AMINTIRI DIN COPILARIE- PARTEA I

de Ion Creanga

FISA DE LUCRU

Intr-o zi parintele venise la scoala cu un scaun nou si lung, numindu-l Calul Balan. In alta zi venise cu un bici, punandu-i numele Sf. Nicolaie. Preotul le spuse copiilor ca sambata, badita Vasile ii va asculta pe copii, iar dupa cate greseli vor face, sa le arda scolarilor cate un Sf. Nicolaie. Smarandita incepuse sa rada, insa mare pacat, deoarece a primit bataie cu Sf. Nicolaie. Intr-o zi, badita Vasile il pune pe Nica a lui Costache, sa il asculte pe Nica a lui Stefan a Petrei si sa insemne greselile facute pe o tablita de lemn. Deoarece cei doi erau certati din cauza ca amandoi o simpatizau pe Smarandita, Nica a lui Costache punea mai multe linii. Vazand acest lucru, protago-nistul se sperie si fuge de la scoala. Este urmarit de Nica a luiCostache, si de Toader a Catincai. Trece pe langa casa lui, si fuge in lanul de porumb, ascunzandu-se la radacina unui papusoi. Cand a ajuns acasa a spus ca nu mai vrea sa fregventeze scoala. A doua zi, parintele venise la casa lui Nica, vorbind cu tatal lui. A spus ca daca se va intoarce la scoala si va invata, poate sa devina preot, si chiar sa i-o de-a pe Smarandita. Auzind cele spuse, Nica era convins sa se intoarca la scoala. Dupa aceea s-a pus pe invatat, facea cadelnita in biserica, nu mai prindea nuste cu ceaslovul, iar badita Vasile il punea sa asculte pe alti copii. Intr-o zi era mare zarva. Lumea vroia ca satul sa fie frumos, deoarece pe acolo trebuia sa treaca Voda spre manastiri. Copii se dusera si ei acolo. Acolo il vazuse pe badita Vasile, legat cu lanturi si il trimiteau la Piatra, deoarece il prinsese cu arcanul la oaste. Scoala ramasese pentru un timp pustie. Mama lui Nica vroia sa il faca preot. Tatal sau spunea ca este un pier-de-vara. Ca se scola greu si pe urma cere de mancare, nu il ajuta la treburi, iarna pe ghetusi si derdelusi, prinde muste cu ceaslovul. Cand venise vremea secerisului, il trimisese la oi, unde era cat pe ce sa moara de sete. Dupa ce il dusese iar in Humulesti, doi doctori mos Vasile Tandura, iar celalalt nu isi mai aduce aminte autorul, il facuse bine, insa abia a doua zi isi revenise. Cand venise timpul scolii, mama lui Nica ii ceruse tatalui sa il de-a iar la scoala. Acesta spuse ca nu mai avea bani si ca nici macar pe el si pe hainele lui nu castiga cat a cheltuit pentru el. Venind

bunicul lui Nica David Creanga si vazandu-i pe fiica si ginerele cum se certau, a spus ca marti il ea el pe Nica la o scoala buna, unde va fi destept. Dupa cele 2 zile de vorbire, marti dis-dedimineata, plecasera la drum. In acea zi era un ger, de crapau si lemnele. Cand bunica il vazuse in ce hal era,se speriase. Bunicul, Nica si Dumitru, plecasera spre scoala. Bunicul ii lasase pe cei doi in gazda la Irinuca, care avea o casa amarata. Cand se dusesera la scoala si cand ausisera ca trebuia sa se tunda, se pusera intr-un plans . Deoarece caprele Irinucai aveau purici, acestia au luat, si stiau ca profesorul nu ii primeau. Au avut noroc caci atuncea se topeau zapezile, si astfel s-au spalat in apele Bistritei. In acel loc se afla si o stanca, gata sa cada. Ei s-au dus la piatra, si din greseala aceasta s-a rostogolit. A rupt gardul Irinucai si a omorat o capra. Acestia de frica au fugit cu o pluta pe Borcea. In acea zi s-a pornit o vijelie de rupea brazii, o furtuna fioroasa si o ploaie cumplita. Din acel vant si acea ploaie, s-a pornit un viscol si o ninsoare,de nici nu mai vedeai drumul. Dupa un timp au gasit drumul spre Pirinei, iar cand bunica i-a vazut, nu a mai putut de fericire. I-a indopat cu cele mai bune mancaruri si i-a uns pe corp de mai multe ori pe zi, pana s-au facut bine. De Pasti, Nica s-a reintors in Humulesti. Cand la vazut mama, nu a mai putut de fericire. A fors mare veselie, iar parintele Ioan l-a asejat langa el la masa