Sunteți pe pagina 1din 15

Drama este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, caracterizata prin

ilustrarea vietii reale intr-un conflict complex si puternic al personajelor individualizate sau
tipice, cu intamplari si situatii tragice, in care eroii au un destin nefericit. Drama are o mare
varietate tematica: sociala, istorica, mitologica, psihologica. Limbajul solemn alterneaza cu cel
familiar, fiind deseori presarat cu elemente comice.
Camil Petrescu este un autor analitic atat in roman, cat si in teatru, construind personaje
framantate de idealuri ce raman la stadiul de teorie, traind in lumea ideilor pure, imposibil de
aplicat in realitatea concreta. Conceptia lui Camil Petrescu despre drama umana evidentiaza
ideea ca "o drama nu poate fi intemeiata pe indivizi de serie, ci axata pe personalitati puternice,
a caror vedere imbratiseaza zone pline de contraziceri", ca personajele nu sunt caractere, ci
cazuri de constiinta, personalitati plenare, singurele care pot trai existenta ca paradox: "Cata
constiinta atata pasiune, deci atata drama". in piesa "Suflete tari", Camil Petrescu preia din
romanul "Rosu si negru" de Stendhal acele episoade care sunt esentiale pentru desfasurarea
conflictului, diferenta constand in alegerea unui plan dilematic de manifestare a acestuia in
constiinta personajelor. Dramaturgul insusi marturiseste atractia deosebita pe care o are pentru
autorul francez: "Eram inca de ani de zile, si am ramas, un pretuitor statornic al lui Stendhal,
dar mi s-a parut ca laborioasa tactica a lui Julien Sorel, ca sa seduca pe d-ra de la Male, ar
putea fi tematic inlocuita cu o irumpere psihica atat de clocotitoare, atat de neprevazuta, incat
sa izbandeasca, in 40 de minute, acolo unde eroul stendhalian avusese nevoie de luni (si poate
anI) de manevre calculate si dibuiri de tot soiul". (Camil Petrescu - "Addenda la
Falsul tratat").
Drama "Suflete tari" de Camil Petrescu a avut premiera in anul 1922, dar a fost publicata abia
in 1925.
Tema o constituie drama de constiinta a personajului principal, izvorata dintr-un conflict
complex si puternic in planul ideilor absolute, pe care, dintr-un orgoliu nemasurat, eroul se
incapataneaza sa le aplice in realitatea concreta cu care sunt incompatibile. Destinul nefericit al
personajului este determinat de luciditatea prin care-si asuma esecurile, de opacitatea fata de
orice solutie reala, de refuzul de a abandona lumea ideilor pure, de obstinatia de a aplica in
societatea concreta iubirea absoluta, ce se dovedeste imposibila la nivelul unor clase sociale
antagonice.

Semnificatia titlului
Titlul "Suflete tari" situeaza conflictul dramei lui Camil Petrescu la nivelul constiintei
personajelor, care nu sunt caractere cu trasaturi morale traditionale, ci personalitati puternice,
adevarate "suflete tari", pentru care optiunile sunt irevocabile. Ioana Boiu si Andrei Pietraru
apartin unor clase sociale diferite, antagonice, fiecare dintre eroi fiind dominat de conceptii
inflexibile. Ioana, tributara prejudecatilor de casta, mandra, inaccesibila, de o distinctie
strivitoare, "dispretuieste bucuriile de pret marunt ale celor din jurul ei". in opozitie, Andrei
Pietraru, total lipsit de prejudecati, este insetat de o "dragoste in stare pura", absoluta, dominat
de un orgoliu exagerat (hybris - n.n.), care-1 conduce spre eroarea ca poate trece peste barierele
sociale si poate sa-si recapete demnitatea umana, de care fusese frustrat in viata din cauza
conditiilor sale sociale umile. in fond, el n-o iubea pe Ioana, ci se iubea pe sine. Asadar, cele
doua "suflete tari" care compun un cuplu antitetic pot comunica pasional numai in faza iubirii
tainuite, cand interpreteaza deja alte roluri, purtand fiecare o masca: "De o saptamana, viata
mea nu e decat o prefacatorie dezgustatoare", marturiseste Ioana. "Suflete tari" sunt si boierul
aristocrat Matei Boiu Dorcani si taranul Culai Darie, eroi rigizi, incapabili de a avea dileme,
convinsi ca cele doua clase sociale nu se pot intersecta fara consecinte fatale

Andrei Pietraru(30ani)-nalt,delicat,faa palid,ochi verzi-albastri, ptrunztori,frmntat de o


