INOCENȚII DE IOANA PÂRVULESCU - REZUMAT LUNG

Cartea începe cu prezentarea locuinței personajelor principale și secretele sale. Facem cunoștință cu cele
mai întâlnite personaje ale operei, aceștia fiind rudele protagonistei Ana: părinții ei, Matei (fratele), Dina și Doru
(cei doi verișori), părinții lor, Tanti (strămătușa Magda) și nenea Ionel.
Într-o zi, Tanti, le povestește despre limba Esperanzo. O limbă care a fost inventata cu scopul de a ajuta
oamenii din toată lumea să se înțeleagă, având câteva cuvinte comune cu alte limbi străine iar Ana descoperă, din
curiozitate, lucrurile din „sertarul interzis”. Acolo descoperă povestea cuplului Tanti și nenea Ionel, care au trăit
împreună foarte mult timp.
Bunica protagonistei inventează Sil („Societatea de Îndreptat Lumea”). Copii din această organizație
primesc un carnețel unde va trebui să scrie mici nereguli care se întâmplă în jurul lor și de a încerca să le repare.
Primul caz începe atunci când găsesc un câine pe stradă și încep să îi de-a de mâncare. După ceva timp acesta nu
mai este găsit sar până la urmă află că a fost luat de hingheri. Acesta e salvat, dar moare la puțin timp după, din
cauza vârstei.
Ana descoperă anticariatul de la „magazinul de comori”. Fetița prezintă toate jocurile pe care le îndrăgea
și problemele din „Clubul micului logician”, pe care le rezolvau pentru bomboanele bătrânului de la Anticariat. Ei
încearcă să afle ziua de naștere a prietenului lor, dar din păcate nu reușesc la timp și acesta moare.
Tanti îi povestește Anei despre evadarea fratelui vecinului lor. Acesta a fost ținut prizonier de mai multe
ori în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. El a evadat de fiecare dată reușind într-un final să ajungă la
familia și casa lui din Brasov.
Copii doresc să afle de ce Nea Ionel spune tot timpul replica „porcul lui Ninel”, iar el le spune cine este
acest personaj și părerea lui despre întâmplare.
Într-o zi, când eroii noștri se aflau la munte pe Valea Hornului află că s-a pierdut cea mai mare vacă din
grajdul lor așa că Matei și Ana au explorat pădurea în încercarea de a găsi vaca pe o ploaie care nu se mai termina.
Tatăl Anei reușește să intre în singurul partid rămas, la un an după invadarea Cehoslovaciei. Americani
intră în Romania și familia Anei face rost de primul lor televizor, marcă rusească.
În timp ce Ana vizita o peșteră, a găsit o piatră care avea un semn mai ciudat. După ceva timp, Ana, a
găsit că semnul este cam dubios, dar până la urmă află că este semnul lui Jupiter.
Tatăl Anei moare într-o zi de aprilie. În memoria lui, Ana povestește despre o vacantă la mare, în care
tatăl ei i-a spus cum era sa fie luat de valuri și cum a fost salvat de către un bărbat misterios.
Nenea Gheorghe, este fratele lui tatăl-mare. Copii l-au vizitat o singură dată dar a fost o zi foarte specială,
deoarece le-a arătat o grămadă de trucuri și secrete și în special cum se repară umbrelele.
Ana descoperă „Efectul Tyndell”, al unui fizician din secolul 19. Efectul se bazează pe căderea luminii
într-un anumit fel, astfel încât să se vadă particulele de praf.
Aro este un hotel din mijlocul Brașovului și este locul unde s-a născut Ana, iar piscina hotelului este
specială pentru copii și prietenii lor. Acest hotel a fost dărâmat și a fost construit un alt hotel Aro, unde cântăreții
veneau să cânte la „Cerbul de Aur”. Din fericire acest hotel le inspiră aceleași sentimente plăcute copiilor.
Ana povestește cum într-o iarnă, s-a pierdut în ninsoare și în ceață, reușind cu greu să ajungă acasă în
siguranță împreună cu Stefi care și-a luxat glezna pe drum.
În final Ana vorbește despre toată copilăria ei, punând în evidență importanța locuinței în care și-a
petrecut cele mai frumoase clipe. Ea o consideră și o rudă importantă care a fost lângă ea mereu.

