Rezumate grele

 În prima parte autorul ne povestește cum părinții se certau din cauza lui. Mama sa, Smaranda, voia neapărat să-l dea la școală ca
să ajungă preot iar tatăl său nu voia spunând că nu are bani pentru asta. Situația s-a schimbat  într-o duminică, când a venit în
vizită David Creangă, bunicul lui Nică. Acesta a spus că îl ia pe băiat și îl va duce la școală, la Broșteni. David le-a explicat că e bine
să știi carte și că este păcat de omul neînvățat. Pe lângă aceasta, Creangă ne mai povestește și alte întâmplări.

          Caprele Irinucăi –  După ce bunicul David îl duce pe Nică și pe încă un tovarăș de-al lui la Broșteni, acesta i-a cazat la o
femeie, Irinuca. Casa ei era o cocioabă veche iar  pe lângă aceasta, ea mai avea un țap și două capre care erau slabe și râioase.
Acestea dormeau în tinda casei. Bărbatul și fata Irinucăi lucrau la pădure toată săptămâna. La școală cei doi băieți au mers bine în
afara faptului că profesorul a poruncit unui om să-i tundă la piele pe cei doi, că aveau plete. După ce trecu iarna, în primăvară
băieții s-au trezit plini de râie de la caprele Irinucăi. Cei doi s-au uns cu leșie, au stat la soare și apoi au intrat să se scalde în
Bistrița. Dar cu toate acestea încă nu au scăpat de râie. Într-o zi, când Irinuca era dusă prin sat, băieții  s-au suit pe munte, mai
sus de casa ei, și au urnit o stâncă din locul ei astfel încât să se ducă la vale. A dărâmat gardul și casa Irinucăi, a făcut bucăți o
capră și s-a numai în Bistrița. Speriați, copiii și-au luat lucrurile și au pornit la drum spre Pipirig. Uitând de râie și de bucuria pe care
i-o făcuseră Irinucăi, cei doi s-au bucurat de vreme, cât a fost frumoasă. La un moment dat a pornit o vijelie cumplită urmată de o
ninsoare cum se cade. Au înnoptat în munți, dogoriți de flacăra unui foc uriaș. A doua zi, spre seară, au ajuns la bunicul David din
Pipirig. Bunica i-a poftit la masă și apoi i-a vindecat de râie ungându-i cu unsoare de mesteacăn. Peste câteva zile a aflat și bunicul
despre paguba Irinucăi, pentru care a plătit patru galbeni. În sâmbăta Paștilor a ajuns și Nică acasa la ai săi, în Humulești. Nică nu
fost deloc bucuros deoarece au râs toate fetele de el, văzându-l tuns de tot.

         Calul Bălan și Sf. Nicolae – Autorul își amintește cu drag de meleagurile natale și de oamenii gospodari din jurul său. Un loc
aparte îl ocupă părintele Ioan, om bun și vrednic. El a înfrumusețat cimitirul și a construit o chilie pentru școala satului. Împreună
cu bădița Vasile, dascălul bisericii, părintele a mers prin sat și i-a îndemnat pe oameni să-și dea copii la școală. Astfel s-au adunat o
mulțime de băieți și fete, dornici de carte dar și de năzdrăvănii. Ca să-i liniștească, părintele Ioan a adus la școală un scan numit
Calul Bălan și un bici numit Sf. Nicolae.  Prima pedepsită a fost chiar Smărăndița popii, o copilă ageră și zdravănă care întrecea pe
toată luma. Când părintele  a descoperit că băieții aveau ceasloavele murdare, pline de muște moarte, i-a poftit pe toți să încalece
pe Calul Bălan și să-și ia răsplata. Dar ca să-i îmbuneze pe copii, le aducea colaci de la biserică și cum bădița Vasile, învățătorul, era
om de treabă toate mergeau strună.

 PARTEA a II-A
         În această parte scriitorul narează câteva din întâmplările foarte cunoscute ale copilăriei sale: La cireșe, Pupăza din tei, La
scăldat.

          La cireșe – Într-o vară prin luna iunie Nică se hotărăște să se ducă la moș Vasile, fratele cel mare al tatălui său pentru a fura
cireșe. S-a dus la el acasă și s-a prefăcut că îl caută pe vărul lui, Ion, ca să meargă la scăldat. Mătușa Mărioara i-a spus că e plecat
cu tatăl său la adus de sumani. Bucuros de cele auzite, Nică își ia rămas bun de la mătușă, după care se strecoară în grădina casei
și se urcă în cireș. A început să-și umple cămașa cu cireșe până când l-a văzut mătușa Mărioara cu o jordie în mână. Atunci,
repede, băiatul sare repede din pom direct în stratul de cânepă. Mătușa a început să fugă și ea tot prin cânepă. Într-un moment în
care mătușa se împiedică și cade, băiatul sare gardul casei și fige acasă. Spre seară a venit moș Vasile împreună cu vornicul și
paznicul la părinții lui Nică pentru a cere daune pentru cânepă și cireșe. La sfârșit băiatul primește o bătaie zdravănă de la tatăl său
pentru stricăciunile produse de el.

          Pupăza din tei – Sătul să fie trezit în fiecare zi cu noaptea în cap, Nică îi puse gând rău unei pupeze care era ceasornicul
satului. Pasărea avea ciubul într-un tei din curtea lui moș Andrei, unchiul băiatului. Într-o zi, când mama îl trimise cu de mâncare la
țiganii pe care-i aveau la sapă, Nică se gândi să fure pupăza. Se urcă în copac, găsi scorbura dar nu reuși să o prindă decât la
întoarcere. Duse pupăza acasă și o ascunse în pod. După ce apare mătușa Măriuca, supărată foc și îi spuse Smarandei că Nică a
furat pasărea, copilul, speriat, fuge cu pupăza la târg. Acolo încearcă să o vândă, dar un moș cu vițica de funie a luat-o și i-a dar
drumul. Pasărea a zburat direct în teiul ei și a început să cânte din nou. Băiatul, de frică să nu-l prindă tatăl său la târg, fugi acasă
și stătu cuminte toată ziua. După ce pupăza începu din nou să cânte trezind oamenii dimineața, mama lui Nică face masă mare și o
chemă și pe mătușa Măriuca. Cele se împăcaseră iar Nică scăpă basma curată