ROMANTISMUL

Romantismul a fost un curent literar-artistic apărut la sfârșitul secolului al

XVIII-lea (Anglia, Germania, Franța,), ca reacție la clasicism (caracterizat de
raționalism și constrângeri formale). Această mișcare culturală a cuprins nu numai
literatura, ci și artele plastice, muzica, filozofia, istoria și estetica. A fost anticipat de
o mișcare literară numită preromantism.

Preromantismul – anticipează în secolul al XVIII-lea romantismul și se

caracterizează prin următoarele particularități:
1) prioritate acordată sentimentului în raport cu rațiunea;
2) arta și literatura sunt privite ca un mister;
3) interesul pentru natură, gustul pentru peisaje sălbatice, populate de ruine;
4) preocuparea pentru istorie (Evul Mediu);
5) tema predilectă: ruinele și mormintele.
Printre scriitorii preromantici îi amintim pe Vasile Cârlova, I.H. Rădulescu și
Grigore Alexandrescu.

Programul estetic al romantismului a fost formulat de V. Hugo în prefața la

drama romantică „Cromwell” (1827). În literatura română, programul
romantismului a fost realizat de M. Kogălniceanu în „Introducție” la „Dacia
literară” (1840), în care pledează pentru realizarea unei literaturi originale, inspirate
din istoria națională, folclorul autohton și natura românească; renunțarea la imitație:
„Dorul imitației omoară în noi duhul național”; renunțarea la traducerile excesive și
de proastă calitate: „Traducțiile nu fac o literatură”; realizarea unei critici literare
obiective, bazate pe criterii estetice: „Vom critica cartea, iară nu persoana”.

 principiile ideologiei pașoptiste ce se regăsesc în operele literare sunt:

a) tema renașterii naționale;
b) tema patriotică;
c) unitatea și libertatea poporului;
d) idealul unirii;
e) promovarea specificului național;
f) atracția pentru trecutul istoric și evocarea figurilor eroice;
g) interesul pentru ruine și morminte;
h) rolul scriitorilor care pot determina schimbări în societate.

BAC: SUBIECTUL AL II- LEA (10 puncte)

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, prin evidențierea

a două trăsături specifice pașoptismului literar românesc.

Sculaţi, fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie!

Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi
Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică mândrie
 Şi de-acum pe vecinicie
Cu toţi mâinile vă daţi!

Hai, copii de-acelaşi sânge! hai cu toţi într-o unire

Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.
Pas, români! lumea ne vede... Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Viata noastră să jertfim!
Vasile Alecsandri, Deșteptarea României

Eugène Delacroix

Eu cânt în miezul nopții a voastre biruințe,

Eu pe mormântul vostru laure împletesc;
Izbânzi, fapte viteje, războinice dorințe
Recomandez eu lumei, l-ai voștri fii vestesc.

Câmpia îmi arată slăvitele războaie

Și câte biruințe pe dealuri s-au sărbat;
Râul în treacăt spune ca cât sânge șiroaie
În vremele trecute unda-i a purpurat.

Aci îmi stau de față eroii Rumâniei

Din Câmpulung, din Argeș, din Iaș, din București,
De la Traian și Negru, martiri ai vitejiei,
Până la împilarea trufiei strămoșești.

În capul unei armii Mircea viteaz răcnește,

Însuflă bărbăția rumânilor soldați;
A lui Murat trufie învingător smerește,
Și locul este slobod din Istru la Carpați.
Ion Heliade Rădulescu, O noapte pe ruinele Târgoviștei

Romantismul afirmă ideea revoluționară a libertății creației, primatul

sentimentului și al fanteziei în literatură, necesitatea originalității și a libertății
formelor de exprimare. Aceasta duce la abordarea unor specii noi, preponderent
lirice, așa cum sunt meditația, elegia și poemul filosofic, dar și la amestecul
genurilor și al speciilor literare.

