Rezumate clasa a 8 a

Amintiri din copilarie

Ion Creanga

( Pentru tema familia, traditia, copilaria, tema copilului ambitios si care doreste sa
studieze )

Partea I:

Ion Creangã, adult, incepe povestirea amintirilor din propria copilarie.

Incã de la inceput, naratorul fixseaza locul, satul Humulesti si timpul, varsta fericita a
copilariei. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti. Copiii nu inteleg rostul scolii, sunt
indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”, le aduce ca “dar de scoala
noua” pentru a -i sili spre invatatura, “Calul Balan” si pe “Sf. Nicolai”. Preotul a instituit
regula ca, in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa
fie pedepsiti in functie de greselile facute. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita, fiica
preotului. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete.

Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Badita Vasile iese cu elevii sa dea
o mana de ajutor. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. A fost
prins cu arcanul, pus in catuse si dus la Piatra Neamt.

Pentru a urma scoala, Nica este trimis de mama sa Smaranda, sa continue scoala la Brosteni.
Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Este dus intr-o lume complet
noua careia copilul nu i se adapteaza. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana,
taierea pletelor, statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei
acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita.

Partea a-II-a

In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale:
“La cirese “, “Pupaza din tei”, “La scaldat”

La cirese.

Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. Pretextand ca vrea sa –l ia
pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Isi ia ramas bun de la
matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Matusa Marioara il zareste, incepe
sa -l ameninte, iar drept urmare Nica sare din cires si, pentru a scapa, incepe sa alerge printr-
o plantatie de canepa. Urmarit de matusa, cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa
cultivata. Nica a reusit sa scape sarind gardul,dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au
venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Nica primeste “o chelfaneala “
zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de elPupaza din tei.

Intr-o dimineata mama lui,Smaranda, il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui,cand era
somnul mai dulce, ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”. Smaranda il trimite pe Nica sa duca
mancare oamenilor angajati la prãsit. Pe drum ,Nica se abate pe la teiul in care isi avea
pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Cand o vede, se sperie de creasta ei si ii da drumul in
scorbura.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. La
intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod.Dupa doua zile, de frica sa nu fie
prins ,Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. Un mosneag, sub pretext ca vrea sa
cumpere pupaza,o dezleaga si ii da drumul. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea.
Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taica-sau.
Speriat,Nica fuge acasa. Ajuns acasa,fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ,iar matusa
Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei.Dar tocmai atunci, se aude pupaza, care canta.

La scaldat.

Intr-o zi,Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute.El promite sa stea acasa,dar in gandul lui
planuieste sa plece la scaldat.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa, se duce la balta
si-l vede tolanit in pielea goala pe nisip. Ea asteapta sa intre in apa, apoi ii ia toate hainele.
Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. O ia prin papusoi, prin gradinile oamenilor,
il latra cainii, apoi ajunge, cu chiu cu vai, in ograda casei sale.Dupa aceasta intamplare, Nica
devine ascultator si harnic,pana cand, impresionata, Smaranda il iarta.

Partea a III – a

Nica este acum adolescent,urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului, apoi pe
cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada
mai lunga, urmarind procesul formarii lui Nica, raporturile lui cu viata sociala, cu noii colegi
de scoala, intre care Ion Mogorogea, varul sau, Gatlan, Trasnea, Oslobanul, impreuna cu care
statea in gazda la Pavel Ciubotarul, unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de
lemne de foc.

Partea a IV – a

La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii, toamna anului 1855 si spatiul, satul
Humulesti. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la
Seminarul de la Socola.
 Povestea lui Harap-Alb
Ion Creanga

(Tema vietii, a binelui si a raului, experienta de viata si maturizarea)

Un crai are trei fii. Fratele său, Verde-Împărat, care stăpânea o țară îndepărtată, neavând
moștenitori băieți, îi scrie să-i trimită pe unul dintre feciori pentru a-l lăsa pe tron la moartea
sa.

Fiul cel mare al craiului pleacă la drum. Ca să-i încerce puterile, tatăl său îi iese în cale
îmbrăcat în piele de urs. Flăcăul se sperie și se întoarce înapoi, stârnind batjocura părintelui
său. Tot așa pățește și mijlociul.

Mezinul este sfătuit de o bătrână cerșetoare cum să procedeze pentru a nu mai păți rușinea
fraților săi. Îi cere tatălui său calul, armele și hainele din tinerețe. Deși uimit, craiul este
totuși de acord. Calul se dovedește a fi un cal fermecat, care nu se sperie de urs atunci când îi
iese în față. Astfel, mezinul pleacă mai departe, primind de la tatăl său blana de urs și sfatul
să se ferească de oamenii spâni sau roșii.

