BASMUL CULT

DĂNILĂ PREPELEAC
de Ion CREANGĂ

Ion Creangă este unul dintre marii clasici ai literaturii române, recunoscut mai ales
datorită basmelor, poveștilor și povestirilor sale. Prin opera lui Ion Creangă, basmul cult
românesc atinge o valoare deosebită. Originalitatea lui se observă la nivelul stilului, al
narațiunii, al construcției personajului și al viziunii despre lume.
Viziunea despre lume a lui Creangă dezvăluie o perspectivă optimistă și umoristică.
Autorul manifestă înțelegere față de defectele umane, cu gândul că în orice rău există și o
parte bună. Această viziune despre lume o regăsim și în basmul cult „Dănilă Prepeleac”.

Specie a epicii, basmul este o naraţiune amplă care implică supranaturalul, fabulosul.
 Personajele sunt purtătoare ale unor valori simbolice: binele şi răul în diversele lor
ipostaze.
 Eroul (protagonistul) este ajutat de fiinţe supranaturale, animale fabuloase, sau
obiecte magice şi se confruntă cu un adversar (antagonistul).
 Conflictul dintre bine şi rău se încheie, de obicei, prin victoria forţelor binelui.
 Acţiunea basmului înfăţişează parcurgerea drumului maturizării de către erou.
 Reperele temporale şi spaţiale sunt nedeterminate.
 Elementele de compoziţie tipice vizează clişee compoziţionale / formule specifice,
cifre şi obiecte magice.

„Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă este un basm cult.

În basmul cult, autorul cunoscut preia tiparul narativ al basmului popular, dar
reorganizează elementele stereotipe conform viziunii sale artistice şi propriului său stil.
Opera „Dănilă Prepeleac” este un basm cult, având toate trăsăturile speciei, dar
înregistrând în plus note de certă originalitate, nu numai faţă de modelul basmului popular,
ci şi faţă de alte opere.
Titlul poveştii este chiar numele eroului central, nume care este de fapt urmarea
poreclei pe care i-au dat-o sătenii şi sugera sărăcia ţăranului, nepriceperea şi credulitatea sa.
Temele basmului urmăresc:
 satirizarea prostiei;
 lupta dintre bine (isteţime şi hărnicie) şi rău (prostie şi lene) încheiată cu victoria
binelui;
 dobândirea de experienţă pe criteriul „Tot păţitu-i priceput!”.
Structura şi compoziţia
Compoziţional, în basmul lui Creangă există două planuri:
a) unul care pare „real”, eroii şi situaţiile prezentate semănând cu acelea specifice vieţii
satului moldovenesc din zona Neamţului;
b) altul „fantastic” (propriu închipuirii, ireal, incredibil) în care personajele sunt draci,
cărora li se atribuie atât trăsături umane, cât şi puteri supraumane.
În ceea ce priveşte structura basmului distingem două părţi:
1. În prima parte, autorul urmăreşte prin câteva episoade „prostia” lui Dănilă (motivul
„prostia omenească”):
a) în expoziţiune autorul urmăreşte opoziţia dintre cei doi fraţi şi soţiile acestora
(motivul fraţilor): Dănilă este un ţăran sărac, nepriceput şi cu o familie numeroasă, fratele
său era harnic şi bogat. Soţia celui sărac era muncitoare şi bună la inimă, în timp ce soţia
celui bogat era rea la suflet şi zgârcită.
 b) în intrigă, sfătuit de fratele său, Dănilă pleacă la târg să-şi vândă boii şi să-şi cumpere
alţii mai mici şi cu banii rămaşi să-şi ia un car (motivul călătoriei).
c) în desfăşurarea acţiunii, Dănilă porneşte cu boii la târg, dar pe drum el face diverse
schimburi dezavantajoase (motivul trocului): schimbă boii pe un car; carul cu o capră; capra
cu un gânsac; gânsacul cu o pungă goală. Renunţarea la bunurile materiale este o etapă
necesară în drumul spre maturizare: „Dănilă mai prinsese acum la minte”.
Întors acasă, povesteşte totul fratelui său, împrumută din nou carul şi boii şi merge în
pădure să aducă lemne. Reuşeşte să distrugă totul, se întoarce în sat, cere fratelui iapa, dar
acesta îl ceartă şi îi spune să se călugărească. Dănilă fură iapa şi fuge în pădure unde ajunge
la un iaz.
Se hotărăşte să construiască o mănăstire, acesta fiind momentul prin care se
realizează legătura între prima parte şi a doua parte a basmului.
2. În a doua parte a basmului, Creangă prezintă „isteţimea” lui Dănilă în confruntarea
cu dracii.
Locul pe care Dănilă dorea să ridice mănăstirea aparţinea dracilor. Aceştia, aflând de
intenţiile lui, îi dau un burduf plin cu bani şi-i propun să plece de pe acele locuri. În curând
dracii vor regreta oferta şi vor să ia banii înapoi. Pentru aceasta Dănilă trebuie să se întreacă
cu dracii.
După prima fază de confuzie, Dănilă este acum foarte ingenios, scăpând cu bine din
toate cele şase probe ale confruntării (motivul probelor):
 să înconjoare iazul de trei ori cu iapa;
 întrecerea din fugă (iepurele);
 întrecerea din trântă (ursul);
 întrecerea în chiuituri;
 aruncarea buzduganului;
 întrecerea din blesteme („blăstămurile părinteşti”) care constituie punctul culminant
al basmului.
În final, Dănilă Prepeleac scapă de draci, rămâne cu banii, scăpând de nevoi până la
adânci bătrâneţi (deznodământul).

