Introducere

Rusanda țese un laicer. Cand era mica, bunica ii spunea ca oamenii sufera din cauza datoriilor pe care le
au. Neavandu-le oamenii ar dormi mai bine si ar trai linistit. Doar ea naiva alerga mereu sa
intoarcalucrurile imprumutate. Nu avea deloc datorii la ai ei 17 ani, insa avea necazuri multe. Crestea
rapid si eraatat de slaba incat cineva o intrebase cat mananca pe zi. Cat era tata acasa fetele veneau sa
faca aritmetica,iar cand nu era - sa le invete sa danseze polca. Din partea baietilor tot avea atentie. Trec
zilele, iar badeaGheorghe nu mai trimite starostii. O intreaba de tata, dar nu vrea sa vina sa vada cu ochii
lui. Isiimagineaza Rusanda cum ar fi la ei acasa,nu da Doamne tata sa uite sa-si steaga picioarele inainte
de acalca pe tolisoarele ei de pe jos. In fiecare sara isi ascunde sub plapuma rochita, in caz ca vine
badeaGheorghe, iar ziua ascunde un toc de chibrite dupa oglinda ca sa-i aprinda tigara. Fug zilele, dar nu
maivine maritisul.Capitolul 1:Indiferent de timp la marginea satului se ivesc o fata de vreo 6 ani si un
baiatel ‘ceva mai rasarit’ zgribuliti de frig. Fetita privea cu grija la drum, iar cand ingheta la maini il ruga
pe el sa mai traga cuochiul. Daca vine scrisoarea badita Trofimas o va pune in buzunar, pe cand fata o va
pune la piept subsalinca. Se apropie lelea Artina si vede cum au inghetat copiii. O infasoara cu salul ei pe
fetita, iar pe baiat incearca ea sa-l incalzeasca. Apare si mos Andrei, care dupa ce si-a pierdut fiul in
razboi nu maivorbeste cu nimeni, vine doar si sta singuratic zi de zi cand se impart scrisorile. Ajunge
postasul si ii daAnastasiei(fetei) doua scrisori, iar Trofimas nu primeste niciuna. Ambii pornesc spre sat, in
timp cegeanta postasului se goleste de scrisori iar toata jumatatea de sat asteapta poate le vine si lor
vreuna. Iata ca postasul anunta despre o scrisoare ‘dupa care soldatul nu mai scrie acasa’( a lui Zinel
Cojocaru). Pustii mergeau fericiti spre casa, Trofimas nu banuia ca va ramane singurul fecior in familie.
Tot satul il jeleausi asteptau bocetele mamei.

Capitolul 2:In vinerea ceea Zinel Cojocaru se duse la vecini sa afle cat a mai ramas pana la Berlini, dar nu
gasise peharta si se intoarse repede acasa, uitand vitele neadapate. Abia iesise in drum ca se pomenise
cu telegramade la postas. Era obisnuit sa intrebe initial daca nu era gresit numele si ii era adresat fratelui
sau cuaceleasi initiale (Zaharia), patise de cateva ore sa fie chemat gresit la judecata ori la concentrare.
Ca sa-sivina in fire incepuse sa-si curete ciubotele cu o bucata de lemn. Trecuse aproape un an de cand il
petrecuse pe Toader la gara. Il petrecuse cum se cuvine, bani ii daduse, dar avea un necaz Zinel, nu i-
aoferit sfatul necesar baiatului, asa cum ii era obiceiul de a petrece un copil de acasa. A ales mult
timpcuvintele, dar nu a avut nici acasa, nici pe drum nici la gara prijelul sa-i spuna. Se macina Zinel de un
an,crede ca Toader trece prin greutati din cauza ca tatal nu i-a oferit sfatul necesar. Intrase in casa,
sianuntase de telegrama lui Toader. Domnica citea, telegrama zguduind intreaga familie. Au decis
plecareala Balti, trebuia sa porneasca pana in zori. Era in paisprezece. Lelea Zamfira si Domnica
pregateau plecarea, iar Zinel era furat de ganduri, alegea din nou cuvant cu cuvant pentru sfatul nespus
atunci, carei-a zbuciumat un an intreg sufletul. Nu stia ca vor veni in curand alte amaraciuni.