via intern.
Matei Boiu Dorcani(70ani)-palid,trind parc ntr-o alt lume, obosit,parc suferind.
Culai Darie-costum de silvicultor,coleg de liceu cu Andrei
erban Saru Sineti
Prinul Bazil-elegant,blazat
Ioana(29 ani)-nalt,faa alba,elegant,micri feminine, pierdut.
Elena-statur mijlocie,ofilit,cam far vrsta
Maria Saru Sineti
Deciu-ziarist la Seara i Lumea ilustrat
ACTUL 1
Aciunea se petrece n casa lui Matei-Boiu Dorcani,in toamna lui 1913,o cldire veche,cu ziduri
groase,cu o bibliotec imens,o cas simpl,dar cu iz batrnesc.Andrei cerceteaz cu atenie un
model vechi de revolver,apoi cade pe gnduri.Bazil i Matei vorbesc,primul i povestete c Andrei
l-a provocat la duel. Ioana intervine mrturisindu-le c-l iubete pe Andrei,dar el o iubete pe
nepoata lui S.Sineti.Prinul i atrage atenia lui Matei c-i va da fata dup un tran,dar acesta i
rspunde c l intereseaz mai mult valoarea,curajul moral,dect c n-are o diplom(pt. c nu i-a
terminat facultatea). Andrei discut cu S.S despre fosta logodnic (d-oara Mrculescu). S.S. i
reproeaz c a rupt logodna,desi ar fi avut un viitor strlucit,pt. a fi bibliotecar la M.B.D. Apare
Deciu(reporter la Seara si Lumea ilustrat) i o caut pe d-oara Boiu,dar le citete i celor doi
portretul pe care i l-a facut:30 ani,se plimb la sosea,avere considerabil,pasiune pt. arta
bizantin,pt. lit. fr. Stendhal.Ziaristul i mrturisete lui S.S. c articolul a fost doar un pretext pt. a
putea sta de vorb cu el i pt. ai propune s fac parte din noul guvern,S.S refuz,apare i Maria S.
care e suparat,nspaimntat cnd l vede acolo pe soul ei.Acesta i mrturisete c a venit s-i

aduc flori de la expoziie Ioanei.Apare Ioana cu un tablou al matuii ei.S.S. o ntreab cine era ea
de fapt,Ioana scoate mndr o provil i citete povestea Suzanei B. care s-a csatorit cu un haiduc
pt a-l scpa de la moarte.Maria observ c seamna cu ea,are aceeai expresie a ochilor ,apoi
vorbesc despre Andrei,Maria o acuz c se poart prea urat cu el.Un moment Andrei a rmas
singur necjindu-se din cauza stngciilor lui.Apare Culai Darie, mbrcat n costum de silvicultor
i Andrei i-o prezint pe Ioana. Culai vine s-l ia la ar,ademenindu-l cu vorbe despre aer
curat,mncare bun.Andrei l refuz,i mrturisete c e legat de d-oara i de casa ei,Darie i
reproeaz c prea s-a infundat in acea cas.Apare Elena care vine s-l ntrebe de duel,ncercnd
s-l fac s renune.Andrei spune c nu mai poate.Elena i mrturisete lui Culai c l-a minit pe
Andrei c d-oara B. i acord atenie.
Apare M.B. care-i spune lui Andrei c a vorbit pt. ai gasi o catedr.L-ar trimite cu bursa la
Dresde,dar Andrei refuza.Boiu rmne singur i apare M.S. care-I reproeaz c la primit pe soul
ei care o amenina ca-i ia copiii(Maria e rud cu Boiu),vorbesc despre Ioana.Apare Ioana care-i
spune tatlui ei de duel.Acesta nu stia nimic.vine i prinul i vrea sa vorbeasc cu Ioana.Aceasta i
rspunde politicos,dar cu rceal ,o invit la bal,dar ea refuz ,vorbesc de duel.Ioana ncearc s-l
fac s-i dea seama c nu are cu cine s se bat,l roag s-i cear scuze in faa lui Andrei.Andrei
le accept spunnd c nici el nu l-a recunoscut asear.Lucrurile se rezolv.Prinul i spune c pleac
la Paris,ea i mrturisete ca nu i-a plcut nici ei acolo,dei chiar fusese logodit.O enervau luxul i
arta prost fcut.
Culai ncearc s-l conving nc o dat s plece,spunndu-i c nu merit s se sinucid pt
ea.Andrei refuz i-i promite c-i va sruta mna la ea n iatac n acea sear,dar n acest timp i
mrturisete c vrea s se sinucid cu revolverul.Culai l face nebun.
ACTUL 2
n iatacul jupniei, deasupra bibliotecii, obiecte scumpe (cari,tablouri),Elena l vede pe Andrei
n camer la Ioana, l ceart pt c nu are nimeni voie acolo.El i spune c vrea s-i vorbeasc i o
roag sa l cheme cnd Ioana va fi singur.
Ioana i tatl ei au venit de la teatru(oper) i i continu discuia la un ceai;se ineleg foarte
bine,el o rsfa i i marturisete c prinul i-a cerut mna.Ioana nu e de acord,tatl o rsfaa
facnd-o Suzana Boiu.Ioana se retrage,Andrei merge la ea, e timid,pierdut,ea i rspunde
rece,intrebndu-l ce caut la ea.El vrea s-i spun ceva:c nu mai poate dormi,lucra,c o iubete,i
face declaraii de dragoste,i spune ct de singur e far ea,dar ea i reproeaz c glumete: Ei
bine,d-le, cu zabaricale de acestea vrei s m cucereti d-ta pe mine?
(anterior:nu am recunoscut dect cteva pasaje de teatru prost,de roman ieftin si nici o figur
stilistic sau vreo 2 nvechite).El e revoltat,ia hotrrea s fie tare,i mrturisete c se va sinucide
dac nu realizeaz ce-a promis(s-i srute mna). Ea i ntinde mna ,dar el nu e mulumit.Ioana
gsete o situaie asemantoare n Rou i negru a lui Stendhal i ea e mirat cnd el i mrturisete
c n-a citit cartea i i mai spune c a anulat iertarea i c maine se va duela cu prinul.ntre timp,se
aude zgomot,apare tatl ei,dar Andrei nu vrea s ias din camer.Se ascunde n umbr.Tatl vine
s-i cear cheia de la bibliotec.Andrei vrea s ias sa i-o dea,dar Ioana reacioneaz i ia cheia de
la Andrei i i-o d tatlui.Rmai din nou singuri,ea parc are o revelaie,se simte nvins,incearc
s-l fac s plece din cas,s-i vad de viaa lui.El i vorbete din nou de sacrificiile pe care le-a
fcut pt. a ramne bibliotecar.i mrturisete c nu e o sentimental,dar ar vrea s-l tie realizat.
Dei ea protesteaz,el o strnge n brae i cnd vrea s-i dea o palm o srut apsat pe gur.
ACTUL 3

