Sunteți pe pagina 1din 60

CURSURI UNIVERSITARE 2008 - 2009

CURSUL:

TEHNIC Ă Ş I ARTĂ FOTOGRAFIC Ă

Cadru didactic asociat Lucian TUDOSE

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

STRUCTURA CURSULUI

1. FOTOGRAFIA – limbaj pictural.

Domeniul fotografiei ş i caracteristicile ei.

2. APARATUL FOTOGRAFIC. CARACTERISTICI.

3. MATERIALE FOTOGRAFICE. Formarea imaginii fotografice.

4. TEHNICA FOTOGRAFIERII. Punctul de staţ ie ş i rolul lui în plastica imaginii.

5. LUMINA ÎN FOTOGRAFIERE. Propriet ăţ ile ş i funcţ iile luminii.

6. GENURI DE FOTOGRAFII.

7. ESTETICA IMAGINII FOTOGRAFICE.

8. FOTOGRAFIA DIGITALĂ.

2

Cuvânt înainte

Permanent, prin fata ochilor, cu o viteza ce adesea devine ametitoare, ni se deruleaza imagini din cele mai diverse surse. De pe ecranul televizorului sau de pe dislay-ul telefonului mobil, de pe afisele publicitare, de pe etichetele unor produse sau dintr-o banala deplasare in cotidian, suntem asaltati de imagini care doresc sa ne transimta un mesaj, precum si “n “ imagini care asteapta sa fie remarcate si imortalizate.

Din albumele de familie sau din cutii si plicuri raspandite prin diverse sertare din casa, fotografii ale persoanelor dragi sau chiar ale noastre cand eram copii ne ofera placere si informatii asupra unor evenimente trecute, pe care nu le vom putea vedea, pe viu, niciodata. Altele ne amintesc de locuri si oameni ce ne-au impresionat in peregrinarile noastre.

Fotografiile se constituie intr-o materializare a memoriei noastre.

Din aceasta multitudine de fotografii enumerate mai sus, doar o mica parte ne atrage atentia si sunt retinute in memoria noastra. Oare ce elemente diferentiaza putinele imagini retinute de foarte numeroasele care vor ajunge in cosul uitarii?

Fotografia este arta de-a comunica “ceva” care ne-a impresionat, care ne-a trezit curiozitatea.

Fotografia este pasiunea de a comunica altor persoane emotiile starnite de “ceva”. Pentru generatia mea, fotografiile reprezinta si un mijloc de a pastra amintirile.

Pentru generatia studentilor (si a fiilor mei), fotografiile realizate cu camera digitala

amuzante

sau cu telefonul mobil reprezinta dorinta de a imortaliza aspecte din cotidian.

inedited

sau

Pentru studentii care opteaza pentru CURSUL DE TEHNICA SI ARTA FOTOGRAFICA , fotografia va insemna mult mai mult .

În multe facultăţi din universităţile europene disciplina “FOTOGRAFIE” îşi găseşte un loc

binemeritat. Apare ca firească o întrebare: La ce este bun studiul fotografiei la nivel universitar? Întrebarea se pune cu atât mai mult cu cât în România există doar câteva forme de pregătire universitară, prin studiul parţial al fotografiei în secţiile de imagine de la unele instituţii de învăţământ superior.

O primă încercare de răspuns ar putea să ni se pară puerilă: într-o anumită etapă a

vieţii – în preajma vârstei de 18-23 ani – unul dintre lucrurile cele mai înţelepte pe care le

putem face este învăţătura universitara, deoarece personalitatea este într-o continuă şi intensă transformare şi este avidă de informaţii noi. Se poate afirma cu certitudine că acumulările din tinereţe ne vor hrăni aproape toată viaţa.

O a doua încercare de răspuns ar fi că noţiunile de tehnică, estetică şi istoria fotografiei, însuşite prin învăţare, sunt extrem de folositoare în actul creaţiei propriu-zise. Absenţa unui sistem universitar organizat, a împins fotografia într-o zonă periferică a ierarhiei artelor vizuale. Sub asaltul permanent al imaginilor, apare nevoia studiului teoretic elevat pentru a ridica fotografia peste ştacheta din ce în ce mai sus ridicată. Vă propun să ne asumăm împreună acest efort.

Există o multitudine de căi de abordare a fotografiei, cu opţiuni variate în ceea ce priveşte stilurile, genurile şi tehnicile abordate: de la instantaneul cotidian la fotografia dintr- un reportaj autonom, la colajul regizat, de la fotografia publicitară la fotografia conceptuala. Fotografia nu mai trăieşte autonom, apelând tot mai des la extensia sau la conjugarea limbajului şi expresiilor fotografice cu noile medii uzuale: TV, video,internet, etc.

Imaginile pot fi delimitate.

compuse pe cale optică

şi electronică din unităţi spaţiale

Singurul criteriu valabil rămâne exigenţa abordării, în cunoştinţă de cauză, a acestor varietăţi de imagini, prin descifrarea limbajului specific al fotografiei ca ramură distinctă a artelor plastice.

Interpretarea oricărei imagini fotografice depinde atât de intenţia celui care o priveşte, cât şi de intenţia realizatorului. Având în vedere nivelurile diferite de înţelegere, coincidenţa lor nu presupune însă anularea relativului pentru că subiectivitatea este prezentă fără a avea pretenţia universal-valabilului.

“FOTOGRAFIA este un puternic mijloc de expresie. Bine folosită, ea devine o mare forţă de binefacere şi înţelegere; folosită greşit, ea poate stârni multe incendii periculoase”.

Absolventi ai FCRP, pe care i-am intlanit ca specialisti in PR in firme, edituri, redactii, institutii publice mi-au relatat situatii in care sefii le-au solicitat fotografii-portret pentru a fi postate pe site sau pentru a fi exediate prin e-mail unor publicatii romanesti sau straine. Nu exista timpul fizic necesar pentru a apela la serviciile unui fotoreporter profesionist.

Cu ajutorul camerei digitale gasita intr-un sertar la firma au facut cateva fotografii,

amintindu-si rapid de cuvintele repetete de “n “ ori la cursuri. Prin fata ochilor li s-au derulat momentele cand profesorul le prezenta ,cu ajutorul videoproiectorului, nenumarate portrete realizate de el, de colegii sai; si-au reamintit dezbaterile care aveau loc dupa vizionari si raspunsurile oferite instantaneu, in cadru organizat la nenumaratele intrebari.

Si-au amintit de primele lor fotografii- portret pe care le-au facut fetelor din facultate sip e care le-au disecat impreuna cu colegii de grupa, sub indrumarea competenta a profesorilor si a profesionistilor invitati la seminariile de Tehnica si Arta Fotografica.

Si-au reamintit ce au scris in referatul predat la finalul cursului, ca “unul din motivele pentru care au optat pentru admiterea la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice a fost si pasiunea lor pentru fotografie”, posibilitatea de a descifra in facultate nenumaratele si fermecatoarele ei taine.

Pasiunea pentru fotografie trebuie dublata de efort propriu individual, cautarea unor raspunsuri in carti, reviste si pe site-uri specializate. Presupune executarea a nenumarate fotografii ce vor fi analizate cu colegii si cu unii cunoscatori ai domeniului, practica permanenta contribuind la asimilarea si dezvoltarea tehnicilor.

Pasiunea este numitorul comun al studentilor care opteaza pentru CURSUL DE TEHNICA SI ARTA FOTOGRAFICA si care doresc sa deprinda “ABC”-ul tehnicii, esteticii si mesajului fotografiilor pe parcursul celor 14 saptamani ale semestrului 2 din anul 1 de studiu.

Una dintre cerintele examenului final este realizarea unor fotografii de arhitectura si de portrete; insusirea si aplicarea in practica a acestor cerinte va vor fi folositoare toata viata, indiferent de domeniul profesional spre care va vor fi indreptati pasii. Perseverand , o sa obtineti fotografii din ce in ce mai bune si mai apreciate, iar selectia lor exigenta va imbunatatii calitatea portofoliului personal.

SFATURI (ce pot fi utile cand realizati proiectul pentru examenul la TAF)

Inainte de a trece la realizarea practica a proiectului, recititi cuvintele din Ghidul studentului 2008/2009 si capitolele din curs care se refera la arhitectura si portret. Verificati setarile aparatului.

Pentru a fotografia arhitectura PALATULUI PARLAMENTULUI, un loc arhicunoscut, priviti imagini de pe internet, ilustrate sau albume, pentru a aprivi modul in care profesionistii au tratat acest subiect.

Incercati sa valorficati spatiul orar sugerat pentru declansare (10°°-12°°), conditiile fizice naturale – lumina, cerul, atmosfera – sunt considerate optime.

cand

Alegeti un loc de statie cat mai judicios, care sa va ajute la o incadrare cat mai buna; poate fi in apropierea sediului BANC POST, care permite incadrarea pe orizontala a cladirii. In acelasi timp se pot aplica, in mod natural, cerintele din curs referitoare la “sectiunea de aur” si “prim plan”.

Crengile copacilor, culorile masinilor, trecatorii de pe trotuar vor crea senzatia de spatialitate, o scara a dimensiunilor. Executati mai multe declansari, schimband locul de statie si chiar modul de expunere (veti avea de unde alege). Daca aparatul este prevazut cu zoom utilizati-l pentru a cauta detalii si structuri ale cladirilor ce pot complete imaginile.

PORTRETUL unor persoane – membrii familiei, prieteni, colegi, vedete – este genul de fotografie cel mai practicat, dar sic el mai delicat. Fotografiile imortalizeaza atat infatisarea, cat si elemente ale caracterului lor. Fotografiile persoanelor pot fi clasificate in 2 categorii:

portrete si instantanee.

