Mara de Ioan Slavici

Despre Ioan Slavici un mare scriitor

Prezent in epoca marilor clasici, alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici a intregit spiritualitatea literara din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, completand-o cu specificitatea artistica transilvaneana.

S-a nascut in 1848 la Siria, in podgoriile ardelene, intr-o regiune de mare frumusete naturala si a copilarit intre oameni cu inima deschisa, totdeauna voiosi si doritori de mese incarcateoameni stapaniti de gandul ca e bine sa fii om in lumea lui Dumnezeu.

Casa memoriala a lui Ioan Slavici

Viata lui Slavici, in ansamblu, a fost o nesfarsita calatorie in spatiile romanesti, prezenta fiind in armonie si unitate cu oamenii si locurile, trasand o punte spirituala intre podgoriile aradene si podgoriile Moldovei. Pregatirea intelectuala si seriozitatea caracteriala iau permis sa imbine in acelasi timp mai multe meserii: a fost jurnalist, profesor, dar mai presus de toate scriitor. A dat nastere unei vaste opere literare, adunata dupa moartea sa intr-o editie de 14 volume. Aceasta cuprinde basme, nuvele, romane, piese de teatru, scrieri istorice si politice nemuritoare.

A murit in 1925, lasand in urma veritabile modele estetice in majoritatea genurilor si a speciilor literare in proza. Mai ales in nuvele si romane, Slavici e creat o umanitate insufletita de mari energii, de patimi si de acute probleme sociale desfasurate in cadrul, schitat cu mana de maestru, al satului si targului transilvanean. In privinta romanelor, este un deschizator de drumuri, cel ce a inaugurat roamnul realist de factura rurala. Un astfel de roman este si Mara, despre care se spune ca este cea mai izbutita opera a lui Ioan Slavici si unul dintre cele mai bune romane romanesti.

Pentru epoca in care a aparut, <<Mara>> trebuia sa insemne un eveniment, si astazi, privind inapoi, romanul acesta apare ca un mare pas in istoria genului. Cu mult inaintea lui Rebreanu, Slavici zugravise puternic sufletul taranesc de peste munti si cu atata dramatism incat romanul este aproae o capodopera (G.Calinescu)

Romanul incepe prin a ne descrie mediul: zona de interferenta dintre sat si oras, un targ ardelenesc de la sfarsitul secolului al XIX-lea situat pe linistita vale-a Muresului: Radna era langa Lipova si destul de-aproape de Arad. Cele cateva capitole de inceput o au in centru pe Mara, precupeata de la Radna ramasa, saraca de ea vaduva cu doi copii. Trica si Persida erau, insa, tot ce-avea mai drag pe lume, motivul pentru care dis-de-dimineata pornea sa cumpere, sa vanda ce putea, sa faca bani.

Avea Mara planuri mari pentru copii ei: Persida sa ajunga preoteasa, sa fie bogata, frumoasa, respectata, iar Trica sa devina starostele cojocarilor. Astfel ca muncea zi de zi cu gandul sa adune bani pentru ei. Si tot ce strangea punea in trei ciorapi: unul al Persidei, unul al lui Trica si unul pentru batranete si inmormantare. Tot gandindu-se la viitorul lor, Mara i-a asigurat Persidei o buna educatie la manastire cu minim de efort financiar, in grija maicii Aegidia, iar pe Trica l-a dat ucenic la cojocarul Bocioaca.

Cu timpul, toate pareau sa se aseze. Mara a luat in arenda podul de peste Mures si strangand cativa creitari de la fiecare trecator, banii din cei trei ciorapi erau mai multi din zi in zi.

Iar Persida devenise fata cuminte preferata maicii Aegidia.

Primavara ce-a venit a schimbat, insa, tot. Intr-o zi, la manastire, un geam s-a spart din cauza vantului puternic. Atunci, trecand peacolo baiatul macelarului neamt, Anton Hubar, Hubarnatl, a zarit pe preafrumoasa fata. Si i s-a parut lui Natl Persida a fi mai frumoasa ca o zana, si nici ea nu-si putea scoate din minte chipul zarit prin cioburile ferestrei sparte.

Dar amandoi stiau ca e gresit, ca stateau in calea lor diferente de etnie, se statut in societate, de religie. Asadar fugeau pe cat puteau din calea dragostei, se fereau unul de altul. Natl era ucenic la macelaria tatalui sau, iar ca sa devina macelar, stia si el ca trebuie sa calatoreasca doi ani, muncind pentru diferiti stapani. Si-a luat atunci Ramas bun de la parinti si a plecat in calatoria de initiere. Si Persida a plecat din Radna, la Arad, sa isi ajute o verisoara, pe Milena, pentru nunta ei ce urma sa aiva loc in cateva saptamani.

