Fișă de lectură

Titlul operei: ,,Amintiri din copilărie’’

Autor: Ion Creangă
Ediția citită: Editura ,,ErcPress’’, București, 2009
Număr de pagini: 75
Volume: I
Părți: IV
Construcția subiectului: Locul acțiunii: în satul Humuleşti
Tipul naratorului: subiectiv
Personajele:

 Principale: Nică;
 Secundare: Trăsnea ,Moş Vasile,părintele Ioan,Smaranda,
Stefan,Smărandiţa;
 Episodice: mătuşa Mărioara, mătuşa Măriuca, moş Fotea, bădiţa
Vasile, David Creangă, Irinuca, Moş Fotea, Nică a lui Costache,
Bogorogea;
 Colective: „băeţii şi fetele din sat”;

Rezumatul romanului:
 Partea I:
          Scriitorul Ion Creanga, adult, a scris amintirile din propria sa
copilarie.
          La inceput, el ne prezinta locul, satul Humulesti si timpul,
copilaria sa.
          Cu drag cu nedrag, el ajunge la scoala. In primul si-n primul rand,
el ne descrie propria scoala si pe preotul din biserica de pe vale: Ioan. El
le aduce drept dar de scoala noua un scaun lung numit „Calul Balan” si
un bici lung  numit „Sfantul Nicolai”. Preotul, ca sa se asigure ca elevii
invata, a instituit regula ca in fiecare sambata elevii sa fie ascultati din ce
au invatat si fiecare greseala sa fie pedepsita. Si prima a fost chiar fata
preotului.
          Intr-o zi, toti elevii sunt chemati de primar sa repare drumul, insa
asta era doar o pacaleala ca Badita Vasile sa fie luat la armata. Gardienii
l-au prins cu arcanul si atunci a fost dus la Piatra Neamt .
        Dupa asta pentru a-si continua studiile, este dus la o scoala din
Brusteni cu verisorul sau. In acel moment viata copilului se schimba:
este in alt mediu, inconjurat de noi oameni.
Partea a-II-a
        In continuare scriitorul ne descrie cateva momente care au avut loc
in viata lui.
La cirese
         n Nica se hotareste sa mearga cu Ion, prietenul sau, la cules de
cirese. Insa el afla de la fata matusii lui ca nu este acasa pentru ai face sa
plece, dar mai tarzi cei doi s-au intors si s-au urcat in cires pentru a
culege toate ciresele. Insa Matusa lui ii vede si ii ameninta pentru a pleca
ei sar cardul si se pitesc dupa o plantatie de canepa, apoi tip-til, tip-til, s-
au intors la casele lor.
Pupaza din Tei
Intr-o zi mama lui Nica il trimite sa duca mancare muncitorilor,
insa pe drum se abate la copacul cu tei unde avea cuibul o pupaza, el se
sperie de creasta ei se intoarce la drum. Insa mai tarziu se intoare o
prinde si o duce in podul casei lui. Peste vreo doua zile o duce la
iarmaroc sa o vanda ca sa nu fie prins. La iarmaroc un mai in varsta ii
spune ca vrea s-o cumpere, dar doar ca sa o elibereze desigur. El fuge
acasa ca sa nu fie parat de acel om si afla de la fratii lui ca parintii lor
sunt pecati, iar chiar atunci cand pupaza a fost data disparuta ea incepe
sa cante.
La scaldat
Intr-o zi Nica ii promite mamei sale ca va sta acasa cat timp ea este
plecata, insa in mintea lui isi planuia sa mearga la scaldat.
Cand mama lui vede ca nu este acasa il zareste intin pe nisip pe
langa balta, asa ca ii ia toate hainele. El se intoarce acasa prin papusoi si
pe unde apuca. De atunci a devenit mai ascultator si cuminte , iar apoi
mama lui il iarta.
Partea a-III-a
Peste putin timp Nica a devenit adolescent si a urmat cursurile
Scolii Domnesti din Targu Neamtului si ale Scolii Catiheti din Falticeni.
Despartirea lui fata de sat a fost pentru o perioada destul de lunga si el a
trebuit sa invete sa aiba grija singur de el, insa el avea un noroce pe
varul lui care locuia cu el.
Part a-IV-a
 Iar in acest capitol el ne descrie timpul, anul 1855, locul, Satul
Humulesti. Iar ca Nica sa-si faca mama fericita si sa-i implineasca visul
de a devenii preot se duce la Seminarul de la Scoala lui.

Citate din operă:

 ,,Şi eu eram vesel ca vremea cea mai bună şi şturlubatic şi

copilăros ca vântul în tulburea sa.’’
 ,,Dacă toată lumea ar învăţa carte, n-ar mai avea cine să ne tragă
ciubotele.’’
 ,,Ia, am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă
însufleţită din Humuleşti, care nici frumos până la douăzeci de ani,
nici cuminte până la treizeci şi nici bogat până la patruzeci nu m-
am făcut.’’
 ,,Mama însă era în stare să toarcă-n furcă şi să învăţ mai departe.’’
 ,,Şi să nu credeţi că nu mi-am ţinut cuvântul, de joi până mai de
apoi.’’