Alegeti-va un subiect, tinand cont de faptul ca expresia faciala este cel mai direct si clar indicator al personalitatii. Gasiti locatia in care doriti sa fotografiati pentru portrete de prim-plan ale fetelor. Folositi teleobiectivul de la zoom si focalizati pe ochiul persoanei.

Subiectul va coopera cu fotograful deoarece se urmareste acelasi tel: o fotografie cat mai reusita. NU fotografiati din profil o persoana cu nas proeminent sau direct din fata o persoana cu fata rotunda.

Plasand persoana in apropierea ferestrei, se poate utiliza lumina soarelui, difuzand-o cu ajutorul perdelei, jaluzelelor sau unei coli de hartie.

Pentru un portret de mediu plastati subiectul in locul sau de lucru obisnuit, analizandu-l in timpul actiunii pentru a selecta elementele c e ar imbogati compozitional fotografia. La un portret in natura vom plasa subiectul la o distanta de 1-2m de fundalul unui zid sau un copac.

Portretul instantaneu poate fi al unor personae cunoscute sau straine, in diverse ipostaze sau locatii, iar pentru fotografiere este preferabil sa fie utilizat un teleobiectiv.Daca sunteti observati este bines a zambiti si eventual sa care este destinatia fotografiilor.

Relativ mai fara complicatii cu drepturile la propria imagine este fotografierea copiilor. Comunicati cu ei, incercand sa anticipati ce se va intampla in timpul jocului, primirii si despachetarii cadourilor la o aniversare.Surprindeti si imortalizati momentele in

care

parintilor, …

se

vede

curiozitatea,

rudelor, invitatilor.

bucuria,

teama

,

mandria,

exaltarea

copiilor,

dar

si

a

Cea de a treia tema este la libera alegere, fara nici-o constrangere din partea profesorului! Si va fi punctat, in nota finala, ca si subiectele impuse.Va trebui sa cautati subiecte care sa va atraga si care sa le explorati fotografic. Trebuie sa stiti ca nicio fotografie nu este o copie perfecta a realitatii. La evaluarea proiectului vom trece peste stangaciile tehnice, imperfectiunile expunerii. Va fi descoerit si apreciat modul de tranpunere in fotografie a propriilor sentimente fata de subiect, utilizarea luminii, a compozitiei, surprinderea momentului important a ceea ce ati incercat sa vizualizati.

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

1 . FOTOGRAFIA – LIMBAJ PICTURAL Domeniul fotografiei ş i caracteristicile ei

Fotografia este o reprezentare vizual ă direct ă a unui subiect sau eveniment. Impresia fă cut ă fotografiei este mai directă ş i con ţ inutul ei mai puţ in supus neîn ţ elegerii în raport cu alte mijloace vizuale. Ast ă zi fotografia este considerat ă universal ă . Cu cât este mai general mesajul unei fotografii, cu atât ea va fi mai folositoare. Fotografia este limbaj pictural. Limbajul devine folositor dacă cineva are ceva de comunicat, ceva care merit ă s ă fie spus. Limbajul pictural al fotografiei, mai puţ in abstract ş i, prin urmare, mai simplu de în ţ eles decât cuvintele, merge de-a dreptul la inimă . “Citirea” unei imagini înseamn ă mai mult decât cuprinderea dintr-o sngur ă privire, imediat ş i în mod global a întregii cantit ăţ i de informa ţ ie oferit ă de imagine. Ce este caracteristic la un portret, ce este de prisos ş i ce trebuie eliminat? Care este partea cea mai interesant ă sau cea mai caracteristică a fe ţ ei unui om? Este structura fizic ă sau expresia? Ce reglectă expresia fe ţ ei: o dispozi ţ ie fericit ă , lipsit ă de griji, un intelect cercetă tor, gânditor, sau o minte lene şă , greoaie? Ce în ţ elesuri ascund liniile feţ ei, cearc ă nele din jurul ochilor? Care este cauza lor, despre ce vorbesc ele observatorului interesat? Privitorul trebuie s ă fie o persoan ă pe care s-o intereseze subiectul ş i s ă -l în ţ eleag ă pentru a citi astfel de semne ş i a le interpreta într-un portret conceput cu sensibilitate. Pentru a re ţ ine interesul privitorului fa ţă de fotografie ş i a p ă stra locul important al acesteia în cadrul celorlalte mijloace de comunicare în masă , fotoreporterii trebuie s ă realizeze imagini neobiş nuite ale cotidianului. C ă ut ă rile permanente, novatoare, experimentele, valorificarea unor unghiuri deosebite sunt doar câteva dintre posibilit ăţ ile care pot fi folosite pentru re ţ inerea aten ţ iei privitorilor. Fotografiile se constituie în dovezi evidente ş i incontestabile ale faptului c ă evenimentele s-au petrecut în realitate. Privitorul îi d ă crezare, evenimentul a avut loc ş i îi este prezentat parţ ial sau în întregime. În nici o clipă nu putem neglija personalitatea omului contemporan care vrea s ă vad ă cu proprii ochi, s ă fie “martorul ocular” al evenimentului, apoi s ă -l analizeze ş i s ă emit ă impresii, p ă reri.

4

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

Fotografia se poate realiza doar prin prezen ţ a fotoreporterului ş i a aparatului s ă u la eveniment ş i trebuie s ă surprind ă momentul de interes maxim. Fotografia poate fi îndelung studiat ă , se descoperă ş i redescoperă planuri ş i semnificaţ ii noi care au sc ă pat primei priviri. Imaginea realizat ă de fotoreporter va con ţ ine calit ăţ i emo ţ ionale care nu-l pot l ă sa indiferent pe privitor.

Pentru a re ţ ine aten ţ ia cuiva, o fotografie trebuie s ă aib ă ceva de comunicat, s ă aib ă con ţ inut, s ă fie informativă , educativă , interesant ă , amuzant ă sau mobilizatoare. Con ţ inutul poate fi încorporat în fotografii într-o varietate aproape nelimitat ă . Refuzul de a privi fotografiile care ş ocheaz ă este ca ş i teama de a privi realitatea în faţă . Unele lucruri trebuie s ă fie înfruntate, fie c ă plac sau nu. O fotografie de con ţ inut este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru a trezi reacţ ia publică .

ANDREAS FEIMINGER – Fotograful creator, Editura Meridiane, Bucureş ti 1967

În cadrul unei publicaţ ii, fotografia reprezintă un punct de atracţ ie. Cercet ă rile întreprinse de speciali ş ti au demonstrat că cititorii privesc în ziar, în primul rând ilustraţ iile, apoi citesc titlurile, celelalte texte. O explicaţ ie poate fi ş i faptul că fotografiile sunt dobezi evidente ş i incontestabile ale întâmpl ă rii evenimentelor înf ăţ i ş ate. Elementele eviden ţ iate confer ă fotografiei de pres ă o forţă imens ă ce reu ş e ş te s ă ac ţ ioneze ş i s ă modeleze sute de mii ş i chiar milioane de opinii. Pentru a putea folosi cu inteligen ţă întregul poten ţ ial al fotografiei, trebuie s ă fim familiariza ţ i cu caracteristicile de baz ă ale acestui mijloc de expresie.

AUTENTICITATEA reprezint ă o calitate unică a fotografiei în comparaţ ie cu celelalte forme de reprezentare vizual ă . Aparatul foto trebuie s ă fi fost “martor ocular” la fotografierea unui subiect sau a unui eveniment. O singur ă fotografie din ră zboi este mai conving ă toare decât pagini scrise despre tragedia r ă zboaielor. De ş i se afirmă c ă “aparatul nu minte”, se ş tie c ă fotografiile pot induce în eroare datorit ă modului în care fotoreporterul foloseş te aparatul pentru a spune un neadev ă r sau nepriceperii de a surprinde realitatea. Un exemplu de fotografie care poate induce în eroare este cel al parlamentarului surprins cu gura strâmb ă în timp ce ţ ine un discurs sau cu ochii închi ş i din cauza sensibilit ăţ ii la lumina blitzului. Publicarea acestui gen de fotografii nu fac decât s ă -l discrediteze în ochii aleg ă torilor, mistificând realitatea.

5

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

PUTEREA DE ŞOC este o însu ş ire a imaginii care-l forţ eaz ă pe privitorul unei publicaţ ii s ă observe, în mod con ş tient, o fotografie. În invazia de imagini care ne asalteaz ă ş i ne saturează , o fotografie trebuie s ă fie cu totul neobi ş nuit ă pentru a atrage privirile. Puterea de ş oc este una dintre calit ăţ ile esen ţ iale ale unei fotografii bune, este calitatea pe care fotoreporterul o imprimă pentru a atrage aten ţ ia cuvenit ă . Dar numai puterea de ş oc singură nu este suficient ă pentru a face ca o fotografie s ă fie bun ă . Pentru a produce efectul dorit asupra privitorului, o fotografie trebuie s ă mai aib ă înc ă dou ă însu ş iri esen ţ iale: putere emo ţ ional ă ş i con ţ inut.

PUTEREA EMOŢIONALĂ este o no ţ iune mai greu de definit în termeni preci ş i. Dac ă o fotografie cu putere de ş oc va fi sesizat ă de aproape to ţ i privitorii, în ţ elesul ş i sentimentele pe care le eman ă imaginea vor ră mâne neobservate de cei lipsi ţ i de sensibilitate. Interesul faţă de subiect este o condi ţ ie primordial ă pentru a creea fotografii bune. Dac ă fotoreporterul nu are nici o reac ţ ie fa ţă de subiectul s ă u, el nu poate realiza o lucrare care să con ţ in ă vreo calitate emo ţ ional ă , ceea ce va determina o indiferen ţă a privitorului în fa ţ a fotografiei. Puterea emo ţ ional ă poate exista independent de tehnică .