Multa vreme nici nu a stiut ca tot acolo era si Natl ucenic la primul sau stapan din acea calatorie. In ziua nuntii, insa, el a aparut ca din intamplare la biserica, cu gandul sa isi ia Ramas bun de la ea. Tanara fata s-a simtit foarte tulburata in acel moment, atunci a realizat cat de mult il iubeste. Dar el pleca In timpul petrecut la Arad, Sida il cunoscuse pe Codreanu. El era preot, era respectat si admirat de cei din jur. Iar atunci cand a-nceput sa o-ndragasca pe frumoasa fata, toti credeau ca ceea ce urmeaza e casatoria. Si intr-adevar, el i-a propus sa fie sotul ei. Persida, insa, intoarsa la manastire cu gandul la Natl, l-a refuzat

(film)

Au trecut de-atunci doi ani intregi. Natl a tot umblat prin tara si peste hotare, mai mult fara sa munceasca, incercand s-o uite pe Persida. Acasa, ea s-a intors din manastire, dar gandul i-a ramas tot la cel pe care il iubea. Ziua in care Natl s-a intors acasa a adus multa veselie in casa lui, ca si in inima Persidei. Hubar, insa, stia ca fiul lui se plimbase mai mult decat muncise. Mai ghicise si ca o iubea pe fata Marei. A cautat, asadar, prilejul de a ii vorbi. Intr-o zi, se aflau amandoi la macelarie. Hubar i-a amintit lui Natl ce greseli a facut, l-a certat, l-a acuzat ca nu si-a respectat cuvantul si ca s-a facut de ras, ba chiar l-a palmuit.

Natl nu a putut sa isi pastreze calmul, ci, scos din fire, a aruncat cutitul pe care il avea in mana si si-a impins tatal pe scari. Totul a fost interpretat de o calfa precum ca ar fi vrut sa il omoare si zvonul s-a raspandit in intreg satul.

Singura ce nu a crezut ca Natl era vinovat a fost Persida. Mult timp s-a gandit la intamplarea despre care se vorbea, iar in final a hotarat sa-l intalneasca, sa auda chiar din gura celui pe care il iubea ca e

nevinovat.
Seara in care s-au intalnit intaia oara i-a facut sa realizeze dragostea puternica ce ii lega si cat isi doreau sa fie impreuna. Au decis sa fuga departe tocmai la Viena si l-au rugat pe Codreanu sa ii cunune

Treceau saptamani una dupa alta si viata lor la parea a fi perfecta.Persida era fericita sa traiasca alaturi de cel pe care il iubea mai presus de toate, sa se plimbe pe strazile Vienei, sa mearga la teatru.

Cu timpul, insa, in inima ei se strecura dorul de casa, de mama si fratele ei, de satul Radna in care copilarise. Natl a decis atunci sa se intoarca acasa. Au venit inapoi la Radna si au inchiriat o carciuma la Sararie de partea cealalta a Muresului. Dar Sida nu a indraznit sa dea ochii cu Mara, ea stia ca mama ei n-o va primi acasa decat despartita definitiv de sot. Muncea Persida zi de zi la birtul de la Sararie, se chinuia din rasputeri sa le fie bine, ei si lui Natl, dar isi dadea singura seama ca nu mai sunt fericiti impreuna. Carciuma aducea bani datorita muncii ei neintrerupte, dar discutii au inceput sa apara

Zilele treceau si Persida isi dadea seama ca viata ei de famile decadea din ce in ce, se afunda in griji, probleme si multa, multa munca. Natl nu mai suporta despartirea de parinti, de avere, de o viata buna si plina de huzur. Incepea sa isi dispretuiasca sotia, chiar vestea ca va deveni parinte l-a lasat indiferent. Cazuse in nebunia jocului de carti si se-mbata in fiecare zi, chiar a batut-o pe Sida fiinta care nu demult ii era cea mai draga. Ea, insa, n-a putut sa mai suporte. Copilul ce urma sa-l nasca a murit inainte de a veni pe lume din cauza batailor, iar ea s-a-ntors umilita si cu inima franta la mama ei.

Mara a primit-o cu bratele deschise, n-a lasat-o inima sa-si pedepseasca fiica, sau sa-i judece greselile. A luat-o din nou in casa ei. O alta poveste este cea a lui Trica. Ajuns barbat in toata firea, el a ramas calfa lui Bocioaca cojocarul. Devenise mana sa dreapta, un om in care avea incredere si ii incredinta munci cu o raspundere mare. Bocioaca era casatorit cu Marta, iar impreuna ei aveau o fiica de 12 ani, Sultana, despre care amandoi gandeau ca intr-o zi, ar putea-o casatori cu Trica. Cu timpul, insa, Marta facuse ea insasi o pasiune pentru el.

Ei se intalneau in beciul casei, noaptea tarziu sau dupaamiezele in care Bocioaca era plecat. Dar se apropia razboiul si tinerii barbati erau recrutati in armata. Si Trica era pe cale sa fie recrutat: era puternic si in floarea varstei.

Era si Marta constienta de pericolul in care se afla cel cu care se intalnea pe ascuns. Mai stia si ca Mara era zgarcita, ca nu ar fi platit din banii ei rascumpararea fiului sau. Ea a vorbit atunci cu Bocioaca si l-a convins pe el sa il rascumpere pe Trica. Dar baiatul a aflat. Nu ii placea gandul ca ii e dator cuiva, ura ideea sa se stie in siguranta numai datorita stapanului sau. Atunci s-a dus el insusi sa se inroleze in armata, ca voluntar, spre disperarea mamei sale. In noaptea in care fugise Trica, Persida nu a putut dormi. Gandul ei era la casa ei de peste Mures, la sotul pe care il parasise si pe care inca il iubea, desi a facut-o sa sufere atat de mult.

Tanara fata a fugit in miez de noapte, cat timp Mara dormea. A ajuns la ea acasa si la carciuma pe care o avea in grija, nestiind cum va reactiona Natl la vederea ei sau ce cuvinte ii va spune, nestiind ce va urma Mara si-a vazut in final copii mariDar Trica fugise sa se inroleze in armata iar Persida inapoi la sotul ei ce deseori o facea sa sufere. Pentru a afla continuarea, va invitam sa cititi romanul Mara de I. Slavici