Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război

Romanul este specie a genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune

complexă care se desfășoară pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase
a căror personalitate este bine individualizată și al căror destin este determinat de
trăsături, de caracte,r și întâmplările ce constituie subiectul operei.

Romanul se încadrează în tipologii diverse :

- Subiectiv – narator subiectiv,instanță narativă homodiegetică

- Psihologic – sondează stările de conștiință ale personajului narator
utilizând tehnici moderne din domeniul psihologiei – tehnica
introspecției
- Al experienței – romanul include o experiețăreală trăită în mod
nemijlocit de către autor, acesta fiin sublocotenent în armata. Jurnalul
său de front este împrumutatde autor personajului său ficțional
- Proustian – autorul împrumută de la scriitorul francez Marcel Proust o
serie de tehnici și metode de investigare a realității și a conștiinței
- Interbelic –

În spațiul literaturii noastre interbelice, Camil Petrescu este o prezență

emblematică ce reușește o sincronizare a literarturii sale cu tendințele prozei
europene moderne.

Pentru Camil Petrescu creația este un act de cunoaștere și nu de

invenție, iar realitatea artistică trebuie să stea sub semnul autenticității, al
experienței unice și irepetabile trăite de eul creator, de aceea romanele sale
surprind profunde analize ale stărilor de conștiință și ale proceselor sufletești
complexe.

În articolul ,, Noua structură artistică,, și opera lui Marcel Proust ca și în

studiul ,, Tese și antiteze,, autorul mărturisește că opera sa aparține literaturii
autenticității în care ,, timpul este subiectiv, iar romanul înseamnă experiență
interioară’’.
 Camil Petrescu vede așadar scrisul, ca pe o experiență de cunoaștere a
sinelui și a lumi. ,, Din mine însumi eu nu pot ieși. Orice ași face nu pot descrie
decât propriile mele senzații, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest
decât la persoana 1 ‘’

Personajul narrator impune o perspectivă unică și subiectivă, instanța

narativă homodiegetică, narează evenimentele la persoana 1, propunând o
viziune ,, avec,, și focalizare internă.

Titlul dezvăluie și anticipează construcția dublă a romanului cu cele 2

experiențe existențiale și cognitive trăite de protagonist și devenite teme ale
cărții. Cele 2 adjective ,, ultima ,, respectiv ,, întâia ,, sunt așezate strategic într-
o ordine semnificativă pentru a sugera disponibilitatea eroului de a depăși
drama iubirii tradate și de a intra în noi orizonturi de cunoaștere ale lumii și ale
sinelui, de a trăi noi experiențe existențiale și cognitive.

Titlul, extrem de amplu are nuanță analitică și închide în el drM

personajului central confruntat cu două experiențe ce stau sub semnul iubirii și
morții.

Compoziția – Romanul este subiectiv, prin perspectiva narativă unică și

subiectivă pe care o propune, se tranformă într-o veritabilă confesiune,
narațiunea la persoana 1 urmărind fluxul conștiinței.

Compoziția romanului este binară, textul epic fiind organizat în 2 mari

părți pe care autorul le numește ,, cărți ,, C1 – 6 capitole, C2- 7 capitole

Titlurile capitolelor sunt fie rezumative, fie metaforice ,,La Piatra Craiului
în munte ,, ,,Diagonalele unui testament ,,

Romanul are și aspecte realiste în special cele privitoare la incipitul

descriptiv ce fixează în mod verosimic cronotopul și aspectele legate de
experiența războiului pe care o trăiește protagonistul. Această veridicitate a
imaginii războiului se naște din faptul că autorul își împrumută propriul jurnal
de front personajului său ficțional. Din acest motiv, criticul G. Călinescu afirmă
că romanul camilpetrescian este ,, tot ceea ce s-a scris mai fruos și mai
adevărat despre război ,,
 Geneza romanului se sprijină pe câteva experiențe lirice cum sunt cele
adunate în seria ,, Ciclul morții,, sau epice cum ar fi proza ,, Cei care plătesc cu
viața ,,

Romanul apare în anul 1930 autorul mărturisind că nașterea acestuia ,, a

fost o ardere mistuitoare în care rândurile se chemau unele pe altele, fără nici
un fel de răgaz ,, .

Tema centrală a romanului o constituie inadaptarea intelectului lucid,

într-o lume meschină și mediocră dominată de impostură ce devine pentru
personaj un veritabil ,, pat al lui Procust ,,

Această temă centrală se caracterizează prin dezvoltarea mai multor arii

tematice, cele mai evidente teme sunt iubirea și războiul, dar acestora li se
adaugă și tema moștenirii, existența societății burgheze bucureștene din
perioada Primului Război Mondial și de asemenea tema cunoașterii reflectată
în text prin setea de absolut în iubire ce domină personajul în prima parte a
romanului.

CARACTERIZARE