Capitolul 3:Trofimas nu-si are locul pe cuptor. A gasit cinci banuti, dar tata nu a vrut sa-i coase un
portmoneu.Ciubotele i-au fost duse la cizmar si nu avea alta incaltaminte. O singura bucurie avea -
scrisorile. Sesimtea si el ostas cand le primea. Asteptase plicul de la telegrama, dar de data asta nu-l
primise. Auzise de plecarea la Balti si incepuse si el a se pregati. O roaga pe Domnica din nou sa i-o
citeasca. Pentru drum iitrebuie pietricele(s-a invatat sa arunce pietre pe oglinda apei), un bumb (sa nu se
rupa a lui si tata sa-ltrimia acasa ca sa-l coase la loc), si biletul mamei de anul trecut(sa nu fie dat jos din
tren sau dus lainchisoare). Il prinse somnul pe soba. Se speriase ca parintii au uitat de el si repede si-a
legat niste galosimari vechi, care nici pereche nu erau, un suman vechi de a lui tata-sau(asa de mare ii
era ca se pierduse inel). Toti au prins a rade vazandu-l in asa hal. Zinel i-a stricat cheful, anuntandu-l ca
nu pleaca si Trofimas cu ei si ca trebuie sa ramana acasa cu Domnica, sa aiba grija de ea ‘daca dau lupii
peste ea’. Ii curgeau lacrimile; iesise cu Domnica sa petreaca parintii. Asteptase pana disparuse orice
urma de ei, apoi inaintesa se intoarca acasa Domnica ii fagaduise ca ii va trimite si lui telegrama cand va
fi ostas.

Capitolul 5:

Domnica era o fata harnica. Trebuia sa ii vina un masfir din satul vecin si de aceea de indata cum au
plecat parintii s-a apucat de curat. A coborat busuiocul de la icoane si la pus dupa paretare, a adunat
toatefotografiile. Ele erau cele mai bune prietene. La scoala cu aceeasi calimara, ina ceeasi zi au fost
muscatede un caine, cu un singur fus s-au invatat sa toarca. Tineau mult una la alta, dar nu semanau
deloc.Rusanda, a avut parte de mai multe, intrucat era singura la parinti. Avea 3 papusi, pec and
Domnica doaruna toata copilaria, si-a facut-o chiar singura. Dupa 4 clase Domnica s-a apucat de prasit,
iar Rusanda acontinuat sa invete. Anii au trecut si intalnindu-se odata se simteau instrainate. Prietenia
lor s-a sfarsitdupa ce Rusanda a primit o scrisoare de la un baiat si nu a vrut sa spuna cine i-a dat-o, iar
Domnica afacut sezatoare si nu a chemat-o. Dar intr-o zi cand s-au intalnit, nu se puteau satura de vorba.
Cat parintiierau acasa nu puteau vorbi linistite, dar intr-o zi avuse un astfel de prilej cand Domnica era
singura.Trofimas trebuia sa plece sa o cheme pe Rusanda. Peste un timp, Domnica il vede la poarta.
Acesta nicinu plecase, intentionand sa inmormanteze o vrabie moarta. In ciuda vorbelor Domnicai,
Trofimas intaiinmormanteza vrabia si apoi pleaca dupa Rusanda.

Capitolul 6:

Trofimas ajunse exact cand familia Rusandei se pregatea de masa. Cand se auzira ciocanelila usa tinzii
badea Mihalache nu dorea sa se scoale, considerand ca e vantul de vina. Dar la auzul sapii de afara
Rusanda se scoala si deschide usa. Îl vede pe Trofimaş, care era plin de noroi si cu o aschie in
mana,ramasa din varga pe care si-o luase de acasa pentru a se apara de câini. Rusanda il ia intr-o parte sa
ilspele, insa nu se prea putea, caci refuza sa-si dea jos paltonul. El ii spuse la ureche Rusandei ca motivul
pentru care nu vrea sa se dezbrace de palton era ca ii cazuse bumbul de la pantaloni. Mama Rusandei ii
gasise un bumb. Trofimaş povesteste ca se batu cu un baiat, care dorea sa ii ia varga. Badea Mihalache il
felicita si ii spune ca un barbat nu trebuie sa se lase niciodata dezarmat. Apoi il invita la masa sa
manancecoltunasi , lui fiindu-i pe plac mai mult cei cu branza decat cu cartofi. Trofimas ii spune Rusandei
caDomnica o asteapta acasa si ea imediat incepe a se imbraca. Dupa ce ies din casa, pe drum, Trofimas
oroaga pe Rusanda sa nu-i spuna Domnicai ca era plin de noroi si Rusanda i-a dat de inteles ca da.

7.

Petrecerile fetelor sunt diferite de cele ale baietilor. Mai intai, fetele au incercat sa-l invete satoarca.
Trofimas era sa strice toate fuioarele de nu le-ar fi ascuns Domnica. Apoi, fetele au vrutsa-l invete sa
danseze. Tot repezind cu piciorul inlaturi, asa cum a vazut ca facea un flacau la joc, Trofimas a rasturnat
sub laita niste hladunețe. In loc sa-l certe, Domnica l-a asezat la masa in fataunui clit de placinte. In
timpul mesei, Trofimas avea chef de vorba, insa nu prea avea cu cinevorbi. In departare a rasarit un
fluierat frumos. Fluieratul se tot apropia, insa a trecut pe langa poarta si s-a dus mai departe. Fetele
susoteau intre ele. La rugamintea lui Trofimas de a i sespune si lui despre ce era vorba, i s-a spus ca nu e
de mintea lui. Trofimas a ales placintele celemai rumene, a urcat cu ele in fundul cuptorului si a adormit
cu ele, inchipuindu-se in capul uneimese la care se adunasera toti copiii din mahala. In acest timp, fetele
asteptau ca fluieratul sa seintoarca inapoi. Rusanda ii povesteste Domnicai despre fata lui Vasile
Sărăbună care invatase intr-o clasa cu ele. Ea se lauda prin sat ca-i vin seara flacai si, dupa ce ea iese sa-I
petreaca,flacaii o tin in tinda pana la cantatul cucosilor. Rusanda afla ca la Domnica venise doar un
singurflacau. Domnica a iesit sa-l petreaca doar din cauza faptului ca a impins-o mama sa peste prag.Cat
stateau in tinda, baiatul a inceput-o cu achipuitul. Fata l-a plesnit, iar flacaul nu a mai venit. La un
moment dat se aud pasii baiatului ce fluiera adineauri. El astepta ca fetele sa-i aprindalumina, caci
feciorii de gospodari, daca nu vad lumina in casa, oricat de mare le-ar fi dorul, nufac nimic. Lampa pe
care o avea Domnica in casa nu prea avea gaz. Chiar daca ar fi aprins-o si baiatul ar fi batut la usa, fetele
nu i-ar fi deschis. Fetei i se zbate inima sa iasa din piei, si lui i se zbate inima. Apoi, fetele au vrajit cu
ajutorul unei farfurii si a unui căpeţel de lumanare de ceara .Astfel, ele au aflat ca Rusanda urma sa se
marite la toamna, dar Domnica nu avea sa se maritenici la toamna, nici la anul, nici in celalalt an.
Domnica a aflat ca, in acele momente, Rusanda s-a gandit la badea Gheorge a matusii Frăsîna. Cand
Rusanda a vrut sa afle la cine s-a gandit Domnica, fata ea raspuns ,,ei’’. Avea nenumarate feluri de a rosti
acesti ,,ei’’, care putea sa insemne si nepasare, si cofirmare, si blestem, si juramant pe viata. Domnica nu
a destainuit cineii este dragostea. Fratele Domnicai, Toader era prieten cu Gheorge. De fiecare data cand
Toaderil aducea pe Gheorge in ospetie, Domnicai incepeau a i se imbujora obrajii de cum baiatul trecea
pragul.

8.