Cutreieră mult timp, până când, într-un codru întâlnește un om spân, care îi apare de trei ori
sub trei înfățișări diferite, oferindu-se să-i fie slugă. În cele din urmă, fiul cel mic al craiului,
nemaiștiind pe ce cărări să o apuce, acceptă ultima propunere a spânului. Cei doi străbat o
bucată de drum, după care spânul, prin vicleșug, îl convinge pe fiul craiului să coboare într-o
fântână ca să se răcorească. Îl închide acolo și îl obligă să i se supună. Cei doi schimbă între
ei hainele și identitatea. Fiul craiului devine sluga spânului și este botezat Harap-Alb.

Cei doi își continuă drumul spre țara lui Verde-Împărat. Ajunși acolo, spânul este primit și
tratat cu tot respectul cuvenit moștenitorului tronului, iar Harap-Alb este trimis la grajduri.
Curând după aceea, spânul, pentru a-l impresiona pe împărat, îl trimite pe Harap-Alb să
aducă o salată rară, din grădina ursului, apoi o piatră nestemată din fruntea cerbului, două
sarcini foarte periculoase.

Cu ajutorul bătrânei cerșetoare care se dovedește a fi Sfânta Duminică -, tânărul reușește să

ducă la bun sfârșit cele două îndatoriri. A treia oară este trimis s-o aducă pe fata împăratului
Roș, cunoscută ca mare vrăjitoare. Drumul către împărația acestuia este lung. Harap-Alb are
ocazia să facă fapte bune: să ajute niște furnici și un roi de albine, primind de la acestea câte o
aripă fermecată. Se întovărășește apoi cu cinci făpturi ciudate, care se oferă să îl ajute: Gerilă,
Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă. Cu ajutorul acestora și cu darurile de la
furnici și albine, Harap-Alb reușește să depășească încercările la care îl supune împăratul Roș
și să o capete pe fiica acestuia pentru a o duce spânului. Pe drum cei doi tineri prind drag unul
de altul. Când ajung la palatul împăratului Verde, fata dezvăluie tuturor adevărata identitate a
lui Harap-Alb. Spânul, mânios că a fost trădat, se repede și îi taie acestuia capul. Imediat,
calul lui Harap-Alb îl ucide pe spân, azvârlindu-l din înaltul cerului. Fata împăratului Roș îl
readuce la viață pe Harap-Alb cu apă moartă și apă vie.

Cei doi se căsătoresc și împăratul Verde le dă binecuvântarea și împărăția totodată.

 Domnul Goe
Ion Luca Caragiale

(Tema familia, copilaria, tema copilului razgaiat de familie)

Pentru a nu mai rămâne repetent, mam’mare, mamiţica şi tanti Miţa îl duc pe Goe de 10 Mai
la Bucureşti.

În dimineaţa acelei zile, foarte devreme, aceştia aşteaptă trenul pe peronul gării. Goe este
nerăbdător, iar mam’mare îl linişteşte alintându-l. În timpul discuţiei despre corectitudinea
unor cuvinte, Goe întrerupe obraznic, iar cucoanele îl admiră pentru ştiinţa sa de carte.

La sosirea trenului, cucoanele găsesc loc într-un compartiment dar Goe rămâne pe coridor
cu bărbaţii. Neţinând cont de sfaturile unui tânăr, scoate capul pe fereastră şi îi zboară pălăria
cu biletul de călătorie înfipt sub panglică.

Când vine controlorul, îl găseşte fără bilet şi, cu toate protestele doamnelor, acesta le taie
un bilet nou şi le aplică o amendă. Furioasă, mamiţica îl scutură pe Goe, iar acesta se loveşte
de clanţa uşii cu nasul, şi zbiară de durere. Mam’mare îi ia apărarea şi îi scoate din geantă un
beret nou, apoi îl alintă sărutându-l. pentru a-l împăca, mamiţa îi oferă ciocolată, iar Goe iese
cu ea pe coridor sub privirile admirative ale cucoanelor.

După un timp mam’mare iese pentru a-l căuta şi, negăsindu-l, strigă speriată, dar îl aude
ţipând din toaleta vagonului, unde se blocase. Sosind cu biletul, conductorul îl descuie pe
Goe şi cucoanele îl îmbrăţişează foarte bucuroase. Apoi mam’mare rămâne cu el, aşezată pe
un geamantan străin, pentru a nu mai face ceva rău. Dar Goe vede firul semnalului de alarmă,
se urcă pe un geamantan străin şi trage mânerul. Trenul se opreşte dintr-o dată, zguduindu-se
puternic, alarmând toţi pasagerii şi personalul trenului. În timp ce întreg personalul
controlează trenul pentru a afla cauza opririi, mam’mare se preface că doarme cu Goe în
braţe.