Cneazul i alte 2 pers. discut despre duel i citesc un proces verbal din care aflm c Andrei l-a
rnit pe prin,dei se pare c l-a atacat dup ce s-a strigat Halt!.
Andrei discut cu prietenul su i i mrturisete c de o spt. triete ca ntr-un vis fericit,seara
alturi de Ioana.E hotrt s-i spun tatlui,dar Culai l avertizeaz ca nu cumva boierul s cread
c-i vrea averea i i spune c Elena e topit dup el.Ioana vine la el i cere s-i spun totul tatlui
ei,spunnd c nu poate tri n minciun.El la nceput ezit,apoi e de acord. ntre timp vine
servitoarea care aduce o scrisoare de la Elena. Ioana se mir ,la fel i Andrei.Andrei merge la Boiu
care se pregtea de plecare i i spune c o iubete i-i cere mna ei. Boierul crede c glumete,dar
atunci cnd vine i Ioana i-I spune c Andrei e soul ei,Boiu o d afar i pe Andrei l face vnator
de avere.Cei doi se ceart,Andrei i spune tot ce are de spus,l jignete,i spune c poate s o
dezmoteneasc,dar boierul spune c nu va face acest lucru.Boierul pleac,apare Elena care ncepe
s-I strng lucrurile,pt c boierul se va muta la Dorcani,pt totdeauna,ea va pleca cu el.i ureaz
mult fericire i nainte de a pleca,Andrei o mbraiseaz i o srut prietenete.n acel moment
vine Ioana care vede scena.Elena se sperie i scoate un tipt care compromite ntreaga scen.Dei
ncearc s se disculpe,ea nu-l crede,i spune cuvinte jignitoare. Singura soluie pe care el o
gsete:sinuciderea.Ia pistolul i ntre ea, trage.Imediat vin i apare i doctorul,cu care trebuia s
plece Culai,care constat c nu e mortal rnit,c nu i-a atins inima,iar Culai i spune:
Andrei al d-voastr a murit,iar Elenei i spune s-i adune lucrurile pt c va pleca cu ei la Vleni.

COMENTARIU 2

Piesa "Suflete tari" este o drama a contradictiei dintre doua personaje situate la
poli opusi ai existentei, fiecare traind in momente diferite ale segmentului temporal:
Ioana intr-un trecut plin de relicvele unui intarziat ev mediu boieresc, Andrei Pietraru
intr-un prezent aparent modern, repetand insa structuri caracteriale clasice, de mult
cunoscute. Scriitorul insusi, aflat in polemica permanenta cu modelele literare uzitate
pana la el, declara, in "Addenda la Falsul tratat", ca a vrut sa dea o replica la romanul
"Rosu si negru" de Stendhal:
"Eram inca de ani de zile, si am ramas un pretuitor statornic al lui Stendhal, dar mi s-a
parut ca laborioasa tactica a lui Julien Sorel ca sa seduca pe d-ra de la Mole ar putea fi
tematic inlocuita cu o erupere psihica atat de clocotitoare, atat de neprevazuta, incat sa
izbandeasca, in 40 de minute, acolo unde eroul avusese nevoie de luni (si poate de ani) de
manevre calculate si dibuiri de tot soiul".

"Totul este Scris", pare sa spuna, cu alte cuvinte, Camil Petrescu, apropiindu-se de Utopia
lui Jorge Luis Borges, potrivit careia ceea ce se intampla nu e decat repetarea unor fapte
de mult consemnate in imensa Carte a Lumii. Cele doua personaje, respectand principiul
comeidentia oppositorum, sunt doua ipostaze livresti ale aceluiasi tip ireductibil de
proiectie si, implicit, de autoiluzionare. in plus, spatiul virtualizat al bibliotecii, devenita,
in agent determinant al destinelor umane, potenteaza mari conflicte de constiimta. Ioana
Boiu-Dorcani este o admiratoare fara rezerve a personajului stendhalian Mathilde de la
Mole, nutrind insa si orgoliul propriei descendente nobiliare, prin permanenta raportare la
SuzAna Boiu, boieroaica de altadata, care salveaza un haiduc de la moarte, dupa care se
casatoreste cu el. La randul lui, fara sa stie, Andrei Pietraru devine o ipostaza actualizata
a eroului stendhalian, incercand, din iubire, dar si din ambitie fata de un orgoliu feminin
nemasurat, sa ajunga cu orice pret si intr-un interval de timp strict determinat, iubitul
Ioanei. Biblioteca merita astfel o atentie mai mare in simbolistica dramei. insusi scriitorul
este preocupat de tehnica moderna a textului literar, devenind promotorul unei noi viziuni
artistice in roman, bazata pe autenticitate, substantialitate si anticalofilie. Si in textul
dramatic se dovedeste un novator, inserand tehnici literare specifice prozei, o
intertextualitate avant la lettre, vadita, chiar cu intentii polemice, in "Suflete tari".
Didascaliile devin, in felul acesta, mijloace de caracterizare directa a
personajelor. in "Nota regizorala" atasata volumului "Teatru", III, din 1947, scriitorul
mentioneaza ca exista doua tipuri de indicatii scenice: unele "simple deziderate", de care
sa se tina seama in masura posibilitatilor, "cum ar fi de pilda culoarea ochilor eroului sau
ai eroinei", altele "necesare", constituind "adevarate caiete de regie", privitoare la gestica,
miscarea scenica, tonalitatea si intensitatea vocii, uneori fiind "mai importante chiar decat
textul vorbit, fiindca numai ele dau semnificatia reala acestui text vorbit".