CONŢINUTUL este o calitate care poate fi încorporată în fotografii într-o varietate aproape nelimitat ă . O fotografie de con ţ inut este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru a trezi reac ţ ia publică . O fotografie devine cu atât mai interesant ă ş i mai pl ă cut ă , cu cât are un con ţ inut mai legat. Fotografiile cu subiecte interesante, prezentate cu fantezie, pot stimula o conş tiin ţă mai dezvoltat ă . Numă rul subiectelor interesante care aş teapt ă s ă fie fotografiate, este infinit. Orice îl intereseaz ă pe fotoreporter, merit ă s ă fie fotografiat pentru că , aproape sigur, subiectul va atrage ş i pe al ţ i câ ţ iva privitori.

6

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

2. APARATUL FOTOGRAFIC Caracteristici

În diversitatea lor, toate aparatele fotografice clasice au în compunere acelea ş i subansambluri de baz ă . Cele mai importante elemente ale aparatelor foto:

- camera etan şă la lumin ă ;

- obiectivul;

- obturatorul;

- vizorul;

- sistemul de punere la punct (reglare a clarit ăţ ii).

De ş i au o realizare constructivă diferit ă (în funcţ ie de solu ţ ia aleas ă de firma constructoare), rolul elementelor componente este acela ş i la toate aparatele fotografice. a) CAMERA ETANŞĂ la lumin ă a aparatului foto este constituit ă dintr-o cutie pe al că rei perete anterior este montat obiectivul, iar pe peretele opus se deruleaz ă materialul sensibil (filmul). Camera împiedică p ă trunderea luminii din exterior spre filmul fotografic asupra că ruia vom proiecta imaginea subiectului fotografiat. Peretele pe care se fixeaz ă obiectivul mai poart ă ş i numele de plac ă -port obiectiv. Obiectivele pot fi fixe sau interschimbabile. La aparatele fotografice care permit folosirea obiectivelor interschimba- bile, placa portobiectiv are un inel cu filet sau un inel de cuplare tip baionet ă , în

care se fixeaz ă obiectivul.

Pe peretele din spate al cutiei aparatului se gă se ş te filmul pe care se va forma imaginea subiectului dat ă de obiectiv. Peretele din spate al aparatului fotografic poate fi:

- demontabil;

- rabatabil pe o articulaţ ie;

- solidar cu corpul aparatului fotografic.

Filmele se introduc în aparat înc ă rcate în casete, iar partea aparatului în care se a ş eaz ă casetele se mai numeş te ş i cutia casetelor. O condi ţ ie obligatorie

la confec ţ ionarea casetelor este etan ş eitatea la lumin ă . Casetele cu filme se introduc în loca ş urile prev ă zute în spa ţ iul din spate al aparatului – cutia casetelor. De obicei, filmul se deruleaz ă din caset ă pe o bobin ă receptoare,

7

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

simultan cu armarea obturatorului ş i în lungimi egale cu mă rimea unei imagini (la filmul tip leca – 24x36 mm). Transportul materialului sensibil este înregistrat de un contor de imagini cuplat cu mecanismul pentru transportul filmului. Pentru a preîntâmpina expunerile duble, adic ă executarea a dou ă fotografii pe aceea ş i porţ iune a materialului sensibil, aparatele foto moderne sunt prev ă zute cu un dispozitiv de blocare ce împiedică declan ş area obturatorului înainte ca transportul filmului s ă fi avut loc.

2.1 . OBIECTIVUL FOTOGRAFIC

OBIECTIVUL se constituie în cea mai important ă parte a aparatului foto. Cu ajutorul obiectivului se creează imaginea subiectului pe materialul sensibil care se afl ă în interiorul aparatului foto. Obiectivele fotografice moderne sunt sisteme optice convergente complexe, formate din lentile situate într-o montur ă metalică sau din bachelit ă . Numă rul tipurilor de obiective este mare ş i creş te continuu. Principala caracteristică a obiectivului este distanţ a focal ă , a c ă rei mă rime este inscrip ţ ionat ă pe montura obiectivului. Distan ţ a focal ă depinde de construcţ ia obiectivului ş i este determinat ă de distan ţ a de la planul optic principal posterior al obiectivului până la focarul principal al lui. Focarul principal reprezintă imaginea unul punct îndep ă rtat la infinit, situat pe axa optic ă principal ă a obiectivului. Distan ţ a focal ă este gravat ă pe montura obiectivului ş i se exprimă în milimetri. Luminozitatea reprezint ă o alt ă caracteristică a obiectivului. Ea este legat ă de raportul dintre iluminarea câmpului imaginii (în planul filmului sensibil), creat ă de obiectiv ş i str ă lucirea subiectului fotografiat. Cu cât luminozitatea obiectivului este mai mare, cu atât iluminarea subiectului poate fi mai mică pentru a ob ţ ine aceea ş i fotografie ş i cu atât sensibilitatea materialului fotografic poate fi mai mică pentru acelaş i timp de expunere. Luminozitatea obiectivului poate fi determinat ă prin cunoaş terea diametrului deschiderii utile a obiectivului ş i distan ţ a focal ă a acestuia. Prin deschidere util ă se în ţ elege orificiul prin care trece fascicolul de lumin ă prin obiectiv, spre interiorul aparatului foto. Acest orificiu este determinat de diafragmă . Diafragma se compune din câteva plă cu ţ e situate într-o montur ă , prev ă zut ă la exterior cu inel, cu ajutorul c ă ruia poate fi modificat ă deschiderea

8

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

util ă a obiectivului. Prin aceasta poate fi reglat ă cantitatea de lumin ă ce ajunge la filmul fotografic. Dou ă obiective de aceea ş i construcţ ie ş i cu aceleaş i valori ale diametrului deschiderii utile las ă s ă treac ă în interiorul aparatului cantit ăţ i egale de lumin ă . Cu toate acestea, valoarea ilumin ă rii câmpului imaginii va fi diferit ă în cazul în care distan ţ a focal ă a acestor obiective este diferit ă . De asemenea, va fi diferit ă iluminarea imaginii în cazul în care se compar ă dou ă obiective de aceea ş i construcţ ie ş i ale că ror distan ţ e focale sunt egale, dar deschiderile lor utile sunt diferite. Deoarece forma orificiului pe care-l formeaz ă diafragma este aproape circular ă , mă rimea deschiderii utile este caracterizat ă prin diametrul el. Pentru c ă iluminarea imaginii în interiorul aparatului fotografic depinde de distan ţ a focal ă a obiectivului ş i de diametrul deschiderii utile a acestuia, luminozitatea obiectivului este direct proporţ ional ă cu p ă tratul diametrului

d

f

I = 

2

deschiderii utile a obiectivului ş i invers proporţ ional ă cu p ă tratul distan ţ ei focale

a acestuia. Luminozitatea obiectivului se determin ă cu ajutorul formulei:

unde I = luminozitatea, d = diametrul deschiderii utile a obiectivului, f = distan ţ a focal ă a obiectivului. Raportul dintre diametrul deschiderii utile a obiectivului ş i distan ţ a focal ă

a acestuia, exprimat sub formă de frac ţ ie, unde numă r ă torul este 1, iar numitorul

reprezint ă raportul dintre distan ţ a focal ă ş i diametrul deschiderii utile, este denumit deschidere relativă . Pă tratul deschiderii relative maxime (cu diafragma complet deschis ă ), se constituie într-o mă sur ă a luminozit ăţ ii obiectivelor. Folosind diafragma, se poate varia în limite largi diametrul deschiderii relative a obiectivului ş i, prin urmare, se poate reduce luminozitatea obiectivului. Scara obi ş nuit ă a diafragmei prevede o anumită ordine în care iluminarea imaginii pe film se dublează sau se înjumă t ăţ e ş te la trecerea de la un indice al diafragmei la altul, situat al ă turat, în funcţ ie de felul trecerii, că tre o diafragmă mai deschis ă sau mai închis ă . Pe scara diafragmelor se indică valorile deschiderilor relative doar prin cifra de la numitor ş i formează urmă toarea serie:

0,7; 1,4; 2; 2,8; 4; 5,6; 8; 11; 16; 22; 32; 45; 64. Scara diafragmei la fiecare obiectiv începe cu deschiderea relativ ă maximă a acestuia, indicat ă pe montura obiectivului. Obiectivele fotografice moderne sunt sisteme optice complexe ş i se compun din mai multe lentile separate între ele prin aerul atmosferic sau lipite între ele (balsam de Canada). La fiecare limit ă de separa ţ ie sticl ă -aer ş i aer-sticl ă se produce o reflexie a luminii incidente pe suprafa ţ a lentilelor, producându-se

9

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

astfel o pierdere de lumină (4-6,5% din lumina incident ă ). Pentru micş orarea pierderilor de lumin ă în obiectiv, suprafeţ ele nelipite ale lentilelor sunt prev ă zute cu un strat special ce are proprietatea de diminuare a procentului de lumin ă care se reflect ă pe aceste suprafe ţ e. Obiectivele fabricate cu astfel de straturi se numesc obiective ameliorate (obiective cu strat T antireflex). Lentilele unui astfel de obiectiv, privite în lumin ă reflectat ă , par u ş or colorate în albastru sau în purpuriu. Formarea straturilor antireflex pe lentilele obiectivului se realizează pe cale chimică sau

fizic ă . Stratul antireflex nu numai că mic ş oreaz ă pierderile de lumin ă în obiectiv, dar influen ţ eaz ă pozitiv ş i calitatea imaginii foto (îndeosebi la fotografierea în condi ţ ii de iluminare nesatisfă c ă toare). Indiferent de model, obiectivul foto redă imaginea în limitele unor anumite dimensiuni. Claritatea imaginii ob ţ inute nu este egal ă în diferitele zone ale acestui câmp. În fotografie nu se utilizeaz ă tot câmpul dat de obiectiv, ci numai o parte a acestuia ş i anume o suprafaţă dreptunghiular ă corespunză toare formatului imaginii înscris ă în cercul câmpului obiectivului. Câmpurile pot fi exprimate în unit ăţ i de mă sur ă unghiulare (unghiul câmpului) sau în unit ăţ i de mă sur ă liniare (diametrul câmpului). Unghiul de poz ă al imaginii depinde de distan ţ a focal ă a obiectivului ş i de formatul cadrului. În funcţ ie de mă rimea unghiului de poz ă se practică o clasificare a obiectivelor în modul urmă tor:

- normale - la care distan ţ a focal ă este apropiat ă de diagonala formatului ş i la care unghiul de poză este de 45-60 0 ;

- superangulare – la care distan ţ a focal ă este mai mică decât diagonala

formatului;

- teleobiective (cu distan ţ a focal ă mare) – la care distan ţ a focal ă este mai mare decât diagonala formatului.

