Introducere

Rusanda țese un laicer. Cand era mica, bunica ii spunea ca oamenii sufera din cauza datoriilor pe care
le au. Neavandu-le oamenii ar dormi mai bine si ar trai linistit. Doar ea naiva alerga mereu sa
intoarcalucrurile imprumutate. Nu avea deloc datorii la ai ei 17 ani, insa avea necazuri multe. Crestea
rapid si eraatat de slaba incat cineva o intrebase cat mananca pe zi. Cat era tata acasa fetele veneau
sa faca aritmetica,iar cand nu era - sa le invete sa danseze polca. Din partea baietilor tot avea atentie.
Trec zilele, iar badeaGheorghe nu mai trimite starostii. O intreaba de tata, dar nu vrea sa vina sa vada
cu ochii lui. Isiimagineaza Rusanda cum ar fi la ei acasa,nu da Doamne tata sa uite sa-si steaga
picioarele inainte de acalca pe tolisoarele ei de pe jos. In fiecare sara isi ascunde sub plapuma rochita,
in caz ca vine badeaGheorghe, iar ziua ascunde un toc de chibrite dupa oglinda ca sa-i aprinda tigara.
Fug zilele, dar nu maivine maritisul.

Capitolul 1:Indiferent de timp la marginea satului

se ivesc o fata de vreo 6 ani si un baiatel ‘ceva mai rasarit’
zgribuliti de frig. Fetita privea cu grija la drum, iar cand ingheta la maini il ruga pe el sa mai traga
cuochiul. Daca vine scrisoarea badita Trofimas o va pune in buzunar, pe cand fata o va pune la piept
subsalinca. Se apropie lelea Artina si vede cum au inghetat copiii. O infasoara cu salul ei pe fetita, iar
pe baiat incearca ea sa-l incalzeasca. Apare si mos Andrei, care dupa ce si-a pierdut fiul in razboi nu
maivorbeste cu nimeni, vine doar si sta singuratic zi de zi cand se impart scrisorile. Ajunge postasul si ii
daAnastasiei(fetei) doua scrisori, iar Trofimas nu primeste niciuna. Ambii pornesc spre sat, in timp
cegeanta postasului se goleste de scrisori iar toata jumatatea de sat asteapta poate le vine si lor
vreuna. Iata
ca postasul anunta despre o scrisoare ‘dupa care soldatul nu mai scrie acasa’( a lui Zinel Cojocaru).
Pustii
mergeau fericiti spre casa, Trofimas nu banuia ca va ramane singurul fecior in familie. Tot satul il
jeleausi asteptau bocetele mamei.

Capitolul 2:In vinerea ceea Zinel Cojocaru se duse la vecini sa afle cat a mai ramas pana la Berlini, dar
nu gasise peharta si se intoarse repede acasa, uitand vitele neadapate. Abia iesise in drum ca se
pomenise cu telegramade la postas. Era obisnuit sa intrebe initial daca nu era gresit numele si ii era
adresat fratelui sau cuaceleasi initiale (Zaharia), patise de cateva ore sa fie chemat gresit la judecata
ori la concentrare. Ca sa-sivina in fire incepuse sa-si curete ciubotele cu o bucata de lemn. Trecuse
aproape un an de cand il petrecuse pe Toader la gara. Il petrecuse cum se cuvine, bani ii daduse, dar
avea un necaz Zinel, nu i-aoferit sfatul necesar baiatului, asa cum ii era obiceiul de a petrece un copil
de acasa. A ales mult timpcuvintele, dar nu a avut nici acasa, nici pe drum nici la gara prijelul sa-i
spuna. Se macina Zinel de un an,crede ca Toader trece prin greutati din cauza ca tatal nu i-a oferit
sfatul necesar. Intrase in casa, sianuntase de telegrama lui Toader. Domnica citea, telegrama zguduind
intreaga familie. Au decis plecareala Balti, trebuia sa porneasca pana in zori. Era in paisprezece. Lelea
Zamfira si Domnica pregateau plecarea, iar Zinel era furat de ganduri, alegea din nou cuvant cu cuvant
pentru sfatul nespus atunci, carei-a zbuciumat un an intreg sufletul. Nu stia ca vor veni in curand alte
amaraciuni.

Capitolul 3:Trofimas nu-si are locul pe cuptor. A gasit cinci banuti, dar tata nu a vrut sa-i coase un
portmoneu.Ciubotele i-au fost duse la cizmar si nu avea alta incaltaminte. O singura bucurie avea -
scrisorile. Sesimtea si el ostas cand le primea. Asteptase plicul de la telegrama, dar de data asta nu-l
primise. Auzise de plecarea la Balti si incepuse si el a se pregati. O roaga pe Domnica din nou sa i-o
citeasca. Pentru drum iitrebuie pietricele(s-a invatat sa arunce pietre pe oglinda apei), un bumb (sa nu
se rupa a lui si tata sa-ltrimia acasa ca sa-l coase la loc), si biletul mamei de anul trecut(sa nu fie dat
jos din tren sau dus lainchisoare). Il prinse somnul pe soba. Se speriase ca parintii au uitat de el si
repede si-a legat niste galosimari vechi, care nici pereche nu erau, un suman vechi de a lui tata-
sau(asa de mare ii era ca se pierduse inel). Toti au prins a rade vazandu-l in asa hal. Zinel i-a stricat
cheful, anuntandu-l ca nu pleaca si Trofimas
cu ei si ca trebuie sa ramana acasa cu Domnica, sa aiba grija de ea ‘daca dau lupii peste ea’. Ii curgeau