Nu este asadar de mirare ca scriitorul include in textul dramatic adevarate portrete in


proza, de pilda al lui Andrei Pietraru: "30 de ani, inalt, delicat, fata palida, o nehotarare
si o instabilitate in gesturi de aparat de mare precizie, sensibil la mai multe influente
deodata".

Portretul Ioanei Boiu este realizat sub forma unui articol de ziar monden, "Jupanita",
inserat firesc in textul dramatic, procedeu uzitat de altfel si de Caragiale. Semnificativ
aici, mai incitant, cum spune autorul, chiar decat textul vorbit, este insa faptul ca
proiectia-cadru a personajului se produce in spatiul bibliotecii, insusi iatacul
"jupanitei", in care avea indrazneala de a-si primi pretendentii intarziati si ezitanti,
semanand cu "un muzeu criptologie", spatiu semantic de mare profunzime, care
determina trasaturile personajului:
"Pe pereti, tablouri bizantine, portrete manastiresti, prin colturi jilturi de biserica alaturi
de gobelinuri. Langa o biblie din veacul al XVII-lea, ultimele carti ale lui Barres si
comediile lui Wilde in original. Dar il admira mai cu seama pe Stendhal si ar vrea sa

semene cu domnisoara de la Mole... De asemenea, e de catva timp in cautarea unui


stramos care sa fi fost decapitat."
Si viata lui Andrei Pietraru este inscrisa hotarator in spatiul virtual al bibliotecii.
Student stralucit, intelectual de mare viitor, refuzand un post universitar si chiar o
casatorie extrem de avantajoasa, cu o dota de "zece mii de napoleoni aur curat" si
promisiunea unui doctorat in strainatate, personajul naufragiase in postul minor de
bibliotecar-arhivar al boierului Matei Boiu-Dorcani, descendent dintr-o veche familie
care inscria in arborele genealogic trei logofeti si patru spatari. Pentru fostii colegi,
Andrei Pietraru alesese un drum "infundat", care nu duce nicaieri, iluzionandu-se insa ca
se afla aici "in calitate de istoric... pentru cercetat arhivele lui Boiu-Dorcani", dupa
modelul altor mari familii boieresti, Cantacuzino, Cretulescu, Calimachi, care "au
insarcinat si ele pe unii dintre istoricii nostri cu asemenea cercetari in arhivele lor".
Un personaj cu simtul realului, cum este Saru-Sinesti, vede in acest loc un spatiu al
neantizarii fiintei, intr-o casa iesita din timp o data cu clasa sociala desueta pe care o
reprezinta, atemporalizata, despre care "nimeni nu stie pe ce lume traieste", dandu-i ca
exemplu un personaj dintr-un fals castel din Moldova, "un batran caraghios, prapadit,
aciuat acolo", fiu de "fost ministru scapatat", total depersonalizat, ajuns "camarad cu
servitorii", "Care venise ca musafir, sa stea o saptamana , si a ramas musafir acolo
patruzeci de ani", fiindca "nu s-a mai indurat nimeni sa-l alunge".

Marea iluzie care il tine prizonier in spatiul cartilor este insa iubirea tainuita, vreme de
sase ani, pentru stapana casei, Ioana Boiu. Pentru Pietraru, ratacirea intr-o biblioteca, in
labirintul Babei, este un act de martiraj pe altarul iubirii, pentru marturisirea careia crede
ca a venit timpul, o data cu intentia printului Serban de a cere mana Ioanei. Aceasta este
insa un personaj nutrit la marile orgolii ale castei sale, care vede totul numai in alb si
negru, pentru ea fiintele umane clasificandu-se in "suflete de stapani" si "suflete de
slugi".
De aceea ea nu vede in Andrei decat un pretendent fara succes, "un biet ratat", care nu poate
accede cu nici un chip la conditia clasei sale.
Infruntarea dintre cele doua personaje constituie adevaratul conflict al piesei, intre doua "suflete
tari", fiecare ratacit in spatiile propriilor iluzii: Ioana Boiu, reprezentanta a unei clase desuete,
iesita de pe scena istoriei, joaca rolul livresc al castelanei inaccesibile muritorilor de rand, de o
inteligenta superioara, materializata insa exclusiv in ironie acida, neincrezatoare, in timp ce Andrei
Pietraru are nesansa de repeta, chiar involuntar, rolul arivistului clasic din romanul lui Stendhal:
"Daca asta-seara, pana la ora douasprezece, nu ii voi fi sarutat mana , la ea in iatac... Asta-seara la
ora douasprezece... imi voi sfarama tampla cu revolverul."
in felul acesta, cei doi, rataciti ca Alice in lumea oglinzii, devin fantose, personaje de hartie, cu

roluri divergente, distribuite dinainte, ca in teatrul absurdului. Declaratia de dragoste a barbatului


