PARTICULARITĂȚI ALE NUVELEI.

TEMA ȘI VIZIUNEA DESPRE LUME

- nuvela realist-psihologică -

„Moara cu noroc”
de Ioan Slavici
INTRODUCERE

Ioan Slavici (1884-1925), prozator ardelean, este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de
tipologii. Adept al filosofului chinez Confucius, aplică în creațiile sale virtuțile morale exprimate de acesta,
întreaga sa operă fiind astfel o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuință si înțelepciune, pentru
fericirea prin iubirea de oameni și, mai ales, pentru păstrarea măsurii în toate, orice abatere de la aceste principii
fiind grav sancționată de autor.
Nuvela „Moara cu noroc” a apărut în volumul de debut „Novele din popor”, în 1881. Mihai Eminescu
aprecia că personajele ,,nu numai că seamănă în exterior cu ţăranul român, în port şi vorbă, ci cu fondul sufletesc
al poporului, gândesc şi simt ca el”. Ioan Slavici construieşte o operă literară bazată pe cunoaşterea sufletului
omenesc, cu un puternic caracter moralizator.

CUPRINS

1. Încadrare în specie și curent literar

Ca specie literară, opera este o nuvelă realist-psihologică.

Definiția nuvelei
Nuvela este specia genului epic, mai lungă decât povestirea și mai scurtă decât romanul, cu un singur fir narativ,
cu personaje puține, cu un conflict puternic concentrat, în care accentul se pune mai mult pe definirea
personajului decât pe acțiune.

Încadrare în curent literar

Opera se încadrează în estetica realistă, prin:
- verosimilitate (credibilitatea intâmplărilor- oferă iluzia că cele derulate s-au întâmplat cu adevărat)
- obiectivitatea perspectivei narative
- preferința pentru teme precum: banul, dezumanizarea, imoralitatea
- tehnica detaliului în descrieri și portretizare
- prezentarea personajelor în relație cu mediul în care trăiesc
- reprezentarea personajului tipic pentru o categorie socială și morală
- critica indirectă a autorului la adresa societății pe care o înfățișează
- stilul narativ sobru, fără podoabe artistice

2. Dezvoltarea a două trăsături ale realismului

Două trăsături ale realismului, așa cum m enumerat mai sus, o constituie verosimilitatea întâmplărilor și
preferința pentru tematica banilor, a dezumanizării. Acțiunea are la bază procesul de dezumanizare 1 a
personajului central, Ghiță, cel care cade pradă patimii îmbogățirii. Așadar, tema nuvelei o constituie
consecinţele nefaste pe care o au banii asupra individului, hotărându-i destinul pe măsura abaterilor de la
principiile morale fundamentale. O altă trăsătură a realismului este obiectivitatea perspectivei narative.
Perspectiva narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi omniprezent şi de naraţiunea la persoana
a III-a a unor fapte verosimile, la care participă personaje puţine, dar construite solid, cu puternice trăsături de
caracter.

3. Titlul nuvelei este ironic: ”Moara cu noroc” este de fapt cu ghinion deoarece reprezintă un loc
blestemat unde se petrec crime și se schimbă bani murdari proveniți din jafuri și omoruri. Moara se află
într-o vale, la răscruce de drumuri, un loc izolat de restul lumii și înconjurat de pustietate. Toposul este
sinonim cu maleficul și cu distrugerea.

4. Timpul și spațiul
1
dezumanizarea= pierderea trăsăturilor omenești, transformarea personajului într-o brută, asemenea unui animal
care acționează în baza instinctelor
 Acțiunea nuvelei este situată între două repere temporale religioase, de la Sf.Gheorghe până la Paștele
din anul următor, de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Toposul ales este ”Moara cu noroc”, o veche
moară părăsită, care a fost prefăcută în cârciumă. Cele cinci cruci de dinaintea morii, două de piatră și
trei cioplite în stejar și împodobite de icoane, sunt „semne care-l revestesc pe drumeț că aci locul e
binecuvântat, deoarece acolo unde vezi o cruce de aceste a aflat un om o bucurie ori a scăpat altul de o
primejdie”. La o primă vedere, trecătorul are impresia că a dat de un loc binecuvântat. Insă rascrucea de
drumuri și crucile simbolizează un loc care macină destine și schimbă iremediabil cursul vieții
personajelor.