Teleobiectivele sunt utilizate atunci când este necesar s ă se fotografieze subiecte dep ă rtate de care nu ne putem apropia. Obiectivele superangulare sunt folosite la fotografierea în spaţ ii înguste ş i în cazurile în care nu ne putem îndep ă rta la o distan ţă suficient ă pentru a cuprinde subiectul în întregime. Profunzimea acestor obiective, pentru aceea ş i mă rime a diafragmei, este mult mai mare decât a obiectivelor normale sau a teleobiectivelor. Obiectivele superangulare, care permit fotografierea de la distan ţ e mici, deformeaz ă subiectul, dând imagini cu o perspectivă exagerat ă (ex. 17-35). Un alt inconvenient al obiectivelor superangulare este iluminarea neuniformă a imaginii, care scade de la centru c ă tre marginile fotografice.

10

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

Analizând o fotografie reprezentând un grup mare de persoane, sau reproducerea unei file de text, vom vedea că elementele situate în centrul imaginii sunt mai clare decât cele situate că tre marginile imaginii. Claritatea red ă rii subiectului depinde de construcţ ia obiectivului ş i se exprimă cantitativ prin puterea de separare a lui. Puterea de separare constituie calitatea obiectivului de a reproduce distinct în imagine punctele sau liniile foarte apropiate ale subiectului fotografiat. În centrul câmpului, puterea de separare este maximă , iar spre extremit ăţ ile acestuia puterea de separare devine mai mic ă .

OBIECTIVELE INTERSCHIMBABILE sunt obiectivele care au aceeaş i construcţ ie, dar cu monturi diferite, destinate pentru a fi utilizate la anumite tipuri de aparate. Unele aparate sunt prev ă zute cu montură cu filet. Altele au o montură de fixare tip baionet ă . Monturile obiectivelor pot s ă difere ş i prin diametrul lor. O problemă important ă care trebuie avut ă în vedere în timpul fotografierii, este ca în obiectiv s ă nu p ă trund ă raze de lumin ă laterale, care nu particip ă la formarea imaginii. Razele laterale care p ă trund în interiorul aparatului fotografic sunt difuzate pe întreaga suprafa ţă a imaginii ş i-i micş oreaz ă contrastul, generând, în acelaş i timp, pete luminoase care deteriorează fotografia. Pentru a împiedica p ă trunderea acestor raze, se utilizeaz ă un parasolar fixat pe montura obiectivului. În mod obligatoriu, suprafaţ a interioar ă a parasolarului este înnegrit ă ş i mă tuit ă .

VIZORUL Executarea unei fotografii necesită s ă se determine limitele imaginii în care va ap ă rea pe fotografie subiectul fotografiat. Acest sistem pentru încadrare se numeş te vizor ş i poate fi de mai multe tipuri. Ne vom referi, pe scurt, doar la vizorul care doteaz ă marea majoritate a aparatelor moderne. Vizorul cu oglind ă este comod deoarece permite efectuarea rapid ă ş i facil ă a încadr ă rii imaginii, punerea la punct ş i observarea subiectului în timpul fotografierii. Are ş i un inconvenient prin faptul că imaginea în vizor este decalat ă fa ţă de imaginea ce se ob ţ ine pe materialul foto. Aceast ă decalare este sesizabil ă mai ales la fotografierea de la mic ă distan ţă . Un alt tip de vizor este cel cu oglind ă montat în corpul aparatului fotografic, fiind lipsit de erorile de paralaxă . Acest tip de vizor este comod la fotografierea cu obiective interschimbabile. Aparatele foto moderne sunt echipate, de obicei, cu telemetre, cuplate cu obiectivul ş i fixate în corpul aparatului foto.

11

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

Telemetrul cuprinde un dispozitiv optic ş i un mecanism, cu ajutorul că ruia se determin ă distan ţ a dintre aparat ş i subiectul de fotografiat. Dispozitivul optic creează dou ă imagini ale subiectului, v ă zute din 2 puncte diferite. Prin rotirea mecanismului contururile imaginilor se apropie pân ă la suprapunere, asigurându-se astfel claritatea maximă a imaginii.

2.2. OBTURATORUL

Lumina reflectat ă de subiect în timpul fotografierii, stră bate obiectivul spre interiorul camerei aparatului, ajungând la film. Durata de timp în care lumina ac ţ ioneaz ă asupra stratului sensibil, trebuie s ă fie reglat ă cu mare precizie. Timpul în cursul că ruia lumina trecut ă prin obiectiv ilumineaz ă filmul fotografic, se numeş te timp de expunere ş i poate fi reglat prin mai multe metode. Cea mai simpl ă metod ă în scoaterea capacului de pe obiectiv – pentru timpul de expunere stabilit – ş i repunerea lui pe obiectiv (a ş a cum, probabil, a- ţ i v ă zut în Ci ş migiu). Precizia timpului de expunere este relativ determinat ă . Aparatele fotografice moderne sunt dotate cu dispozitive complicate ş i precise pentru reglarea timpilor de expunere scurţ i de ordinul zecimilor, sutimilor sau miimilor de secund ă . Aceste dispozitive se numesc obturatoare ş i sunt de mai multe tipuri.

Obturatoare cu perdea, care se monteaz ă în interiorul aparatului. Perdeaua este confec ţ ionat ă dintr-o ţ es ă tur ă de mă tase cauciucat ă ş i având o deschidere sub formă de fant ă ş i este înfăş urat ă pe 2 bobine; una dintre aceste bobine este prevă zut ă cu un arc care determin ă viteza de deplasare a perdelei. În timpul fotografierii, perdeaua cu fantă se deplaseaz ă în fa ţ a materialului fotografic ş i las ă lumina s ă treac ă prin fant ă spre stratul sensibil. Timpul de expunere este în funcţ ie de l ăţ imea fantei din perdea ş i de viteza de deplasare a acesteia. Dimensiunea fantei, cât ş i întinderea arcului sunt reglabile. Perdelele obturatorului se pot confec ţ iona ş i din camele metalice.

Obturatoare centrale se monteaz ă între lentilele obiectivului ş i formează un ansamblu, împreun ă cu montura obiectivului. Lamelele metalice sub ţ iri care închid accesul luminii spre interiorul aparatului ş i se deschid dinspre centrul dechiderii utile spre marginile acesteia. Reglarea cantit ăţ ii de lumin ă ce trece prin obturatoarele centrale, se realizează cu ajutorul unui mecanism. La obturatoarele centrale întregul câmp al imaginii este iluminat aproape concomitent în timpul expunerii ş i, astfel acest obturator nu are inconvenientele

12

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

specifice obturatorului cu perdea, care expune imaginea pe zone succesive. Cu ajutorul obturatoarelor centrale se pot ob ţ ine tipuri de expunere foarte variaţ i. Avantajele obturatoarelor centrale, dintre care trebuiesc amintite: evitarea deformă rilor geometrice la fotografierea subiectelor în mi ş care rapid ă , sensibilitatea mic ă a mecanismului la variaţ ii de temperatură , uniformitatea ilumin ă rii cadrului în timpul fotografierii, elimină practic obturatoarele cu perdea.

ACCESORII PENTRU FOTOGRAFIERE – reprezintă dispozitive

utilizate pentru l ă rgirea posibilit ăţ ilor de fotografiere sau u ş urarea îns ăş i a fotografierii.

a) TREPIEDUL sau STATIVUL este destinat pentru menţ inerea

aparatului foto într-o pozi ţ ie stabil ă , când se fotografiază cu timpi lungi de expunere. Cele mai ră spândite sunt trepiedele telescopice, având 3 sau mai multe articulaţ ii. Pentru mobilitatea aparatului foto se folosesc

articulaţ ii cu capete mobile (pivotante - basculante) sau cu “nuc ă ”.

b) EXPONOMETRUL serveş te la determinarea timpului de expunere pe

baza cantit ăţ ii de lumin ă reflectat ă de subiect.

c) RACORDUL FLEXIBIL sau cablul declanş ator prezint ă avantajul de a

nu transmite vibraţ iile mâinii în timpul declan şă rii aparatului fixat pe

trepied.

d) AUTODECLANŞATORUL permite acţ ionarea declan ş atorului cu

întârziere (un timp variabil) pentru a permite ş i fotografului s ă apar ă în cadrul pe care-l fotografiază .

e) GEANTA protejează aparatul în timpul transportului, de ş ocuri ş i

intemperii.

