trimite pe
cineva să îl caute pe prof Pușcariu, membru al Academiei, Acestsa îl prezintă lui Nicolae Iorga. (Blaga
avea 24 ani)

Cap 46

Vrea să îl întâlnească pe Vlahuță, află că stă pe str Visarion, fără a ști nr casei, Ghicește casa și sună. Îi
răsounde o doamnă care îi spune că Vlahuță nu îl poate primi fiindcă e bolnav, dar aflând că e Blaga îl
primește. Vlahuță îi laudă poeziile pe care le avea sub pernă, Pentru a -i face cunoștință cu alți tineri
scriitori, a doua zi îl invită la prânz și odată cu el pe alți tineri scriitori. Nu l-a mai văzut de atunci pe
Vlahuță care a murit în acea toamnă (1919)

Cap 47

Încearcă să obțină bursă de studii pt doctorat și de la Buc și de la Sibiu. Nu reușește. La Sibiu, șeful
departamentului ce se ucupa cu bursele, Valeriu Braniște, considera că Blaga e bolnav, va mai trăi doar
un an-foi și nu are rost să facă statul cheltuială cu el.

Face contract cu Cartea Românească pt a reedita cărțile și obține bani suficienți pt Viena.

Îl vizitează pe Iorga la redacția Neamul românesc. Acesta vb cu el, face corecturi și discută și cu
culegătorii tipografi în același timp.Iorga îl sfătuiește să se înscrie la fac din București.

Cap 48

Pe 20 iunie 1919, îl vizitează secretarul general de la Culte care îi spune că regina Maria vrea să îl
cunoască astfel că trebuie să meargă la o petrecere unde ea era invitată și acolo va fi prezebntat reginei.

Se duce să îi spună lui Licniu și Nataliei, șiseara însoțit de cei doi, se ducea la casa doamnei P care ținea
petrecerea. Stă întâi și observă. Vede venind membri ai guvernului: Duca, Disescu, Goldiș, etc. Apoi
intră.Este prezntat reginei căreia îi oferă cele două cărți ale lui.

La puțin timp merge acasă la Sebeș. Mama îl pune să povestească de mai multe ori întâlnurea cu regina,
dar crede că e doar o închipuire a lui,

Cap 49

În august, conflict româno-ungar. El primește o scrisoare de la Paris.Cornelia îi scria că în sept revine la

Viena să continue studiile și speră să îl vadă și pe el. Se duce la Sibiu pt a face pașaport.

Cap 50

La început de sept ajunge la Viena la un hotel aproape de Univesritate. O caută pe Cornelia la fosta ei
gazdă dar aceasta nu știe nimic de ea de când plecase la Paris. Neștiind ce să facă , după câtea zile se
duce la bibliotecă și se așează pe locul în care stătuse în urmă cu 3 ani când o văzuse intrând acolo. Iese
pe Ring să se plimbe.
Mai tree o săptămână, Dă niște telrgrame la Paris. Dar nu primește răspuns.

Pe 7 octombrie, găsesște la Universitate o scrisoare pt el și bănuiește că e de la mama, dar e de la

Cornelia care îi spune că a sosit și îi cere să se întâlnească a doua zi la 10 la bibliotecă.Ea îi spune că se
vor căsători, că se dusese la Paris ca să își convingă fratele, familia să îl accepte.Îi spune că nu venise la
începutul lui septembrie fiindcă croitoreasa nu îi terminase rochiile comandate, dar îi spune să se
liniștească că ”acum sunt aici”