5. Compoziţia şi structura nuvelei

Nuvela este realistă, de factură clasică, este împărţită în 17 capitole. Construcţia nuvelei este circulară
pentru că se începe şi se termină cu vorbele bătrânei soacre: ,,Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e
vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit” şi ,,Se vede c-au lăsat ferestrele deschise (…) Simţeam eu
că n-are să iasă bine; dar aşa le-a fost dat”.

6. Construcţia şi momentele subiectului

Expoziţiunea prezintă sfatul rostit de bătrâna soacră a lui Ghiţă, atunci când află de intenţia ginerelui de
a lua în arendă hanul ,,Moara cu noroc”.
Cizmar de meserie, Ghiţă se săturase să cârpească cizmele oamenilor, de aceea doreşte să-şi schimbe condiţia. Se
mută la Moara cu noroc împreună cu soţia, soacra şi ce doi copii, şi în scurt timp devine cunoscut.
Intriga începe odată cu apariţia la han a lui Lică Sămădăul, simbol al răului. Acesta îi cere lui Ghiţă să-l
informeze despre tot ce se întâmplă, ,,cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice şi cine ce face”.
Desfăşurarea acţiunii
Ghiţă se implică treptat în afacerile necinstite ale lui Lică. Îşi cumpără două pistoale, îşi ia încă o slugă,
pe Marţi şi doi căţei. Devine complicele Sămădăului, primeşte banii obţinuţi de la el prin tâlhării şi crime,
acceptă să-i schimbe, luând camătă jumătate din sumă. Se îndepărtează de Ana şi de familie, este anchetat în
două rânduri, fiind bănuit de complicitate la jefuirea arendaşului şi chiar la crimă, dar nu se poate dovedi nimic.
Face un joc dublu oferindu-se să-l ajute pe jandarmul Pintea pentru a-l prinde pe Lică atunci când acesta va veni
să-şi plătească o datorie cu bani luaţi de la victime.
Punctul culminant Ghiţă o lasă pe Ana drept momeală lui Lică pentru ca să poată pleca la Ineu cu
scopul de a-i da de veste lui Pintea că Lică se află la Moara cu noroc cu banii însemnaţi asupra lui. Ana
dezamăgită de comportatrea soţului se aruncă în braţele lui Lică.
Deznodământul
Ghiţă se întoarce pe înserat de la Ineu şi măcinat de gelozie o ucide pe Ana iar Răuţ îşi descarcă pistolul
în ceafa lui Ghiţă fără ca acesta să afle cine l-a ucis.
Urmărit de jandarmul Pintea, Lică se sinucide izbindu-se cu putere de trunchiul unui stejar.

7. Conflictul
Conflictul central este unul moral, psihologic, interior. În sufletul lui Ghiță se dă o luptă între dorința de a
rămâne un om cinstit și dorința de a se îmbogăți repede alături de Lică, un om aspru și primejdios.
Conflictul exterior constă în confruntarea dintre cârciumarul Ghiță și Lică Sămădăul. Orbit de patima
banului, Ghiță se simte vulnerabil față de Lică, deoarece are familie și ține la imaginea sa de om cinstit în
fața lumii. Obișnuit cu independența pe care i-o oferă afacerea cu cârciuma, ințelege că daca nu devine omul
lui Lică, nu mai poate rămâne la „Moara cu noroc”. Se vede constrâns să accepte colaborarea cu el, fapt care
îi va afecta grav echilibrul interior. Patima pentru bani îi va distruge familia.

8. Personajele
9. Stilul narativ

INCHEIERE

Concluzia