AMINTIRI DIN COPILARIE

Times New Roman,

14, italic, albastru
PARTEA I
În prima parte autorul ne povestește cum părinții se certau din cauza lui.
Mama sa, Smaranda, voia neapărat să-l dea la școală ca să ajungă preot iar
tatăl său nu voia spunând că nu are bani pentru asta. Situația s-a schimbat într-
o duminică, când a venit în vizită David Creangă, bunicul lui Nică. Acesta a
spus că îl ia pe băiat și îl va duce la școală, la Broșteni. David le-a explicat că e
bine să știi carte și că este păcat de omul neînvățat. Pe lângă aceasta, Creangă
ne mai povestește și alte întâmplări.
– După ce bunicul David îl duce pe Nică și pe încă un tovarăș de-al lui la
Broșteni, acesta i-a cazat la o femeie. Casa ei era o cocioabă veche iar pe
lângă aceasta, ea mai avea un țap și două capre care erau slabe și râioase.
Acestea dormeau în tinda casei. Bărbatul și fata lucrau la pădure toată
săptămâna. La școală cei doi băieți au mers bine în afara faptului că profesorul
a poruncit unui om să-i tundă la piele pe cei doi, că aveau plete. După ce trecu
iarna, în primăvară băieții s-au trezit plini de râie de la caprele femei. Cei doi
s-au uns cu leșie, au stat la soare și apoi au intrat să se scalde în Bistrița. Dar
cu toate acestea încă nu au scăpat de râie. Într-o zi, când femeia era dusă prin
sat, băieții s-au suit pe munte, mai sus de casa ei, și au urnit o stâncă din locul
ei astfel încât să se ducă la vale. A dărâmat gardul și casa , a făcut bucăți o
capră și s-a numai în Bistrița. Speriați, copiii și-au luat lucrurile și au pornit la
drum spre Pipirig. Uitând de râie și de bucuria pe care i-o făcuseră femei, cei
doi s-au bucurat de vreme, cât a fost frumoasă. La un moment dat a pornit o
vijelie cumplită urmată de o ninsoare cum se cade. Au înnoptat în munți,
dogoriți de flacăra unui foc uriaș. A doua zi, spre seară, au ajuns la bunicul
David din Pipirig. Bunica i-a poftit la masă și apoi i-a vindecat de râie
ungându-i cu unsoare de mesteacăn. Peste câteva zile a aflat și bunicul despre
paguba , pentru care a plătit patru galbeni. În sâmbăta Paștelui a ajuns și Nică
la ai săi, în Humulești. Nică nu fost deloc bucuros deoarece au râs toate fetele
de el, văzându-l tuns de tot.
Calul Bălan și Sf. Nicolae.
– Autorul își amintește cu drag de meleagurile natale și de oamenii
gospodari din jurul său. Un loc aparte îl ocupă părintele Ioan, om bun și
vrednic. El a înfrumusețat cimitirul și a construit o chilie1 pentru școala satului.
Împreună cu bădița Vasile, dascălul bisericii, părintele a mers prin sat și i-a
îndemnat pe oameni să-și dea copii la școală. Astfel s-au adunat o mulțime de
băieți și fete, dornici de carte dar și de năzdrăvănii. Ca să-i liniștească,
părintele Ioan a adus la școală un scaun numit Calul Bălan și un bici numit Sf.

1 Chilie= incapere mica

AMINTIRI DIN COPILARIE

Nicolae. Prima pedepsită a fost chiar fata popii, o copilă ageră și zdravănă
care întrecea pe toată lumea. Când părintele a descoperit că băieții aveau
ceasloavele2 murdare, pline de muște moarte, i-a poftit pe toți să încalece pe
Calul Bălan și să-și ia răsplata. Dar ca să-i îmbuneze pe copii, le aducea colaci
de la biserică și cum bădița Vasile, învățătorul, era om de treabă toate mergeau
strună.

