Moara cu noroc

Nuvela este o specie a genului epic, în proză ce prezintă în mod verosimic și

obiectiv, imaginea esențializată a unei lumi și a unor destine, având un singur plan narativ ce
se focalizează asupra unui personaj complex. Acțiunea nuvelei este dinamizată de prezența
unor conflicte foarte puternice între personaje.

Ioan Slavici (1848 – 1925) este unul dintre cei 4 mari clasici ai literaturii române
afirmându-se ca deschizător de drumuri prin crearea romanului realist obiectiv ,,Mara,, și
prin integrarea elementelor de analiză psihologică, în scrierile sale. Slavici este considerat
întâiul mare scriitor modern al Transilvaniei, ilustrând ,, constanta ardelenească a
spiritualității românești,, . Este întemeietor de școală și de direcție literară abordând formula
estetică a ,,realismului poporal,,. Modernitatea formulei sale epice constă în utilizarea
metodei analitice, de investigare a conștiințelor și psihologiilor personajelor sale.

Moara cu Noroc a apărut în volumul Novele din popor 1881, bucurându-se de o mare

apreciere critică din partea lui Titu Maiorescu și Eminescu, care recunoșteau meritul
autorului care s-a inspirat din viața proprie a poporului, și ne-a înfățișat ceea ce este, ce
gândește și simte românul.

În conturarea personajelor sale și a destinelor acestora, Slavici are ca puncte de reper

principiile filozofice și existențiale promovate de filozoful chinez Confucius. Acesta mizează
pe echilibru în toate aspectele vieții ca și pe iubirea de bine, adevăr.Un alt concept ce se
reflectă în operele lui Slavici este cel al kalokagathiei, principiu anticc grecesc ce miza pe
unitatea dintre frumos, bine și adevăr.

Moara cu nororc este numele hanului așezat la răscruce de drumuri și de destine.

Valoarea simbolică a acestui topos este dezvăluită în capitolul al 2 prin afirmația ,, Moara a
încetat a mai măcina și s-a prefăcut în cârciumă,,. Așezarea hanului surprinde simbolic
răscrucea destinelor personajelor. Titlul are nuanță eufemistică, închizând în el o ironie
amară și simbolizând un spațiu malefic așezat sub semnul unui ,,noroc,, înșelător.

TEMA -consecințele nefaste pe care setea de îmbogățire le are asupra individului,

hotărându-i destinul, pe măsura abaterii de la principiile morale fundamentale.

Naratorul este omniscient și omniprezent devenind o instanță narativă

heterodiegetică, ce propune o perspectivă narativă obiectivă, cu o viziune ,,dindărăt,,,
Narațiunea se realizează la persoana a 3-a, naratorul fiind obiectiv, neimplicânduse afectiv în
evenimentele narate.

Construcția nuvelei respectă canonul clasic de compoziție, în text regăsindu-se toate

momentele subiectului . Nuvela are 17 capitole care se succed după principiul cronologiei, ce
presupune desfășurarea evenimentelor în ordinea lor logică și cronologică. Tehnica
principală de compoziție este cea a înlănțuirii secvențelor narative.
Rezumat