este primita cu ironie:
"Dar am inteles-o, mi-ai spus-o! Altceva! Sau mai pe larg, cu amanunte! [...] Spune tot si nu mai
pierde timpul cu introduceri."
Ioana Boiu nu poate remarca decat teatralitatea gesturilor lui Pietraru:
"in ceea ce ai vrut sa-mi spui dumneata, nu am recunoscut decat pasaje de teatru prost, cateva
fraze, de roman ieftin si nici o figura stilistica sau vreo doua vorbe invechite! (Si mainile palide ii
sunt batjocoritoare). Ei bine, domnule, cu zaharicale de acestea vrei sa ma cuceresti dumneata pe
mine? (Si mai ironica, cu o prefacuta cochetarie). Ma jignesti! Te rog, acum, dupa ce stiu ca-mi
invidiezi cainele si cartile, du-te si te culca..."
. Iarasi, didascaliile dau interpretarea exacta si extrem de expresiva a scenei: Andrei "o priveste
infiorat, incremenit. Pentru el Ioana e un ideal care se prabuseste. A privit in sufletul lui si nu
numai ca nu s-a induiosat, dar isi bate joc de el. A ramas in picioare uluit. Nu se poate regasi. intr-o
clipa revede cei sase ani, cand credea ca ea nu banuieste. Si deodata, din revolta, toata suferinta
lui comprimata din tacere izbucneste acum, cu violenta unui resort urias care se destinde brusc."
,
Andrei Pietraru, in cea mai sincera si revoltata incordare a fiintei, simte ca acum se joaca
momentul capital al existentei sale:
"Ha... ha... ha... sa plec, acum? Ar fi o neghiobie. (Uluit, cu un ranjet de dispret.) Pentru cine?...
Pentru cine? [...] Sa raman aici. Trebuie sa raman. [...] Cu sau fara voia dumitale. [...] iti voi tintui
mainile... [...] imi dau seama de un singur lucru.
Ca e aici o lupta pe viata si pe moarte si ca ar fi o farsa neagra de cioclu sa fiu eu cel invins."
Dupa o clipa de autenticitate, personajul reintra insa in tiparele predestinate ale cartii
("Domnisoara, pentru mine nu mai e intoarcere. M-am jurat ca asta-seara, inainte de miezul noptii,
sa va sarut mana ... [...] O data cu ultima bataie a ceasornicului - daca nu am sa
izbutesc sa fac aceasta, imi sfaram tampla..."
), prilej pentru Ioana de a-i intinde mana ,
batjocoritoare, in semn ca nu crede nimic din ce ii spune, ca se lupta cu tot ridicolul situatiei.
Mai mult, il invita sa citeasca pasajul identic din "Le Rouge et le Noir": "Julien, indignat de
lasitatea sa. isi zise: in clipa precisa in care vor bate zece ore, daca nu voi executa ce mi-am promis
sa fac... [...] Ma voi urca la mine si-mi voi zbura creierii."
Prizonier al Cartii, al bibliotecii care acum le sufoca amandurora existenta, surprins
de. marea coincidenta a situatiilor, Andrei este "invins, descompus", "se prabuseste a doua oara".

Are un moment de revelatie, "i se pare ca o lumina ciudata s-a facut in iatac", dar si ca "lupta cu
alte forte decat ale acestei femei", desigur predestinarea livresca, inconstienta sau consimtita,
cultivata, a propriilor vieti. De aceea simte ca trebuie sa se elibereze amandoi, sa gaseasca un punct
de coincidenta, care nu poate fi decat al orgoliilor invinse prin demascarea iluziilor in care a trait
fiecare. Andrei, care pare sa fi trait pana acum cartea si nu propria viata, trebuie sa o scoata si pe
Ioana din convingerea ca asista la o farsa:
"Stii dumneata cine e ridicol dintre noi doi, domnisoara? Ei bine, dumneata esti bine crescuta,
culta, manierata, iar eu sunt aici, adevarat ca viata insasi. Eu traiesc, fie si fara sa-mi dau seama,
literatura... (sec) dar dumneata literaturizezi viata!" Ridicolul, de asta data al Ioanei Boiu, este dat
de mediul artificial
pe care si l-a creat, de "tablourile de pe pereti", de "palatul acesta care te apara de lume ca un
sanatoriu", de iluzia ca face "stiinta, ori arta".
Prin momente succesive de purgatoriu, sub semnul ironiei sau al sarcasmului, intr-o ciocnire
violenta de "suflete tari", cele doua personaje se intalnesc intr-un punct inalt al orgoliilor invinse,
forma de absolut pe care si-au construit-o venind din directii total opuse. E un echilibru fragil,
proiectat intr-un spatiu fictiv, livresc, care se va prabusi iremediabil la prima adiere de vant.
Iubirea lor, aparata cu fermitate in fata prejudecatilor lui Matei Boiu-Dorcani, se spulbera in fata
unui banal gest de compasiune, in scena 7 din actul III. Andrei nu mai are puterea sa ia de la capat
nesfarsitele si inutilele argumente de nevinovatie si, consecvent cu sine insusi, intr-un moment de
revolta suprema impotriva acuzatiei de farsa livresca pe care pare sa o joace, savarseste ceea ce
promisese de la inceput: se impusca in inima. Trezirea ultima la realitate a Ioanei, "naucita,
desperata", nu mai are acum nici un efect asupra protagonistului:
"Pe dumneata te-am ucis in mine... Esti moarta... mai moarta decat daca n-ai fi existat niciodata..."
.
Este moartea unui ideal, dar si eliberarea lui Andrei Pietraru din spatiul, devenit sufocant, al
bibliotecii si transferul sau in spatiul natural al satului romanesc:
"Culai (catre ea): Ce mai vreti? Andrei al dumneavoastra a murit... (catre Elena): iti place sa te
scoli de dimineata? Aduna-ti repede ce ai pe aci, ca mergi cu noi la Valeni..."

