Valori culturale/morale în literatură

Cultura reprezintă totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire.

Valori culturale sunt credințe, tradiții și obiceiuri ale unei anumite comunități sau ale unor grupuri de
oameni. Acestea includ limbajul, religia, îmbrăcămintea, ideile și aproape toate aspectele care
caracterizează fiecare dintre culturile lumii.

Valorile culturale se împart în materiale și spirituale.

Valorile culturale spirituale se grupează în morale și religioase.

Anumite valori țin de specificul unui popor și se numesc valori naționale (identitare). Majoritatea
valorilor sunt universale, comune tuturor popoarelor.

Exemple de valori culturale spirituale: educația (stă la baza formării tuturor celorlalte valori), familia,
tradiția, memoria colectivă, arta, patriotismul, copilăria, familia, libertatea.

Exemple de valori materiale înscrise în patrimoniul cultural UNESCO: bisericile pictate din nordul
Moldovei (Voroneț, Putna, Moldovița, Sucevița), centrul istoric al Sighișoarei, Mănăstirea Hurezi, satele cu
biserici fortificate din Transilvania, bisericile de lemn din Maramureș.

Exemple de valori imateriale ale culturii române ce fac parte din patrimoniul imaterial UNESCO:
Ritualul Călușului, colindul, doina.

În sens larg, valorile culturale cuprind toate atitudinile consacrate, comportamentele exemplare
și aspirațiile care creează și susțin o societate bazată pe echitate și pe respectarea drepturilor omului.

Subiectul I A, punctul 9 (asocierea tematică/pe baza unei valori culturale/morale)

Valori culturale:

1. Educația:
a) „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă
Secvență relevantă:
În ciuda condițiilor vitrege ale epocii, părintele Ioan construiește o școală lângă biserica din
sat. Bădița Vasile devine învățătorul copiilor, fiind îndrăgit pentru blândețea sa și pentru
devotamentul față de micii învățăcei. Acest episod reprezintă și un exemplu de solidaritate a
comunității, care înțelege cât de importantă este educația pentru viitorul copiilor.
b) „Minunea” de R. J. Palacio
Secvență relevantă:

Părinții lui Auggie evită să-l expună pe fiul lor din cauza diformităților faciale, dar nu
neglijează nicio clipă educația acestuia. Mama devine o profesoară exemplară, care învață în același timp
cu copilul. Când Auggie ajunge în clasa a V-a, părinții iau o decizie pe cât de dificilă, pe atât de necesară,
înscriindu-l la o școală publică. Auggie este un mic geniu printre colegii săi, demonstrând că sacrificiul
mamei, care nu și-a finalizat studiile, este pe deplin meritat.

2. Prietenia – „Platanos” de Doina Ruști

 Fascinat de impozantul Platanos, Sisinel primește o valoroasă lecție de viață: nu poți să crești în
umbra celor care se cred mai presus de tine. Întors în mijlocul alor săi, Sisinel învață că prietenia înseamnă
iertare și acceptare necondiționată.
Prietenia – „Prieten cu umbra” de Călin Torsan

Un eveniment nefericit devine prilejul pentru conturarea unei prietenii frumoase. Spiritul de observație al
lui Imran și căldura cu care se apropie de Nimo sunt premisele unei legături care demonstrează că prietenia
este un limbaj universal, care depășește granițele interetnice.

3. Familia
a) „Popa Tanda” de Ioan Slavici

Dezamăgit de enoriașii săi și descumpănit de propria-i neputință, părintele Trandafir găsește mereu
un sprijin în familie. Rămasă fără venituri, familia trăiește din zestrea preotesei. Soția îl motivează
și îl inspiră, ajutându-l pe părintele Trandafir să-și dea seama că schimbarea începe cu el.

b) „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă

Educația lui Nică este rodul voinței mamei sale. Puterea ei de a-l convinge pe Ștefan a Petrei se va
dovedi providențială. De asemenea, când bădița Vasile este luat la oaste, bunicul David Creangă
vine la Smaranda și o convinge să-l dea pe băiat la școala din Broșteni. Într-o familie pitorească și
patriarhală, Nică se bucură de privilegiile întâiului născut.