Caracterizarea lui Dănilă Prepeleac

„Dănilă Prepeleac” este un basm cu totul deosebit de cele obişnuite, unde eroul era
Făt-Frumos, ajutat de fiinţe cu puteri supranaturale. Figura protagonistului se construiește la
început prin comparație cu cea a fratelui său, pentru ca apoi Creangă să-și îndrepte atenția
asupra personajului principal: „Erau odată într-un sat doi frați ... Cel mare era harnic,
chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila.. Iară cel mic era leneș...
De multe ori fugea el de noroc și norocul de dânsul ...”
Personajul este reliefat prin diverse modalități de caracterizare. Din caracterizarea
directă făcută de autor aflăm că Dănilă este un om obişnuit, fără noroc, „sărac, nechitit la
minte şi nechibzuit la trebi, ş-apoi mai avea şi o mulţime de copii”. Dănilă se
autocaracterizează după drumul la târg: „Dintr-o păreche de boi de-a mai mare dragul să te
uiți la ei am rămas c-o pungă goală. Măi! măi! măi!... da’ de-acum am prins eu la minte”.
Fratele mai mare spune despre el: „Mă! Da’ drept să-ți spun, că mare nătărău mai ești”.
Caracterizarea indirectă se realizează prin propriile acțiuni, comportament (schimburile
dezavantajoase în drumul spre târg; în pădure, când vrea să taie un copac și îndreaptă boii și
carul spre el, distrugând totul), gesturi, limbaj, nume, care au rolul de a individualiza
personajul.
Acţiunea basmului este plasată într-un sat, aducând aproape de noi un om obişnuit
lipsit de frumuseţe, bogăţie sau curaj.
 Eroul acestui basm se luptă cu necazurile sărăciei, dar îşi păstrează inima bună.
Personajul supranatural şi eroul negativ este dracul împotriva căruia Dănilă luptă pentru a
câştiga un sac cu bani, din care îşi putea hrăni copiii. Probele prin care trece personajul au și
rolul de a arăta noi însușiri ale acestuia, anume istețimea și vicleșugul. El depășește probele
de fiecare dată, fără vreo putere supranaturală și fără intervenția altor ființe supranaturale.
Practic, Dănilă luptă pentru existenţa sa şi a familiei sale. El va ieşi învingător din
situaţiile nefavorabile când nimeni nu se mai aşteaptă deoarece cele două drumuri simbolice
pe care le-a străbătut au dus la maturizarea lui.
În general, ca motiv literar, călătoria are caracter iniţiatic, dar Creangă schimbă acest
lucru: omul învaţă din greşeli, iar cine nu este pregătit pentru viaţă trebuie să o cunoască şi
să devină mai înțelept. Eroul experimentează, se iniţiază, se eliberează de prostie („Dănilă
mai prinsese acum la minte”).
Astfel se poate explica personalitatea contradictorie a personajului (prost, păcălit /
isteţ), care este prost în faţa oamenilor, dar isteţ în comparaţie cu dracii.
Finalul operei îl prezintă pe Dănilă ca pe un erou împlinit şi fericit care dobândeşte
isteţime şi prosperitate: „Iară Dănilă Prepeleac, ... scăpând deasupra nevoiei, a mâncat și a
băut și s-a desfătat până la adânci bătrâneți ...”
Concluzie
Având toate caracteristicile speciei şi înregistrând mai multe elemente de
originalitate (umanizarea fantasticului, arta narativă, umorul, limbajul, erudiţia
paremiologică), opera „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă este un basm cult, cu un personaj
bine individualizat.