13

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

3. MATERIALE FOTOGRAFICE Formarea imaginii fotografice

Pentru a putea în ţ elege “cum” fotografiem, este bine s ă ş tim “pe ce”

fotografiem. Materialele fotografice sunt constituite dintr-un strat sensibil depus pe un suport oarecare. Stratul sensibil se depune pe suport, sub forma unei pelicule fine de gelatin ă , cu o grosime de numai câ ţ iva microni ş i se numeş te emulsie fotografică . Suportul materialelor foto se execut ă din celuloid, triacetat de celuloză etc; suportul mai poate fi din mase plastice, sticl ă , por ţ elan, ceramic ă , metal, mă tase. Materialele fotografice se clasific ă în:

a) negative – pe care se face fotografierea;

b) pozitive – pe care se copiaz ă , dup ă negativ, imaginile fotografice;

c) reversibile – se ob ţ ine imaginea pozitiv ă pe acelaş i material pe care s-a

efectuat fotografierea.

Materialele fotografice se execut ă sub formă de film perforat, rolfilm, planfilm, pl ă ci fotografice, foi sau suluri de hârtie foto. Subiectele fotografice se compun dintr-un numă r de detalii; fiecare dintre aceste detalii reflect ă spre obiectivul aparatului fotografic o cantitate diferită de lumin ă ş i, prin urmare, are o anumită str ă lucire. Stră lucirea unui detaliu depinde de iluminarea ş i de capacitatea de reflexie a acestuia. Cu cât stră lucirea detaliului fotografiat este mai mare, cu atât ş i cantitatea de lumin ă reflectat ă va fi mai mare ş i iluminarea zonei din stratul sensibil pe care se desenează imaginea detaliului va fi mai intensă , determinând o mai mare înnegrire a ei. Din cauza stră lucirilor variabile ale detaliilor subiectului, diferitele zone ale stratului sensibil vor fi supuse la expuneri diferite, chiar dac ă la fotografiere durata de expunere a fost aceea ş i pentru toate detaliile. Dup ă developare, materialele fotografice prezint ă o u ş oar ă înnegrire atât a por ţ iunilor ce au fost expuse luminii, cât ş i a celor care nu au venit în contact cu lumina. Aceast ă u ş oar ă înnegrire rezultat ă f ă r ă participarea luminii – prin procesul de developare, constituie voalul chimic ş i se întinde pe întreaga suprafa ţă a stratului sensibil, mic ş orând transparen ţ a general ă a imaginii.

14

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

Intensitatea voalului variaz ă în funcţ ie de condi ţ iile ş i durata depozit ă rii materialului foto. Imaginea ob ţ inut ă pe un astfel de film, va avea un contrast mic, cu un aspect cenu ş iu ş i ş ters.

SENSIBILITATEA Sensibilitatea la lumin ă este principala caracteristică a materialelor foto. Exprimarea cantitativ ă a sensibilit ăţ ii la lumin ă este necesar ă pentru determinarea expunerii, precum ş i pentru compararea între ele a diferitelor tipuri de materiale fotografice.

CONTRASTUL Constituie o caracteristică important ă a materialului foto ş i defineş te modul în care lucreaz ă stratul sensibil: moale, normal, contrast, extracontrast.

LATITUDINEA DE EXPUNERE Reprezint ă o alt ă caracteristică important ă a stratului sensibil. Valoarea practică a latitudinii de expunere const ă în faptul că detaliile subiectelor

fotografiate pot fi reproduse pe materialul fotografic în tonalităţ i proporţ ionale cu str ă lucirile lor. Exemple de contraste (intervale de str ă luciri):

- peisaj deschis pe timp urât …………………………. 1:2 – 1:3

- peisaj deschis cu cer urât …………………………… 1:20 – 1:60

- cl ă diri luminoase, iluminate de soare ………………. 1:5 – 1:10

- cl ă diri întunecoase, pe fond de cer …………………. 1:100 – 1:200

- str ă zi înguste pe timp însorit ………………………

- fa ţă blond ă …………………………………………. 1:10 – 1:20

- fa ţă brun ă …………………………………………

- obiecte întunecoase pe z ă pad ă ……………………… 1:500 – 1:1000

- interior de camer ă , în fa ţ a ferestrei …………………. 1:1000 – 1:5000

1:300 – 1:500

1:30 – 1:100

Materialele foto negative moderne au un strat sensibil cu latitudinea de expunere de 1:100, u ş urând foarte mult fotografierea, deoarece permite unele gre ş eli la determinarea expunerii, fă r ă compromiterea negativului. Subiectele, având un contrast de 1:20 – 1:30, pot fi redate corect de că tre stratul sensibil la expuneri foarte variate. Cu cât contrastul materialului fotografic este mai mare, cu atât contrastul imaginii va fi mai mare. Valoarea latitudinii de expunere depinde de propriet ăţ ile materialului sensibil ş i de regimul de developare.

15

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

GRANULA ŢIA ŞI PUTEREA DE SEPARARE

Fotografia, mai ales în cazul unei mă riri la dimensiune mare, apare ca ş i cum ar fi format ă dintr-un numă r mare de puncte. Acest lucru se datoreş te faptului că în stratul de gelatin ă imaginea este constituit ă de un mozaic de

granule de argint metalic. Structura cu granula ţ ie sau – cum este mai cunoscută

– granulaţ ia – apare când mai multe granule din gelatină se unesc între ele ş i formeaz ă un singur gră unte. Cu cât se mă re ş te sensibilitatea materialului foto, creş te granulaţ ia, determinat ă de faptul că sensibilitatea filmului depinde de mă rimea microcristalelor de halogenură de argint din care se vor forma granulele de argint.

PUTEREA DE SEPARARE – reprezintă proprietatea stratului sensibil de

a reda separat detaliile subiectului de foto ş i se exprimă prin numă rul de linii, egale între ele ca l ăţ ime, ce pot fi redate distinct pe o distan ţă de 1 mm. Puterea de separare este determinat ă de propriet ăţ ile stratului sensibil.

Puterea de separare se deteriorează pe mă sur ă ce cre ş te sensibilitatea filmului (ş i implicit granulaţ ia). Filmele negative cu sensibilitatea de:

- 50 ASA redau 70 lin./mm;

- 100 ASA redau 60 lin./mm;

- 200 ASA redau 50 lin./mm;

- 400 ASA redau 40 lin/mm.

Filmele reversibile – 120 lin./mm. Puterea de separare în fotografie este o mă rime variabil ă , care se poate modifica în func ţ ie de condi ţ iile de fotografiere, precum ş i în funcţ ie de developare.

Puterea de separare depinde de expunere. Când se fotografiază desene executate cu linii sub ţ iri sau subiecte cu

detalii fine, trebuie aleas ă expunerea care s ă asigure puterea de separare maximă

a materialului fotografic respectiv. Aceast ă expunere se alege, în general, prin fotografii de prob ă .

FILMUL COLOR

Emulsia sensibil ă aplicat ă pe suport este compus ă din suprapunerea a trei straturi sensibile, diferite între ele prin sensibilitatea cromatică . Stratul superior este sensibil numai la radiaţ iile albastre, fiind numit ş i strat sensibil la albastru.

16

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

Stratul din mijloc, în afară de sensibilitatea natural ă a halogenurii de argint la radiaţ iile albastre ale spectrului, este mai sensibilizat la radiaţ iile verzi. Stratul inferior, care vine în contact direct cu suportul, al ă turi de sensibilitatea normal ă la radiaţ iile albastre, este sensibilizat pentru radiaţ iile ro ş ii.

Pe partea exterioară a suportului se depune un strat antihalo care, la filmele negative, este de culoare verde, iar la cele reversibile este de culoare cafenie. Stratul antihalo se compune dintr-un colorant dizolvat într-o masă de ceară . Stratul poate fi deteriorat cu u ş urin ţă , necesitând o manipulare cu o deosebit ă aten ţ ie. În timpul fotografierii, fiecare detaliu al subiectului formeaz ă în stratul sensibil o imagine fotografică latent ă corespunză toare detaliului respectiv. Redarea corect ă a culorii se va ob ţ ine numai în situa ţ ia în care, pe film, toate cele trei straturi vor avea sensibilitatea identic ă fa ţă de zona albastră , verde ş i ro ş ie a spectrului. Filmele de calitate superioară au cele 3 straturi de emulsie echilibrate între ele în ceea ce prive ş te sensibilitatea la lumin ă . Un film color, corect echilibrat pentru fotografierea la lumina zilei, va ap ă rea dezechilibrat dacă va fi utilizat la fotografierea la lumina dat ă de l ă mpi cu incandescen ţă , situa ţ ie în care va predomina tonalitatea albastr ă . Culoarea unui detaliu oarecare al subiectului depinde, în primul rând, de colora ţ ia acestuia, adic ă de capacitatea de a reflecta zone din spectrul luminii incidente. Modificarea compozi ţ iei spectrale a ilumin ă rii, influen ţ eaz ă asupra culorii diferitelor detalii. De exemplu, la lumina l ă mpilor cu incandescen ţă (TV), detaliile albastre cap ă t ă o nuan ţă g ă lbuie, detaliile albastre ş i violete apar ro ş iatice, iar culorile ro ş ii apar cu o satura ţ ie mai mare. Când facem fotografia unui peisaj în imagine, intră ş i o zon ă important ă de cer. Calitatea red ă rii culorii la peisaje este determinat ă de gradul de redare corect ă a culorii cerului. Când soarele ilumineaz ă lateral, cerul pare mai albastru. Densitatea culorii albastrului sporeş te cu cât iluminarea devine mai frontal ă . Culoarea cerului depinde ş i de starea atmosferei. Când cerul este umed – cerul apare mai alburiu. Pe timp mohorât – cerul apare alb. Fotografiind mun ţ ii, pe aer foarte uscat, cerul poate ap ă rea de un albastru ireal, fapt explicat prin ac ţ iunea intens ă a radia ţ iilor ultraviolete invizibile asupra stratului sensibil albastru. Acelaş i lucru se întâmpl ă ş i la mare. Culorile aceloraş i subiecte sunt percepute în mod diferit, în funcţ ie de distan ţ a dintre acestea ş i ochiul observatorului. Dep ă rt ă rile par întotdeauna mai monotone în ce prive ş te culoarea decât prim-planurile.