4. Libertatea
a) „Cum e lumea” de Veronica Niculescu
Secvența 1:
Profitând de neglijența îngrijitoarei de la grădina zoologică, Bianca pornește într-o aventură
care o va face să înțeleagă că libertatea presupune și anumite riscuri. Pe lângă frumusețea
florilor și a pădurilor, libertatea înseamnă și confruntarea cu răutatea oamenilor.
Secvența 2:
Sătulă de rutina zilnică și de mentalitatea învechită a mamei, Mara își găsește libertatea în
poezie. Creația o face să viseze și gândurile ei zboară către festivalul de poezie din Belgrad, la
care urmează să participe.
b) „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury
Episdoul în care bătrâna refuză să-și părăsească biblioteca și arde împreună cu comoara ei cea
mai de preț zguduie din temelii percepția lui Guy Montag asupra lumii în care trăiește. Într-o
lume distopică, el înțelege că slujește forțele răului și încearcă să scape din această iluzie,
căutându-i pe cei care se opun regimului.
5. Cunoașterea
a) „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry
Deși trăiește în armonie cu micuța planetă pe care se găsește, Micul Prinț pleacă într-o
călătorie inițiatică pentru a descoperi alte forme de viață și alte realități. Puritatea și
ingenuitatea prințului se vor lovi de o lume a patimilor fără sens și de ignoranța oamenilor
maturi.
b) „Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade
Pasiunea pentru cunoaștere a adolescentului Mircea este fără egal. Citește zi și noapte, își
face un program riguros de lectură, propunându-și să doarmă din ce în ce mai puțin. Din cauza
interdicției impuse de părinți după vizita la oftalmolog, ajunge să citească noaptea, pe ascuns.
6. Multiculturalismul (diversitatea etnică)
„Take, Ianke și Cadâr” de Victor Ion Popa
 Deși reprezintă etnii și religii diferite, românul ortodox Take, evreul mozaic Ianke și turcul
musulman Cadâr conviețuiesc de decenii pe aceeași stradă și se ajută în momentele de cumpănă. Micile
ironii și episoadele matinale de tachinare nu fac decât să dea un plus de farmec acestei legături.

*Altă sugestie: „Prieten cu umbra” de Călin Torsan

7. Recunoștința - „Popa Tanda” de Ioan Slavici

Schimbarea radicală a sărăcenenilor este ilustrată de percepeția lor asupra părintelui Trandafir. Omul
care le-a schimbat destinul nu mai este „omul dracului”, devenind, în ochii enoriașilor recunoscători, „omul
lui Dumnezeu”.
8. Perseverența – „Popa Tanda” de Ioan Slavici
Văzând că enoriașii săi nu mai dau pe la biserică, părintele Trandafir decide să meargă el la poporeni.
Din păcate, după multe cuvinte irosite și drumuri bătute degeaba, părintele nu se alege decât cu porecla
„Popa Tanda”.
9. Înțelepciunea – „Sobieski și românii” de Costache Negruzzi
Când vede mâna de oameni care a ținut în loc marea sa armată, Sobieski le poruncește oștenilor să-i
spânzure pe plăieșii rămași în viață. Cu ajutorul înțeleptului Iablonovski, regele polonez își dă seama că
moldovenii nu au făcut altceva decât să-și apere cetatea cu onoare și demnitate. Sobieski îi eliberează și îi
răsplătește pe plăieși pentru curajul lor.
*Această secvență evidențiază și alte valori morale: patriotismul și curajul.

10. Tradiția – „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă

Satul natal atât de drag lui Creangă este și păstrătorul tradițiilor românești autentice: fetele merg la
șezătoare, bărbații la clacă. Horele din sat și obiceiurile de iarnă sunt momente de bucurie sinceră, în care
copii și adulți, deopotrivă, uită de truda zilnică și împărtășesc momentele de sărbătoare.