•
PARTEA a II-A
În această parte scriitorul narează câteva din întâmplările foarte
cunoscute ale copilăriei sale: La cireșe, Pupăza din tei, La scăldat.
La cireșe.
– Într-o vară prin luna iunie Nică se hotărăște să se ducă la moș Vasile,
fratele cel mare al tatălui său pentru a fura cireșe. S-a dus la el acasă și s-a
prefăcut că îl caută pe vărul lui, Ion, ca să meargă la scăldat. Mătușa Mărioara
i-a spus că e plecat cu tatăl său la adus de sumani. Bucuros de cele auzite, Nică
își ia rămas bun de la mătușă, după care se strecoară în grădina casei și se urcă
în cireș. A început să-și umple cămașa cu cireșe până când l-a văzut mătușa
Mărioara cu o jordie în mână. Atunci, repede, băiatul sare repede din pom
direct în stratul de cânepă. Mătușa a început să fugă și ea tot prin cânepă. Într-
un moment în care mătușa se împiedică și cade, băiatul sare gardul casei și fuge
acasă. Spre seară a venit moș Vasile împreună cu vornicul și paznicul la părinții
lui Nică pentru a cere daune pentru cânepă și cireșe. La sfârșit băiatul primește
o bătaie zdravănă de la tatăl său pentru stricăciunile produse de el.
Pupăza din tei.
– Sătul să fie trezit în fiecare zi cu noaptea în cap, Nică îi puse gând rău
unei pupeze care era ceasornicul satului. Pasărea avea cuibul într-un tei din
curtea lui moș Andrei, unchiul băiatului. Într-o zi, când mama îl trimise cu de
mâncare la țiganii pe care-i aveau la sapă, Nică se gândi să fure pupăza. Se
urcă în copac, găsi scorbura dar nu reuși să o prindă decât la întoarcere. Duse
pupăza acasă și o ascunse în pod. După ce apare mătușa Măriuca, supărată foc
și îi spuse Smarandei că Nică a furat pasărea, copilul, speriat, fuge cu pupăza
la târg. Acolo încearcă să o vândă, dar un moș cu vițica de funie a luat-o și i-a
dar drumul. Pasărea a zburat direct în teiul ei și a început să cânte din nou.
Băiatul, de frică să nu-l prindă tatăl său la târg, fugi acasă și stătu cuminte
toată ziua. După ce pupăza începu din nou să cânte trezind oamenii dimineața,
mama lui Nică face masă mare și o chemă și pe mătușa Măriuca. Cele se
împăcaseră iar Nică scăpă basma curată.

2 Ceasloave = carte bisericeasca

AMINTIRI DIN COPILARIE

La scăldat.
– În acest episod este vorba de Nică, care pleacă la scăldat, fără să asculte
de mama sa. Deși aceasta l-a rugat să legene copilul deoarece ea avea o
mulțime de alte treburi: de țesut, de cusut, de făcut mâncare; băiatul sta pe
gânduri. A stat el o vreme, dar era așa de cald și senin că nu putu rezista și a
fugit la baltă, la scăldat. Când își dădu seama că Nică a fugit, mama lui a
început să-l strige cât se poate de tare. Aceasta a lăsat totul baltă și a plecat la
baltă după băiat, că știa că acolo s-a dus. Nică stătea în pielea goală întins pe
nisip, apoi într-un picior, arunca cu pietre în apă și la urmă sărea să el și se
scufunda. În tot acest timp mama sa l-a privit cum petreceam, după care s-a
furișat și i-a luat hainele și l-a lăsat acolo în pielea goală. Fetele de pe la râu,
văzând asta, au început să râdă de el. Într-un târziu, când fetele erau ocupate cu
clătitul pânzelor în apă, Nică a luat-o la fugă spre casă, luând-o prin
grădinile oamenilor ca să nu-l vadă cineva. Ajuns în grădina lui, băiatul a mers
prin porumb până la gardul ogrăzii. Acolo își vede mama cum alerga să facă
treabă, când afară, când în casă. Nică și-a făcut curaj și a sărit în ogradă. Apoi
i-a luat cu silă mâna mamei și a sărutat-o, i-a cerut iertare și i-a zis să-i facă
ce-o vrea, numai să-i dea de mâncare, că moare de foame. Mamei i-a fost milă
și ia dat să mănânce dar i-a spus că încă nu-l va ierta. Băiatul a promis să nu
mai iasă din cuvântul ei și a început să o ajute la treburile casei.
Partea a III-a începe cu un monolog dialogat al autorului cu propriul său
cuget3 încărcat de autoironie: "Nu mi-ar fi ciudă încaltea când ai fi si tu ceva si
de le miri unde. îmi zice cugetul meu", prilej cu care Creangă descrie satul si
împrejurimile acestuia, făcând referiri la istoria acestor locuri, cu domnitorii
ce "s-au rânduit la scaunul Moldovei" si care "au trebuit să treacă măcar o dată
prin zona".
Nică este acum adolescent, urmează cursurile scolii Domneasca , apoi pe
cele din Fălticeni. Desprinderea se realizează pentru o perioadă mai lungă,
urmărind procesul formării lui Nică, raporturile lui sociale, cu colegii , între
care vărul sau Ion, împreună cu care stătea în gazdă la Pavel Ciubotarul, unde
aduceau merinde de acasă si se îngrijeau iarna de lemne de foc.
Accentele ironice se îndreaptă, în acest capitol, spre "fabrica de popi" din
Fălticeni, spre deprinderile unor membri ai tagmei monahale, spre manualele
aride , care dau tabloului o imagine realistă din acea perioadă.

3 Cuget = capacitate de a gậndi

 ANTETUL SECTIUNII A DOUA

SITUATIE LUNARA BONURI DE MASA

IANUARIE FEBRUARIE
NR.
CRT
NUME PRENUME PRIMITE CUVENITE PRIMITE CUVENITE
1 POPESCU ION 5 5 4 4
2 RADULESCU VASILE 6 5 5 5
3 STANCIU DAN 7 7 8 7
4 TOMA CATALIN 8 7 9 10
ANTETUL ULTIMEI SECTIUNI

GEOMETRIE