17

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

Umbrele sunt iluminate numai de lumina difuză (de c ă tre cer); de aceea, culoarea lor depinde de lumina care are întotdeauna un exces de radia ţ ii albastre, comparativ cu lumina solară direct ă . De exemplu, suprafa ţ a z ă pezii este redat ă alb ă (sau pu ţ in g ă lbuie), umbrele pe ză pad ă apar alb ă strui. La peisaje, culoarea vegetaţ iei verzi se schimb ă în continuu în timpul zilei, în funcţ ie de felul ilumin ă rii, de starea atmosferei etc. Realizarea unui portret echilibrat cromatic pe fond de vegetaţ ie, creaz ă probleme. Dac ă cerul este albastru, pe imaginea cu vegeta ţ ie va ap ă rea o culoare albastr ă în exces. Redând corect culoarea vegetaţ iei, fa ţ a persoanei va apare ro ş iatică ,iar cerul alburiu. Iluminarea scade atunci când norii acoperă soarele, iar contrastul se diminueaz ă foarte mult. Lumina difuză uniformă permite redarea mai corect ă a culorilor decât lumina contrastat ă . Pe timp închis, scenele în aer liber se redau cu o distorsiune cromatică mai mic ă decât în cazurile în care soarele este acoperit de nori albi, transparen ţ i. Suprafe ţ ei apei îi sunt imprimate nuan ţ e de culoare în func ţ ie de obiectele care se reflect ă ş i apar în imagine. În cazul cerului albastru – apa devine albastră , cerul acoperit de nori – apa devine cenuş ie, iar la umbra copacilor, apa devine verzuie. O varietate ş i mai mare de nuanţ e de culoare o provoac ă valurile. Toate aceste elemente creaz ă dificult ăţ i în realizarea unui raport relativ corect între culoarea obiectului ş i cea a suprafe ţ ei apei. Operatorul va reda cu mai multă exactitate culoarea p ă r ţ ii importante a subiectului, permi ţ ându-ş i distorsiuni importante în redarea coloritului apei. Cele mai frecvente ş i mai evidente distorsiuni cromatice apar la portrete. Fiecare element constitutiv al portretului – detaliile fe ţ ei, îmbră c ă mintea, fondul de culori – are o influen ţă mare asupra perceperii ansamblului. La redarea diferitelor culor, distorsiunea deterioreaz ă armonia de culoare a portretului în ansamblu. la fotografierea unui grup de mai multe persoane exist ă o ş i mai mare varietate de culori, determinând mai multe probleme tehnice la redarea culorilor fa ţă de portretul individual. Detaliile în culori str ă lucitoare, de pe îmbră c ă minte sau décor, apar mult distorsionate în fotografie datorit ă necesit ăţ ii ca la portret culoarea fe ţ ei s ă fie redat ă cât mai corect.

18

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

4. TEHNICA FOTOGRAFIERII Punctul de sta ţ ie ş i rolul lui în plastica imaginii

Dup ă ce am fă cut cuno ş tin ţă cu componentele ş i modul de funcţ ionare al aparatului, precum ş i cu însu ş irile materialului fotosensibil, putem trece la

urmă toarea etap ă : fotografierea. În principiu, pân ă la ap ă sarea pe declan ş ator, mai sunt de fă cut urmă toarele opera ţ ii:

1. Stabilirea punctului de staţ ie.

2. Determinarea expunerii.

3. Reglarea obturatorului, a diafragmei ş i a distan ţ ei.

În raport cu sistemul aparatului, cu stilul fotoreporterului, ordine opera ţ iilor poate fi ş i alta. Iar la aparatele moderne, care “ş tiu s ă fac ă singure totul”, ră mâne o singură opera ţ ie: alegerea punctului de staţ ie. O dat ă ales subiectul ş i “compus ă ” imaginea din punct de vedere estetic, fotoreporterul trebuie s ă aleag ă punctul de staţ ie, care asigur ă încadrarea dorit ă a subiectului. Fotografia trebuie s ă arate privitorului subiectul fotografiat, cât mai veridic ş i mai expresiv, iar impresia provocat ă privitorului trebuie s ă fie cât mai apropiat ă de cea produs ă de c ă tre subiect asupra fotoreporterului. Fotografia trebuie s ă redea cât mai clar lucrul care a constituit obiectul aten ţ iei fotoreporterului ş i s ă rezulte scopul în care a fost f ă cut ă fotografia. Portretele trebuie s ă aib ă o asemă nare cât mai mare cu persoana fotografiat ă , s ă redea tră s ă turile caracteristice ale figurii ş i s ă exprime ş i caracterul lui. Dup ă caz, un peisaj trebuie s ă exprime întinderea câmpiilor, mă re ţ ia p ă durilor, cerul senin. Una dintre cele mai importante caracteristici ale fotografiei este veridicitatea, expresivitatea ş i via ţ a imaginii legate de capacitatea de a reda realist ş i conving ă tor esen ţ a evenimentului produs, caracterul persoanei fotografiate, armonia peisajului, particularit ăţ ile formelor arhitecturale ale cl ă dirilor. Toate aceste însu ş iri – “esen ţă , caracter, armonie, particularitate etc”, se pot exprima ş i sublinia în fotografie prin alegerea intimă a locului din care se face fotografierea.

19

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

Există trei elemente care condiţionează alegerea unui punct de staţie optim:

a) direc ţ ia de fotografiere;

b) distan ţ a pân ă la subiectul de fotografiat;

c) în ă l ţ imea punctului de staţ ie.

a) ALEGEREA DIRECŢIEI DE FOTOGRAFIERE

Când avem de fotografiat o cl ă dire, o statuie sau un grup de oameni, exist ă tenta ţ ia de a a ş eza aparatul foto drept în faţ a subiectului, situându-ne pe axa central ă a acestuia. Umplerea întregului câmp vizual al obiectivului numai cu materialul care intereseaz ă nemijlocit, este dictat ă de dorin ţ a de a acorda obiectului fotografiat locul central în imagine. O asemenea amplasare a subiectului duce la o prezentare simplist ă a cl ă dirii ca atare, rezultând fotografii neinteresante. Tema practică de fotografiere a cl ă dirii Guvernului României i-a pus pe studen ţ ii încep ă tori în situaţ ia de a alege un punct de staţ ie central. În acest caz, a rezultat o compozi ţ ie frontal ă a imaginii, v ă zându-se doar o singură latur ă a cl ă dirii, fă r ă a-i sesiza volumul acesteia. Toate elementele arhitecturale sunt distribuite uniform pe întreaga ei suprafa ţă , aten ţ ia privitorului nefiind reţ inut ă de un element dominant. ţ iva dintre studen ţ i s-au deplasat lateral, spre Muzeul Ţă ranului Român sau spre cl ă direa VOX MARIS. Fotografiile au redat, în afara p ă r ţ ii frontale a cl ă dirii ş i p ă r ţ ile laterale ale acesteia, eviden ţ iindu-se volumul acestei binecunoscute cl ă diri. Fotografia a c ă p ă tat o anumit ă spa ţ ialitate ş i adâncime, fa ţ adele cl ă dirii echilibrându-se ş i completându-se reciproc. Expresivitatea faţ adei cl ă dirii ş i volumul au fost eviden ţ iate ş i de direcţ ia lateral ă a luminii solare. O asemenea alc ă tuire a imaginii atrage aten ţ ia privitorului asupra desenului liniar al fa ţ adei cl ă dirii.

Şi mai reu ş ite au fost fotografiile realizare din balcoanele blocurilor din Pia ţ a Victoriei, oferindu-se privitorilor o imagine inedit ă a unei cl ă diri arhicunoscute.

b) DETERMINAREA DISTANŢEI DE FOTOGRAFIERE

Pu ş i în situa ţ ia de a fotografia un subiect, ne întreb ă m care este distan ţ a optimă la care s ă ne situ ă m? Dac ă distan ţ a dintre aparat ş i subiect va fi mai mare, va rezulta o imagine mai mică . Cu cât vom fi mai aproape de subiect, cu atât acesta va ap ă rea mai mare pe fotografie, diferitele detalii ocupând un loc din ce în ce mai mare, iar elementele marginale ies în afara cadrului.

20

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

c) ALEGEREA ÎNĂLŢIMII PUNCTULUI DE STAŢIE Alegerea nivelului punctului de staţ ie contribuie la rezolvarea plastică a fotografiei.

În mod conven ţ ional, marea varietate de în ă l ţ imi de la care pot fi privite ş i fotografiate subiectele, sunt clasificate în trei grupe principale:

- puncte de sta ţ ie normale;

- puncte de sta ţ ie inferioare (de jos);

- puncte de sta ţ ie superioare (de sus).

Punctul de staţ ie normal, cel mai ră spândit, corespunde cu nivelul ochilor unui om în picioare, putându-se astfel reda fotografia sub forma cea mai obi ş nuit ă pentru ochiul omului. Rezult ă o imagine fă r ă deformă ri sau exageră ri ale sc ă rii de reprezentare a p ă r ţ ilor inferioare sau superioare ale subiectului. Alegerea unui punct de staţ ie inferior pentru executarea unui portret, duce la o exagerare dimensional ă a p ă r ţ ii inferioare a fe ţ ei; pe fotografie va ap ă rea o b ă rbie mă rit ă ş i o frunte disproporţ ionat de îngust ă . Modificarea în ă l ţ imii punctului de staţ ie determin ă schimbarea în fotografie a pozi ţ iei liniei orizontului. Folosind un punct de staţ ie normal, ob ţ inem o fotografie în care linia orizontului trece cu precizie pe mijlocul imaginii, împ ă r ţ ind-o în dou ă jumă t ăţ i aproximativ egale. Ea pare ruptă în dou ă p ă r ţ i independente, f ă r ă leg ă tura între ele, determinând pierderea unit ăţ ii de compozi ţ ie. Alegând un punct de staţ ie inferior, linia orizontului coboară , iar subiectele din prim-plan sunt proiectate pe fundalul cerului, exagerându-se dimensiunea acestora.