! Anumite teme literare sunt și valori culturale: copilăria, prietenia, familia, cunoașterea.
Punctul 9 – Sinteze tematice
1.Copilăria – „Amintiri...” de Ion Creangă
Nică este copilul universal din lumea satului tradițional românesc, care trăiește toate experiențele
fundamentale ale acestei vârste de aur: merge la scăldat, fură cireșe din livada mătușii, ascunde pupăza –
ceasul deșteptător al satului-, învață să scrie și să citească, își bucură sau își supără părinții.
2.Prietenia – „Platanos” de Doina Ruști
Fascinat de impozantul Platanos, Sisinel primește o valoroasă lecție de viață: nu poți să crești în
umbra celor care se cred mai presus de tine. Întors în mijlocul alor săi, Sisinel învață că prietenia înseamnă
iertare și acceptare necondiționată.
Prietenia – „Prieten cu umbra” de Călin Torsan
Un eveniment nefericit devine prilejul pentru conturarea unei prietenii frumoase. Spiritul de
observație al lui Imran și căldura cu care se apropie de Nimo sunt premisele unei legături care
demonstrează că prietenia este un limbaj universal, care depășește granițele interetnice.
3.Familia – „Minunea” de R. J. Palacio
Auggie se naște cu o diformitate facială și trece prin mai multe operații. Familia este mereu lângă el
și face totul pentru ca băiatul să se dezvolte armonios. Mama renunță la studii și se dedică educării
copilului. Tatăl este mereu jovial, păstrând ridicat moralul familiei.
4.Iubirea – „Lacul” de Mihai Eminescu
 Îndrăgostitul din poezie întruchipează viziunea romantică asupra iubirii. El plăsmuiește o iubire
ideală, dar platonică, ce nu se materializează niciodată. Așteptarea plină de optimism de la început este
înlocuită treptat de dezamăgire și suferință.
5.Natura – „Lacul” , de Mihai Eminescu
Poezia „Lacul” se înscrie în tiparele romantismului. Scenariul plăsmuit nu se poate desfășura decât
într-un loc izolat, în inima codrului. În acest topos feeric sunt prezente motivele literare specifice temei
naturii: lacul, nuferii, valurile, luna.
Natura – „Iarna” de Vasile Alecsandri
Pastelul „Iarna” descrie frumusețea meleagurilor Moldovei în anotimpul hibernal. Fenomenele
climatice iau proporții apocaliptice („oceanul de ninsoare”). În această imensitate a albului, omul este
subjugat atotputerniciei naturii.
6.Istoria – „Sobieski și românii” de Costache Negruzzi
Nuvela lui Costache Negruzzi evocă un episod glorios din istoria Moldovei. Cei 19 plăieși, bravii
apărători ai Cetății Neamțului, refuză să se predea în fața leșilor conduși de marele rege Sobieski,
supranumit „Mântuitorul Vienei”, angrenându-se într-un război de uzură care i-a provocat pierderi mari
inamicului.
Istoria – „Scrisoarea III” de Mihai Eminescu
Poezia evocă un episod glorios din istoria luptelor antiotomane purtate de Principatele Române.
Mircea cel Bătrân, „un bătrân atât de simplu după vorbă, după port”, îl întâmpină cu modestie pe Baiazid,
cel supranumit „Fulgerul”, pentru a-i face o ofertă de pace. Aroganța sultanului este pedepsită prin victoria
răsunătoare de la Rovine.
7.Cunoașterea – „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry
Dornic de a cunoaște lumea, Micul Prinț trăiește o sumă de experiențe contradictorii. Se bucură
când vulpea vrea să-și facă un prieten, dar nu poate înțelege preocupările absurde ale oamenilor mari:
dorința de a poseda, uitând să te mai bucuri de viață, viciile, tendința de a-i subjuga pe ceilalți.
8.Aventura – „Toate pânzele sus!” de Radu Tudoran
Aflând de dispariția lui Pierre Vaillant, bunul său prieten, Anton Lupan, bravul căpitan al navei
Speranța, pleacă într-o călătorie plină de peripeții. Luptele cu pirații și pericolele care-i pândesc la tot pasul
nu-l pot face pe Lupan să renunțe la temerara sa misiune, aceea de a-și găsi camaradul cu orice preț.

Caracterizarea personajului

1. Noțiuni introductive – „Popa Tanda” de Ioan Slavici

Caracterizarea personajului este o compunere în care sunt evidenţiate trăsăturile unui personaj. Sunt
analizate trăsăturile fizice, moral şi intelectuale ale personajului, prin raportare la mijloacele de construcţie
a acestuia (directe şi indirecte). Se începe cu portretul fizic şi se continuă cu cel moral, deoarece
personalitatea este cea importantă, interioritatea defineşte omul.