REZUMAT PE ACTE
ACTUL I
Suntem Ctre sfritul dup-amiezii, prin toamna lui 1913, n casa lui Matei
Boiu- Dorcani, unde E o atmosfer btrneasc, dar n acelai timp de linii

simple, armonioase, de mpcare cuminte.. Andrei Pietraru, bibliotecar, este un


tnr ca de treizeci de ani, nalt i delicat, cu figur obosit, de om mistuit de o
frmntat via interioar.. Scena nfieaz biblioteca locuinei.
Prolog
Andrei Pietraru viseaz cu ochii deschii, iar figurile din reveria sa se nfieaz
cu aer de imaterialitate. Astfel, Matei Boiu-Dorcani se adreseaz fiicei sale,
Ioana, dup ce aceasta ncercase s i determine tatl de a opri un duel ntre
Andrei i prinul Bazil: Ioana, am bnuit de mult acest lucru L-am bnuit i
l-am dorit. l iubeti pe Andrei Nici nu se putea s fie altfel Erai fcui unul
pentru altul. Dup care Ioana vorbete prinului Bazil, preciznd c nu a
rspuns iubirii lui deoarece se simea sortit lui Andrei. Prinul ns consider
c Andrei este un ratat.
Scena 1
Figurile imaginare au disprut, iar n scen se afl Andrei Pietraru i erban
Saru-Sineti, un brbat ca de patruzeci i cinci de ani, nalt, cu oase tari, lat n
umeri i totui uscat, ca un taur negru, apreciat n partidul liberal pentru
subtilitatea luciferic a inteligenei lui, pentru spiritul su ntreprinztor. erban
Saru-Sineti i reproeaz lui Andrei faptul de a fi renunat la logodna cu nstrita
cumnat a celui dinti: Ascult, e n viaa fiecrui om o clip, uneori o singur
clip, cnd firul vieii trebuie rsucit cu dumnie..
Scena 2.
Deciu, ziarist, sosit n casa Boiu-Dorcani, se adreseaz lui erban, ntrebndu-l
despre intenia partidului liberal de a-i propune lui Matei Boiu-Dorcani intrarea n
viitorul guvern, dar primete drept rspuns doar considerarea gestului su ca
deplasat, dup care prsete ncperea.
Scena 3
Matei Boiu-Dorcani este un brbat de aproape aptezeci de ani, palid, cu o
privire absent, nepmnteasc, de om care triete pe alt lume. Saru-Sineti
i ofer participarea la guvernare, eventual preedinia Senatului, ce se va ntruni
pentru modificarea constituiei, dar este refuzat pentru c, spune Matei, se
inteniona exproprierea boierilor i deci a ruina o clas conductoare, pe care
nu o vei mai putea reconstitui.
Scena 4
Maria Saru-Sineti l vede, fr s se atepte a-l ntlni acolo, pe soul ei,
moment cnd are o ncordare retractil, de vietate speriat i ntrtat n
acelai timp, reprondu-i apoi prezena alturi de ea, n acea cas de care o

leag amintirile copilriei i adolescenei. Iar soul ei accept reprourile,


convorbindu- i Mariei ca unui bolnav.
Scena 5
Sosete Ioana Boiu-Dorcani (nalt, cu prul i ochii negri, alb i stranie. O
elegan fr maiestate i o nervozitate integral de animal de ras.) i arat
celor prezeni copia n ulei a unui portret al Suzanei Boiu, boieroaic ce, la 1765,
s-a cstorit cu un haiduc, al crui curaj l admir, spre a-l salva n acest fel,
conform legii pmntului, de la execuia capital.
Scena 6
Maria reproeaz Ioanei atitudinea fa de Andrei (l certase pentru c nu a gsit
n bibliotec tulburat fiind de prezena ei , cronica ce cuprinde istoria Suzanei
Boiu). Dar Ioana, drept rspuns, va socoti c nu trebuie risipit timpul cu
preocupri legate de un biet ratat.
Scena 7
Andrei Pietraru discut cu prietenul su din copilrie, Culai (Nicolae) Darie, sosit
pentru a-l duce napoi, n satul lor, unde urma s se constituie o asociaie de tip
obte pentru exploatarea pdurilor, Andrei urmnd s participe i el. Ofert
refuzat pe motivul iubirii pentru fiica lui Matei Boiu-Dorcani: dac n afar de
inteligena i frumuseea ei, numele motenit, palatul, luxul care o nconjoar,
toate acestea o nal de n-o mai ajunge nimeni, (ptima) ei bine, Darie, o
iubesc i pentru numele, i pentru palatul, pentru echipajul, pentru toaletele i
crile ei, pentru cltoriile pe care le-a fcut, pentru toate lucrurile acestea, care
fac din ea o fiin deprtat de lume, de forfota de toate zilele (exaltat) un
exemplar unic!.
Scena 8
n scen se afl acum, alturi de cei doi, i Elena, fat de mrime mijlocie, fr
nimic deosebit ca fizic, fr vrst oarecum, ofilit puin.. Angajat a familiei
Boiu-Dorcani, a renunat la studiile universitare deoarece, acompaniind-o pe
Ioana n cltoriile ei din strintate, pierduse ritmul examenelor. Elena se
adreseaz lui Andrei pentru a-l determine s renune la duelul cu prinul Bazil, de
a doua zi. Este speriat i pentru c l asistase pe fiul lui Matei Boiu-Dorcani,
rnit n duel, prin toat agonia lui.
Scena 9
Dup plecarea lui Andrei, solicitat de ctre Matei Boiu-Dorcani, Elena i relateaz
lui Culai cte ceva din istoria iubirii lui Andrei: Ioana nu tie nimic, Dar mie
mi- era mil de el. Cnd era bolnav, i cnd am vzut c i fcea bine asta, i