ÎNCADRAREA este urmă toarea etap ă prin care fotoreporterul va putea realiza o imagine plastică ş i interesant ă . Acum se delimitează zona ce va r ă mâne în imagine, l ă sând în afară ceea ce nu prezint ă interes. La încadrarea unei imagini fotografice trebuie stabilite cu precizie limitele cadrului care să aib ă o compozi ţ ie finit ă . La portrete, spaţ iul liber se las ă în direcţ ia de rotire a capului ş i a privirii ş i nu spre ceaf ă . Dac ă limita cadrului este în imediata apropiere a feţ ei persoanei din portret, ea pare că se constituie într-un obstacol în calea mi ş c ă rii, eliminând dinamica fotografiei. Dac ă se fotografiaz ă subiecte în mi ş care rapid ă (automobile, cicli ş ti) limitele cadrului se aş eaz ă astfel încât un spaţ iu liber s ă fie l ă sat în direcţ ia mi ş c ă rii ş i care s ă fie mult mai mare decât spa ţ iul r ă mas în spatele subiectului.

21

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

PUNEREA LA PUNCT este operaţ ia urmă toare prin care, la majoritatea aparatelor foto clasice, se reglează claritatea imaginii astfel încât să se ob ţ in ă un

desen precis al tuturor detaliilor subiectului. În fotografie apare clar, în primul rând, obiectul asupra c ă ruia se efectuează punerea la punct. Cu cât planul de punere la punct se g ă se ş te mai departe de punctul de staţ ie ş i, deci, de obiectiv, cu atât profunzimea este mai mare ş i, invers, aceast ă profunzime scade prin mic ş orarea distan ţ ei dintre obiectiv ş i planul de punere la punct. Profunzimea mai depinde ş i de distan ţ a focal ă a obiectivului: cu cât distan ţ a focal ă este mai mică , cu atât profunzimea va fi mai mare ş i invers. În partea fotografică se întâlnesc urmă toarele cazuri mai ră spândite ş i caracteristice ale punerii la punct:

- determinarea ş i folosirea profunzimii maxime;

- ob ţ inerea spa ţ iului redat cu claritate între anumite limite;

- punerea la punct pentru obiectul principal al imaginii;

- reducerea clarit ăţ ii imaginii în adâncime, în scopul redă rii caracterului spa ţ ial al ei.

22

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

5. LUMINA ÎN FOTOGRAFIE Proprietăţ ile ş i funcţ iile luminii

Dou ă cuvinte grece ş ti definesc cuvântul fotografie: photos = lumin ă ş i grapho = a scrie, ceea ce, în traducere literară , înseamn ă scriere cu ajutorul

luminii. Imaginea foto este “desenat ă ” cu ajutorul luminii ş i apare ca rezultat al ac ţ iunii fotochimice a energiei luminoase asupra stratului de emulsie sensibil ă din pelicula sau hârtia foto. Suprafe ţ ele diferitelor subiecte reflect ă , în mod diferit, lumina. Cantitatea de lumin ă reflectat ă depinde de:

- structura ş i de culoarea suprafe ţ ei;

- de unghiul pe care-l formeaz ă aceast ă suprafa ţă cu direcţ ia de inciden ţă a

luminii, precum ş i cu direcţ ia de fotografiere. Catifeaua neagr ă reflect ă doar 2-4% din lumina incident ă . Hârtia alb ă reflect ă 80% din cantitatea de lumin ă incident ă . Fluxul de lumin ă care cade asupra obiectelor sau suprafe ţ elor fotografiate se distribuie relative uniform asupra acestora. Cu toate acestea, figurile ş i obiectele vor avea str ă lucire diferit ă . Explicaţ ia: ele vor trimite spre obiectivul aparatului foto cantit ăţ i de lumin ă diferit ă datorit ă capacit ăţ ii diferite de reflexie ş i valorilor diferite a coeficien ţ ilor de str ă lucire, generând suprafeţ e mai întunecoase sau mai luminoase. Prin iluminarea uniformă a întregului subiect va rezulta o fotografie cenu ş ie ş i neinteresant ă , monoton ă ş i f ă r ă via ţă . Fotoreporterul trebuie s ă prezinte veridic ş i expresiv ceea ce i-a atras aten ţ ia la subiectul fotografiat. Tema aleas ă trebuie prezentat ă expresiv în fotografie prin utilizarea corect ă a mijloacelor plastice expresive. În realitate, în timp ce obiectele au volum, culoare, peisajele au dimensiuni mari ş i profunzime. Aceste caracteristici trebuiesc redate în fotografie prin iluminarea lor. Dac ă obiecte situate în planuri diferite sunt iluminate uniform, atunci spa ţ iul este redat nesatisfă c ă tor în fotografie datorit ă absen ţ ei variaţ iei tonurilor care s ă favorizeze redarea acestui spa ţ iu. La portrete este necesar s ă se redea expresiv forma plastic ă a fe ţ ei, s ă se ob ţ in ă o asemă nare între imagine ş i persoana fotografiat ă . În situa ţ ia ilumin ă rii figurii cu o lumin ă frontal ă , str ă lucitoare, se va ob ţ ine o fotografie cu aceeaş i tonalitate în orice porţ iune a fe ţ ei. Astfel, în

23

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

fotografie tră s ă turile ş i liniile fe ţ ei se uniformizeaz ă , disp ă rând plasticitatea ş i aspectul de viaţă al imaginii. Pentru perceperea corect ă a figurii unei persoane este necesară eviden ţ ierea tră s ă turilor ş i contururilor, deta ş area figurii de fondul respectiv. Figura ş i fundalul pe care aceasta se proiectează , trebuie s ă aib ă str ă luciri ş i un nivel de iluminare diferit. O persoană brunet ă , îmbră cat ă într-o hain ă de culoare închis ă , pe un fundal de catifea neagră , se vor contopi într-o tonalitate comun ă . Deta ş area tonal ă dintre figură ş i fundal, este favorizat ă de iluminarea separat ă a acestora. Condi ţ iile defavorabile de iluminare la fotografiere s ă r ă cesc rezultatul plastic al imaginii obţ inute. Folosirea luminii solare laterale, las ă umbre lungi la oameni ş i cl ă diri. Alternan ţ a zonelor însorite cu cele umbrite, tranzi ţ iile de tonuri favorizează exprimarea spaţ iului. Redarea veridică ş i expresiv ă a volumului în fotografie depind, în mod hot ă râtor, de condi ţ iile de iluminare la fotografiere. Combinarea elementelor de iluminare favorizeaz ă redarea formei spa ţ iale ş i a conturului obiectelor, permite s ă se pun ă în eviden ţă structura lor, subliniaz ă pozi ţ ia lor în spa ţ iu. Iluminând subiectul sau alegând condiţ iile la care se fotografiaz ă , este necesar s ă se ţ in ă seama de importan ţ a pe care o are lumina în conturarea obiectelor, în redarea formei lor, în eviden ţ ierea materialului din care au fost executate (fapt important pentru a le reprezenta în fotografie aş a cum sunt în realitate). Acest rol al ilumin ă rii, denumit ş i efect plastic, are o importan ţă deosebit de mare, datorit ă faptului că fotoreporterul prezintă lumea real ă tridimensional ă , spa ţ ial ă , pe o imagine bidimensional ă , plan ă . Petele de lumin ă , str ă lucirile ş i umbrele sunt elemente de compozi ţ ie ş i sunt luate în considerare la alc ă tuirea imaginii în egal ă mă sur ă cu figurile ş i obiectele. Fotoreporterul utilizeaz ă ca elemente active ale compozi ţ iei, accentele de lumin ă , umbrele, jocul stră lucirilor. În alc ă tuirea imaginii, el combin ă prim- planul mai întunecat cu profunzimile mai luminoase, caut ă s ă ob ţ in ă accente de lumin ă pe planul principal al imaginii, umbreş te elementele de importan ţă secundară . Toate problemele plastice ş i de compozi ţ ie a ilumin ă rii nu pot fi însă rezolvate corect, dac ă fotografia prezint ă imperfecţ iuni tehnice, dac ă are umbre prea dure sau densit ăţ i slab redate în zonele de lumină . La fotografiere, fotoreporterul trebuie s ă rezolve simultan ş i în strâns ă leg ă tur ă între ele, cele trei roluri importante ale ilumin ă rii:

- plastic;

- de compozi ţ ie;

- tehnic.