După câteva minute, trenul pleacă şi ajunge la Bucureşti cu o întârziere mică. Cucoanele şi
Goe pornesc cu trăsura spre centru.
 Moara cu noroc

Ioan Slavici

(Pentru tema familia, tema binele si raul, adevarul si minciuna)

Incipitul prezintă situația grea a unei familii. Capul acesteia, Ghiță, hotărăște să
cumpere un han pentru a scăpa de slujba de cizmar și pentru a se îmbogăți. Simte că trebuie
să facă orice pentru a scăpa de sărăcie.

Familia se mută la Moara cu noroc, unde reușește să schimbe mai multe lucruri.
Devin repede cunoscuți în zonă, având un prim contact cu Lică Sămădăul, cel care avea în
grijă mai multe turme de porci din zonă. Acesta pare un om ce ascunde multe, însă cunoaște
foarte bine locurile din jurul hanului.

Din acest moment, încep necazurile și frământările lui Ghiță. Fiind cârciumar, câștigă
foarte bine de la început, capătă mirajul banilor și se îndepărtează treptat de nevastă și copii.
Înțelege repede că trebuie să devină un apropiat al lui Lică pentru a putea rămâne la han,
ieșind astfel din condiția de cizmar Își cumpără pistoale, își ia o nouă slugă care să îl ajute și
câini pentru a se păzi de musafirii nepoftiți.

Astfel, Ghiță intră tot mai mult sub influența nefastă a lui Lică Sămădăul. Devine
complice al acestuia, primește bani obținuți de Lică din tot felul de nelegiuiri, motivând că nu
vrea să se certe cu el. Se îndepărtează tot mai mult de Ana, soția lui, căreia îi ascunde
prietenia cu Lică. Este anchetat în două rânduri, fiind bănuit de complicitate la jefuirea
arendașului și chiar de crimă, dar nu se poate dovedi nimic concret. Iși dă seama acum, că
prin tot ce a făcut, este legat inevitabil de Lică. Se decide să facă un joc dublu și să îl ajute pe
jandarmul Pintea să-l prindă pe Lică atunci când acesta din urmă va veni să își plătească o
datorie cu bani luați de la victime.

Ana, simțindu-se tot mai îndepărtată de soțul ei Ghiță, începe să fie tot mai atrasă de
Lică. Ghiță, chinuit de gelozie și având sentimentul că a fost umilit, se hotărăște să îl dea în
vileag pe Sămădău cu ajutorul lui Pintea. Acceptă să o lase pe Ana cu Lică pentru a pleca la
Ineu cu scopul de a-l aduce pe Pintea. Lică își petrece noaptea cu Ana, dar o părăsește înainte
de venirea zorilor și implicit a lui Ghiță.

Ghiță se întoarce acasă cu gândul de a-și omorî soția. Nu se grăbește, dar după ce
aceasta îi spune ce a făcut, o înjunghie, chiar înainte de întoarcerea lui Lică la han. Răuț,
prietenul lui Lică, îl omoară pe Ghiță. Lică încearcă să fugă după ce le dă ordin celorlalți să
jefuiască și să dea foc la han. Din cauza drumului rău și a calului obosit, nu ajunge prea
departe, nu mai poate fugi și se omoară pentru a nu fi prins de Pintea.

Nuvela se încheie cu imaginea ruinelor hanului și bătrâna care stătea lângă crucile
martore ale nenorocirilor petrecute acolo.
 Baltagul

Mihail Sadoveanu

(Pentru tema justitia si traditia)

Eroina principala a cartii Vitoria Lipan, sotia unui cioban dintr-o zona de munte, o
femeie darza, energica. Sotul ei, Nichifor Lipan, un cioban harnic si voinic, plecase sa
cumpere niste oi de la Dorna, dar, la intoarce, a intarziat peste termenul stabilit.Vitoria Lipan
are anumite presimtiri si anume ca sotului ei i s-a intamplat ceva rau. Ea isi ia toate masurile
de precautie si pleaca in cautarea sotului.

Pe fiica sa, Minodora, a dus-o la manastire, la o ruda, cu partea de avere ce i se

cuvenea. Curajul si barbatia acestei taranci de la munte se vad atunci cand, intrebandu-i pe
oamenii intalniti in cale despre sotul sau, ea reuseste sa refaca drumul pe care a trecut
Nichifor Lipan.

Mergand pe urmele a trei ciobani Vitoria deduce ca Nichifor Lipan era insotit de alti
doi pastori. Dornici sa-i ia averea, la o rascruce de drumuri, cei doi tovarasi de drum il
omoara pe Nichifor Lipan. Deducand ca acolo era locul unde ar fi putut pieri cel de-al treilea,
adica Nichifor Lipan, Vitoria se opreste cu fiul sau in sat si pregateste un parastas pentru
pomenirea sufletului celui ucis, la care ii cheama si pe cei doi insotitori ai sotului ei: Calistrat
Bogza si Ilie Cutui. Cu ajutorul cainelui Lupu, descopera intr-o prapastie osemintele sotului
sau.