Amintiri din copilărie – rezumat

•PARTEA I
În prima parte autorul ne povestește cum părinții se certau din cauza lui. Mama sa,
Smaranda, voia neapărat să-l dea la școală ca să ajungă preot iar tatăl său nu voia
spunând că nu are bani pentru asta. Situația s-a schimbat într-o duminică, când a venit în
vizită David Creangă, bunicul lui Nică. Acesta a spus că îl ia pe băiat și îl va duce la școală,
la Broșteni. David le-a explicat că e bine să știi carte și că este păcat de omul neînvățat.
Pe lângă aceasta, Creangă ne mai povestește și alte întâmplări.
Caprele Irinucăi – După ce bunicul David îl duce pe Nică și pe încă un tovarăș de-al
lui la Broșteni, acesta i-a cazat la o femeie, Irinuca. Casa ei era o cocioabă veche iar pe
lângă aceasta, ea mai avea un țap și două capre care erau slabe și râioase. Acestea
dormeau în tinda casei. Bărbatul și fata Irinucăi lucrau la pădure toată săptămâna. La
școală cei doi băieți au mers bine în afara faptului că profesorul a poruncit unui om să-i
tundă la piele pe cei doi, că aveau plete. După ce trecu iarna, în primăvară băieții s-au
trezit plini de râie de la caprele Irinucăi. Cei doi s-au uns cu leșie, au stat la soare și apoi
au intrat să se scalde în Bistrița. Dar cu toate acestea încă nu au scăpat de râie. Într-o zi,
când Irinuca era dusă prin sat, băieții s-au suit pe munte, mai sus de casa ei, și au urnit o
stâncă din locul ei astfel încât să se ducă la vale. A dărâmat gardul și casa Irinucăi, a făcut
bucăți o capră și s-a numai în Bistrița. Speriați, copiii și-au luat lucrurile și au pornit la
drum spre Pipirig. Uitând de râie și de bucuria pe care i-o făcuseră Irinucăi, cei doi s-au
bucurat de vreme, cât a fost frumoasă. La un moment dat a pornit o vijelie cumplită
urmată de o ninsoare cum se cade. Au înnoptat în munți, dogoriți de flacăra unui foc uriaș.
A doua zi, spre seară, au ajuns la bunicul David din Pipirig. Bunica i-a poftit la masă și
apoi i-a vindecat de râie ungându-i cu unsoare de mesteacăn. Peste câteva zile a aflat și
bunicul despre paguba Irinucăi, pentru care a plătit patru galbeni. În sâmbăta Paștilor a
ajuns și Nică acasa la ai săi, în Humulești. Nică nu fost deloc bucuros deoarece au râs
toate fetele de el, văzându-l tuns de tot.
Calul Bălan și Sf. Nicolae – Autorul își amintește cu drag de meleagurile natale și de
oamenii gospodari din jurul său. Un loc aparte îl ocupă părintele Ioan, om bun și vrednic.
El a înfrumusețat cimitirul și a construit o chilie pentru școala satului. Împreună cu bădița
Vasile, dascălul bisericii, părintele a mers prin sat și i-a îndemnat pe oameni să-și dea
copii la școală. Astfel s-au adunat o mulțime de băieți și fete, dornici de carte dar și de
năzdrăvănii. Ca să-i liniștească, părintele Ioan a adus la școală un scan numit Calul Bălan
și un bici numit Sf. Nicolae. Prima pedepsită a fost chiar Smărăndița popii, o copilă ageră
și zdravănă care întrecea pe toată luma. Când părintele a descoperit că băieții aveau
ceasloavele murdare, pline de muște moarte, i-a poftit pe toți să încalece pe Calul Bălan și
să-și ia răsplata. Dar ca să-i îmbuneze pe copii, le aducea colaci de la biserică și cum
bădița Vasile, învățătorul, era om de treabă toate mergeau strună.