O caracterizare cuprinde informaţii referitoare la:

1. a) Identitate şi statut social (numele, porecla, vârsta, starea civilă, genul, meseria/profesia/ocupaţia):
Nume: Trandafir;
Porecla: Popa Tanda;
Vârsta: 22-25 de ani, la începutul nuvelei (este la început de carieră, proaspăt absolvent de
Teologie);
Genul: masculin;
Starea civilă: căsătorit, cu copii;
Profesia: preot.
 b) Locul şi rolul său în operă:
„Popa Tanda” personajul principal şi eponim al nuvelei. Este un personaj complex, pozitiv, în
jurul căruia gravitează întreaga acţiune a textului.
2. Portretul fizic al personajului (fizionomie, mimică – expresia feţei, statură, gesturi, vestimentaţie);
Portretul fizic al personajului nu este conturat la începutul nuvelei, sugerând ideea că fizicul nu
este important, dimensiunea interioară a fiinţei reprezentând esenţa personajului.
Elementele de portret fizic apar abia la final (părul grizonant), evidenţiind vârsta înaintată a
părintelui Tradafir.
3. Trăsăturile morale ale personajului – portretul moral:
a) exprimate direct – prin caracterizare directă, făcută de către narator, de alte personaje sau de
sine însuşi;
b) exprimate indirect - rezultate din fapte, atitudine, comportament, limbaj, nume,relaţia cu
celelalte personaje.
Etapele parcurse de părintele Trandafir în încercarea de a-i schimba pe sărăceneni: sfatul,
ironia, ocara (batjocura), fapta (puterea exemplului).
4. Compararea cu alte personaje din acelaşi text, din alte opere literare, din istorie sau din Biblie;
Părintele Trandafir este o fiinţă mesianică, un „ales”.
Daniel Defoe - Robinson Crusoe

Modele de caracterizare a personajului:

Testul 4, 2021 – Caracterizarea personajului principal (tatăl):

Mijloacele de caracterizare:

a) caracterizare directă:
- în planul naratorului;
- în planul altor personaje;
- autocaracterizare.
b) caracterizare indirectă:
- prin acțiuni, fapte (ce face personajul);
- prin comportamente și atitudine (care este atitutidinea față de viață, familie, educație, valori);
- prin limbaj (ce spune și cum vorbește);
- prin relația cu celelalte personaje;
- prin vestimentație;
- prin nume.
Fragmente relevante pentru caracterizarea personajului:
”avea și el părul ondulat pieptănat pe spate, ceea ce scotea la iveală o frunte înaltă (...) Așa
purtaseră toți tinerii cândva” – caracterizare directă făcută de către personajul-narator;
”ordinea celor șapte biblioteci ale familiilor” – caracterizare indirectă (tatăl provine dintr-o
familie de intelectuali)
”o carte (...) pe care ne-o dăduse tata”
”N-am văzut pe nimeni din casă citind cu atâta poftă ca tata.”
”Cum avea un ban, cum își lua sau ne lua o carte”
”tata mi-a adus, pe post de medicament, o carte mare și groasă”
Structura compunerii:
1. Definiția personajului:

Personajul este o instanță narativă definitorie pentru genul epic (textul narativ literar), o
creație a autorului menită a exprima viziunea acestuia asupra unei teme literare,
 transmițând-o cititorului prin fapte, atitudine, comportamente și relația cu celelalte
personaje.
2. Prezentăm ideea principală a fragmentului (sintetizăm fragmentul):
Fragmentul dat surprinde rolul decisiv (providențial, foarte important) al tatălui în
deprinderea pasiunii pentru lectură a fetei.
3. Introducem personajul pe care urmează să îl caracterizăm:
Tatăl este figura centrală din copilăria fetei, un intelectual dedicat și preocupat de a le
transmite copiilor pasiunea pentru cunoaștere.
4. Precizăm cel puțin două-trei trăsături, evidențiind mijloacele de caracterizare (avem în
vedere portretul fizic, portretul moral și portretul intelectual):
Portretul fizic al tatălui este creionat prin caracterizare directă, realizată de către
personajul-narator. Acesta este un bărbat elegant și îngrijit, a cărui ținută se înscria în
tiparele epocii: ”avea și el părul ondulat pieptănat pe spate (...) Așa purtaseră toți tinerii
cândva”. ”Fruntea înaltă” este sugestivă pentru portretul intelectual al tatălui, anticipând
preocupările sale pentru cunoaştere.
Portretul moral al tatălui este conturat prin caracterizare indirectă, prin fapte, prin
atitudinea faţă de familie și prin relația cu celelalte personaje. Cele șapte biblioteci ale
familiei sugerează că tatăl provine dintr-o familie de intelectuali și duce mai departe
preocupările acesteia. Cititor înfocat, tatăl acorda acestei activităţi o importanță deosebită. În
momentele dedicate lecturii, era foarte concentrat și nimic nu putea să-i perturbe starea:
”Nici nu mă auzea, dacă îi vorbeam când citea”. Tatăl nu era preocupat, în principal, de
bunurile materiale, investind cu precădere în cărți: ”Cum avea un ban, cum își lua sau ne lua
o carte”.
Figura paternă (tatăl) este caracterizată, în special, prin relația cu fiica sa, personajul-
narator. Contactul cu limba franceză și vizitele dese la librărie ale fetei i se datorează tatălui,
care știe cât de mult contează modelul oferit de părinți copiilor. În momentele de
convalescență (de boală), tatăl s-a gândit la un „medicament-minune”, o carte care avea să
devină prietenul nedespărțit al fetei: ”tata mi-a adus, pe post de medicament, o carte mare și
groasă”. Tatăl era și un foarte bun pedagog, care știa să le recomande copiilor cărți potrivite
pentru a înțelege mecanismele vieții: ”cartea asta (...) avea părți triste (...) dar măcar se
termina vesel, iar copiii erau, cumva, învingătorii”.
5. Asocierea unei valori personale cu personajul caracterizat (valoare, cu sensul de virtute):
Pentru mine, tatăl este un model de pasiune pentru cunoaștere și de grijă față de cei din
jurul său. Îmi doresc să am propria bilbliotecă și să-i influențez pe ceilalți, îndemnându-i să
aleagă calea decenței, a spiritualității și a frumuseții interioare.

Testul 6, 2022 – Caracterizarea Floriței

Personajul este o instanță narativă definitorie pentru genul epic (textul narativ literar), o creație a
autorului menită a exprima viziunea acestuia asupra unei teme literare, transmițând-o cititorului prin fapte,
atitudine, comportamente și relația cu celelalte personaje.

Fragmentul dat reprezintă începutul prototipic al basmului și surprinde destinul unei fete ce
seamănă izbitor cu Albă-ca-Zăpada, personajul eponim din opera Fraților Grimm.
Florița este personajul principal al fragmentului, o fată orfană, găsită și adoptată de un
hangiu și de soția lui. Prin frumusețea sa fizică și sufletească, Florița este o altă ipostază a prințesei din
basmele populare românești, Ileana Cosânzeana.
 În credința populară, frumusețea fizică oglindește frumusețea interioară a omului. Astfel,
portretul fizic al Floriței este sugestiv pentru trăsăturile sale morale. Frumusețea neasemuită a fetei, alintată
„floarea cea mai frumoasă de la crâșma din codru”, cucerește inimile oaspeților și atrage compasiunea celei
trimise să o ucidă.
Portretul moral este conturat mai ales indirect, prin atitudine, fapte, nume și relația cu
celelalte personaje. Avertizată de iminenta sosire a bandiților, Florița nu se sperie și le pregătește acestora
cina, dovedindu-și iscusința în bucătărie. Curajul ei merge atât de departe, încât le cere hoților să renunțe la
proastele obiceiuri. Ea reușește să îi schimbe, să-i transforme în oameni cinstiți.
Relația cu celelalte personaje dovedește tenacitate, hărnicie și bunătate. Florița nu dădea
înapoi, deși era pusă la cele mai grele munci de mama sa vitregă. Bunătatea ei s-a dovedit molipsitoare,
aducându-i pe hoți pe calea cea dreaptă: „Bandiții (...) s-au arătat bucuroși să o primească pe Florița în casa
lor, iar din acea zi nu s-au mai dus la furat”.
Personajul principal este caracterizat indirect și prin numele pe care îl poartă. Florița este
un diminutiv de la „floare”, simbol universal al frumuseții și al regenerării. Putem spune că fata a făcut ca
frumusețea să înflorească în sufletele rătăcite ale hoților.
O valoare a Floriței cu care mă identific este bunătatea necondiționată. Ea se comportă la
fel cu toți oamenii, indiferent dacă sunt împărați sau hoți. Naturalețea ei topește inimile celor din jur și îi
determină pe cei ce o întâlnesc să devină mai buni și mai sinceri.