24

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

Numai îmbinarea obligatorie a acestor trei elemente ale ilumin ă rii va permite s ă se foloseasc ă , la adev ă rata valoare, lumina ca un mijloc important de redare plastică ş i s ă se ob ţ in ă fotografii expresive, în care subiectul fotografiat este redat clar ş i distinct, cu toate tră s ă turile caracteristice. Dup ă ce a fost ales subiectul de fotografiat, s-a stabilit locul de sta ţ ie ş i încadrarea, urmează a fi stabilite condi ţ iile de iluminre în care trebuie executat ă fotografia. În primul rând, este vorba de alegerea unei ilumină ri care s ă favorizeze eviden ţ ierea concep ţ iei autorului, s ă valorifice con ţ inutul imaginii fotografice. Una dintre cele mai importante condi ţ ii în utilizarea luminii de că tre fotoreporter, este aceea a coresponden ţ ei dintre efectul de iluminare ales ş i con ţ inutul imaginii fotografice. Practica fotografică demonstreaz ă c ă numai în situaţ ia în care, la iluminarea subiectului, autorul porneş te de la legile efectului real de iluminare ş i are în vedere una din sursele reale, numai atunci desenul de lumini al imaginii devine expresiv ş i finit, iar fotografia, în ansamblu, cap ă t ă veridicitatea natural ă necesar ă . Desenul de lumini al fotografiei apare clar ş i distinct numai în situaţ ia în care acţ iunea tuturor dispozitivelor auxiliare este subordonat ă ac ţ iunii sursei principale de lumin ă , care determin ă efectul de iluminare. În situaţ ia în care, la rezolvarea ilumin ă rii în imagine, fotoreporterul porneş te de la principiile expuse anterior, rezultatul muncii sale îl satisface pe privitor; fotografia are volum, este plastică ş i expresiv ă . Practica arat ă c ă succesele muncii fotoreporterului nu depinde numai de cât de mult ră spunde efectul de iluminare ales cu con ţ inutul imaginii fotografice, ci ş i cu cât el favorizeaz ă eviden ţ ierea con ţ inutului, veridicitatea lui. La alegerea sau la crearea, în mod special, a anumitor condiţ ii de iluminare la fotografiere, fotoreporterul trebuie s ă rezolve, simultan ş i în strâns ă corelaţ ie între cele, cele trei roluri principale ale ilumin ă rii: rolul plastic, de compozi ţ ie ş i rolul tehnic. Numai astfel subiectul fotografiat este redat clar ş i distinct, cu toate particularit ăţ ile sale, ob ţ inându-se fotografii expresive. La încep ă tori lumina este folosit ă numai ca mijloc tehnic pentru ob ţ inerea fotografiei fă r ă a se ţ ine seama ş i de posibilit ăţ ile de compozi ţ ie ş i de valen ţ ele artistice pe care le ofer ă ea. O etap ă important ă în realizarea fotografiei, dup ă alegerea subiectului, stabilirea punctului de sta ţ ie, determinarea limitelor de încadrare, o reprezintă alegerea sau crearea unei ilumină ri care s ă favorizeze con ţ inutul imaginii fotografice. Prima ş i cea mai importantă condi ţ ie în utilizarea luminii de că tre fotograf, este aceea a coresponden ţ ei dintre efectul de iluminare ales ş i

25

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

con ţ inutul imaginii fotografice. La baza efectului de iluminare creat pentru fotografiere, trebuie s ă se g ă seasc ă un anumit efect real de iluminare, cât ş i o anumit ă surs ă de lumin ă care ilumineaz ă obiectul de fotografiat. Desenul de lumini al imaginii apare clar ş i distinct numai în cazul în care acţ iunea tuturor dispozitivelor auxiliare este subordonat ă ac ţ iunii sursei principale de lumin ă , care determin ă efectul de iluminare. Efectul de iluminare reprezintă un element al formei plastice a imaginii fotografice ş i rolul s ă u const ă în a favoriza exprimarea con ţ inutului. În practica fotografului încep ă tor, peisajele, scenele din viaţă ş i chiar portretele sunt realizate în aer liber. Î ş i p ă streaz ă importan ţ a sa lumina, ca unul din cele mai importante mijloace plastice ale fotografiei? Ră spunsul este afirmativ. Şi la fotografierea în aer liber dispunem de o serie întreag ă de posibilit ăţ i de folosire în mod creator a luminii pentru obţ inerea unei fotografii expresive ş i de efect. În primul rând, trebuie s ă se ţ in ă seama de faptul c ă lumina natural ă î ş i schimb ă condi ţ iile în cursul zilei, depinzând de starea timpului, de gradul de înnourare, de gradul de poluare ş i al ţ i factori. Dimineaţ a, în zori, primele raze ale soarelui înc ă lze ş te p ă mântul, formându-se o u ş oar ă cea ţă care sl ă be ş te intensitatea luminii solare directe ş i atenueaz ă contrastele. În asemenea condi ţ ii, întreaga iluminare cap ă t ă tranzi ţ ii noi ş i o gradaţ ie fin ă de tonuri. La miezul zilei, soarele începe s ă ilumineze intens, umbrele devin scunde ş i dure, provocând contraste puternice. Dup ă amiaz ă se formeaz ă umbre lungi, norii că tre apus proiecteaz ă un desen artistic, iar intensitatea luminii scade treptat. Toate aceste efecte de iluminare, variate, se schimb ă ş i în funcţ ie de anotimp: o amiază c ă lduroas ă de var ă , o zi cenu ş ie de toamn ă , o zi geroas ă dar însorit ă de ianuarie sau o splendid ă zi de primă var ă , prezint ă fiecare caracteristicile sale proprii de lumină ş i diferă foarte mult între ele în ce prive ş te desenul de lumini. Dar chiar ş i în acelaş i anotimp sau chiar la aceeaş i oră a zilei, se pot întâlni cele mai variate efecte de iluminare. Rezolvarea ilumin ă rii la imaginile fotografiate în natură , este determinat ă în primul rând de alegerea timpului în care se efectuează fotografierea. Desenul de lumini al imaginii depinde nu numai de ora la care se fotografiază , ci ş i de direcţ ia aleas ă pentru fotografiere, în raport cu direcţ ia de c ă dere a razelor solare. Rezolvarea ilumin ă rii în compozi ţ ia fotografică începe cu alegerea caracteristicilor fluxului principal de lumin ă , adic ă a luminii solare directe de care depinde distribu ţ ia luminilor ş i umbrelor pe subiect.

26

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

La fotografierea în aer liber, lumina solară dirijat ă poate fi utilizat ă ş i drept contralumin ă . Contralumina accentueaz ă conturul subiectului, îl detaş eaz ă de fond ş i asigură un desen de lumini foarte interesant ş i expresiv al imaginii. Contralumina este folosit ă larg ş i în natură pentru punerea în eviden ţă a diferitelor structuri: gheaţ a, stratul de ză pad ă , oglinda apei, cea ţ a dep ă rt ă rilor. Aş adar, ş i în cazul fotografierii în aer liber, fotoreporterul va utiliza lumina ca un mijloc plastic al fotografiei, care contribuie la ob ţ inerea unei imagini artistice.

27

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

6. GENURI DE FOTOGRAFII

Fotografia se împarte în numeroase genuri, fă r ă a exista reguli universal valabile pentru departajare, noi abordând doar câteva dintre ele.

1 . PEISAJUL este genul în care se pare c ă se realizeaz ă cele mai multe fotografii. Autorul încearcă s ă eviden ţ ieze frumuseţ ea, poezia, specificul unei zone, surprinzând o vedere panoramică sau un segment al acesteia. De ş i peisajul este adesea tema principal ă a reprezent ă rii, se întâmpl ă ca în cazul fotografiilor de peisaj, obiectul central al imaginii s ă îl constituie omul, integrat în compozi ţ ia peisajului. Un lucru deosebit de dificil la fotografierea peisajului este eviden ţ ierea principalului, menit s ă atrag ă aten ţ ia privitorului. Eliminarea elementelor inutile care sustrag aten ţ ia privitorului de la elementul principal al subiectului, delimitarea precis ă a compozi ţ iei cadrului ne ajut ă la realizarea acestui prim deziderat. Folosirea în prim-plan a arborilor, a unor detalii arhitecturale, favorizeaz ă frumuse ţ ea ş i armonia distinct ă a cadrului. Încep ă torii, când aleg un peisaj pentru fotografiere, au tentaţ ia de a reprezenta planuri panoramice largi, care redau necorespunză tor ideea fotografului care a dorit s ă arate frumuseţ ea zonei respective. În aceast ă situa ţ ie este preferabil s ă fie încadrat ă o por ţ iune bine aleas ă , caracteristic ă pentru peisajul zonei respective, cu elemente a ş ezate expresiv ş i bine iluminate. Este creat ă falsa impresie că peisajul este cel mai u ş or gen de fotografie:

subiectele nu se mi ş c ă , lumina este suficient ă , se fotografiaz ă ceea ce se vede. Unul dintre elementele cele mai importante la fotografia de peisaj este lumina, care poate s ă dea valoare imaginii, creând atmosfera specifică unei ore, unui anotimp sau unei zone. În funcţ ie de iluminare, acela ş i peisaj poate ar ă ta, fie vesel (senin), fie posomorât. Lumina cea mai comod ă pentru fotografierea peisajelor este lumina solar ă , atunci când soarele se afl ă lateral ş i nu prea sus. Peisajul cap ă t ă relief ş i o anumit ă adâncime eviden ţ iat ă de alternarea luminilor ş i umbrelor. Pozi ţ ia soarelui la zenit nu favorizează fotografierea peisajului. Obiectele aproape c ă nu au umbre, peisajul apare plan ş i neexpresiv pe fotografie, iar datorit ă marii stră luciri a soarelui de amiaz ă , întregul joc de lumini al fotografiei devine deosebit de contrast; imaginea î ş i pierde plasticitatea, subiectele din

28

TEHNICĂ ŞI ARTĂ FOTO

umbr ă devin nepl ă cute ochiului. Aceast ă lumin ă , care vine dintr-o direc ţ ie

axa optic ă , este nefavorabil ă , împ ă r ţ ind obiectele prea

simetric în porţ iuni de lumin ă ş i de umbră .

Alegerea punctului de sta ţ ie este hot ă râtoare pentru reu ş ita fotografiei de peisaj. În acest gen de fotografie prim-planul este indispensabil, având roluri multiple:

perpendiculară

pe