In timpul parastasului, Vitoria Lipan conduce astfel dialogul incat reface povestea
mortii lui Nichifor pe care, i-o spune lui Bogza. Aluziile femeii il infurie.

Cand Bogza, tot mai suparat, se ridica sa o loveasca, Vitoria striga la Gheorghita, care
il infrunta pe dusman cu baltagul, dupa care a dat drumul cainelui Lupu, care il recunoaste pe
cel ce-l omorase pe stapanul sau, si-i sfasie beregata. In clipa din urma ciobanul il cheama pe
preot si se spovedeste, recunoscandu-si vina si spunand ca oile sa fie intoarse stapanilor lor
adevarati, adica Vitoriei si lui Gheorghita.

Jandarmii il aresteaza pe Ilie Cutui, ca partas la omor.In ultima clipa, Vitoria il iarta
pe Calistrat Bogza pentru fapta sa nevrednica.
 Print si cersetor
Mark Twain

(Pentru tema prietenia)

Povestea incepe undeva in Londra, in zona numita Curtea Gunoaielor. Acolo locuia unul
dintre personajele noastre Tom Canty, care, la un moment dat ajunge regele “Engliterei”.
Dupa cum spune scriitorul Mark Twain, printul Edward era astepat sa vina pe lume, era dorit,
iar pe de alta parte, Tom Canty nu. El a ajuns sa cerseasca si sa fie batut de tatal sau. Avea
doua surori, Nan si Bet. De asemeni printul Edward avea o sora pe nume Lady Jane.

Tom Canty intr-o zi pleaca la cersit, dar ajunge intamplator la palat. Acolo el a fost jignit si
batut de un gardian, dar printul, un om bun si cumsecade, îi vede si pleaca spre ei pentru a-l
salva de sub bici. Cei doi isi povestesc unul altuia viata si fac schimb de haine, iar printul
pleaca să-l pedepsească pe gardian. Acesta nu il recunoaste pe rege si este izgonit din curtea
palatului.

Sarmanul print cutreiera Londra in lung si in lat, dand de belele si depasindu-le. Pe de alta
parte Tom trăia o viata regeasca la palat. La palat lumea il credea smintit deoarece nu stia
limba “eleneasca” si nici latina, limbi pe care printul adevarat le vorbea fluent. De asemenea,
Tom nu stia tot ce se intampla la palat, iar lumea era ingrijorata. Tatal printului adevarat era
ingrijorat si suparat incat la un moment dat moare.

Pana la urma Tom intalneste un baiat care primea pedepsele in locul lui, adica atunci cand
gresea ceva, baiatul ispasea pedepsele printului. Baiatul ii povesti tot ce este pe la palat. De
asemeni contele Hertford, unchiul printului il ajuta sa “isi recapete memoria”.

Toate acestea se intampla in timp ce Edward, suferea de foame si primea tot felul de
pedepse din cauza ca era indraznet și spunea mereu ca el este printul adevarat.

Intr-un final totul revine la normal, Tom demascandu-se, spunand ca nu el este printul, iar
Edward devine regele Angliei traind o perioada destul de scurta de timp. Tom ramane la palat
impreuna cu regele. Despre tatal lui Tom nu se mai stia nimic, iar mama sa a murit.

Personajul aceasta invata un om despre ce este viata, in adevaratul sens al cuvantului. Asta e
viata, orice actiune are o reactiune, adica orice greseala se plateste.
 Sobieski şi românii
Costache Negruzzi

(Pentru tema patriotism )

În septembrie 1686, în drumul lor prin Moldova, şi după ce suferiseră multe pierderi,
polonezii văd în depărtare cetatea Neamţu. Sobieski, regele polonezilor, ştiind că acolo îşi
trimit domnii Moldovei averile, decide să cucerească cetatea. Ea este păzită de numai 19
plaieşi, fiindcă oastea română se luptă cu turcii, cu Cantemir în frunte. Polonezii trimit un
soldat pentru a le propune plaieşilor să predea cetatea, dar aceştia refuză cu mândrie. Timp de
5 zile ei se luptă, 10 plaieşi mor iar mai mulţi ofiţeri importanţi şi mai mult de jumătate din
oastea poloneză mor. Din cauză că plaieşii nu mai aveau muniţie şi merinde, ei se predau
pentru a rămâne liberi. Când Sobieski vede că 9 plaieşi i-au omorât jumătate din oaste, se
enervează foarte tare şi decide să-i spânzure pe Plaiesi, dar Iablonovski, unul dintre hatmani,
îi spune lui Sobieski că nu este corect ce face. Acesta îi eliberează, dându-le 50 de zloţi
fiecăruia. Sobieski le spune să plece mândri că au ţinut piept regelui de Polonia timp de 5
zile.