Curent, perioadă, epocă sunt termeni care adeseori se confundă și în legătură cu
care specialiștii au păreri diferite. Epoca reprezintă un interval mare de timp (un secol sau mai multe) interval care poate fi definit retrospectiv în funcție de: a) Unul sau mai multe evenimente decisive, care au determinat rupturi în evoluția istorică; b) „spirit al timpului” ce poate fi descoperit ca o constantă în producțiile literaturii, artei și culturii, în mentalități Antichitatea (greacă și cea latină); Evul Mediu; Renașterea; Premodernitatea Modernitatea. Perioada este o diviziune a epocii. În istoria literaturii, perioadele pot fi delimitate nu numai în funcție de evenimente istorice, dar și de apariția unor programe, ori polemici (discuții în contradictoriu), care marchează o schimbare de ordin ideologic, tematic ori stilistic. Periodizarea este actul de împărțire în perioade și de ordonare a literaturii și culturii după criterii: externe (cronologice și istorico-sociale), dar și interne (conținut și formă). Se diferențiază astfel: perioada veche, perioada pașoptistă, perioada interbelică, postbelică, postmodernă. Curentul este un concept al teoriei literare și culturale, care surprinde evoluția ideilor și a formelor, configurația lor într-o anumită perioadă. Curentul cuprinde o concepție despre lume și despre cultură, exprimată în manifeste, articole și confesiunile autorilor care îl ilustrează. Existența curentelor literare ne dă de înțeles că formulele artistice sunt relative și în permanentă schimbare, potrivit „spiritului veacului”. Curentul literar este înainte de toate o manifestare istorică, o materializare de idei, tendințe și forme caracteristice unei anumite perioade. În cadrul unui curent literar, unitatea de viziune (weltanschaung) se exprimă prin temele, motivele, subiectele, personajele, formulele expresive preferate. Curente literare: umanismul, iluminismul, clasicismul, preromantismul, romantismul, simbolismul, realismul, naturalismul, tradiționalismul, modernismul, postmodernismul.