spuneam de la mine c a ntrebat domnioara Boiu cum i merge, c se


intereseaz de ce mnnc. Ar vrea s plece Andrei din acea cas, ns ezit
s-l sftuiasc n acest sens, tiind c ar fi degeaba; mrturisete totodat c nici
ea nu poate pleca, prilej pentru Culai de a constata c ce-a fost mai bun n
amndoi a luat-o razna pe dedesubt..
Revenit, Andrei spune istoria provocrii la duel. Prinul Bazil, la teatru fr s
se cunoasc unul pe altul a refuzat s se ridice de pe scaun pentru a-i permite
lui Andrei, ntrziat puin la spectacol, s-i ocupe locul. A doua zi, aflnd cu cine
are de-a face, bibliotecarul i-a trimis spectatorului insolent martorii pentru duel.
Scena 10
n absena Elenei, Andrei Pietraru mrturisete prietenului su i lui Matei
Boiu-Dorcani c nu i-a dat ultimele examene legate de ncheierea studiilor
universitare, cel de capacitate i doctoratul, fiind prea obosit. Aceasta la
propunerea btrnului de a-i facilita un doctorat n istorie la Dresda, pe care
Andrei o refuz, dar accept intervenia oferit de acelai, pentru obinerea unui
post de suplinitor ntr-un liceu din Bucureti.
Scena 11
n scen se afl Matei i Maria. Ea se plnge de relaiile ncordate cu soul ei, cu
care a contractat o cstorie determinat de prini: Omul acesta pe care mi
l-au dat i face o bucurie de a umili n mine tot ce e delicatee i mndrie. i
spune c motivul vizitei l formeaz dorina prinului Bazil erban de a se cstori
cu Ioana, ceea ce pe btrn l afecteaz pozitiv, dar nu l face fericit, pentru c la
moartea fiului su s-a stins n el orice bucurie de via, iar Fetele nu fac dect
s poarte i s creasc copii altor neamuri.
Scena 12
n plus fa de cei doi, la discuie particip acum i Ioana, pentru a susine c ar
fi destul de neplcut ca prinul s ucid n duel un bibliotecar..
Scena 13
La rugmintea Ioanei, susinut de ideea c nu trebuie s se bat cu servitorii
(on ne se bat pas avec la domesticit), prinul Bazil renun la duel, iar Ioana i
transmite lui Andrei, intrat n ncpere dup discuia celor doi, scuzele
adversarului, care sunt acceptate.
n urma ieirii bibliotecarului, prinul comunic Ioanei decizia de a se instala n
Paris, cu o justificare: Eu nu pot tri, domnioar, n ara asta de arlatani i de
prostie cinic.. Dar Ioana i solicit s rmn n ar, pentru c romnii n
Frana nu sunt vzui dect ca Eroi de operete i de romane proaste.

Scena 14
Andrei afl de la prietenul su, care auzise din afara ncperii discuia dintre
Ioana i Bazil, motivul real pentru care prinul i-a cerut scuze, i se decide s
fac un gest prin care Ioana Are s neleag c sunt mai mult dect toate
paiaele astea la un loc are s vad c am un suflet ca o stnc. Anume,
continu el, Dac ast-sear pn la ora dousprezece nu i voi fi srutat mna,
la ea n iatac [] mi sfrm tmpla cu revolverul.
ACTUL II
Decorul reprezint iatacul Ioanei Boiu-Dorcani, marcat de Prea mult culoare,
prea mult risip de dorine, prea mult intenie de art, n gustul estetizant al
epocii..
Scena 1
Andrei, aflat n iatac, i comunic Elenei, intrat din ntmplare, intenia de a-i
vorbi cu orice pre celei pe care o iubete n tcere.
Scena 2
n iatac se gsesc Ioana i Matei, care i anun fiica despre intenia prinului
Bazil de a o cere n cstorie: E o cinste nemsurat pe care ne-o face Tu tii
c neamul nostru se stinge i iat c acum ni se ofer norocul s ducem mai
departe un neam de oameni care au stpnit ara., respectiv familia prinului.
Dar Ioana nu se arat entuziasmat, deoarece domnul acela care e i
sportman, om de lume, donjuan, poet, pictor i cntre nu e n fond nimic []
E un diletant, mediocritate..
Scena 3
Andrei Pietraru i face marea declaraie (Acum, cnd plec, a vrea s tii i
nu tiu de ce c toate bucuriile i durerile mele au nflorit numai n umbra
dumneavoastr. C ochii mei au cutat sfioi i dornici spre dumneavoastr
dar c niciodat, nici o singur clip, nu v- ai oprit privirea asupra lor), ns va
fi respins ironic de ctre Ioana, care vede n atitudinea lui doar o copie a
tentativei personajului Julien Sorel, din romanul Rou i negru de Stendhal, de a
o seduce pe doamna de Renal. Discuia este ntrerupt prin sosirea lui Matei, a
crui ntlnire Andrei o evit ascunzndu-se n partea ntunecat a ncperii,
ocat fiind de temerea Ioanei ca tatl ei s nu l gseasc acolo.
Scena 4
Matei Boiu-Dorcani se retrage dup ce ia cheia de la o caset cu scrisori, motivul
vizitei sale nocturne.

