Memoria emotionala

Memoria emotionala reprezinta pentru mine un instrument foarte important de care eu personal
ma folosesc foarte des si pe care il recomand mai departe oricarui actor. Cu cat ai o experienta de viata
mai mare cu atat aceasta memorie emotionala e mai puternica. Indiferent daca vorbim despre
experiente negative sau pozitive, acestea raman in spirit si ne ajuta sa mergem mai departe.
Cand am intrat in facultate, ni s-a spus ca in aceasta meserie vom lucra cu sentimentele noastre.
Ni s-a spus ca presupune o hemoragie perpetua, ca ranile pe care le suferim de-a lungul timpului vor
trebui deschise iar si iar. Fie ca folosim memoria emotionala, sau pur si simplu apelam la alte procedee
precum: psihalizarea personajului, sau chiar insusirea problemelor sale, ajungand sa traim in afara
situatiei scenice ceea ce traieste el, controlul trebuie sa fie foarte precis. Cand lucrezi cu sentimente si
amintiri e foarte usor sa pierzi controlul si sa cazi in depresie. Aceasta este o mare problema cu care se
confrunta foarte multi actori.
In ceea ce ma priveste, acest mecanism s-a dezvoltat foarte mult. Pana sa implinesc varsta de 14
ani, am locuit cu familia mea intr-un mic apartament din Galati. Nu a fost un mediu foarte prietenos.
Am avut diverse probleme in familie, precum lipsa banilor sau alcoolismul unora dintre membri. Dupa
ce am implinit 14 ani si am terminat scoala generala si am plecat sa fac liceul in Bucuresti. M-am mutat
in internatul caminului, unde am intalnit alt soi de probleme: agresivitatea strainilor, lipsa familiei si a
banilor. Pana sa mi fac prieteni, am fost destul de singur. Viata mea a inceput sa se imbunatateasca abia
dupa 3 ani petrecuti acolo. A urmat apoi facultatea, unde m-am bucurat de cei mai frumosi ani. La
finalul facultatii am intalnit pentru prima oara dragostea. A durat un an si jumatate.Au fost moemente
frumoase, insa finalul a fost dureros.
Toate aceste experiente m-au facut sa fiu cine sunt astazi. Consider ca atat lucrurile bune, cat si
cele rele m-au facut sa fiu asa cum sunt acum si nu regret absolut nimic. Am invatat un lucru foarte
important. Indiferent de sentimentele pe care le voi simti pe parcursul acestei vieti, nu le voi reprima.
Le voi redirectiona. Memoria emotionala are mereu nevoie de material nou.
Dincolo de experientele placute sau neplacute traite de fiecare dintre noi, memoria emotionala
se poate dezvolta enorm prin mai multe posibilitati. Una dintre acestea este lectura. Consider ca aceasta
poate reprezenta o punte importanta catre intelegerea si asumarea multor situatii cu care ne confruntam.
Trebuie sa admit ca nu am fost niciodata un impatimit al lecturii, insa, odata cu picarea licentei, am
realizat de fapt ca eram mult prea in urma. De indata ce am recuperate tot cee ace mi-a lipsit, am simtit
imediat cum memoria mea s-a imbogatit. Pe langa lectura, mai sunt fel de fel de metode si variante prin
care ne putem dezvolta sim ai mult memoria emotionala. Un alt element poate fi reprezentat de
minunata lume a filmului. O vasta cultura cinematografica poate stimula enorm memoria emotionala.
Din fericire la acest aspect am stat intotdeauna foarte bine, fiind un cinefil convins. Un ultim exemplu
important de mentionat sunt calatoriile. Este poate cea mai mare pasiune pe care o am, si totodata un
izvor inepuizabil pentru memoria afectiva. Multe din experientele traite in calatoriile mele m-au ajutat
cand aveam o mare nevoie sa-mi dezvolt munca la personaj.
Un moment in care m-am folosit foarte mult de memoria emotionala a fost cand am lucrat la
spectacolul de licenta. Am jucat rolul lui Tom din “Menajeria de sticla” de Tennessee Williams. Unul
dintre motivele pentru care Tom este un personaj atat de important pentru mine, si ceea ce m-a ajutat
foarte mult la constructia lui a fost faptul ca, existand destul de multe asemanari intre noi, am reusit sa
gasesc în mine un soi de schita a traseului psihologic. Cand am inceput sa venim cu propuneri pentru
scenele din piesa, am inceput și introspectia. Am reusit sa gasesc o parte din rezolvari si am primit
cateva raspunsuri, imediat ce m-am confruntat cu ceea ce m-a facut sa ma identific cu el.Imposibilitatea
de a lasa trecutul in urma. Anumite amintiri care probabil ca ma vor bantui tot restul vietii.
Relatiile membrilor familiei mele sunt foarte similare cu relatiile personajelor din piesa, iar
anumite conflicte și apropieri dintre membrii familiei Wingfield le-am resimtit si eu in sanul familiei
mele. Daca pentru Tom lipsea tatal complet, pentru mine tata a lipsit partial. Cu toate ca a fost mai
mareu prezent fizic pana ce am plecat din oras, nici pana in ziua de azi nu am reusit sa duc pana la
capat o discutie cu el. Absenta comunicarii dintre tata si mine m-a facut sa-mi asum disparitia complete
a tatalui pentru personaj.
Pe langa materialul pe care deja il detineam, a fost nevoie sa vin cu experiente noi, care sa
cimenteze rolul alaturi cele vechi. Stiam ca Tom este homosexual, asa ca a trebuit sa inteleg mai multe
despre aceasta latura ascunsa a sa. Cu toate ca daca citim piesa, sau vedem spectacolul, este complicat
sa observam acest lucru, el exista acolo in interiorul lui Tom, asa ca trebuia sa ajunga si interiorul meu.
Fiind foarte probabil ca atunci cand sustinea, ca se duce la film sa mearga in cu totul alt loc, am
presupus ca iese la intalniri in secret cu alti barbate. Avand acest gand, am petrecut o noapte intr-un
club gay alaturi de niste cunostinte, cu care am discutat despre cateva intimitati ale vietii de
homosexual. Asta a lasat in memoria mea emotionala o amintire, usor de accesat, cand eram intrebat
pe scena unde mi-am petrecut noaptea.
Cu toate ca a fost un rol reusit, consider totusi ca n-am sapat suficient de mult pentru a ajunge
la fundul memoriei mele emotionale. In experientele ce urmeaza, mi-am propus sa fiu mult mai
sarguincios.