Acțiune începe cu Ghiță, Ana și mama Anei care stau și discută dacă să ia în
arendă Moara cu Noroc. În final se decid să o ia deoarece nu mai voiau să trăiască o viață de
cârpaci.
Decizia astfel luată ei se mută acolo. Locul în care stătea Moara cu Noroc se părea că
chiar era cu noroc. Era la răscruce și ajungeai la ea tocmai după ce se termina drumul mai
greu. O vreme toate lucrurile au mers cum trebuie. Nu au existat probleme de nici un fel.
Ghiță când s-a mutat a schimbat moara într-un loc primitor unde puteai să – te odihnești și
să îți lași calul să se odihnească. Puteai schimba vorbe cu alte persoane care erau acolo.Cu
alte cuvinte era mai mult decât o moară, locul acela deja începea să devină cunoscut. Totul a
mers bine până într-o zi…
Într-o zi au venit niște oameni care erau porcari. Se cunoștea asta după înfățișarea
lor. Ei au mâncat, au băut după care s-au pus pe drum și nu au plătit nimic. Puțin mai târziu a
venit la moară Lică Sămădăul, un vestit porcar. Mulți oameni știau că nu e nimeni ca el atunci
când vine vorba de turme de porci. După ce a vorbit cu Ghiță și-a dat seama că oamenii
dinainte nu plătiseră ceea ce au consumat. A scos el și a plătit pentru ei, după care a plecat.
Din acel moment Ghiță intră în mâinile lui Lică Sămădăul, care vrea să îl facă un
informator al său. Ghiță intră astfel în mâinile lui Lică și este atras de ideea îmbogățirii
rapide. Inițial el nu a dorit să i se alăture. Și-a luat totuși niște câini, două pistoale  și o slugă
”un ungur înalt ca un brad”. Timpul trece și Ghiță devine tot mai implicat în afacerea lui.
Odată ce a intrat în mâinile lui LIcă nu mai exista cale de întoarcere. Se observă
transformarea lui Ghiță în timp. Devine mai ursuz și se supără pentru orice lucru de nimic.
Nu se comportă diferit nici față de propria familie. Deseori a lăsat-o pe Ana cu vânătăi.
La un moment dat Ghiță este implicat într-un jaf și o crimă. Aceasta se află și Ghiță
trebuie să dea socoteală autorităților. Ghiță minte, pentru a-l acoperi pe Lică și apoi se simte
vinovat. El spune:„Iartă-mă, Ano! […] Iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât voi
trăi pe fața pământului” După asta Ghiță se înstrăinează din ce în ce mai mult de soția lui. Ba
chiar și-o dă în brațele Sămădăului. Rupând astfel din ce în ce mai mult relația cu ea. De
asemenea într-o situație de disperare el își compătimește copii deoarece el nu le este un tată
suficient de bun. Citat:„Sărmanii mei copii, […] voi nu mai aveți, cum avuseseră părinții
voștri, un tată om cinstit.”. După care decide că nu este în totalitate vina lui. El dă vina pe
dorința necontrolabilă după bani. 
În timpul săptămânii Paștelui copii și soacra se decid să plece la rudele de la Ineu. Ana
și Lică au rămas acasă ca și marionetele lui Lică. În acea seară Ghiță pleacă și vine înapoi cu
Pintea. Ghiță a lăsat-o pe Ana cu Lică pentru a reuși să îl prindă într-un loc. Până la urmă Ana
alege calea răzbunării. Îl roagă pe Lică să o ia cu el dar acesta refuză. Pintea a fost foarte
surprins când a aflata că Ghiță și-a sacrificat famlilia pentru a-l prinde pe Lică. Până la urmă
Ghiță își ucide soția și este omorât la rândul său din ordinul lui Lică. Acesta, nevrând să fie
prins se sinucide sfărâmând î-şi capul. La final soacra spune vorbele care i-au urmărit de la
început:„Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat”
 CAEACTERIZARE
Personajul principal al nuvelei este Ghita, personaj mobil, complex, realist si
tridimensional.Pe parcursul nuvelei acesta este caracterizat atat in mod direct de catre
narator si autocaracterizare, cat si in mod indirect din ganduri, fapte si relatiile cu alte
personaje.

Deoarece nu respecta norma morala de la inceputul nuvelei, Ghita involueaza,

ajungand la un deznodamant tragic. La inceput Ghita este un bun cizmar cinstit si harnic care
muncea pentru fericirea failiei sale. Este grijuliu cu Ana si cu copii sai pe care ii iubea nespus
de mult. Momentul intalnirii cu Lica reprezinta si momentul inceperii schimbarii interioare a
lui Ghita care ajunge in final sa fie capabil de crima.

Intalnindu-se prima data cu Lica, Ghita incearca sa se impuna. Este autoritar dar
simte totusi pericolul care il pandeste daca i se supune lui Lica dar si riscul si mai mare de al
refuza. Ghita este caracterizat in mod direct de catre Samadau in momentul in cae acesta ii
intuieste lacomia ‘’tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau’’. Este convis pana la
urma sa devina complice, pierzandu-si demnitatea si libertatea. Cu toate acestea, orbit de
setea de imbogatire, nu actioneaza imediat pentru a-l demasca pe Samadau.

La inceput Ghita este iubitor si grijuliu cu Ana. Treptat avaritia determina

diminuarea sentimentului de iubire, se joaca mai rar cu Ana iar atunci cand o facea ‘’isi
pierdea repede cumpatul’’. Incepe sa fie brutal cu Ana si cei mici, ajungand sa regrete ca are
nevasta si copii. Cand se indeparteaza aproape definitiv de Ana, are remuscari, evidentiate
prin monolog interior, ‘’iarta-ma Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa mi-o iert cat oi
trai pe fata pamantului’’.

Actiunile si atitudinea, precum si gandurile sale, scot in evidenta nelinistea,

incertitudinea si spaima sa interioara. Impins de dorinta de a se razbuna, Ghita se foloseste
de Ana pe care o arunca in bratele lui Lica. Cand Samadaul o invita la dans, Ghita o indeamna
sa joace ‘’’joaca muiere, parca are sa-ti ia ceva din frumusete’’. Totusi candi si vede sotia in
bratele Samadaului, ‘’fierbe in el’’ si se umple de gelozie si orgoliu. Simtind ca cea mai mare
slabiciune a lui Ghita este dragostea pentru Ana, Lica incearca sa o cucereasca, reusind in
final sa o fac ape aceasta sa isi doreasca sa plece cu el.Momenyul descoperirii faptului ca Ana
il inseala, marcheaza sfarsitul degradarii morale a lui Ghita care,orbit de ura si gelozie, o
omara pe femeie.