Gheorghe de abia il tinea minte pe tatal sau. Inca nici nu i se putea sui singur pe genunchi cand aramas
fara parinte. Din cauza faptului ca nu avea tata, el s-a invatat singur sa-si faca jucarii,manca poama numai
cu paine, sa tie mai mult sat si niciodata nu dezgheta fereastra cu buzele, defrica sa nu o strice. Matusa
Frăsîna s-a pomenit ca are flacau in casa cu mult mai inainte decat seastepta. De abia a trect in clasa a
treia ca Gheorghe deja se ducea la arat cu plugul. Desi nu luacartile in mana dup ace se intorcea de la
scoala, totusi a terminat 7 clase printre primii. Candceilalti copii cautau mere domnesti prin gradini
strine, Gheorghe cauta pe unde razbatea ploaia in pod. Cand ceilalti colindau drumurile satului, taind
fruza la caini, Gheorghe taia şică la cai. Dupa scoala el a inceput sa adune avere cu multa straduinta si
harnicie. Muncea enorm caci visa saaiba o gospodarie in rand cu lumea. Insa nici n-au reusit sa puna
ferestrele din stanga usii ca a siinceput razboiul. Casa era neterminata, un lucru ce-l durea mult pe
Gheorghe. Din cele trei odai,gatita era numai una. Il chinuiau pe Gheorghe mai ales duminicile si zilele de
sarbatoare. Atunciera un frumos obicei ca flacaii isi pofteau prietenii la ei in casa, ii asezau la masa.
Gheorghe nuavea unde-i pofti. Intr-o toamna chiar si-a petrecut hramul pascand caii dupa sat din acest
motiv.Gheorghe era un rob al pamantului, caci campul a fost cel ce i-a dat scanduri pentru podele, parale
pentru mesteri, vin pentru masa musafirilor. In timpul razboiului, Gheorghe baietantanar care inca nu
ajunsese la varsta de mobilizare, dar putea fi mobilizat peste o luna sau doua,muncea pamantul si
gospodarea. Nici tranta, nici paharul, nici fetele, nici nevestele tinere nu-linteresau. Il interesa doar ceea
c ear fi putut sa-i prinda bine in gospodarie. Pana la urma eravorbit de rau de toata lumea. Cei plecati la
razboi se intrebau de ce nu pleaca si el, cei ramasi seintrebau de ce a ramas. Fetele ii spuneau ca ii pasa
prea tare numai de ale sale, tinerele nevesteerau nemultumite ca Gheorghe nu intorce capul dupa ele..
Fiind pus de mic la munca Gheorghes-a dezvoltat cu mult inaintea varstei sale. Intamplarea insa pandea
acea clipa cand ii va iesi incale o ispita cu chip de femeie. Acea femeie urma sa le dea pe toate la o parte
ca sa ramananumai ea.

9.

Rusanda a mantuit de tesut, a taiat urzeala, a asternut laicerul si s-a uitat la dansul: o mareminune, nici
nu-ti vine a crede ca ea l-a tesut. Il pui pe perete si gata, nici lampa nu-ti trebuie. Azarit in lipada un
iepuras. A incaltat niste galosi vechi care stateau vesnic in tinda spre folosinta

tuturor si s-a pornit spre livada sa prinda iepurasul. A facut doi pasi, s-

a uitat la galosii sai cîrpiţi

si s-a oprit. Tare s-ar fi rusinat daca ar fi trecut cineva si ar fi vazut-o plimbandu-se in acelevechituri. De
printre pomi a rasarit o pasarica. Aerul mirosea a muguri.. Rusanda s-a uitat lac

erul straveziu si inalt si a rasuflat adanc: ,,Cucoare! Vin cucoarele!’’. S

-a uitat imprejur, nu aveacui sa-I spuna. La vecini usile erau inchise, pe drum nu se arata nimeni. A
inceput sa le numere…erau 7. Deodata, a auzit cum tatal ei ţintuia un par. El facea gard dupa casa. S-a
repezit,i-a cazut un galoş, dar copila l-a cules din mers. L-a luat pe tatal sau de mana, l-a tras spre
coltulcasei si i-a aratat cucoarele. Cand tatal a spus ca-s 7 la numar, copila a zambit multimita numara
bine. Tatal i-a spus Rusandei ca cucoarele au iernat la ,,talieni’’ ori la ,,ustrieci’’, la care fata i-a spus ca in
Austria e iarna, la fel ca la ei. In lungul drumului a aparut matusa Dochiţa cu ocoada de sapa noua,
intrebandu-i: ,,Mai stati la sfat?’’. Badea Mihalachesi-a amintit cum toamnarecuta a fost chemat la
sovietul satesc la o adunare la care trebuiau sa hotarasca ceva. O data ce afost chemat, a vrut sa spuna si
el cateva vorbe. In momentul in care incepuse, Dochita a prins atipa cat o tinea gura: ,,Tii, am uitat sa-mi
incui gainile!’’, stricandu-i toata bunatatea decuvantare. Rusanda i-a aratat si Matusei Dochiţa cucoarele.
In timp ce isi ajuta tatal, minunandu-se cat de iscusit facea gardul, Rusanda s-a gandit la badea
Gheorghe. De ar fi trecut el pe langadansii, précis le-ar fi spus unde au iernat cucoarele, caci el le stia pe
toate. S-a ridicat iute invarful picioarelor, a incaltat niste pantofiori si a iesit din casa, pornindu-se la
Gheorghe si Matusa Frăsîna.

Capitolul 10

Mătușa Frăsîna isi aduna cei

10 pui in sita,ce tot incercau sa zboare. Desi avea mult de lucru ,se juca cu puii , avand de mica
dragostea pentru tot ce e mic. La usa ei a venit Rusanda cu o batistain miina. Matusa vroia sa scoata puii
afara ,iar Rusanda o ajuta. Atunci matusa observase dupagenele ei lungi ce frumoasa fata e. Rusanda o
intrebase de seminte de gheorghine, pe care matusanu le mai avea . Ea observase un servet cu frunze
cusut de Gheorghe. Matusa ii daduse și fetei obasma sa ii coase clopotei. Plina de emotii o intrebase de
caruta, afland ca Gheorghe e la arat inHirtoape. Venind acasa, ea ii propune tatei sa semene mazare, desi
badea Mihailache ii spune cae devreme. Pana la urma tata ii permite sa semene poimiine dupa ce vor
termina de sapat ingradina.

Capitolul 11

Rusanda cauta oglinda, iar badea Mihailache masura pielicica pe calup. Fata se necajea cucositele din
cauza oglinzii mici in care nu se vedea bine. Tatal fetei observa ce mare crescuse fatalui. El se gandea ca
casa lor e prea mica , nici 10 nuntasi nu incap , gandinduse la viitoare nunta a Rusandei și la clipa cand o
va blagoslovi și ea isi va lua zestrea. Ii spune sa se gateasca mairepede ca timpul se schimba , ea se
impleteste repede și pleaca in livada de unde ia branduse și le pune in buzunarul bluzei, sala si cosul cu
mazare plecand prin partea de jos a satului .

Capitolul 12

Mânzul zburda pe langa caii cei batrani, arand și el cate putin. Acesta cand obosea se punea dea

curmezisul in fata cailor oprind lucrul. Gheorge ii daduse o bucate de paine și isi continua

lucrul. Iapa obosita isi cauta manzul , nechezind. Pentru a continua lucrul Gheorghe cauta minzul care era
peste 10 hectare langa o fata in bluzita alba ce il hranea. Ii suiera se cateva ori insamanzul nu sa intors.
Gheorghe ajunse la Rusanda, admirando. Dupa ce ii spuse ce seamana , fatail intreba daca vazuse cocorii
singur, intelegand ca e un semn. Fata il servi cu branduse, iarGheorghe ii propune sa o scoata il lume, la
club unde avea sa cante Mos Danuta. Rusandaaccepta propuner ea, grabind lucrul și gandinduse cat
lucru mai are de facut: sa calce rochia, saunga pantofii, sa se impleteasca, iar pe langa toate acestea mai
era și flamanda