Legenda lui Romulus şi Remus

sau
Legenda întemeierii Romei
(povestită de istoricii romani)

  În cetatea latinilor, numită Alba Longa, regele Proca a avut 2 fii viteji,  Numitor şi
Amuliu, pe care familia împărătească îi îndrăgeşte
După moartea regelui, tronul trebuie să fie luat de către Numitor , primul
născut, însă Amuliu îşi alungă fratele de la domnie şi-i ia locul, săvârşind multe
nelegiuiri. Pe Rhea Silvia, fiica fratelui, a făcut-o vestală (Preoteasă care întreținea
focul sacru în templul zeiței Vesta și pentru care castitatea era o condiție
obligatorie ), ca să nu mai poată avea urmaşi. Aceasta însă a născut în secret doi
gemeni.
Înfuriat, Amuliu a pus-o în lanţuri şi a aruncat-o în temniţă. A
poruncit unui slujitor ca bebeluşii Romulus şi Remus să fie azvârliţi în Tibru,
însă acesta, milos, nu i-a ucis, ci i-a lăsat vii la marginea unei bălţi, într-o covată. O
lupoaică a întâlnit micuţii şi i-a alăptat. Mai apoi, păstorul Faustulus a găsit copiii,
i-a crescut şi a bănuit taina celor doi băieţi alăptaţi de lupoaică.
Crescând printre păstori şi aflând de originea lor regală, Romulus şi Remus îl
ucid pe  Amuliu şi îl reînscăunează pe bunicul lor  Numitor.
Cei doi fraţi hotărăsc întemeieze o nouă cetate. Pentru a vedea cui îi este
soarta mai favorabilă, ei se urcă pe două coline apropiate - Remus pe Aventius şi
Romulus pe Palatinus - şi de acolo scrutează zarea: lui Remus i se înfăţişează
şase vulturi, iar lui Romulus doisprezece, fapt care arată că lui au hotărât
zeii să-i încredinţeze soarta noii cetăţi. În timp ce acesta din urmă trage
cu plugul brazda care avea să delimiteze aşezarea viitoarei Rome, Remus îl ia în
derâdere. Acest fapt îi atrage moartea.
Rămas singur, Romulus domneşte asupra cetăţii. Astfel întemeiază, în
anul 753 î.Hr., un nou oraş. Acesta a fost botezat Roma, după numele lui
Romulus, c a r e l - a u c i s p e Remus.
Peste ani, Roma va deveni un oraş puternic, capitala unui imperiu
uriaş, cu oameni războinici şi cutezători, care au dominat Antichitatea Europei.