Scena 5
Continu discuia dintre Andrei i Ioana; ea are ceva dintr- un soldat nfrnt i
zdrenuit care vine din lupt i recunoate n bibliotecar un om cu nsuiri
remarcabile, sftuindu-l totodat s prseasc acea cas pentru a se realiza
profesional. Completnd apoi: Am neles ast-sear c dac trei puhoaie s- ar
prbui neateptat peste dumneata tot n picioare ai rmne. Voinele menite s
rup zgazuri nu pot fi ngrdite.. n replic, Andrei o avertizeaz: Va veni o
vreme cnd eurile noastre, dezbrcate de orice, ca la nceputul nceputurilor, vor
fi fa n fa, i o srut apsat pe gur.
ACTUL III
Tabloul I
Scena reprezint biroul secretarului general al unui club n 1913.. Se discut
procesul-verbal ntocmit cu ocazia duelului dintre Andrei Pietraru i prinul Bazil
erban, soldat cu rnirea grav, la umr, a celui din urm. Martorii prinului l
acuz pe Andrei de faptul continurii luptei dup comanda de oprire dat de
arbitru ca urmare a ieirii celor doi din terenul afectat duelului, dar martorii lui
Andrei consider c rnirea s-a produs n timpul comenzii de oprire. Discuia se
amn pn la pronunarea medicilor ce vor fi socotii ca martori auxiliari ,
cneazul Moruzi, solicitat pentru a da un verdict, socotind c Andrei, palid ca un
mort i cu ochii fici, i-a depit adversarul mnat de curajul neofitului, ce
rezid n for psihic, cea n stare de a compensa lipsa de experien.
Tabloul II
Scena 1
Suntem iari n biblioteca Boiu-Dorcani, unde Andrei mrturisete lui Culai
trirea unor nopi calde i ptimae alturi de Ioana. Motiv pentru Culai de a-i
chestiona prietenul: crezi dumneata c este fapt de brbat adevrat s
necinsteti fata unui om n propria lui cas, n casa n care mai i trieti?,
informndu-l apoi despre dragostea pe care i-o poart Elena (De apte ani, fata
asta se usuc, moare de lingoare, lng tine, din pricina ta, i tu nu pricep ca
pmntul.). Andrei, n replic, afirm c situaia nu va mai dura mult i c nu
vede nici un semn de iubire la Elena. Culai sosise pentru a-i rennoi propunerea
ctre Andrei de participare la organizarea obtei rneti ce va exploata pdurile
de lng satul natal, afirm el, dar pleac fr a o mai discuta.
Scena 2
Ioana i Andrei se afl singuri n bibliotec, ea i pretinde lui Andrei s o cear n
cstorie tatlui cci, spune, nu sunt femeia pe care s- o ai prin coluri, pe

furi cu frica servitorilor i a surprinderilor Ah, n- am nimic de ascuns. Dac


va fi nevoie vom prsi casa mpreun, n vzul tuturor..
Scena 3
Cererii n cstorie Matei Boiu-Dorcani i rspunde n glum (Afl, dragul meu,
c nu e nici un motiv destul de serios, niciodat, ca s crezi c o femeie te
iubete.), dup ce Andrei i anun dragostea Ioanei pentru el iar Matei l
privete lung i se convinge c e nebun spune autorul.
Scena 4
Intr n scen i Ioana, care confirm intenia lor de a se cstori, dar Matei o d
afar din ncpere, indignat de preteniile celui pe care l consider un vntor
de zestre.
Scena 5
Matei, n discuia ulterioar cu Andrei, respinge argumentul iubirii pentru cererea
n cstorie: Nimic din ce s- a fcut n neamul meu nu s-a fcut prin dezmul
iubirii, ci prin renunare, prin lupt, prin nfrngeri.. i continu prin a se referi la
diferena de condiie social a celor doi: De ce nu m-ai ucis nti? Doi-trei ani
de via nc nu nseamn nimic, i a fi nchis ochii fr s tiu c, dup ce
biatul mi- a fost omort, fata mi- a fost necinstit i scoas din lumea ei, ca o
leproas.. Este revoltat de imaginea dragostei lor, dup ce nelege c ei sunt
amani deja (fapt anunat anterior de ctre Andrei, dar tatl remarc tardiv): n
acelai pat cu dumneata? (Crispat de o viziune:) Minile dumitale scrboase!
(Nu poate pricepe, cu un crncen dezgust:) Cum de nu i- a fost sil?.
n replic, Andrei i iese i el din fire: i- e sil? Stomacului dumitale bolnav,
dinilor dumitale cariai, craniului dumitale pleuv le e sil de muchii mei de oel,
de sntatea mea de slbatic? (Cu dispre, ntr-un strigt formidabil:) Btrneea
dumitale mi insult tinereea!. Dup care Matei Boiu-Dorcani iese din scen.
Scena 6
Elena i comunic lui Andrei hotrrea ei de a-l nsoi pe tatl Ioanei la Dorcani,
unde acesta dorete s plece pentru o recluziune definitiv. n semn de rmasbun, Andrei Pietraru o mbrieaz i o srut, intrarea Ioanei surprinznd
gestul.
Scena 7
Dup plecarea Elenei, Ioana socotete c Andrei este amantul acesteia, c el a
avut un reflex tipic de parvenit (o vrei pe ea i banii tatlui meu.), al unui suflet
de slug. Pentru a-i demonstra fidelitatea, Andrei are o tentativ de sinucidere

se mpuc n piept -, apoi, czut n genunchi, i spune Ioanei: Pe dumneata


te- am ucis n mine Eti moart mai moart dect dac n-ai fi existat
niciodat. n acest timp sosete Culai, mpreun cu un prieten medic, ce
constat c Andrei poate fi salvat, dup care Culai anun plecarea, mpreun cu
Elena, ctre satul din muni.