Caspar David Friedrich

Romantismul are elemente caracteristice pentru toate cele trei genuri literare:

 GENUL LIRIC
1. sursele de inspirație sunt miturile, istoria, folclorul, natura, visul, fantasticul;
2. cultivarea sensibilității, a imaginației, a fanteziei creatoare;
3. tendința de evadare din prezent și din realitate (călătorii în lumi fantastice și
onirice);
4. folosirea antitezelor;
5. cultivarea ironiei;
6. preferința pentru anumite teme:
 iubirea
 natura
 istoria
 spațiul și timpul (relative)
 destinul geniului în lume
 nostalgia absolutului
 creația
 aspirația spre perfecțiune
și motive:
 lacul
 marea
 codrul
 visul
 luna
 astrele etc.
BAC: SUBIECTUL AL II- LEA (10 puncte)

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, prin evidențierea

a două trăsături specifice romantismului.

Stau în cerdacul tău... Noaptea-i senină

Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Și vântul mișcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind

Cum tu te uiți cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,

Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici și sufli-n lumânare...

Deasupră-mi stele tremură prin ramuri

În întuneric ochii mei rămân,
Ș-alături luna bate trist în geamuri.
Mihai Eminescu, Stau în cerdacul tău

 GENUL EPIC
1. sursele de inspirație sunt miturile, istoria, folclorul, natura, visul, fantasticul;
2. cultivarea sensibilității, a imaginației, a fanteziei creatoare;
3. tendința de evadare din prezent și din realitate (călătorii în lumi fantastice și
onirice);
4. folosirea antitezelor;
5. cultivarea ironiei;
6. preferința pentru anumite teme:
 iubirea
 natura
 istoria
 spațiul și timpul (relative)
 destinul geniului în lume
 nostalgia absolutului
 creația
 aspirația spre perfecțiune
și motive:
 lacul
 marea
 codrul
 visul
  luna
 astrele etc.
7. situații neprevăzute, neobișnuite, excepționale;
8. personajul romantic este visător, sentimental, însetat de absolut, revoltat,
geniu, înger/demon; este personajul excepțional în situații excepționale;
9. relații de opoziție între personaje (angelice-demonice, pozitive-negative).

BAC: SUBIECTUL AL II- LEA (10 puncte)

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, prin

evidențierea a două trăsături specifice romantismului.

... În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu — ele sunt
numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure
de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă.
Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri
care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni,
atuncea în adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut și am putea
locui lumea stelelor și a soarelui.(...) Dacă lumea este un vis — de ce n-am putea să
coordonăm șirul fenomenelor sale cum voim noi?
Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis

 GENUL DRAMATIC
1. sursele de inspirație sunt miturile, istoria, folclorul, natura, visul, fantasticul;
2. cultivarea sensibilității, a imaginației, a fanteziei creatoare;
3. tendința de evadare din prezent și din realitate (călătorii în lumi fantastice și
onirice);
4. folosirea antitezelor;
5. cultivarea ironiei;
6. preferința pentru anumite teme:
 iubirea
 natura
 istoria
 spațiul și timpul (relative)
 destinul geniului în lume
 nostalgia absolutului
 creația
 aspirația spre perfecțiune
și motive:
 lacul
 marea
 codrul
 visul
 luna
  astrele etc.
7. situații neprevăzute, neobișnuite, excepționale;
8. personajul romantic este visător, sentimental, însetat de absolut, revoltat,
geniu, înger/demon; este personajul excepțional în situații excepționale;
9. relații de opoziție între personaje (angelice-demonice, pozitive-negative);
10.interesul pentru trecutul național;
11.lărgirea categoriilor estetice: introduce alături de frumos, urâtul, grotescul,
macabrul, fantasticul.

J.M.William Turnert

Reprezentanți de seamă ai romantismului: V. Hugo, Lamartine, de Vigny,

Musset (în literatura franceză), Schiller, Heine, Frații Grimm (în literatura
germană), Byron și Shelley (în literatura engleză), Manzoni, Leopardi (în literatura
italiană), Pușkin, Lermontov (în literatura rusă).