•PARTEA a II-A
În această parte scriitorul narează câteva din întâmplările foarte cunoscute ale
copilăriei sale: La cireșe, Pupăza din tei, La scăldat.
La cireșe – Într-o vară prin luna iunie Nică se hotărăște să se ducă la moș Vasile,
fratele cel mare al tatălui său pentru a fura cireșe. S-a dus la el acasă și s-a prefăcut că îl
caută pe vărul lui, Ion, ca să meargă la scăldat. Mătușa Mărioara i-a spus că e plecat cu
tatăl său la adus de sumani. Bucuros de cele auzite, Nică își ia rămas bun de la mătușă,
după care se strecoară în grădina casei și se urcă în cireș. A început să-și umple cămașa
cu cireșe până când l-a văzut mătușa Mărioara cu o jordie în mână. Atunci, repede, băiatul
sare repede din pom direct în stratul de cânepă. Mătușa a început să fugă și ea tot prin
cânepă. Într-un moment în care mătușa se împiedică și cade, băiatul sare gardul casei și
fige acasă. Spre seară a venit moș Vasile împreună cu vornicul și paznicul la părinții lui
Nică pentru a cere daune pentru cânepă și cireșe. La sfârșit băiatul primește o bătaie
zdravănă de la tatăl său pentru stricăciunile produse de el.
Pupăza din tei – Sătul să fie trezit în fiecare zi cu noaptea în cap, Nică îi puse gând
rău unei pupeze care era ceasornicul satului. Pasărea avea ciubul într-un tei din curtea lui
moș Andrei, unchiul băiatului. Într-o zi, când mama îl trimise cu de mâncare la țiganii pe
care-i aveau la sapă, Nică se gândi să fure pupăza. Se urcă în copac, găsi scorbura dar nu
reuși să o prindă decât la întoarcere. Duse pupăza acasă și o ascunse în pod. După ce
apare mătușa Măriuca, supărată foc și îi spuse Smarandei că Nică a furat pasărea, copilul,
speriat, fuge cu pupăza la târg. Acolo încearcă să o vândă, dar un moș cu vițica de funie a
luat-o și i-a dar drumul. Pasărea a zburat direct în teiul ei și a început să cânte din nou.
Băiatul, de frică să nu-l prindă tatăl său la târg, fugi acasă și stătu cuminte toată ziua.
După ce pupăza începu din nou să cânte trezind oamenii dimineața, mama lui Nică face
masă mare și o chemă și pe mătușa Măriuca. Cele se împăcaseră iar Nică scăpă basma
curată.
La scăldat – În acest episod este vorba de Nică, care pleacă la scăldat, fără să asculte
de mama sa. Deși aceasta l-a rugat să legene copilul deoarece ea avea o mulțime de alte
treburi: de țesut, de cusut, de făcut mâncare; băiatul sta pe gânduri. A stat el o vreme,
dar era așa de cald și senin că nu putu rezista și a fugit la baltă, la scăldat. Când își dădu
seama că Nică a fugit, mama lui a început să-l strige cât se poate de tare. Aceasta a lăsat
totul baltă și a plecat la baltă după băiat, că știa că acolo s-a dus. Nică stătea în pielea
goală întins pe nisip, apoi într-un picior, arunca cu piuetre în apă și la urmă sărea să el și
se scufunda. În tot acest timp mama sa l-a privit cum petreceam, după care s-a furișat și
i-a luat hainele și l-a lăsat acolo în pielea goală. Fetele de pe la râu, văzând asta, au
început să râdă de el. Într-un târziu, când fetele erau ocupate cu clătitul pânzelor în apă,
Nică a luat-o la fugă spre casă, luând-o prin grădinile oamenilor ca să nu-l vadă cineva.
Ajuns în grădina lui, băiatul a mers prin porumb până la gardul ogrăzii. Acolo își vede
mama cum alerga să facă trabă, când afară când afară, când în casă. Nică și-a făcut curaj
și a sărit în ogradă. Apoi i-a luat cu silă mâna mamei și a sărutat-o, i-a cerut iertare și i-a
zis să-i facă ce-o vrea, numai să-i dea de mâncare, că moare de foame. Mamei i-a fost
milă și ia dat să mănânce dar i-a spus că încă nu-l va ierta. Băiatul a promis să nu mai
iasă din cuvântul ei și a început să o ajute la treburile casei.

•PARTEA a III-A
În această parte autorul își descrie satul natal și împrejurimile acestuia și amintește
de istoria acelor locuri. Nică urmează cursurile Școlii Domnești din Târgu Neamț și apoi pe
cele de la Școala de Catiheți din Fălticeni. În perioada următoare urmează procesul de
formare al băiatului din punct de vedee social în relațiile cu colegii de școală, cu vărul Ion
sau cu Pavel Ciubotarul. Acesta îi ține pe bîieți în gazdă pe timpul cursurilor. Aici, cei doi,
îșiaduceau mâncare de acasă iar iarna se îngrijeau de lemne de foc. Autorul amintește și
de prietenul lui Trăsnea pentru care gramatica era de neînțeles. Nică mai povestește și de
serile petrecute la crâșmă împreună cu prietenii lui, unde mâncau plăcinte și găini fripte,
beau vin și se distrau pe cinste.

•PARTEA a IV-A
În ultimul capitol al romanului, autorul ne prezintă plecarea sa la Seminarul de la
Socola. Dar el nu vroia să plece că satul natal era tot ce îi estemai drag lui. Nică a tot
încercat să-și convingă mama să nu plece dar nu reușea. Acesta pleacă trist și cu ochii
înlăcrimați împrună cu Zaharia lui Gâtlan, un alt băiat obligat să plece la Socola. Pe cei doi
copii îi duce Luca Moșneagu’, un vecin, cu căruța trasă de doi cai. Pe tot parcursul
călătoriei cei doi se tot gândeau la la satul natal, la călugărie, tot felul de lucruri. Ajungând
în Valea Pășcanilor, moș Luca începe să le povestească băieților cum este viața la câmp.
După un popas de o noapte, cei trei se întâlnesc cu niște drumeți care mergeau și ei spre
Iași. Trecând pe la Păcurari, unii oameni au început să râdă iar alții să-și bată joc. Într-un
târziu, în aceea noapte au ajuns la Socola. Moș Luca a tras căruța la umbra unui plop
înalt, iar atunci cei doi băieți văzură o mulțime de dascăli și preoți care îți mărturiseau
păcatele.

Share this: